Tribuna, aprilie 1897 (Anul 14, nr. 73-94)

1897-04-01 / nr. 73

Pag. 290 Sibiiu, Marţi, TRIBUNA 1/13 Aprilie 1897 Nr. 73 cu atâta căldură. (Aplause vii şi strigăte în limba cehă: Excelent! Excelent! pe băncile Cehilor-tineri.) Vom privi în viitor cu linişte sufletească şi cu conştiinţa, că nu cerem nimic păgubitor nici pentru stat, nici pentru Nemţii din Boemia, că nu cerem nimic ce n’ar fi drept, ci că trebue se mergem înainte în in­teresul bine priceput şi spre un viitor liniştit al acestei ţeri. Eu ve spun, d-Ior, în mod atât de cinstit pe cât de deschis, că vom merge înainte pe calea unei desvoltări şi mai departe a stărilor nou create*. (Aprobări şi aplause vii pe băncile întregei majorităţi.) Aceste declaraţii ale contelui Palffy se consideră ca indicaţiune sigură, că de acum înainte marii proprietari conservatori din Boe­mia vor merge fără şovăire, şi fără reserve, mână în mână cu oehii-tineri în toate che­stiunile naţionale şi privitoare la dreptul pu­blic al statului ceh. Cu discuţia asupra propunerilor de ur­genţă s-a şi amânat sesiunea Reichsrathului până după sărbători fără chiar să se fi ales măcar vre-o comisie parlamentară. Nainte de a fi poftit presidentul sărbă­tori fericite deputaţilor, se scoală deputatul ţeran Szajer şi rosteşte următorul mic dis­curs, primul seu în dietă: O înaltă casă! Mul­ţumesc prea umilit înaltei case şi tuturor prea onoraţilor domni pentru eliberarea binevoitoare din arestul preventiv în care am stat 28 zile amare. Mulţumesc în numele poporului po­lonez pentru eliberarea deputatului poporului precum şi pentru apărarea drepturilor cetăţe­neşti şi liberale“ (Aprobări). Scurta vorbire a făcut bună impresiune. Proxima şedinţă — pe ziua de 26 Aprilie. Procesul meu. — Recomandat aprecierii colegilor mei. — Domnul Petru Collciunariu, advocat în Orşova, a stat în 26 luna trecută îna­intea tribunalului din Lugoj, unde avea să-­şi dee seamă pentru unele espresiuni, afirmative vătămătoare, rostite în congre­gaţia comitetului Caraş-Severin. Faptul în sine, că stăpânitorii comitatului acestuia recurg la ajutorul judecătoriilor regeşti faţă de oamenii noştri, e destul de carac­teristic, când ştim, că pentru espresiuni necuviincioase, rostite în congregaţie, acea­sta este chemată a croi judecată care nu tribunalele regeşti, întocmai cum parla­mentul are să calmeze temperamentul prea vioiu al deputaţilor din dietă, car’ nu tabla regească, ori curia. Dar’ la noi e păcat a mai vorbi de lege şi de drept. Sentenţa tribunalului din Lugoj o cunoaştem, dl Collciunariu a fost con­damnat la 50 fi., amendă, ca pedeapsă principală şi alţi 10 fi., amendă, ca pe­deapsă laterală. Ca publicul să ştie cel puţin pentru­ ce a fost pedepsit dl Coll­­ciunariu, d-sa ne comunică substratul procesului avut, cu rugarea, să-­l publi­căm în foaiă. Satisfacem dorinţei d-lui Collciunariu şi dăm loc următoarelor rânduri: * în 10 Octomvrie 1875, pe basa procu­rat primite dela fiertatul Ilie Sămfirescu do­miciliat în comuna Mărășești (România) — care a decedat înainte de ce s’ar fi finalisat procesul predat mie, — în 16 Octomvrie anul 1875 am împrocesuat pe locuitorii din comuna Corneareva, Nestor Brînzeiu, Geor­­giu şi Constantin Stîngu, pentru 450 fi. ca­pital şi accesorii la tribunalul reg. din Ca­ransebeş; mai târziu pe basa sentinţei, ridi­cată la putere legală, am cerut şi efectuit execuţiunea pe mobile, dar’ în urma contesta­ţiilor făcute lucrurile secuestrate )s’au eliberat de sub secuestru, în consecvenţă am cerut execuţiunea pe realităţi, recte pe părţile ce le compete lor din averea întreagă a comunioanelor. Spre a-mi ajunge scopul dorit, voind­­nevoind am fost constrîns să mă adresez că­­tră pretorul comunioaneior al cercului Tere­­gova, adecă cătră dl Hugo Li­eiwald, ca păr­ţile debitorilor se le desfacă din corpul întreg al comunioanelor. în zadar l’am argat în 30 Maiu 1883, în 10 Noemvrie 1888, în 11 Noemvrie 1892, în 12 Maiu 1893, în 19 Octomvrie 1893, căci resuitatul ca ’n palmă! Adânc mâhnit de atâta sbuciumare fără nici un resuitat, de altă parte ştiind din expe­rienţă că pe cale disciplinară cu atât mai pu­ţin îmi voi ajunge scopul dorit, mi-am propus să ventilez causa în proxima congregaţiune comitatensă. Aşa am şi făcut; în 15 octomvrie 1994 am insinuat şi rostit următoarea interpelare: „Are cunoştinţă de comite-suprem sau ba, că lucrările comunioanelor de pe terito­­rul Severinului progresează cu repeziunea lacului ! . Dacă are de ce nu-­şi dă in­stinţa, ca lucrurile să meargă mai repede cu atât mai vârtos că terminul de zece ani, defipt de dieta ţării, deja a expirat de mult! ?" Am mai zis apoi următoarele: „Cu părere de rău trebue să constat, că din partea guvernului comitatens în direcţiu­nea aceasta nu s’a făcut nimic. Nu mă mir dar’ că pretorii comunionali nu-şi prea dau truda ca desfacerea comunioanelor să se fina­­liseze. Au şi ei motivele lor, încât e cu mult mai avantagios a primi drept leafă anuală din vistieria ţerii 1700 fi. decât să funcţionezi ca sub-pretor comitatens cu o leafă de 7­ 800 fi. plus şi alte accidenţii legale. Special vorbind în causa concretă ,a clientului meu, am intonat, că unul din cei 4 pretori, fiind­că nu i-am trimis diurnele călătoriei in faţa lo­cului, ce am avut tot dreptul a face, avi­­sându-l înainte de plecare, că diurnele ce-i compet are se le pretindă de la fiiul deceda­tului meu client Haralampie Sămfirescu, care a fost la faţa locului în Corneareva, până când eu, neprimind nici­ dela tatăl, nici dela fiiul, nici un gologan, deşi pe acest proces am spesat dela mine vre­ o 50—60 fi, nu voeam şi nu puteam să mai spesez, — zic, unul din cei patru pretori, părţile debitorilor nu­ le-a fost desfăcut nici până în ziua interpelării. D’atunci şi până azi ce e drept, două comu­­nioane s’au desfăcut, dar’ fără resuitat, încât debitorilor clientului meu nu li­ s’a venit nici a treia parte, adecă partea lui Nistor Brîn­­zoiu nici până în moment nu s’a desfăcut! Ca dovadă îmi serveşte atestatul extrădat de ju­deţul reg, secţia cărţii fiind, din Teregova­. Iată cuprinsul interpelării mele a cărei substract, după priceperea altora — ar forma criteriul calomniei, pentru care în 26 Martie am stat pe banca acusaţilor! După descrierea fidelă a întâmplatelor, trec la partea acusei, cuprinsă în procesul verbal al comitetului co­mitatens, unde interpelaţia mea s’a denaturat total, asertându-se, că eu aş fi suspiţionat pe dl Hugo Loerwald, că primeşte mită şi fără mituire nu face nimic, în 26 Martie provocat fiind de presi­dentul tribunalului, adecă după 2 ani şi 5 luni ca să dovedesc contrarul, altă apărare n’am putut folosi decât spunând cele sustisi­­rate, totodată citând de martori pe domnii colegi, Coriolan Bredicean și Dr. Stefan Pe­­trovici, cari au fost de față în aceea zi atât de fatală pentru mine, — dar’ ascultarea lor n'a fost admisă! La acest loc notez, că hotărîrea comi­tetului comitatens, care vorbeşte despre mi­tuire şi mituibilitate („vesztegetés“ és „meg­vesztegethető“), nici când nu mi­ s’a publicat, cu atât mai puţin înmanuat, ceea­ ce la per­tractarea finală s’a şi constatat. Prima dată mi­ s’a cetit la pertractarea finală. De aici urmează întrebarea principală, din care se nasc celelalte. Le voi înşira pe toate, Intâiu: Poate fi tras la răspundere pe cale criminală un membru al unei congrega­­ţiuni pentru vre-o abatere sau delict comis în plenul congregaţiunei? A doua: Are drept ori ba com­itele su­prem, eventual vicecomitele comitatens ca pre­sident, ca o atare causă să o transpună fo­rului criminal? A treia: Ce drept are respectivul pre­sident față de membrul abusiv? A patra: poate fi tras la răspundere din partea tribunalului criminal un membru abusiv pentru abusurile comise în plenul congrega­­ţiunei după 2 ani şi jumătate? A cincia: Poate fi tras la răspundere un membru al congregaţiunei comitatense pe basa unei hotărlri, care respectivul înainte de per­tractarea finală a aceleia nici-când nu ’i­ s’a pro­­cedit, decât la pertractarea finală? în interesul binelui public rog pe domnii colegi români, că întrebările puse să le iee la o desbatere serioasă. Ca condlus comunic pe scurt motivul principal al tribunalului reg. din Lugoj, în virtutea căreia am fost con­damnat. On­ tribunal deşi din cuprinsul de­­claraţiunilor mele date în scris la timpul seu, precum şi din epistolele mele adresate pre­torului — în meritul diurnelor pretinse — s’a convins că nici unde nu se face amintire despre mituire; pe lângă toate acestea ca punct de mânecare, recte ca basă a condam­­nărei, a luat procesul verbal al comitetului comitatens cu provocare la § 165 din proce­dura civilă din anul 1868, al cărui cuprins numai la pertractarea finală mi­ s’a comunicat, în conştiinţa senină declar solemn, că în congregăţiunea comitatensă din 15 Oct. 1894 nici alusiune nu s’a făcut, că Luerwald ori altcineva ar lucra pentru mită. Ba sânt parat a mă supune de bună voie la cea mai grea pedeapsă prevăzută în § 260 al condului penal, de cumva dl comite suprem şi vice­­comite ar jura în faţa tribunalului şi faţa mea, că eu în interpelaţia mea am făcut amin­tire despre mită şi mituire. Cu devotamânt Petru Calom­nariu, advocat. Chestiuni şcolare. Din conferenţele învăţătoreşti. Adunarea generală a reuniunii înv.ţ. gr.-cat. români din comit. Sibiiului. Adunarea generală a reuniunii înv. gr­cat. din comitatul Sibiiului, ţinută la 6 şi 7 Aprilie st. n. în şcoala gr.-cat. din Sibiiu a decurs bine. Conform programului în 6­­. c. la 10 ore a. m. învăţătorii au participat la sf. li­turgic, care la 11 ore presidentul Romul Simu a deschis a cincea adunare generală or­­dinară a reuniunii, în presenţa revendissi­­mului domn protopop Ioan V. Russu, presi­dent de onoare, a dlui Iuliu Bardosy, inspec­tor şcol. reg. în retragere, membru onorar al reuniunii, mai fiind de faţă onoratul domn Nicolau Togan, cooperator parochial în Si­biiu, Aron Lupean, oficial la direcţiunea de geniu şi alţi st. oaspeţi. Presidentul arată în cuvântul de des­chidere însemnatele roduri ale activităţii cât mai intensive şi desinteresate a membrilor reuniunii; dovedeşte, că numai prin bună în­ţelegere şi jertfire se vor putea obţină resul­­tate bune, salută apoi pe cei presenţi. A urmat apelul nominal al membrilor, cetirea rapoartelor şi alegerea unei comisiuni de 5 pentru studiarea rapoartelor şi a pro­punerilor, căreia ’i-s’au predat şi poveştile co­lectate din popor prin membrii reuniunii. învăţătorul Nicolau Doican din Veştem ceteşte disertaţiunea: „Cum îşi poate îmbună­tăţi învăţătorul starea materială temă lu­crată cu mare sîrguinţă şi multă cunoştinţă de causă, din care toţi învăţătorii au putut multe se înveţe. După ameazi presidentul a ţinut prele­geri practice din stupărit, întreţinând timp de 2 ore pe auditori cu privire la coşniţă, stu­pină, recursite de stupărit, roi naturali şi ar­tificiali, faguri naturali şi măestriţi, lucrurile de primăvară, vară, toamnă şi iarnă în stu­părit etc. Prelegerilor din stupărit le-a urmat di­­sertaţiunea „Ce şi cetească şi cum se cetească învăţătorul?“ de domnul Ioan Stoia, învăţător în Orlat, care s’a achitat foarte bine de sar­cina luată asupra sa prin resolvarea şi preda­rea acestei teme. De mare însemnătate a fost pentru în­văţători şi obiectul cu care s’a încheiat a doua şedinţă din ziua primă destinată pentru conferenţe şi anume: punctul V. „Şcoalele po­porale11 din decisiunile sinodului archidiece­­sei noastre, ţinut în 17, 18 şi 19 Noemvrie 1896 în Blaj. S’au luat disposiţiuni referi­toare la învăţătorii ambulanţi, la şcoalele eco­nomice de repetiţie, la grădinile de pomărit, stupărit, cu incvenarele înv. ş. a., cari au fost explicate îndeosebi şi pe larg din partea re­verend. domn protopop Ioan V. Russu. După finirea şedinţei K­., fiind deja seară învăţătorii au convenit la o cină comună, care a decurs în cea mai bună voe până târziu. Mercuri, în 7­­. c. s-a ţinut şedinţa a IlI-a, în care înv. D. Bleoca din Buia a trac­tat despre „ Timpurile verbelor* în faţa şcola­rilor din cl. II de la şcoala gr.-cat. din Si­biiu. Prelegerea în genere a fost bine reuşita. Critica urmată a scos la iveală greşelile, ce le-a făcut propunătorul şi prin aceasta toţi am câştigat. A urmat raportul comisiunii de 5 aleasă în şedinţa I., care constatează, pe baza ac­telor, că toate afacerile reuniunii sânt în cea mai bună ordine şi recomandă spre primire toate propunerile comitetului, între cari era şi aceea, ca reuniunea noastră să se facă filială a reuniunii archidiecesane. Aici cred, că e locul să dau câteva des­luşiri în cauză, încă în anul 1875 se făcuseră primii paşi pentru înfiinţarea reuniunii din vorbă, când o mare parte a învăţătorilor din archi­­diecesă a fost adunată la Blaj, pentru a fi in­troduşi în cunoaşterea măgurilor metrice. Per­tractările se vede, că au ţinut peste 22 de ani, adecă până în 3 Februarie a. c., când cu nr. 5118 Ii s’a dat statutelor aprobarea ministerială de următorul cuprins: „Aprob cu aceea, că nu numai protocoalele adunării ge­nerale atinse în §. J, ci şi ale adunăriior des­­părţemintelor trebue să se redigieze columna­­tii în limba oficioasă a statului şi li se tri­mită în copie inspectorului şcolar reg. compe­­tent*. Astfel învăţătorii din archidie ce­a gr.­­cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, pe basa numi­telor statute se vor constitui încă în anul ace­sta în reuniune, care va consta din atâtea filiale, câte protopiate sânt în întreagă archi­­diecesa. De o atare filială a fost vorba şi în şe­dinţa III, a reuniunii înv. gr.-cat. din comita­tul Sibiiului. S’a decis însă în cele din urmă a aştepta ulterioare disposiţiuni din partea veneratului ordinariat archidiecesan. Pentru censurarea poveştilor colectate din popor s’a ales o comisiune de 5 membri. Domnul Iuliu Bardosy, a designat pen­tru membri reuniunii 3 premii, toate ziare bine legate de pe câte un an, cari se vor îm­părţi la finea anului şcol. 1897/8 şi anume: „Observatorul“, de G. Bariţiu, care se va oferi acelui înv. care va dovedi progres mai mare cu elevii în cântările bisericeşti. „Eco­nomie“, de Ştefan Pop, care se va oferi ace­lui înv. care va arăta mai mare progres în prăsirea galiţelor de soia ales şi Foaia sco­lastică, de Ioan M. Moldovan destinată pen­tru înv. care va arăta spor mai mare cu şco­larii in cetitul limbei materne. S’a adus mulţumită protocolară băncilor „Economul* din Cluj pentru un ajutor de 10 fi., băncii „Crişana* din Brad pentru un ajutor de 5 fi., stimatului domn Ioan Doinilă, cancelist de tribunal deasemenea pentru un ajutor de 5 fi., precum şi tuturor acelor p.­t. domni, cari au donat cărţi şi ziare pe seama bibliotecei. în fine presidentul mulţumeşte rev. domn protopop loan V. Rusu şi domnului luliu Bar­dosy, cari au participat în continuu la aceste conferenţe, îmbogăţind prin binevoitoarele şi luminatele lor consilii cunoştinţele învăţă­torilor. A adus apoi mulţumită onor. domni Ni­colau Togan, cooperator parochial, Aron Lu­pean, oficial şi Ioan Danilă, cancelist de tri­bunal, care încă au onorat adunarea cu pre­senţa şi chiar jertfind pentru înaintarea reuniunei. Recomandă membrilor muncă continuă şi inştiinţă spre cultură proprie şi a poporului, declarând de încheiată adunarea. Participantul. -------oaie»-----­ (Mii bisericeşti. Din diecesa Cruzii­ mari­— Re­flexiuni la broşura »Chestiuni bisericeşti« de un preot român gr.-cat. (Urmare). 9. „Vechi“ şi „noi“. Autorul broşurei „Chestiuni bisericeşti“ pretinde toate bunătăţile diecesii pentru pro­fesorii „absoluţi de teologie, abs. de filosofie“ prevăzuţi cu diplome din ambele, pentru­ ca nu cumva să fie momiţi profesorii de azi de mo­melile ce dă statul acelora cari se aruncă în braţul lui. „Despre profesorii cei vechi — zice — că după un serviciu de câţiva ani treceau în parochii bune şi gol nu lăsau în urma lor*. De­sigur autorul va fi înţelegând treaba aşa, că pentru aceea nu lăsau gol în urma lor, pentru­ că nu erau — ca şi ceşti de astăzi — meşteri în ale educaţiunii. Va fi fost. Numai pe cât am avut ocasiune a cu­noaşte acelea timpuri mi­ s’a dat să văd munca acelor bărbaţi desinteresaţi, cari numai pen­tru leafa de 500 fi. şi fără subsidiul foarte des şi greu împutat preoţilor de azi, făceau mai multă treabă şi naţională şi morală, decât cum se fac cu multe din diplomele diferite ungureşti ale unora de ai noştri, foarte un­­gurisaţi, îmi aduc foarte bine aminte de vieaţa românească ce era prin Beiuş pe acelea tim­puri. — E drept că şi timpurile s’au mai schimbat dimpreună cu oamenii, — ei, dar’ oamenii de pe acelea timpuri, fiind vorbă de ceva treabă românească, nu se pitulau, ci ste­­teau ca stînca în faţă cu primejdiile, apărând cu bărbăţie interesele gimnasului şi ale nea­mului lor. Ni­ să va permite, că erau şi pe acelea timpuri bărbaţi cari fără atâta amar de di­plome, cu braţele deschise ar fi fost primiţi la gimnasii streine, ei însă prefereau a trăi acasă cu mămăligă, decât vânzând causa sfântă pentru bani frumoşi să se facă slugă la dîrloagă. Să fi văzut, domnule coleg, colegialitatea dintre cei vechi, să fi auzit în ce limbă con­versau aceia, ei între ei, şi în familiile lor?! Aşa cred că şi astăzi, cele vre-o 30 fa­milii de preoţi cari vor posede bine limba ro­mână, în toată întregitatea ei, vor fi destul de binişor representate de cătră familiile acelor vechi profesori, cari nu mai aveau altă diplomă afară de oei din teologie. Vă uitaţi die coleg în giurul domniei voastre, şi ce gode veţi afla în giuru-vă bun, — ca să nu amintesc aci Ardealul şi Buco­vina — ce veţi vedè mai românesc în acestea două diecese. Arad şi Oradea, tot este eflu­­sul şcoalei vechi. Inteligenţii noştri, cari îşi fac azi fală prin locurile amintite, sânt dis­cipolii oamenilor, cari nu aveau altă diplomă afară de cea din teologie. Discipolii acelora, cu toate că dimpreună cu familiile lor posed mai multe limbi euro­pene — totuşi, toată comunicaţiunea lor spi­rituală, culturală şi familiară, o fac în sonora noastră limbă maternă, pe când un frumos contingent al profesorilor noştri cu diplome multifarii, — ca se vorbesc în limbagiul co­legului meu — crescuţi colea pe spesele şi la titlul diecesei, şi ei între ei, şi în familiile lor, vorbesc într’o limbă de tot străină ge­niului piilor fundatori, şi generoşilor susţiitori ai gimnasiului nostru, unic românesc în Ungaria. Nu mă mir, că cerând sf. causă, adecă interesele gimnasiului, om care se dee pept cu valurile, nu să află. Punem vina pe cine putem zicând: nu­’i lucrul nostru! Ei dar’ pentru aceea ne pitulăm colo în dosul gim­nasului şi cochetăm — respect excepţiilor­ din greu cu contrarii causei noastre colea la umbra deasă a zidurilor gimnasului. Ne tra­gem la umbră, pentru­ că glonţul inimicului să lovească în murul gros al gimnasului, şi nu în carne de om! Şi cine rîde mai pe urmă ? Inimicul causei noastre. El îşi rîde în pumni şi zice, că cu un lucru de un gologan, are om, pe care-’l poate m­omi şi cale de o poştă. Că ce vor înfluinţa manipulaţii d’al­de astea — eu aş dori să fie minciuni — asupra tineretului nostru fraged, care şi aceea ştie şi vede, de ce noi nu-’l ţinem capace? Asta aş vrea să ’mi-o spună alţii mai chemaţi ca mine! Una însă şi dela mine o ştiu, că tine­retul dedat a vede trebi pocite, nici când nu va face minimul onorului ce ni-­l fac şi astăzi foarte mulţi din şcoala cea veche, şi mult critizată. Bătrânii noştrii, făcând socoată cu împre­jurările grele între cari s’au dosedit dânşii, merită recunoştinţă dela noi şi neam! Ear’ nu să le amintim numele eaca-şa, cu căciula pe o ureche, încercând a trage dungă peste tot ce dânşii scris-au şi predicat-au, şi cu cuvântul şi cu fapta! Nu Domnilor! nici corect, nici româneşte nu lucrăm când ne încercăm a trage dungă peste trecut, că cu atât mai luminos să apară presentu­l. Datori suntem a aduce în consonanţă presantul cu tot ce e bun,­ creştinesc şi româ­nesc din trecut, pentru­ că numai atunci vom edifica pe fundament durabil viitorul. Generaţia modernă de azi, atunci, doară nici atunci nu, poate fi îndreptăţită a micşora pe cei vechi, când ea a produs mai mult de­cât aceia, carii au produs şi cu fapta, şi prin operele ştiinţifice produse de ei... (Va urma). CRONICĂ Sibiiu, 12 Aprilie n. 1897 La Veneţia. Mercuri pleacă din Blaj un grup de 20 persoane, — studenţi şi pro­fesori — spre a face o excursiune ştienţifică la Veneţia. Excursioniştii, conduşi de profesorul Dr. Vas. Hossu, se vor opri câte o zi în Agram şi Fiume. * Baritonistul D. Popovici. Cu­noscutul baritonist român domnul Popovici va sosi la Sibiiu în primăvara aceasta şi cu Reuniunea română de musică de aici va re­produce frumosul oratoriu „Ilie“, de „Men­delsohn“, în care domnul Popovici va cânta rolul principal al lui „Ilie“. De la Sibiiu, Reuniunea de musică, însoţită de cântăreţul D. Popoviciu, va merge la Bucureşti, unde va da done concerte, unul în 10 Maia, (ziua în­coronării) altul în una din zilele următoare. Reîntoarsă din România, Reuniunea va face un turneu artistic prin Ungaria. • Monarchul la Petersburg, în ca­pitala rusească se fac dej­a mari pregătiri pentru primirea Maiestăţii Sale Monarchului nostru, care va fi instalat în apartamentele dinspre Neva ale palatului de iarnă. Intru întimpi­­narea înaltului oaspe la graniţă, vor merge mai mulţi adjutanţi de serviciu. De la graniţă M. Sa va merge la Petersburg cu un tren im­perial rusesc. Garda de onoare la apartamen­tele Monarchului nostru o va face regimentul de grenadiri, Kelkshom, al cărui proprietar e Maiestatea Sa, în suita Maiestăţii Sale vor fi: archiducele Otto, ministrul de externe Go­­luchowsk­i, ambasadorul extraordinar Zwied­­neck, consilierul din ministerul de externe Mérey, adjutanţii supremi generalii Paar şi Bulfras, trei adjutanţi de aripă, ataşatul mi­litar austro-ungar din Petersburg Klepsch şi mai mulţi înalţi funcţionari de la Curte. Ar­­chiducele Otto va fi însoţit de maestrul de Curte, principele Montenuovo şi de locotenentul Ledebur. * Pohod na Sybir. Ţarul Nicol­ae II. a dat de curând un aras, în sensul căruia exilaţii la Siberia vor fi transportaţi acolo cu trenul Până acum nefericiţii exilaţi trebuiau să meargă pe jos la Siberia, excortaţi de cruzii Cazaci, deja cari nu arare­ori aveau să îndure cele mai sfruntate chinuri şi neomenii. Erau şi caşuri, că în lungul drum de câteva luni, deportaţii trebuiau să aştepte ani de zile în aşa zisele temniţi centrale, unde erau tractaţi mai rău ca dobitoacele. Ziarele ruseşti pri­vesc în acest oeas un act de umanism al Ţa­rului, întru­cât deportarea pe jos la Siberia era mai grozavă pedeapsă decât însuşi exilul. * Principele Bulgariei la Belgrad. Principele bulgar Ferdinand va sosi în 25 Aprilie n. la Belgrad, pentru a întoarce viaita regelui Alexandru al Sârbiei. Principele va fi însoţit şi de princesa Bulgariei, Maria Luisa,

Next