Tribuna, octombrie 1897 (Anul 14, nr. 217-242)

1897-10-24 / nr. 236

ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., 1/l an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarohie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/l an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru Paraşi ! Anul XIV Sibiiu, Vineri 24 Octomvrie (5 Noemvrie) 1897 Nr. 236 INSERŢIUNILE Un şir garmond prima­ dată 7 cr., a doua-oară 6 cr. a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplăcii Nr. 15. Telefon Nr. 14. Se prenumeră şi la poşte şi la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici ă 5 cr. s£ vând la »Tipografia«, soc. pe acţiuni Slavismul din Austro-Ungaria. „Slavism„Panslavism„Pan­­rusism*, — Iată trei cuvinte a căror actualitate e incontestabilă. Adecă aşa susţin gazetele nemţeşti şi ungureşti şi aşa susţineau ele şi în trecut ori­ de câte­­ori era vorba de a se face oare­cari con­cesiuni naţionalităţilor slave din imperiul austro-ungar. Pentru cei­ ce sunt în curentul che­stiunilor naţionale din împărăţia vecină, un lucru este de mult evident, şi anume: presa maghiaro-germană se foloseşte de aceste clişeuri spre a teroriza publicul, arătându-­i în culori negre primejdia slavă, şi conchizând apoi la o politică de represalii în potriva naţiunilor slave de sub sceptrul Habsburgilor. E nenorocită această armă, şi ea poate deveni fatală pentru cei­ ce o folo­sesc, pentru­ că ei abusează de ea în scopuri politice de partid şi obicinuesc astfel lumea a crede că mult trimbiţata primejdie slavă nu ar fi, în definitiv, decât o fantomă. Această primejdie există însă, şi pe fiecare zi ea devine mai serioasă şi mai ameninţătoare. Şi aceasta cu atât mai vîrtos, că neîntrecuţii bărbaţi de stat din Austro-Ungaria fac tot ce le stă prin pu­tinţă ca să o comenteze. Dacă monarchia noastră ar fi dat, de acum vre­o treizeci de ani. Slavilor şei toate acele drepturi naţionale pe cari ei le cred indispensabile existenţii lor, — această primejdie nu ar fi azi atât de lamientă. Slavii de­ acolo^divisaţi cum sânt în mai multe naţiuni distincte, s’ar fi desvoltat în direcţii divergente. Fiecare populaţiune slavă ar fi căutat să se cultive în conformitate cu natura sa specifică, particulară, şi azi deosebirile între aceste populaţiuni ar fi cu mult mai mari decât ce sunt. Jugul comun împiedecă diferenţiarea naţională a Slavilor din Austro-Ungaria şi astfel ei nici că pot să se ridice mai presus de concepţia de ginte. Pentru noi a trecut vremea roman­tică, pe când se putea vorbi cu oare­care succes de o confederaţiune latină. Am devenit mai reali şi ne-am convins, că utopiile nu trebue să ne preocupe şi să ne detragă dela idei practice şi rea­­lisabile. Slavii se găsesc şi astăzi sub fer­mecătoarea putere a unei vaste federa­ţiuni panslaviste. Şi aceasta, tocmai pentru­ că ei sânt menţinuţi sub hege­monia altor naţiuni. Minunaţii şi atoateştiutorii bărbăţi de stat şi diplomaţii subţiri ai Austro- Ungariei poartă mai ales vina, dacă ideile panslaviste mai au astăzi putinţa de a influenţa sufletul Slavilor. Graţie acestei diplomaţii, al cărei scop era să diviseze împărăţia austriacă de odinioară în două domenii de exploa­tare şi să le încredinţeze Germanilor şi Maghiarilor, — panslavismul n’a putut putut eşi încă din sfera romanticismului şi nu sa putut dovedi încă drept ceea­­ce este în adevăr: o utopie. Astfel primejdia panslavistă persistă şi ea poate deveni iminentă în momentul când d. p. Rusia s’ar hotărî la o po­litică într’adevăr conciliantă şi binevoi­toare faţă cu Polonismul. De când cu vizita Ţarului rusesc la Varşovia, mereu se aude, că ar fi vorba ca guvernul dela Petersburg să-’şi schimbe atitudinea sa faţă cu Polonii. Să punem caşul, că aceste ştiri s’ar adeveri, şi că Rusia, văzând că nu poate isbut­ a rusifica pe Poloni, cari sânt ca­tolici, ar renunţa la tendenţele ei de ru­­sificare de până acum şi ar acorda d. p. o perfectă autonomie Polonilor sei, re­stituind Poloniei dreptul ei la o liberă vieaţă de stat naţional şi mulţumindu-se a stabili între Rusia şi între Polonia ra­porturi de coordinaţiune politică, în ge­nul cum sânt acelea cari subsistă între Austria şi Ungaria. Care fantasie, ori­cât de vie ar fi ea, îşi poate închipui paroxismul de în­sufleţire panslavistă ce ar cuprinde, în acest caz, pe toate naţiunile slave din Austro-Ungaria şi din Balcanii. Ce revoluţie în spirite, ce febrilă agitaţiune, câte lacrămi de bucurie n’ar produce o asemenea schimbare din partea Rusiei ? Cât de puternice şi de ameninţătoare s’ar ridica deodată valurile oceanului pan­­slavist ? Şi apoi cari sânt acele forţe cari ar fi capabile să oprească isbucnirea acestui torent de simpatii ruseşti la Slavii din Intrig Orientul? Şi cine ar fi destoinic a împedeca atunci gravitatea reală şi sistematică a Slavilor din Austro-Ungaria spre „libera­torul“ stat rusesc, spre acest piemont al panslavismului ? Naţiunile slave din Austro-Ungaria asuprite, schingiuite şi insultate de vea­curi în existenţa şi în cele mai nobile ale lor simţiri, s’ar găsi cuprinse de o iresistibilă şi fanatică pornire de a se uni şi ele cu cele două state slave con­federate. Iată un colţ din care in ori­ce mo­ment poate răsări o colosală primejdie pentru existenţa monarchiei h­absburgice. Dar­ se gândesc diplomaţii în ase­menea eventualităţi? Cele­ ce se petrec ne dovedesc con­trarul. Vorba e însă, cu această primejdie statornică, ivită din nenorocita politică de naţionalităţi din Austro-Ungaria, nu ne poate fi nici nouă. Românilor, indiferentă. Iată de ce trebue să ne dăm necontenit silinţa a pune acest pericol în ochii ce­­lor­ ce­­l-au provocat şi îl întreţin. FOIŢA „TRIBUNEI“. Mistria de casă a româncei. Primim de la „Reuniunea femeilor ro­mâne din comitatul Hunedoarei“ un apel, adresat ce e drept unor cercuri mai restrînse, în comitat, pe care însă credem că cu plăcere ii vor primi şi stimatele noastre cetitoare. Iată acest apel, care tractează o temă inte­resantă : Prea stimată doamnă ! „Având noi dorinţa ferbinte de a porni Reuniunea femeilor române din comitatul Hu­nedoarei“ pe drumul unui avânt mai puternic, mai vădit ca în trecut, am luat unele hotarîri ce credem că sânt menite a-ş i da acest avânt, şi a pune în mişcare şi lucrare mai viuă pe­ntruibieie şi mimuin­ ci. Fireşte însă, că noi fni de noi, comitetul, nu putem, pe lângă toată bunăvoinţa, mişca şi unii la lucrare precum am dori, fără de ajutorul graţios al celor mai harnice membre şi binevoitoare ale reuniunii. Pentru aceea ne-am luat voe a ne adresa prin aceasta, şi cătră pn. d-voastră, rugân­­du-vă mult, să binevoiţi a ne da tot sprijinul întru lucrarea ce voim să pornim. Iată anume ce dorim: I. Subscrisa presidentă am avut, ocasional, norocirea de a face cunoştinţă cu dl Ludwig Schmidt, director nominal în pensiune al ră­posatului archiduce Albrecht, German din Viena, care în o călătorie a sa în Ardeal a cercetat şi casa părinţilor mei, unde a văzut multe lucruri de mâni femeieşti din popor, ţesături, brodării, covoare, etc., din cele mai­­ frumoase, mai reuşite. A stat mirat Germanul în faţa acelor lucruri de mână, şi întrebând despre ele, mi-am dat lămurirea, că acelea sânt producte ale mânilor harnice şi măestre ale ţerancei române, şi că în comitatul Hunedoarei, de pildă, avem o Reuniune de femei, care­­şi-a pus de ţintă a fiinţei sale, incursi­vea ţerancei române în cultivarea mai departe a acestor lucruri, cari sânt o dovadă despre hărnicia şi gustul ei estetic fin. Şi a admirat Germanul această însuşire a ţerancelor române, despre care el n’avea idee, ori cel mult o idee slabă, formată din crevetele şi calomniile aruncate asupra noa­stră de duşmanii noştri prin scrisori şi foi. Şi nc.â pnypofii rmmn în Vioria o of o n o prăvălie mare, care se ocupă numai cu vinderea de astfel de lucruri de mână, pe care le vinde cu bune preţuri, deşi, recu­noştea însuşi, acele lucruri sânt departe a fi aşa frumoase cum sânt acestea ale ţerancelor românei... Ear’ întors în Viena şi neputându-’i-se desface din gând chipul frumoaselor lucruri văzute în Ardeal, Germanul ’mi-a trimis o scrisoare foarte măgulitoare la adresa Ro­mâncelor, în care îmi face cunoscut, că firma de care am pomenit mai sus, ar primi bu­curos şi prea frumoasele lucruri de mână ro­mâneşti, spre a te vinde, şi mă îndeamnă să facem încercări cu terencele noastre se trimitem. M’am gândit îndată la „Reuniunea fe­meilor“ noastre, că nimeni nu e mai chemat a face paşi în această privinţă ca tocmai ea. Am adus-o la cunoştinţa comitetul­ui, care co­­­­mitetul ne-a îndrumat să ne adresăm în causă cătră toate stimabilele membre ale Reuniunii, precum şi cătră acele dame şi domni chiar, cari poate nu ’s membre ale Runiunii, dar’ le cunoaştem ca membre harnice ale so­cietăţii noastre româneşti, şi despre cari spe­ram, că adresându-ne cătră dinsele, nu o să rămână reci la glasul nostru. Iată pentru­ ce vă rugăm dar’ prea stimată: Comitetul „Runiunii femeilor" a hotărît să ne punem în legătură cu firma vieneză, şi adunând lucruri frumoase de mână, să tri­mitem din restimp îa restimp, câte un tran­sport, spre a fi desfăcut acolo. Vă rugăm, prea stimată doamnă, să o fapiţi «p­onata OUUCuCut C£?Or II?.! IQH6Str0 ţesătoare şi cusitoara din comuna­­ voastre, împărtăşindu-le totodată că, lucrurile trimise (măgăriţe, ştergare, şor­ţuri (oprege), cămăşi, etc.), ele le vor preţul după cât cred că sânt vrednice, şi văzeadu-se preţul ce ele­­l-au pus, li­ se va trimite în bani acasă. E spre binele fiecăruia lasă, să nu pună lucrurilor preţuri cât nu sunt vred­nice, căci nu pot trece, ci vor trec numai spese Reuniunii cu drumul şi adusul care înapoi. La preţuire să nu se uite, că de aci la Viena se trimit cu cheltuială, şi în jurul vinderii încă e oarecare cheltuiale, şi toate trebue să se acopere din preţul cu care de fapt se vor vinde acolo. Cei dintâiu bun prilej pentru desfacerea de astfel de marfă, este Crăciunul şi Anul- Nou, când unele şi altele din acele lucruri pot fi cumpărate spre a fi făcute daruri de săr­bători ori Anul-Nou cu ele. Şi noi tare am dori, ca pe Crăciunul ca­tolic se putem avea deja trimis un transport. De aceea vă rugăm: îndemnaţi pe ţe­­ranceie ce cunoaşteţi ca mai isteţe în acea­stă privinţă să se pună pe muncă grabnică şi să gătească fiecare ce crede ea mai frumos şi mai drăgălaş, şi apoi sau prin ştim, d-voastrâ, sau de-a dreptul să le trimită până cel mult în 12 Decemvrie n., la adresa subscrisei pre­­sidente în Deva. De aci în 15 Decemvrie, aranjate și puse la­olaltă, lucrurile vor fi tri­mise prăvăliei cu care vom avă legătură, ca să poată fi puse în vânzare în ajunul sărbă­torilor, îngăduindu-­mi împrejurările, subscrisa presidentă voiu merge însămi, în persoană cu ântâiul transport, spre a stabili şi mai bine înţelegerea şi a pune întreprinderea pe un te­meiu de tot bun. Vă rugăm însă, stimată doamnă, să în­demnaţi pe ţeranceie ce se vor apuca să gă­tească câte ceva, să-­şi pună toate puterile ca se ne trimită lucruri aievea frumoase. Iar’ când zicem frumoase, nu înţelegem de loc să fie lucrurile încărcate de împestriţări bizare şi imitaţii de pe ceva modele străine! Da ioc! Tocmai acestea n’ar avea preţ! Ci înţe­leg­e să fie alcătuite din forme originale, aşa cum le poţi vedea şi în casa ţerancei însăşi, pe ţesăturile ce ea ’şi­ le-a făcut pe seama proprie, pe culmea ei. Ca să fim şi mai bine înţeleşi, vă spu­nem o întâmplare: în toamna asta, prin Septemvrie, s’a aranjat la Tatatováros (com. Komori), cu oca­­siunea manevrelor împărăteşti, un bazar de binefacere în scopul ca din venitul lui curat să se alature nenorociţii prin marile înecări de ape de acolo. Baronesa Helena Ditfurth, se pusese în fruntea mişcării de ajutorare şi deasa s’a adresat şi subscrisei presidente cu rugarea să trimit ceva lucruri de mână spre a fi acolo vândute. Fiind timpul scurt şi tre­buind se trimitem Indată­ ce vom pută, am adunat prin mi­erirea câtorva dame harnice şi binevoitoare reuniunii, vre-o 30 de lucruri: cămeşi, ştergare, cătrinţe, peptarele etc. Nu erau insă lucrările făcute anume, ci luate aşa de-a gata ce s’a aflat şi de unde ai putut. Şi le-am trimis. Cele originale au fost mult lău­date şi apreciate. Era între ele cu deosebire n Aofrinto (r\rwaci\ /»m o/IrtnXwr.4 J ~ ui ~ \^gr-^0/ '■'** UUVIW4MO JLJ. UO“ ^1 opria ochii pe ea, s’o tot vezi! O ţesătură ce dovedia şi gust şi măiestrie la Româncuţa ce a gătit-o. Şi acea cătrinţă a fost vândută şi încă scump plătită, cu 25 fl.­­ Dar­ a şi me­ritat. Vrem să arătăm prin aceasta, că ceea­ ce e cu adevărat frumos se preţueşte, şi trece ori­unde, chiar şi între de aceia, cari fug de tot ce e venit din mâni româneşti, şi de aceea zicem să se strâduească iubitele ţerance ţesă­toare, a pregăti ceva aievea frumos şi ori­ginal ! Asta atât în folosul lor, ca să aibă mai bună nădejde, că lucrurile vor trece, cât şi pentru cuvântul, ca acolo tutre străini, când Sibiiu, 4 Nov. n. A doua anchetă In chestiunea fiumană. După­ cum se telegrafează din Fiume, a doua anchetă conchemată în che­stiunea fiumană, la care vor participa şi de­legaţii oraşului, se va întruni la finea lunei Noemvrie. La ancheta ce se va ţină în 6­­. c. se svoneşte, că se va discuta şi chestiu­nea, care n’ar fi consult a scoate jurisdicţia maritimă din sfera de activitate a guvernorului şi a o da dea dreptul ministerului de co­­merciu. Cu începutul anului viitor se va in­troduce în Fiume şi jurisdicţia judecătoriei administrative, şi tot atunci şi legea referi­toare la organizaţia comitetului administrativ. Confederaţia Statelor­­ Balca­nice. In capitala Bulgariei — spune „Bud. Hirlap“ — s’a înfiinţat o foaie numită Balkanska konfederacia cu pro­gramul, a propaga ideea unei confede­­raţiuni balcanice. Această confederaţie ar ave de scop, a împărţi Turcia­­ euro­peană şi a modifica chiar harta Austro- Ungariei şi a părţii sud-vestice din Rusia. Proiectul e următorul: Bulgarii ar avă ţeara lor de azi şi ar mai căpăta Mace­donia, Tracia, Dobrogea, Niş, Pirot, Vranja şi Leskovatz. Serbia în schim­bul acestor din urmă ar afecta Cossovo, Bosnia şi Herţegovina. România pentru Dobrogea ar căpăta Ardealul, Bucovina şi Basarabia. Grecia ar afecta Epirul, Te­­salia şi Creta, Muntenegrul însă Dal­maţia. Până acum nu se ştie cine su­sţine foaia, guvernul bulgar, sau vre-o partidă din opoziţie. E fapt însă, că apariţia acestei foi a produs mare sen­­saţie în Sofia, care organele partidelor bulgare o primesc cu mai multă, ori cu mai puţină simpatie. Meetingul naţional­­ din Brăila. — Raport special al „Tribunei“. — Brăila, 1 Nov. n. După­ cum să ştie, comitetul naţional studenţesc a convocat ori pe Brăileni pentru un mare meeting naţional. La orele 2 p. m, peste 10.000 Brăileni se adună în piaţa sfinţii Arhangeli, şi de acolo, procesiunea porneşte cu drapelul Ligei şi musica pe stradele principale. Aclamaţiunile sânt indescriptibile. Doamnele din Brăila aruncă fiori din balcoane şi agită batistele. Oraşul era splen­did pavoazat. Dupâ­ ce procesiunea străbate strada Galaţi, Bulevardul Gaza şi str. Mare, se opreşte in faţa sălei „Paradis", decorată cu drapele şi cu ghirlande de verdeaţă. Mulţi­mea străbate In Bale. Intre mulţime observ pe corespon­denţii unguri ai ziarelor „Pesti Napló" şi „Magyar Hírlap" veniţi In Brăila pentru me­eting. Observ şi pe bătrânul luptător Ioan Droc Barcian, protoiereu din Transilvania. D­elegaţii studenţilor, d-nii Miculescu, Ior­gala, Eumilrescu şi Tamara, sânt încunju­­raţi cu o nespusă dragoste şi cătră frun­taşii Brăileni. Discursul dlui Moldoveanu. La orele 2 şi jum. dl Leonte Moldo­veanu, profesor al liceului local şi vice-pre­­şadintele Ligei de la Brăila, ia cuvântul. D-sa expune, în aprnsele sgaduitoare ale asisten­ţilor evoluţiunea istorică a Românilor din Transilvania. Spune­ apoi, că mişcarea naţio­nală se datoreşte studenţimei universitare şi crede, că studenţimea, cu entusiasmul ei, va face ca această mişcare să renască. D sa a mai zis, că ori­cine întră în Ligă trebue să ştie să lupte pentru sfânta causa naţională a Românilor. Şi idam exemplu chiar de la Unguri, adaogă oratorul, cam­ în Liga lor culturală, uită ori­ce ură în partid, şi toţi, uniţi, să ocupă, luptă numai şi numai pentru triumful chestiune­­lor naţionale. Dl Moldoveanu continua, făcând apel la toată lumea românească să dea sprijin Ligei pentru triumful chestiunei naţionale. Oratorul sfîrşeşte atacând pe socialişti p­ntru că Dumineca trecută, la întrunirea lor, din Brăila, au spus, că Românii transilvăneni trăesc foarte bine. (Aplauze prelungite). Discursul dini Miculescu. După dl Moldoveanu, ia cuvântul dl Va­sile Miculescu, preşedintele comitetului naţio­nal al studenţilor universitari. „Pe pământul României, — zice ora­torul — unde s’a frământat libertatea popo­rului bulgar şi a poporului grecesc, să fră­mântă astăzi şi libertea celor 3 milioane de români. „Ungurii au acccentuat necontenit ne­cesitatea unei armonii între noi ţi ei, — dar’ necontenit au lucrat să mărească prăpăstia din­tre ei ţi noi“. Spune, că studenţii fac acum propa­gandă In chestiunea naţională, fientru­ ca mai târziu, să continue cu mai multă putere acea­stă luptă. Oratorul spune, că Ungurii ’l-au Înşelat pe Rege, decorând pe Jeszenszky. Un lucru trebue ştiut: Decoraţia lui Jeszenszky a fost luată prin suprindere, a fost furată. Dl Mi­culescu face apoi apel la toţi să stringă rîn­­durile Ligei, pentru­ ca să se facă din ea o instituţie naţională, care să nu fie nici con­servatoare, nici liberală, ci românească. Ovaţiunile ţin mai multe minute. Dr. Popa. Apoi a luat cuvântul dl Dr. Popa, din Brăila. D-sa laudă tinerimea pentru bravura ei. Enumeră atrocităţile maghiare din ultimii timpi şi spune, că dacă avem un pic de sen­timent naţional în noi, să facem din Ligă o instituţie sfântă şi să căutăm a muri cu toţii pentru ea „răstigniţi"; căci şi Christos a murit răstignit pe cruce, dar’ prin moartea lui creştinismul s’a întins şi mai mult. Din toate faptele Ungurilor, sfîrşeşte oratorul aro­ganţa lor esc mai mult la iveală. Aroganţa aceasta trebue frântă. Dl G. lorgala. După d-sa ia cuvântul vigurosul student George Iorgala. Oratorul se întreabă: Pentru­ ce so­lemnitatea acestui moment, care ne adună pe toţi? Pentru­ că sub ochii lumei civilisate se săvârşeşte cel mai revoltător abus al forţei brutale, pentru­ că trei milioane de Români, au fost condamnaţi la moartea politicâ da câ­­tră „cavalerescul” popor maghiar. Oratorul spulberă legenda paladinilor eroici şi documentează cu date istorice con­trarul. Sfârşeşte spunând, că studenţii universi­tari şi întreaga naţiune română sânt convinși, că nu mai există decât o singură salvare: să nu mai sperăm nimic de la Maghiari.

Next