Tribuna, iunie 1899 (Anul 16, nr. 118-140)
1899-06-11 / nr. 126
Anul XVI Sibiiu, Vineri 11/23 Iunie 1899 ABONAMENTELEPentru Sibiiu: 1 lună 85 cr., l/4 an 2 fl. 50 cr., */, an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 16 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie 1 lună 1 fl. 20 cr., l/1 an 3 fl. 50 cr., */, an 7 fl. 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: l/1 an 10 franci, l/, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele fac numai plătindu-se înainte. Apare în fiecare zi de lucru INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua-oara 6 cr., a treia-oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţia: şi administraţia: Strada Poplăci Nr. 15. Se prenumără şi la poște și la librării. Epistole nefrancate se refusă. — Manuscripte nu se înapoiază Numeri singuratici ă 5 cr. se vend la »Tipografia*, soc. pe acțiun Numeri singuratici â 20 bani se vend la librăria G. Cârján, Ploești 1 „PATRIA“. (§). Goana pusă la cale în contra »Patriei*, naționalul organ românesc de publicitate din Bucovina, începe să fee dimensiuni tot mai mari, și începe să primească caracterul unei persecuțiuni sistematice, plănuită în scopul de a aduce foaia la tăcere, sau de a o nimici cu desăvîrșire. Număr de numere Patria* e confiscată, pentru toate nimicurile, şi e silită se apară cu articole cruntate din partea severei şi înţeleptei censuri, cu oglinzi albe şi cu pecetea volniciei, imprimată în coloanele sale. Căci e volnicie, revoltătoare volnicie ceea ce face guvernorul Bucovinei, representantul guvernului, cu »Patria*. La început ni se părea ridiculă energia dlui guvernor faţă de acest valoros ziar, şi cel mult ruşinătoare pentru el; mai târziu am văzut, că măsurile luate devin supărăcioase, atât pentru foaie, cât şi pentru abonenţii ei, care acum trebue să constatăm, că guvernorul şi organele sale au eşit din cadrul permisului şi au alunecat pe calea brutalităţei. Orice om cu bun simţ trebue deci să se revolte şi se înfiereze în modul cel mai hotărît această purtare semibarbară a guvernorului bucovinean. înţelegem, până la un punct oarecare, faptul, de altcum incompatibil cu spiritul timpului, că în ceealaltă parte a monarchiei se menţine încă şi acum, la finea veacului luminei, censura pe seama presei, suprimându-se şi restrîngendu-se în modul acesta cea mai frumoasă dintre libertăţile popoarelor, libertatea de presă. Dar’ nu înţelegem, cum se poate permite, ca cu o astfel de lege, rămasă din veacurile întunerecului, să se mai facă încă şi abus, şi la executarea ei să se paşte peste ţintă, spre scandalisarea lumei civilisate! Am înţelege şi aceea, dacă lucrul s’ar întâmpla în Turcia, Ungaria, sau altundeva, unde firea oamenilor e încă semi-barbară; dar’ nu înţelegem cum se poate întâmpla lucrul într’o ţeară luminată, într’o ţeară cu o cultură bine apreciată germană, şi la ordinul unui om, care a fost trimis în Bucovina, nu pentru ca să provoace învrăjbiri, ci ca să împace şi liniştească spiritele, nu ca să producă revolte sufleteşti, ci mulţumiri generale! într’adevăr, dl Bourguignon, — sau cum îl cheamă pe guvernorul Bucovinei, — îşi împlineşte rău misiunea şi face rele servicii guvernului care ’l-a însărcinat cu această înaltă dar’ grea funcţiune. Şi guvernul austriac, dacă ţine ca pacinicul popor românesc din Bucovina să nu ese şi el din cadrele permisului, va trebui să se îngrijească de o grabnică înlocuire a acestui nefast personaj, cu altul, mai accesibil pentru ideile moderne de liberă gândire şi liberă discuţie. Şi apoi ce crede omul acesta? Că dacă critica obiectivă şi imparţială ce o face * Patria* actelor sale de rea conducere de ţeară, vor fi şterse cu creionul din coloanele »Patriei* şi vor fi înlocuite cu laconicul cuvânt »confiscat*, — actele, în sine luate, devin mai bune, mai frumoase, mai corecte, mai potrivite cu interesele poporului băştinaş din acea ţeară, şi vor fi mai puţin condamnate din partea oamenilor de bine? Dl Bourguignon ar trebui să ştie, că omul întrat în serviciul public e dator să se supună criticei publice; şi că celce se fereşte de critică, dă singur dovezi, că faptele sale şi actele sale nu sunt corecte. Adevărul doare numai pe cel păcătos; şi cel ce se fereşte de adevăr, rosteşte el singur verdictul asupra conduitei sale. Pe lângă toată mica supărare ce ne-o face acest om pitic, care în închipuirea sa, crede că e destul de uriaş, * ca prin astfel de persecuţiuni trecătoare se poată desfiinţa naţiunea română din Bucovina, — ne înveseleşte însă în mod deosebit ţinuta bărbătească şi energică a organului naţional persecutat, precum şi ţinuta românească a întreg poporului angajat în această afacere ruşinătoare pentru înscenătorii ei. Lozinca Românilor din Bucovina nu mai e astăzi încetarea persecuţiunilor barbare, îndreptate în contra »Patriei«, — şi chiar şi în contra nevinovatei * Deşteptări*,— ci e »căderea erei nefastului Bourguignon, venit în Bucovina ca să desfiinţeze naţiunea română, şi reintegrarea poporului român bucovinean în drepturile cei se cuvin !* Nu răul, ci isvorul răului trebue nimicit! E o luptă pe faţă deci, în contra guvernorului şi în contra erei inaugurate de el, şi cunoscând noi energia fruntaşilor români din Bucovina, nu ne îndoim, că lupta se va termina cu isbânda lor. Au ştiut ei să scape ţeara de un Gees, vor şti şi vor pute să măture şi pe un Bourguignon de la suprafaţă. Căci, în definitiv, un popor întreg e mai tare decât un singur om, fie el chiar şi guvernor al Bucovinei! Noi, le dorim fraţilor bucovineni învingere deplină! Sibiiu, 22 iunie n. DELA HAAGA. Representantul Germaniei, profesorul Zorn, a plecat la Berlin ca să ceară noue instrucţiuni referitoare la ideea arbitrajului permanent. „P. Lloyd“ primeşte ştire telegrafică de la Haaga, că după reîntoarcerea lui Zorn, congresul va fi închis. Reforme militare. »N. W. Tagblatt* este informat, că în ministerul comun de răsboiu se lucrează la planul de a se crea cursuri pregătitoare pentru şcoalele de cădeţi şi reale militare, cari cursuri să aibă scopul principal de a înmulţi cunoştinţele elevilor în limba germană, în timpul din urmă s’a întâmplat adecă, că pentru primirea în şcoalele de cădeţi au petiţionat şi tineri, cari nu cunosc de loc, sau foarte puţin, limba germană. împrejurarea aceasta a avut înrîurire păgubitoare asupra mersului învăţământului şi în însăşi armata a făcut efect rău. Prin înfiinţarea cursurilor de pregătire ministrul de răsboiu voeşte să saneze răul acesta. E superfluu a mai spune, cum apreciază presa patriotică maghiară acest act de »germanizare*, cu meniţiunea vădită »de a menţine o situaţie insuportabilă*, căci e bine ştiut că Maghiarilor li se face rău totdeauna când aud numai vorbindu-se de limba germană, înmulţirea alegatorilor. Din cele mai multe părţi ale ţarei se semnalează o considerabilă înmulţire a alegătorilor dietali, cu deosebire în Ungaria, în Becîcherecul-mare au fost conscrişi 2648 de alegători, pe când anul trecut n’au fost decât 1858; diferinţa în plus este de 790. Asemenea s’a înmulţit numărul alegătorilor în Kecskemét cu 244 noi alegători, in jurul pactului. »Silezia«, organul Nemfilor progresişti scrie următoarele : — »Cu toate că presa maghiară jubilează »triumful* dlui Széli, bucuria ei nu e, Sigur, din inimă. Căci cu aceea sânt în curat toți politicianii maghiari, că învingerea lui Széli seamănă grozav a desastru. Dl Széli, pe lângă toate asigurările de mai nainte, a trebuit să facă importante concesiuni principiare, pentru a salva avantajiile materiale ale pactului. Dacă s'ar recunoaște inse aceasta din parte maghiară, s’ar ivi de nou chaosul din anul trecut, ceea ce trebue evitat cu orice preţ, cu atât mai vîrtos, că în fundul sceneriei e persoana lui Bănffy. De aci unitatea de vederi în dieta maghiară, şi imnuri de laudă în presa maghiară« Maghiarisarea şi Academia maghiară. Academia maghiară de ştiinţe din Budapesta ’şi-a ţinut ultima şedinţă generală Luni, în 19 iunie, între altele Mihail Zsilinszky, secretar de stat în ministerul de culte, a rostit un panegiric asupra lui George Szathmăry, fost consilier de secţiune în ministerul de culte la resortul instrucţiunei poporale şi membru corespondent al Academiei. Intre laudele din panegiric ocură şi aceasta: »’Şi-a câştigat mari merite prin aceea, că în Ardeal printre Români (oláhok) şi Saşi a înfiinţat numeroase şcoale maghiare*. Academia maghiară va trimite din prilejul desvălirei monumentului lui Teutsch, sărbare ce se va face în curând aici în Sibiiu, o adresă de salutare comitetului săsesc. Era Bourguignon. — Articol confiscat din ,,Patria“. — Pentru a se vedea cât de voinic procedează censura din Bucovina faţă cu organele româneşti, reproducem aci în întregime articolul, ce a apărut în »Patria« ciungărit şi diformat grozav. Pasajele cari au fost şterse de censura, şi cami în urmare în »Patria* nu s’au publicat, le dăm cu litere cursive. Iată articolul: Nu a trecut bine un an şi jumătate, de când baronul Bourguignon a păşit prima dată pe pământul Bucovinei şi s’a instalat în postul de guvernor al acestei ţări. Poporul nostru ’l-a primit cu simpatie, căci de venirea lui se legau pentru noi cele mai legitime aşteptări, că a sosit o eră nouă, că volniciile comise faţă de drepturile noastre vor fi sistate, că persecutarea neîncetată a neamului nostru se va curma. Am aşteptat, ca odată cu bar. Bourguignon va întră în palatul guvernial bunăvoinţă faţă de noi, respect de biserica noastră şi respect de instituţiunile autonome ale ţărei, am aşteptat, ca domnia legei să fie susţinută fără ocoluri şi fără ştirbire, pentru că abusurile de lege produc nesiguranţă, desordine şi nemulţumire. Crezusem, că baronul Bourguignon vine să schimbe acele raporturi nesuferite. Am dat atunci uitărei conflictele vechi între poporul nostru şi guvernul ţărei, căci vină ne-a fost dorinţa de a crea alte raporturi, armonice şi pline de amicie. Din cale afară sanguinice ne-au fost aşteptările şi ne-am înşelat deplin. Grabnic se iviră notele discordante. Astăzi între poporul român şi baronul Sourguignon e atât de profund abisul, încât punte de apropiere nu mai există. Sub nici un guvernor poporul nostru nu a primit atâtea lovituri, în intervale atât de scurte şi în un mod politic este atât de brusc, ca sub domnia lipsită de inteligenţă a baronului Bourguignon. în zădar sunt toate declamaţiunile de amicie venite dela el. în vieaţa politică numai faptele vorbesc, şi până astăzi nici o faptă nu există, care ar dovedi bunăvoinţă faţă de noi, în schimb numai fapte, cam greu ne ameninţă şi sunt pline de ostilitate. Astăzi un glas de indignare răsună prin toate părţile Bucovinei locuite de Români. Astăzi baronul Bourguignon este privit de omul nefast, care a venit, ca să ne desfiinţeze ca naţiune română. Preludiile activităţei sale au fost puţin încântătoare. Sub el inspectorul ţărei Tumbrcz a mai putut încerca nestingherit, prin tot felul de uneltiri, ca să zădărnicească înfiinţarea claselor paralele române la gimnasiul din Cernăuţi, deşi ele erau decretate de guvernul central. încercările lui Tumlirz au rămas zădărnicite. Ele însă au produs sânge rău la noi, căci observăm, că legitimele noastre aspiraţiuni pe terenul şcolar află aici în ţeară în cercurile normative numai urechi surde şi inimi duşmane, nici un scut, nici o promovare. Dar’ sosiră alegerile. Un întreg sistem de terorisare s’a deslănțuit asupra poporului nostru. Baronul Bourguignon personal a luat asupra sa un rol ingrat, plin de duplicitate și nesinceritate, pentru ca să compromită şi să seducă partidul român, pentru ca se-i slăbească forțele şi energia prin desorganisarea artificială a rîndurilor lui. Intrigele în parte au şi succes. Astăzi întreaga naţiune se vede la lumina zilei şi le condamnă. Facilul uneltirilor guvernului şi duplicităţei baronului Bourguignon este, că noul ni s’a răpit un mandat din dieta ţărei. Aceasta înseamnă o slăbire reală a forţelor noastre politice. Pentru ea este responsabil Bourguignon personal cu atât mai mult, cu cât guvernul central ne garantase status quo. Faptul acesta vorbeşte cu destule guri, pentru ca să dovedească deplina neprietenie faţă de poporul român, în dietă baronul Bourguignon a aliat toate partidele contra noastră cu scopul lămurit, de a ne reduce în comitetul ţărei la o minoritate etern nebăgată în seamă. Planul nu a succes, noi am învins, dar proba de ostilitate este clară. Actual asupra comitetului ţărei bar, Bourguignon exercită nemaipomenită presiune, şi — durere — oameni slabi îi stau în faţă. Prin uneltirile lui a succes, ca comitetul ţărei se trimită în consiliul şcolar al ţărei representanţi un Român şi un German, în loc de doi Români ca până acum. In acest cas trasa de »ausgleichende Gerechhtigkeit* de loc nu se potriveşte, căci şi aşa consiliul şcolar al ţărei geme de representanţi germani, deşi Germanii constitue abia a patra parte din populaţiunea Bucovinei, deşi aici disproporţiunea reclamă imperios, ca numărul Românilor să fie sporit până la proporţiunea amăsurată cu numărul populaţiunei lor. Autonomia ţărei, prin uneltirile baronului Bourguignon, astăzi este aproape o trasă goală. Ba, ce este mai mult, se tinde într’acolo, de a preface oficiul comitetului ţărei într’o simplă expositură a guvernului prin bagsarea teroristică de amploiaţi aserviţi lui. Aceasta ţară sub un pretext meritorie e deplin fals. Suntem în ajunul numirei de un comisar al ţărei şi a unui adjunct. După informaţiunile, ce le avem, se face cea mai mare presiune asupra mareşalului şi a comitetului ţărei, ca la postul prim şi cel mai însemnat să fie numit un amploiat tinerel de la guvernul local — un Rutean tinăr, care nu cunoaşte limba română — deşi sunt şi alţi competenţi, dintre cari unul cunoaşte deplin toate trei limbi ale ţărei, are opt ani de serviciu politic şi cualificaţii excelente. Acest competent însă nu este Rutean tinăr şi nu este amploiat, care ar fi primit creşterea la guvernul local. Nu numai atâta. Ce este mai sfânt lipit de inima Românului, biserica sa, este astăzi prada celei mai ruşinoase umiliri. Faptele comise fără orice genă, cari au şters şi ultima umbră a autonomiei bisericeşti, ne trăesc prea viu şi prea dureros în memorie, decât să le mai onorăm. Ele desbracă biserica noastră de toată sfinţenia ei. Diecesa este o turmă fără păstor, căci păstorul trăeşte în un exil ales de nevoe, prinzând frică de turma proprie, pe care nu a avut bărbăţie de a o apăra. Baronul Bourguignon şi cu uneltele sale simt acei, cari au deslănţuit urgia venită asupra bisericei noastre. Smomelile şi terorisările lui au produs acel resultat funest, care astăzi umple orice inimă, ce se ţine de biserica noastră, de profundă jale şi neţărmurită indignare. Dar şi averea bisericei astăzi a ajuns la cea mai mare nesiguritate. Ascunse de lumina zilei se prepară felurite lucruri, spre a o spolia. Fondul religionar şi sucursalele lui au devenit un fond de reptilii în mâna guvernului local. Veniturile lui se scurtează în mod artificial prin gheşefturi dubioase, prin cari guvernul local îşi cumpără aderenţi şi astupă gurile periculoase, creându-şi mameluci, gata de a sări în foc pentru cea mai nedreaptă faptă. Se propagă o demoralisare, în faţa căreia orice om cinstit se umple de îngreţoşare. Să ne întoarcem însă care la naţiunea noastră şi la provocările, cărora este ea expusă. Nici una din acele personaj ii, a căror activitate subversivă şi duşmănoasă poporului român, produce cele mai triste efecte în ordinea publică din această ţeară, încă nu este înlăturată. Ba din contră, în loc de a contribui la liniştirea spiritelor, o goană nouă şi nebună s’a început. Goana este pornită contra preoţimei noastre. Ni se vesteşte din multe părţi ale ţărei, că poporul este asmuţat în contra păstorilor sei celor mai de frunte, şi că sânt intentate cercetări disciplinare cu droaia sub ne mai auzite pretexte. Această goană în contra preoţimei noastre este o provocare, la al cărei auziţi se revoltă tot sufletul, în schimb însă cei mai mari persecutori ai neamului nostru, făuritorul de planuri oculte Würfel din biuroul presidial şi Duzinkieiwicz au fost înălţaţi în ranguri. Primul, atât de mare amic al Rutenilor şi inimic al nostru, în loc să fie mutat în un post inferior la vre-o prefectură de peste Prut, în regiunile Rutenilor tineri, este înălţat la Nr. 126 ■ Din România. Tulburări în Slatina. Ziarele din România ne aduc ştiri triste şi neplăcute. La Slatina au fost grave turburări, — o luptă între ţărani şi armată, — luptă ce a costat vieaţa a 20 ţărani, a câtorva soldaţi, şi mai multe răniri din ambele părţi. Iată cum s’au petrecut aceste fapte grave, pe cari le scoatem dinDrapelul*: La alegerea colegiului al treilea din Olt au candidat d-nii Radu Rădulescu conservator, Alex. Bogdan-Piteşti independent şi Leahu independent. Candidatura dlui Alex. Bogdan-Piteşti a fost susţinută de un mare număr de ţărani din Olt, însă candidatul conservator a întrunit majoritatea voturilor, dar’ biuroul ’l-a proclamat ales. Ţăranii, în urma unei consfătuiri cu dl Bogdan-Piteşti, cerură atunci să se facă din nou alegerea, cererea neadmisibilă şi neconstituţională. Văzând ţăranii că ceea ce voiau dînşii nu se poate, luară o atitudine ameninţătoare. Peste 2000 de ţărani din diferite comune ale judeţului Olt, veniră în Slatina. Prefectul judeţului dl Colibăşanu aflând de venirea lor, a cerut dlui general Argentoianu ajutorul armatei. La rîndul său dl general ceru din Craiova armată, care şi sosi. Gara Slatina era acum ocupată parte de mulţimea ţăranilor, parte de armată. Ţăranii fură somaţi a se retrage în ordine, dându-li-se făgăduiala că se va face dreptate. Zădarnice fură atât făgăduelile cât şi ameninţările, ţăranii drept răspuns începură a arunca cu petii în armată. Gara Slatina fu atunci teatrul unei lupte sângeroase. Dl general Argentoianu ordonă soldaţilor să tragă focuri, după ce face somaţiile legale. Douăzeci de ţărani îşi găsesc moartea, o mulţime din ei sunt răniţi grav, care un soldat cade mort lovit de o peatră. Cei ce scap de gloanţe, fug, lăsând în urma lor sfâşietorul tablou. Se reîntorc însă după câteva minute, gata la un nou atac. Un excadron de cavalerie începu a şarja pe ţărani, cari, văzându-se învinşi, încep a se risipi. Un mare număr însă dintre cei mai dârji au fost arestaţi. Ordinea se restabileşte. De către autorităţi s’au luat măsuri pentru a pute fi gata la un nou atac, dacă s’ar mai întâmpla. în ultimul moment se scrie însă că ţăranii n’au plecat din Slatina. Din contră, au mai venit, şi alţii din diferite comune ale judeţului Olt. Ei vor cu orice preţ să plece cu trenul la Bucureşti, ca se reclame ministrului în contra modului cum s’a făcut alegerea colegiului III. Pe lângă armata aflată în Slatina s’a mai trimis azi-dimineaţă încă un regiment de infanterie din Piteşti. Spiritele sânt foarte agitate. Starea lucrurilor pare extrem de gravă. ——