Tribuna, ianuarie 1899 (Anul 16, nr. 1-23)
1899-01-24 / nr. 18
Anul XVI Sibiiu, Duminecă 24 Ianuarie (5 Februarie) 1899 Nr. 18 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: lună 85 cr., 1/1 an 2 fl. 50 cr., */* an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., 1/1 an 3 fl. 50 cr., 1/1 an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: 1/4 an 10 franci, 1/i an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamente se fac numai plătiuriu-se înainte.TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia şi administraţia: Strada Poplace Nr. ÎS. Se prenumără și la poște și la libtrării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază. Numeri singuratici â 5 cr. se vend la » Tipografia*, soc. pe ac.iun Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria O. Cârján, Ploești Tinerimea română și teroarea maghiară. Cluj, Ianuarie 1899. IV. Nu se va găsi om serios şi nepreocupat, care se afirme, în contrazicere cu noi, că la universităţile şi academiile maghiare nu există o veritabilă teroare organizată în contra tinerilor nemaghiari, dar mai ales în contra tinerilor români. Cine ar afirma o asemenea gogoaşe, sau nu cunoaşte materia în care vorbeşte, sau este... Maghiar şovinist ori renegat maghiar. Faptul e, că tot ce am spus privitor la starea de asediu în care sunt puşi studenţii nemaghiari de la universităţile şi academiile ungureşti, este perfectamente şi completamente adevărul curat, isvorît din obsevarea nepreocupată a situaţiei reale. Teroarea ce se exerciază la şcoalele înalte maghiare faţă de studenţimea nemaghiară, are un scop identic cu teroarea şovinismului politic maghiar devenit din nenorocire »putere de stat« în Ungaria. Acest scop, unul şi nedespărţit, este desfiinţarea prin forţă (dacă altfel nu se poate) a elementelor nemaghiare din ţeară, în favoarea anemicului şi coruptului element maghiar de la cârmă. Şi dacă şovinismul maghiar guvernător are de scop să desbrace naţionalităţile nemaghiare de caracterul lor etnic, şovinismul maghiar »pedagogic« (ca să zicem aşa) urmăreşte anihilarea caracterului personal al tinerilor nemaghiari. Căci, după cum un popor lipsit de naţionalitatea sa nu poate ave un caracter etnic propriu, ci este înghiţit de elementul care ’l-a desnaţionalisat, — tot astfel un tiner care’şi reneagă naţionalitatea îşi perde şi caracterul seu personal, sentimentul de naţionalitate constituind o notă acaracterelor adevărat morale. Teroarea »pedagogiei« maghiare are deci catăl ultim: pângărirea caracterului tinerilor nemaghiari, sau cu alte cuvinte — demoralizarea lor. Evident, când vorba e de o teroare care atacă sentimentele şi aptitudinile sufleteşti cele mai sfinte ale tinerimei nemaghiare, — datorinţa acestei tinerimi e se resiste cu cea din urmă forţă şi până ’n capăt duşmanilor imorali. De aici resultă situaţia extraordinar de dificilă, dară şi importantă a tinerimei nemaghiare de la universităţile şi academiile maghiare. Pe lângă cultivarea în ştiinţă, tinerilor nemaghiari li se mai impune problema unei lupte necurmate şi înverşunate, întru păstrarea intactă a caracterului lor naţional şi personal. Lucrul se explică uşor prin faptul, că tinerii nemaghiari din ţară sunt produsul şi speranţa unor neamuri care şi astăzi mai au să lupte, în primul plan, pentru existenţa lor naţională. Tinerii nemaghiari din ţeară, deci şi tinerii români, au misiunea nobilă şi ideală de a prepara nu numai viitorul lor personal, care se asigură prin oarecare »carieră«, ci mai ales viitorul neamului lor, care nu-l pot asigura decât tinerii educaţi idealiceşte, având caractere firme, minţi cunoscătoare de binele obştei, inimi generoase, aşezate pe o temelie eminamente naţională. în scopul de a ajunge această măsură, tinerimea nemaghiară de la universităţile şi academiile din ţară trebue să observe — şi observă — o atitudine bine determinată, al cărei rost e combaterea tendenţelor teroarei maghiare prin cultivarea sentimentelor naţionale pe toate terenele. Ţinem de prisos a face, în acest punct, detailii, pentru că lumea noastră românească este un clar cu atitudinea bravă şi cu inştiinţele naţionale ale tinerilor universitari români, pe cari îi vizăm în special. Solidaritatea, între tineri, organizarea lor serioasă cultural-naţională şi colegială, ceată chintesenţa atitudinei universitarilor noştri faţă cu scopurile teroarei maghiare. Numai două momente ale acestei atitudini ţinem de necesar a le accentua mai cu aplomb. Întâiul să se ocupe tinerii universitari şi de politică ? Acest moment, a cărui gravitate şi însemnătate se recunoaşte imediat, nu poate provoca la noi multă îndoială şi chibzuială. Este în conformitate cu principiile sociale moderne, ca tinerii universitari se se ocupe şi de politică. Totul e, să nu facă politică militantă şi de partid. Tinerii universitari au să se ţină în curent cu politica teoretică, au să studieze principiile politice ale partidelor poporului din care face parte, au să se preocupe şi de evenimentele politicei de zi, — toate acestea însă obiectiv, fără a se angaja în nici o direcţie politică, afară de politica naţională, ai cărei luptători trebue să fie şi entusiaştii tineri universitari, întocmai stă chestia şi la noi, Românii acestei ţări. Tinerimea noastră universitară are să se ferească de politica egoistă şi militantă, dar’ trebue se facă, necondiţionat, politică naţională! Al doilea: ce atitudine se observe tinerii noştri universitari faţă cu renegaţii dintre ei ? Aici, trebue să subliniem, că tinerimea noastră e prea indulgentă cu puţinii, dar’ periculoşii, renegaţi din sinul ei. Resoanele naţionale şi interesele bine înţelese ale tinerimei noastre, pretind ca pe asemenea indivizi nu numai să-’i ocoleşti (de multe ori nici asta nu se face), dar’ să-’i denunţi publicului românesc şi să procedezi totdeauna cu intransigenţă, de multe ori chiar cu teroare, faţă de ei. Renegaţii din sinul tinerimei noastre universitare, n’ar trebui suferiţi cu nici o ocazie, nici chiar pe tărîmul social. Numai cu asemenea procedeuri categorice, numai cu asemenea mijloace radicale se pot converti sau, în caşul cel mai rău, se pot face inofensivi renegaţii. Cu blândeţea, le înlesneşti numai să poată face servicii ruşinoase duşmanilor. Ar mai fi să spunem câteva cuvinte asupra unui rău mult lăţit în sânul tinerimei noastre universitare. Acest rău e, timiditatea faţă cu elementul maghiar, dar mai ales faţă cu organele universitare. E o greşeală foarte mare. Nu se impune niciodată cu timiditatea, ci numai cu bărbăţia. E suficient dacă tinerii noştri se poartă cuviincios cu organele universitare. Atât li se poate cere cu drept cuvent. A fi timizi însă faţă cu elementul maghiar, este a face pe placul duşmanului, a-l încuraja să te atace şi mai îndrăzneţ. înceteze deci, odată pentru totdeauna, timiditatea în sînul tinerimei noastre. Neamul cere de la fiii sei bărbăţie, bărbăţia caracterelor adevărate. în direcţia asta, am observat cu bucurie atitudinea bravă a studenţilor români din Oradea-mare. Este un pas serios spre delăturarea timidităţei nevrednice. Se cere cu atât mai insistent bărbăţie de la tinerii noştri universitari, cu cât teroarea maghiară faţă de eişi-a atins culmea. Oaşul studentului Lucian Bolcaş dovedeşte peste orice îndoială, că guvernul maghiar a inaugurat faţă cu tinerimea noastră regimul teroarei celei mai nelimitate. De aceea, tinerimea noastră trebue să se preocupe de partea principială a chestiei acesteia aşa de însemnate pentru ea. Dar’ vom mai vorbi. Spada. Sibiiu, 4 Februarie n. La Monarch. Prin cercurile parlamentare din Budapesta se crede, că astăzi sau mâne vor pleca miniștrii maghiari, împreună cu »epitropul« lor, Széll Kálmán, la Viena, ca se facă Monarchului raport despre înglodarea compromisului. Joi a fost primit în lungă audienţă ministrul Szécsenyi din partea M. Sale, şi se dă cu socoteală că şi audienţa aceasta a stat în legătură cu evenimentele din Budapesta. Funiunea se impune. Deşi partidul liberal se fereşte de contele Apponyi ca de ciumă, mai curând sau mai târziu totuşi va trebui să-şi întindă mâna, fiindcă — aşa doreşte Viena. Alkotmány primeşte anume dela un loc foarte înalt (?) următoarea informaţiune: »Cercurile cele mai înalte din Viena ştiu foarte bine, că altă scăpare nu este din situaţia încurcată politică, decât fusionarea partidelor ce stau pe basă dualistică. Se ştie şi aceea la Viena, că pedeca e fracţiunea lui Tisza, care consecvent zădărniceşte toate planurile referitoare la schimbarea de sistem. Foarte bine se ştie, că Tisza terorisează o bună parte din partid, care de altcum e sătulă de inerţia produsă de incapacitatea lui Bănffy Dar tusiunea se va face, pentru că trebue să se facă, cu toate că Tiszaiştii o mai ţin împedecată câtăva vreme. Ei, dacă vrea Viena, sigur se va face. Dizolvarea camerei. Guvernul ameninţă cu disolvarea parlamentului. Peşti. Napló, vorbind despre răspunsul ce ’l-a dat oposiţia guvernului maghiar, răspuns din care s’ar vede că compromisul a căzut în baltă, pune întrebarea, că ce va fi acum ? şi răspunde singur astfel: »în caşul, că pacea va fi zădărnicită, guvernul are program amănunţit, în a cărui executare residă desnodământul. Natural, că programul acesta nu e compus numai din vorbe graţioase, ci unul din cele mai importante puncte ale sale este disolvarea camerei şi efectuarea alegerilor noue. Aşa se crede, că la alegerile noue, mulţi dintre liberalii de astăzi şi dintre oposiţionalii de astăzi, nu vor mai candida. Ba bine că nu. Nouă ne spui? Nu ştim noi cum face Bănffy alegerile? Sărbătoare naţionalii. Mâne, Duminecă, e aniversarea unirei Moldovei cu Muntenia, zi de sărbătoare naţională. Ni se anunţă, că din acest incident asociaţia studenţilor români din Paris vor aranja o festivitate şi vor serba ziua memorabilă cu mare pompă. La serbare vor participa şi notabilităţile universitare franceze, închiderea reicherath-ului, în şedinţa comitetului executiv a partidelor din dreapta (sprijinitoare de guvern), contele Thun, prim-ministrul austriac a făcut următoarea declaraţie cu privire la grăbita prorogare a reichsrath-ului: »Motivul închiderei reichsrath-ului e serios şi profund. în zilele din urmă s’a luat hotărîrea, să sistăm conexul între sesiunea noastră parlamentară şi între crisa parlamentară ungară, şi să nu aşteptăm finalizarea ei, ci să purcedem cu totul independent întru executarea măsurilor neîncunjurat de lipsă. Prorogarea s’a făcut deci fără privire la aceea, că zilele cele mai apropiate vor aduce pace sau răsboiu din Budapesta*. O declaraţie de mare importanţă. Crisa. Resimusul oposiţiei. — Cabinetul capacităţilor. — Ficţiunea. încă o zi, două, şi vom pute scrie: comedia e finită. Tratativele sînt pe sfîrşite, şi ne dau cele mai sigure prospecte că se vor termina cu un resultat negativ. La răspunsul respingător al guvernului, n’a putut nici oposiţia să dee alt răspuns decât tot respingător. A declarat, că nu mai stă de vorbă cu un astfel de guvern. Să vină altul! Joi, la orele unsprezăce, s’au întrunit bărbaţii de încredere ai fracţiunilor oposiţionale şi au ascultat răspunsul compus de astă-dată de Horănszky Nándor, pe care ’l-au şi primit în unanimitate. La două ore s’a presentat şi Szilágyi, dar’ conferenţa era terminată. ’I s’a predat răspunsul subscris de toţi, ca să’l înmanueze guvernului. Răspunsul oposiţiei constată, că guvernul nu acceptează în mod sigur nici una din cerinţele oposiţiei, deşi oposiţia, tocmai pentru că doreşte pacea şi împăcarea,şi-a redus pretensiunile la o sumă minimală, în schimb vine însă guvernul cu alte pretensiuni, pe care oposiţia nu le poate accepta la nici un caz. Continuarea tratărilor, între astfel de împrejurări, ar fi un lucru de prisos, fiind prea evident, că guvernul cere simplamente capitularea opoziţiei, care însărcinarea primită de la M. Sa Monarchul nu o foloseşte spre a stabili împăcarea dorită, ci pentru a menţine stările publice de astăzi. Dacă tratările de până acum, continuate în douăzeci şi-două de zile,f) nu au dus la un resultat dorit, vina nu este a oposiţiei. Stând lucrul astfel, oposiţia declară, că numai un ministru-president nou, a cărui personalitate nu representă continuitatea sistemului ilegal şi de teroare, va pute continua tratările cu oposiţia şi va pute stabili cu succes înţelegerea dorită. E urmare firească apoi, că numai noul ministru-president poate fi chemat să primească responsabilitatea pentru executarea compromisului ce se va lega. Oposiţia a voit să dee mână de ajutor, ca să dispară situaţia creată de actualul ministru-president şi în scopul acesta a promis votarea celor trei legi urgente încă sub actualul guvern, afară de legea de indemnisare. Ministrul-president însă a respins ofertul. Opoziția e convinsă, ca tot ministrulpresident e causa, că intenţiunile binevoitoare ale lui Székl, plenipotenţiarul Coroanei, nu se pot validita întru aflarea modului de înţelegere. Oposiţia ’şi-a făcut datoria şi a căutat se pună capăt stărilor de astăzi, dar’ dorinţele oposiţiei au fost tratate cu refus din partea guvernului, prin ce s’a împedecat apoi nu numai stabilirea punctelor de înţelegere, ci chiar şi continuarea tratativelor. Oposiţia declară deci, că pe basa punctelor stabilite din partea ei, e gata să lege un compromis cu guvernul, însă fără nici o animare; cu atât mai vîrtos însă, se continue tratările cu un nou guvern. Aşa zice opoziţia. Ce va urma acum ? Vom vedèa în curând! în partidul liberal domneşte o zăpăceală şi o deprimare generală, încep oamenii a se învinui unul pe altul şi a se submina unul pe altul. Aşa de pildă, miniştrii, afară de Bănffy care trebue să se ducă, şi de Perczel, care aspirează la presidenţia camerei, — s’au declarat solidari şi au luat hotărîrea, sau se rămână toţi la posturile lor, sau să plece toţi (Par’că cineva îi va întreba pe ei, că vreau să plece ori nu! R. »Trib«.) Unii dintre deputaţii guvernamentali fac propagandă pentru compunerea unui cabinet, din ceea ce are partidul mai bun, aşa ca se poată fi numit cabinetul capacităţilor, un lucru, care însă nu convine Tiszaiştilor, fiindcă,în acest cas Tisza Pista, ar rămâne pe afară, neavând nici un titlu de drept se între în cabinetul »capacităţilor*. De aceea Tiszaiştii sânt pentru un guvern cu mai puţină »capacitate*. Cea mai mare temere o au însă , guvernamentalii, că venind Széll la putere, va fusiona cu Apponyi, în care cas apoi s’a dus pe pustii »oala cu carne*. De aceea gazetele guvernamentale împart la împunsături, când pot şi unde pot, lui Apponyi, Széll, Szilágyi etc. Sânt însă şi astfel de liberali, cari zic: — »Tiszaiştii ar face bine dacă s'ar retrage şi n'ar mai pune pe veci«. Cum se vede, lupta s’a început acum între fraţii adevăraţi, între cei din jurul poalei*. O să fie frumoasă dacă se va desvolta bine. Mişcare ţărănească, în Romănia. Din România primim ştiri despre o regretabilă mişcare ţărănească, care ameninţa să fie dimensiuni mari şi îngrijitoare. E vorba, că locuitorii din mai multe comune rurale, au semnat petiţii cătră Ţarul Rusiei, în care se plâng, că Regele Carol nu se ţine de cuvent şi nu dă ţăranilor pământurile promise. In unele comune ţăranii au rupt învoelile ce le aveau cu proprietarii de moşii, au întrat în curţile proprietarilor cu scopul, ca să împartă între dînşii moşiile. S’a trimis armată din capitală în toate părţile, ca să potolească răscoala. Negreşit, că ţăranii sunt numai unelte în mânile unor instigători fără conştienţă şi va fi de datoria guvernului român să constate, în urma unei anchete minuţioase, cine a îndemnat pe ţărani să ceară intervenţia Ţarului? Va fi însă de datoria guvernului român şi aceea, să eroeze întrucât sunt motivate nemulţumirile ţăranilor şi să saneze relele constatate. Chestia »răscoalei« s-a pus pe tapet şi în camera română, în şedinţa de joi, în urmarea unei interpelări, făcută guvernului din partea domnului deputat Missir. Ministrul de interne, dl Pherekyde a răspuns imediat: în atenţiunea generală a camerei, ministrul român de interne a confirmat că în judeţele Teleorman, Romanaţi şi Dolj au fost oarecari mişcări contra autorităţilor, dar a asigurat camera, că totul a întrat în perfectă linişte, că cercetările urmează şi că aşteaptă resultatul lor însoţite de acte pentru a se pronunţa cine sânt acei înşelători cari au instigat în popolaţia rurală. Actualmente graţie măsurilor luate de autorităţi şi de armată, care s’a pus la disposiţia lor, ordinea e pretutindeni perfect restabilită fără ca să se fi produs nici o împotrivire din partea sătenilor. La întrebarea dlui G. A. Scorţescu, că cine sânt acei cari au instigat şi înşelat pe săteni, dl Pherekyde a repetat declaraţiunea că nu poate afirma nimic precis fără a ave dovezi. Mai multe gazete din capitala României puneau vina pe socialiştii români, că ei ar fi umblat printre ţărani, îndemnându-i la răscoală în contra autorităţilor. Dl Morţun, singurul deputat socialist în camera română a declarat însă sus şi tare că socialiştii nu sunt amestecaţi în mişcarea ţărănească. D. V. G. Morţun, foarte emoţionat, declară adunărei, că s'a grăbit cel dintâiu să întrebe guvernul cum şi pentru ce s’a produs recenta mişcare ţărănească. D-sa va aştepta ca dl Pherekyde să-şi adune probele şi atunci va dovedi