Tribuna, aprilie 1897 (Anul 14, nr. 73-94)
1897-04-01 / nr. 73
Pag. 290 Sibiiu, Marţi, TRIBUNA 1/13 Aprilie 1897 Nr. 73 cu atâta căldură. (Aplause vii şi strigăte în limba cehă: Excelent! Excelent! pe băncile Cehilor-tineri.) Vom privi în viitor cu linişte sufletească şi cu conştiinţa, că nu cerem nimic păgubitor nici pentru stat, nici pentru Nemţii din Boemia, că nu cerem nimic ce n’ar fi drept, ci că trebue se mergem înainte în interesul bine priceput şi spre un viitor liniştit al acestei ţeri. Eu ve spun, d-Ior, în mod atât de cinstit pe cât de deschis, că vom merge înainte pe calea unei desvoltări şi mai departe a stărilor nou create*. (Aprobări şi aplause vii pe băncile întregei majorităţi.) Aceste declaraţii ale contelui Palffy se consideră ca indicaţiune sigură, că de acum înainte marii proprietari conservatori din Boemia vor merge fără şovăire, şi fără reserve, mână în mână cu oehii-tineri în toate chestiunile naţionale şi privitoare la dreptul public al statului ceh. Cu discuţia asupra propunerilor de urgenţă s-a şi amânat sesiunea Reichsrathului până după sărbători fără chiar să se fi ales măcar vre-o comisie parlamentară. Nainte de a fi poftit presidentul sărbători fericite deputaţilor, se scoală deputatul ţeran Szajer şi rosteşte următorul mic discurs, primul seu în dietă: O înaltă casă! Mulţumesc prea umilit înaltei case şi tuturor prea onoraţilor domni pentru eliberarea binevoitoare din arestul preventiv în care am stat 28 zile amare. Mulţumesc în numele poporului polonez pentru eliberarea deputatului poporului precum şi pentru apărarea drepturilor cetăţeneşti şi liberale“ (Aprobări). Scurta vorbire a făcut bună impresiune. Proxima şedinţă — pe ziua de 26 Aprilie. Procesul meu. — Recomandat aprecierii colegilor mei. — Domnul Petru Collciunariu, advocat în Orşova, a stat în 26 luna trecută înaintea tribunalului din Lugoj, unde avea să-şi dee seamă pentru unele espresiuni, afirmative vătămătoare, rostite în congregaţia comitetului Caraş-Severin. Faptul în sine, că stăpânitorii comitatului acestuia recurg la ajutorul judecătoriilor regeşti faţă de oamenii noştri, e destul de caracteristic, când ştim, că pentru espresiuni necuviincioase, rostite în congregaţie, aceasta este chemată a croi judecată care nu tribunalele regeşti, întocmai cum parlamentul are să calmeze temperamentul prea vioiu al deputaţilor din dietă, car’ nu tabla regească, ori curia. Dar’ la noi e păcat a mai vorbi de lege şi de drept. Sentenţa tribunalului din Lugoj o cunoaştem, dl Collciunariu a fost condamnat la 50 fi., amendă, ca pedeapsă principală şi alţi 10 fi., amendă, ca pedeapsă laterală. Ca publicul să ştie cel puţin pentru ce a fost pedepsit dl Collciunariu, d-sa ne comunică substratul procesului avut, cu rugarea, să-l publicăm în foaiă. Satisfacem dorinţei d-lui Collciunariu şi dăm loc următoarelor rânduri: * în 10 Octomvrie 1875, pe basa procurat primite dela fiertatul Ilie Sămfirescu domiciliat în comuna Mărășești (România) — care a decedat înainte de ce s’ar fi finalisat procesul predat mie, — în 16 Octomvrie anul 1875 am împrocesuat pe locuitorii din comuna Corneareva, Nestor Brînzeiu, Georgiu şi Constantin Stîngu, pentru 450 fi. capital şi accesorii la tribunalul reg. din Caransebeş; mai târziu pe basa sentinţei, ridicată la putere legală, am cerut şi efectuit execuţiunea pe mobile, dar’ în urma contestaţiilor făcute lucrurile secuestrate )s’au eliberat de sub secuestru, în consecvenţă am cerut execuţiunea pe realităţi, recte pe părţile ce le compete lor din averea întreagă a comunioanelor. Spre a-mi ajunge scopul dorit, voindnevoind am fost constrîns să mă adresez cătră pretorul comunioaneior al cercului Teregova, adecă cătră dl Hugo Lieiwald, ca părţile debitorilor se le desfacă din corpul întreg al comunioanelor. în zadar l’am argat în 30 Maiu 1883, în 10 Noemvrie 1888, în 11 Noemvrie 1892, în 12 Maiu 1893, în 19 Octomvrie 1893, căci resuitatul ca ’n palmă! Adânc mâhnit de atâta sbuciumare fără nici un resuitat, de altă parte ştiind din experienţă că pe cale disciplinară cu atât mai puţin îmi voi ajunge scopul dorit, mi-am propus să ventilez causa în proxima congregaţiune comitatensă. Aşa am şi făcut; în 15 octomvrie 1994 am insinuat şi rostit următoarea interpelare: „Are cunoştinţă de comite-suprem sau ba, că lucrările comunioanelor de pe teritorul Severinului progresează cu repeziunea lacului ! . Dacă are de ce nu-şi dă instinţa, ca lucrurile să meargă mai repede cu atât mai vârtos că terminul de zece ani, defipt de dieta ţării, deja a expirat de mult! ?" Am mai zis apoi următoarele: „Cu părere de rău trebue să constat, că din partea guvernului comitatens în direcţiunea aceasta nu s’a făcut nimic. Nu mă mir dar’ că pretorii comunionali nu-şi prea dau truda ca desfacerea comunioanelor să se finaliseze. Au şi ei motivele lor, încât e cu mult mai avantagios a primi drept leafă anuală din vistieria ţerii 1700 fi. decât să funcţionezi ca sub-pretor comitatens cu o leafă de 7 800 fi. plus şi alte accidenţii legale. Special vorbind în causa concretă ,a clientului meu, am intonat, că unul din cei 4 pretori, fiindcă nu i-am trimis diurnele călătoriei in faţa locului, ce am avut tot dreptul a face, avisându-l înainte de plecare, că diurnele ce-i compet are se le pretindă de la fiiul decedatului meu client Haralampie Sămfirescu, care a fost la faţa locului în Corneareva, până când eu, neprimind nici dela tatăl, nici dela fiiul, nici un gologan, deşi pe acest proces am spesat dela mine vre o 50—60 fi, nu voeam şi nu puteam să mai spesez, — zic, unul din cei patru pretori, părţile debitorilor nu le-a fost desfăcut nici până în ziua interpelării. D’atunci şi până azi ce e drept, două comunioane s’au desfăcut, dar’ fără resuitat, încât debitorilor clientului meu nu li s’a venit nici a treia parte, adecă partea lui Nistor Brînzoiu nici până în moment nu s’a desfăcut! Ca dovadă îmi serveşte atestatul extrădat de judeţul reg, secţia cărţii fiind, din Teregova. Iată cuprinsul interpelării mele a cărei substract, după priceperea altora — ar forma criteriul calomniei, pentru care în 26 Martie am stat pe banca acusaţilor! După descrierea fidelă a întâmplatelor, trec la partea acusei, cuprinsă în procesul verbal al comitetului comitatens, unde interpelaţia mea s’a denaturat total, asertându-se, că eu aş fi suspiţionat pe dl Hugo Loerwald, că primeşte mită şi fără mituire nu face nimic, în 26 Martie provocat fiind de presidentul tribunalului, adecă după 2 ani şi 5 luni ca să dovedesc contrarul, altă apărare n’am putut folosi decât spunând cele sustisirate, totodată citând de martori pe domnii colegi, Coriolan Bredicean și Dr. Stefan Petrovici, cari au fost de față în aceea zi atât de fatală pentru mine, — dar’ ascultarea lor n'a fost admisă! La acest loc notez, că hotărîrea comitetului comitatens, care vorbeşte despre mituire şi mituibilitate („vesztegetés“ és „megvesztegethető“), nici când nu mi s’a publicat, cu atât mai puţin înmanuat, ceea ce la pertractarea finală s’a şi constatat. Prima dată mi s’a cetit la pertractarea finală. De aici urmează întrebarea principală, din care se nasc celelalte. Le voi înşira pe toate, Intâiu: Poate fi tras la răspundere pe cale criminală un membru al unei congregaţiuni pentru vre-o abatere sau delict comis în plenul congregaţiunei? A doua: Are drept ori ba comitele suprem, eventual vicecomitele comitatens ca president, ca o atare causă să o transpună forului criminal? A treia: Ce drept are respectivul president față de membrul abusiv? A patra: poate fi tras la răspundere din partea tribunalului criminal un membru abusiv pentru abusurile comise în plenul congregaţiunei după 2 ani şi jumătate? A cincia: Poate fi tras la răspundere un membru al congregaţiunei comitatense pe basa unei hotărlri, care respectivul înainte de pertractarea finală a aceleia nici-când nu ’i s’a procedit, decât la pertractarea finală? în interesul binelui public rog pe domnii colegi români, că întrebările puse să le iee la o desbatere serioasă. Ca condlus comunic pe scurt motivul principal al tribunalului reg. din Lugoj, în virtutea căreia am fost condamnat. On tribunal deşi din cuprinsul declaraţiunilor mele date în scris la timpul seu, precum şi din epistolele mele adresate pretorului — în meritul diurnelor pretinse — s’a convins că nici unde nu se face amintire despre mituire; pe lângă toate acestea ca punct de mânecare, recte ca basă a condamnărei, a luat procesul verbal al comitetului comitatens cu provocare la § 165 din procedura civilă din anul 1868, al cărui cuprins numai la pertractarea finală mi s’a comunicat, în conştiinţa senină declar solemn, că în congregăţiunea comitatensă din 15 Oct. 1894 nici alusiune nu s’a făcut, că Luerwald ori altcineva ar lucra pentru mită. Ba sânt parat a mă supune de bună voie la cea mai grea pedeapsă prevăzută în § 260 al condului penal, de cumva dl comite suprem şi vicecomite ar jura în faţa tribunalului şi faţa mea, că eu în interpelaţia mea am făcut amintire despre mită şi mituire. Cu devotamânt Petru Calomnariu, advocat. Chestiuni şcolare. Din conferenţele învăţătoreşti. Adunarea generală a reuniunii înv.ţ. gr.-cat. români din comit. Sibiiului. Adunarea generală a reuniunii înv. grcat. din comitatul Sibiiului, ţinută la 6 şi 7 Aprilie st. n. în şcoala gr.-cat. din Sibiiu a decurs bine. Conform programului în 6. c. la 10 ore a. m. învăţătorii au participat la sf. liturgic, care la 11 ore presidentul Romul Simu a deschis a cincea adunare generală ordinară a reuniunii, în presenţa revendissimului domn protopop Ioan V. Russu, president de onoare, a dlui Iuliu Bardosy, inspector şcol. reg. în retragere, membru onorar al reuniunii, mai fiind de faţă onoratul domn Nicolau Togan, cooperator parochial în Sibiiu, Aron Lupean, oficial la direcţiunea de geniu şi alţi st. oaspeţi. Presidentul arată în cuvântul de deschidere însemnatele roduri ale activităţii cât mai intensive şi desinteresate a membrilor reuniunii; dovedeşte, că numai prin bună înţelegere şi jertfire se vor putea obţină resultate bune, salută apoi pe cei presenţi. A urmat apelul nominal al membrilor, cetirea rapoartelor şi alegerea unei comisiuni de 5 pentru studiarea rapoartelor şi a propunerilor, căreia ’i-s’au predat şi poveştile colectate din popor prin membrii reuniunii. învăţătorul Nicolau Doican din Veştem ceteşte disertaţiunea: „Cum îşi poate îmbunătăţi învăţătorul starea materială temă lucrată cu mare sîrguinţă şi multă cunoştinţă de causă, din care toţi învăţătorii au putut multe se înveţe. După ameazi presidentul a ţinut prelegeri practice din stupărit, întreţinând timp de 2 ore pe auditori cu privire la coşniţă, stupină, recursite de stupărit, roi naturali şi artificiali, faguri naturali şi măestriţi, lucrurile de primăvară, vară, toamnă şi iarnă în stupărit etc. Prelegerilor din stupărit le-a urmat disertaţiunea „Ce şi cetească şi cum se cetească învăţătorul?“ de domnul Ioan Stoia, învăţător în Orlat, care s’a achitat foarte bine de sarcina luată asupra sa prin resolvarea şi predarea acestei teme. De mare însemnătate a fost pentru învăţători şi obiectul cu care s’a încheiat a doua şedinţă din ziua primă destinată pentru conferenţe şi anume: punctul V. „Şcoalele poporale11 din decisiunile sinodului archidiecesei noastre, ţinut în 17, 18 şi 19 Noemvrie 1896 în Blaj. S’au luat disposiţiuni referitoare la învăţătorii ambulanţi, la şcoalele economice de repetiţie, la grădinile de pomărit, stupărit, cu incvenarele înv. ş. a., cari au fost explicate îndeosebi şi pe larg din partea reverend. domn protopop Ioan V. Russu. După finirea şedinţei K., fiind deja seară învăţătorii au convenit la o cină comună, care a decurs în cea mai bună voe până târziu. Mercuri, în 7. c. s-a ţinut şedinţa a IlI-a, în care înv. D. Bleoca din Buia a tractat despre „ Timpurile verbelor* în faţa şcolarilor din cl. II de la şcoala gr.-cat. din Sibiiu. Prelegerea în genere a fost bine reuşita. Critica urmată a scos la iveală greşelile, ce le-a făcut propunătorul şi prin aceasta toţi am câştigat. A urmat raportul comisiunii de 5 aleasă în şedinţa I., care constatează, pe baza actelor, că toate afacerile reuniunii sânt în cea mai bună ordine şi recomandă spre primire toate propunerile comitetului, între cari era şi aceea, ca reuniunea noastră să se facă filială a reuniunii archidiecesane. Aici cred, că e locul să dau câteva desluşiri în cauză, încă în anul 1875 se făcuseră primii paşi pentru înfiinţarea reuniunii din vorbă, când o mare parte a învăţătorilor din archidiecesă a fost adunată la Blaj, pentru a fi introduşi în cunoaşterea măgurilor metrice. Pertractările se vede, că au ţinut peste 22 de ani, adecă până în 3 Februarie a. c., când cu nr. 5118 Ii s’a dat statutelor aprobarea ministerială de următorul cuprins: „Aprob cu aceea, că nu numai protocoalele adunării generale atinse în §. J, ci şi ale adunăriior despărţemintelor trebue să se redigieze columnatii în limba oficioasă a statului şi li se trimită în copie inspectorului şcolar reg. competent*. Astfel învăţătorii din archidie cea gr.cat. de Alba-Iulia şi Făgăraş, pe basa numitelor statute se vor constitui încă în anul acesta în reuniune, care va consta din atâtea filiale, câte protopiate sânt în întreagă archidiecesa. De o atare filială a fost vorba şi în şedinţa III, a reuniunii înv. gr.-cat. din comitatul Sibiiului. S’a decis însă în cele din urmă a aştepta ulterioare disposiţiuni din partea veneratului ordinariat archidiecesan. Pentru censurarea poveştilor colectate din popor s’a ales o comisiune de 5 membri. Domnul Iuliu Bardosy, a designat pentru membri reuniunii 3 premii, toate ziare bine legate de pe câte un an, cari se vor împărţi la finea anului şcol. 1897/8 şi anume: „Observatorul“, de G. Bariţiu, care se va oferi acelui înv. care va dovedi progres mai mare cu elevii în cântările bisericeşti. „Economie“, de Ştefan Pop, care se va oferi acelui înv. care va arăta mai mare progres în prăsirea galiţelor de soia ales şi Foaia scolastică, de Ioan M. Moldovan destinată pentru înv. care va arăta spor mai mare cu şcolarii in cetitul limbei materne. S’a adus mulţumită protocolară băncilor „Economul* din Cluj pentru un ajutor de 10 fi., băncii „Crişana* din Brad pentru un ajutor de 5 fi., stimatului domn Ioan Doinilă, cancelist de tribunal deasemenea pentru un ajutor de 5 fi., precum şi tuturor acelor p.t. domni, cari au donat cărţi şi ziare pe seama bibliotecei. în fine presidentul mulţumeşte rev. domn protopop loan V. Rusu şi domnului luliu Bardosy, cari au participat în continuu la aceste conferenţe, îmbogăţind prin binevoitoarele şi luminatele lor consilii cunoştinţele învăţătorilor. A adus apoi mulţumită onor. domni Nicolau Togan, cooperator parochial, Aron Lupean, oficial şi Ioan Danilă, cancelist de tribunal, care încă au onorat adunarea cu presenţa şi chiar jertfind pentru înaintarea reuniunei. Recomandă membrilor muncă continuă şi inştiinţă spre cultură proprie şi a poporului, declarând de încheiată adunarea. Participantul. -------oaie»----- (Mii bisericeşti. Din diecesa Cruzii mari— Reflexiuni la broşura »Chestiuni bisericeşti« de un preot român gr.-cat. (Urmare). 9. „Vechi“ şi „noi“. Autorul broşurei „Chestiuni bisericeşti“ pretinde toate bunătăţile diecesii pentru profesorii „absoluţi de teologie, abs. de filosofie“ prevăzuţi cu diplome din ambele, pentru ca nu cumva să fie momiţi profesorii de azi de momelile ce dă statul acelora cari se aruncă în braţul lui. „Despre profesorii cei vechi — zice — că după un serviciu de câţiva ani treceau în parochii bune şi gol nu lăsau în urma lor*. Desigur autorul va fi înţelegând treaba aşa, că pentru aceea nu lăsau gol în urma lor, pentru că nu erau — ca şi ceşti de astăzi — meşteri în ale educaţiunii. Va fi fost. Numai pe cât am avut ocasiune a cunoaşte acelea timpuri mi s’a dat să văd munca acelor bărbaţi desinteresaţi, cari numai pentru leafa de 500 fi. şi fără subsidiul foarte des şi greu împutat preoţilor de azi, făceau mai multă treabă şi naţională şi morală, decât cum se fac cu multe din diplomele diferite ungureşti ale unora de ai noştri, foarte ungurisaţi, îmi aduc foarte bine aminte de vieaţa românească ce era prin Beiuş pe acelea timpuri. — E drept că şi timpurile s’au mai schimbat dimpreună cu oamenii, — ei, dar’ oamenii de pe acelea timpuri, fiind vorbă de ceva treabă românească, nu se pitulau, ci steteau ca stînca în faţă cu primejdiile, apărând cu bărbăţie interesele gimnasului şi ale neamului lor. Ni să va permite, că erau şi pe acelea timpuri bărbaţi cari fără atâta amar de diplome, cu braţele deschise ar fi fost primiţi la gimnasii streine, ei însă prefereau a trăi acasă cu mămăligă, decât vânzând causa sfântă pentru bani frumoşi să se facă slugă la dîrloagă. Să fi văzut, domnule coleg, colegialitatea dintre cei vechi, să fi auzit în ce limbă conversau aceia, ei între ei, şi în familiile lor?! Aşa cred că şi astăzi, cele vre-o 30 familii de preoţi cari vor posede bine limba română, în toată întregitatea ei, vor fi destul de binişor representate de cătră familiile acelor vechi profesori, cari nu mai aveau altă diplomă afară de oei din teologie. Vă uitaţi die coleg în giurul domniei voastre, şi ce gode veţi afla în giuru-vă bun, — ca să nu amintesc aci Ardealul şi Bucovina — ce veţi vedè mai românesc în acestea două diecese. Arad şi Oradea, tot este eflusul şcoalei vechi. Inteligenţii noştri, cari îşi fac azi fală prin locurile amintite, sânt discipolii oamenilor, cari nu aveau altă diplomă afară de cea din teologie. Discipolii acelora, cu toate că dimpreună cu familiile lor posed mai multe limbi europene — totuşi, toată comunicaţiunea lor spirituală, culturală şi familiară, o fac în sonora noastră limbă maternă, pe când un frumos contingent al profesorilor noştri cu diplome multifarii, — ca se vorbesc în limbagiul colegului meu — crescuţi colea pe spesele şi la titlul diecesei, şi ei între ei, şi în familiile lor, vorbesc într’o limbă de tot străină geniului piilor fundatori, şi generoşilor susţiitori ai gimnasiului nostru, unic românesc în Ungaria. Nu mă mir, că cerând sf. causă, adecă interesele gimnasiului, om care se dee pept cu valurile, nu să află. Punem vina pe cine putem zicând: nu’i lucrul nostru! Ei dar’ pentru aceea ne pitulăm colo în dosul gimnasului şi cochetăm — respect excepţiilor din greu cu contrarii causei noastre colea la umbra deasă a zidurilor gimnasului. Ne tragem la umbră, pentru că glonţul inimicului să lovească în murul gros al gimnasului, şi nu în carne de om! Şi cine rîde mai pe urmă ? Inimicul causei noastre. El îşi rîde în pumni şi zice, că cu un lucru de un gologan, are om, pe care-’l poate momi şi cale de o poştă. Că ce vor înfluinţa manipulaţii d’alde astea — eu aş dori să fie minciuni — asupra tineretului nostru fraged, care şi aceea ştie şi vede, de ce noi nu-’l ţinem capace? Asta aş vrea să ’mi-o spună alţii mai chemaţi ca mine! Una însă şi dela mine o ştiu, că tineretul dedat a vede trebi pocite, nici când nu va face minimul onorului ce ni-l fac şi astăzi foarte mulţi din şcoala cea veche, şi mult critizată. Bătrânii noştrii, făcând socoată cu împrejurările grele între cari s’au dosedit dânşii, merită recunoştinţă dela noi şi neam! Ear’ nu să le amintim numele eaca-şa, cu căciula pe o ureche, încercând a trage dungă peste tot ce dânşii scris-au şi predicat-au, şi cu cuvântul şi cu fapta! Nu Domnilor! nici corect, nici româneşte nu lucrăm când ne încercăm a trage dungă peste trecut, că cu atât mai luminos să apară presentul. Datori suntem a aduce în consonanţă presantul cu tot ce e bun, creştinesc şi românesc din trecut, pentru că numai atunci vom edifica pe fundament durabil viitorul. Generaţia modernă de azi, atunci, doară nici atunci nu, poate fi îndreptăţită a micşora pe cei vechi, când ea a produs mai mult decât aceia, carii au produs şi cu fapta, şi prin operele ştiinţifice produse de ei... (Va urma). CRONICĂ Sibiiu, 12 Aprilie n. 1897 La Veneţia. Mercuri pleacă din Blaj un grup de 20 persoane, — studenţi şi profesori — spre a face o excursiune ştienţifică la Veneţia. Excursioniştii, conduşi de profesorul Dr. Vas. Hossu, se vor opri câte o zi în Agram şi Fiume. * Baritonistul D. Popovici. Cunoscutul baritonist român domnul Popovici va sosi la Sibiiu în primăvara aceasta şi cu Reuniunea română de musică de aici va reproduce frumosul oratoriu „Ilie“, de „Mendelsohn“, în care domnul Popovici va cânta rolul principal al lui „Ilie“. De la Sibiiu, Reuniunea de musică, însoţită de cântăreţul D. Popoviciu, va merge la Bucureşti, unde va da done concerte, unul în 10 Maia, (ziua încoronării) altul în una din zilele următoare. Reîntoarsă din România, Reuniunea va face un turneu artistic prin Ungaria. • Monarchul la Petersburg, în capitala rusească se fac deja mari pregătiri pentru primirea Maiestăţii Sale Monarchului nostru, care va fi instalat în apartamentele dinspre Neva ale palatului de iarnă. Intru întimpinarea înaltului oaspe la graniţă, vor merge mai mulţi adjutanţi de serviciu. De la graniţă M. Sa va merge la Petersburg cu un tren imperial rusesc. Garda de onoare la apartamentele Monarchului nostru o va face regimentul de grenadiri, Kelkshom, al cărui proprietar e Maiestatea Sa, în suita Maiestăţii Sale vor fi: archiducele Otto, ministrul de externe Goluchowski, ambasadorul extraordinar Zwiedneck, consilierul din ministerul de externe Mérey, adjutanţii supremi generalii Paar şi Bulfras, trei adjutanţi de aripă, ataşatul militar austro-ungar din Petersburg Klepsch şi mai mulţi înalţi funcţionari de la Curte. Archiducele Otto va fi însoţit de maestrul de Curte, principele Montenuovo şi de locotenentul Ledebur. * Pohod na Sybir. Ţarul Nicolae II. a dat de curând un aras, în sensul căruia exilaţii la Siberia vor fi transportaţi acolo cu trenul Până acum nefericiţii exilaţi trebuiau să meargă pe jos la Siberia, excortaţi de cruzii Cazaci, deja cari nu arareori aveau să îndure cele mai sfruntate chinuri şi neomenii. Erau şi caşuri, că în lungul drum de câteva luni, deportaţii trebuiau să aştepte ani de zile în aşa zisele temniţi centrale, unde erau tractaţi mai rău ca dobitoacele. Ziarele ruseşti privesc în acest oeas un act de umanism al Ţarului, întrucât deportarea pe jos la Siberia era mai grozavă pedeapsă decât însuşi exilul. * Principele Bulgariei la Belgrad. Principele bulgar Ferdinand va sosi în 25 Aprilie n. la Belgrad, pentru a întoarce viaita regelui Alexandru al Sârbiei. Principele va fi însoţit şi de princesa Bulgariei, Maria Luisa,