Tribuna, ianuarie 1901 (Anul 18, nr. 1-20)
1901-01-14 / nr. 9
Anul XV11I Sibiiu, Duminecă 14/27 Ianuarie 1901 Nr. 9 ABONAMENTELE Pentru Sibiiu: 1 lună 1 cor. 70 bani, /1 an 5 cor., */1 an 10 cor., 1 an 20 cor. Pentru ducerea la casă cu 30 bani pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 2 cor. 40 bani, */4 an 7 cor., *, an 14 cor., 1 an 28 cor. Pentru România în strătin&tate: */1 an 10 frânci, */, an 20 franci, 1 an 40 franci. Abonamentele se fac numai plătindu-se înainte. INSERŢIUNILE Un şir garmond prima dată 14 bani, a doua oară 12 ban a treia oară 10 bani. Redacţia şi administraţia: Strada Popiăcoi Nr. 15. Se prenumără la poate şi librării. Epistole nefrancate se refusi. — Manuscripte nu se Înapoiază. Numeri singuratici ă 10 bani si vând în Sibiiu: la librăria »Tipografiei», societate pe acţiuni şi la librăria L. Michaelis, strada Cisnădiei, 27. —In Alba-Iulia: la librăria Weisz Bernat -la ioteri« Cătuşi noue. « Unul dintre scriitorii maghiari, care pentru bani buni se îndeletniceşte »teoretic« cu chestia naţionalităţilor şi în special cu chestia noastră naţională, a desfăşurat mai anii trecuţi într'o carte »subvenţionată , un nou sistem de acţiuni în contra noastră. Ideea fundamentală a acestui sistem însă nu a fost nouă, ci a fost împrumutată dela alţi opresori de popoare, cari ’l-au aplicat cu succes în situaţii analoage. însuşi Maghiarii au întrebuinţat sistemul acesta înainte de a’l fi »descoperit« dl Beksics, căci dacă nu mă înşel el e scriitorul din chestiune. Meritul acestuia se restrînge numai la atât, căi-a dat oarecum espresiune, să zicem aşa, ’l-a tractat cu un aparat mai ştientific. ’Şi-a dat adecă părerea d-lui, că cea mai bună politică ce o pot purta Maghiarii faţă de noi e aceea, de-a nimici cu încetul toate elementele independente din sinul poporului român, sau, ca să mă folosesc de vorba lui: *de-a lega pe fiecare nemaghiar cu miile de legături a intereselor private de puterea de stat*. Trebue să recunoaştem, că o astfel de politică purtată cu consecvenţă şi tenacitate, e cu mult mai periculoasă pentru noi, decât sistemul »dă cu Bánffy, al proceselor politice, cari în urma legilor nealterabile ale naturii, produc numai îndârjire şi resistenţă. Aceasta au înţeles-o Maghiarii şi de o vreme încoace toată activitatea puterii de stat şi a tuturor instrumentelor sale e îndreptată mai conştiu şi mai sistematic tocmai în direcţia aceasta. Fiecare lege nouă, fiecare ordinaţiune ministerială are o dansulă cu vădita tendenţă de-a mai pune noue câtuşi încă la o clasă de oameni sau la una ■au alta din instituţiunile noasre cele mai scumpe, învăţătorilor şi profesorilor noştri li s’au pus mai întâiu cătuşele, au urmat instituţiunile culturale, şi cu legea despre salarisarea preoţilor din partea statului cearcă să pună cătuşi celei mai puternice şi mai istorice garde a neamului nostru: preoţimii. Azi la aparenţă numai două clase mai sunt încă scutite de acest luciu fatal, de acest moloch, care înghite şi face imposibil pentru lupte naţionale tot ce am avut mai bun. Aceste două clase sunt cea a advocaţilor şi a funcţionarilor privaţi. Independenţa aceasta însă pentru cine cunoaşte bine lucrurile e numai aparentă, sau să o numim cu un termin mai domol, relativă. Corpul advocaţilor eşti în cea mai mare parte din popor, are de-a lupta cu grijile de asistenţă şi nu arareori cu rea voinţa judecătorilor, cari au mii de mijloace pentru a ţină pe advocaţi legaţi cumiile de fire a intereselor materiale«, care în cas de desconsiderare a acestor legături de a-’i face să simtă răsbunarea lor. Funcţionarilor privaţi le impune reservă în linia primă interesele institutelor, la cari sunt aplicaţi, mai apoi slaba dotaţie şi ocupaţiile oficioase. Cu toate aceste vedem, că şi aceste două clase sânt mereu spini în ochii Maghiarilor. Nu odată ’mi s’a dat să cetesc propuneri de-a cutărui jurist maghiar de a introduce aşa numitul »numerus clausus«, după care advocatura să nu fie o profesiune liberă ca azi, încât oricare are cualificaţia prescrisă să poată esercia praxa de advocat, ci să se facă oarecari restrîngeri, atât in privinţa numărului advocaţilor, cât şi în privinţa acelora, cari pot fi primiţi in corpul advocaţial. Că disposiţiile aceste sunt îndreptate in linia primă în contra advocaţilor români şi sunt menite să le paraliseze independenţa, e clar ca lumina zilei. Din fericire toate propunerile aceste li s’au părut Maghiarilor mai resonabili de prea »reacţionare«, ba oposiţionalii s'au temut şi de aceea, că »numerus clausus« uşor poate fi o armă cu două tăişuri, care uşor se poate întoarce şi împotriva aderenţilor lor. Funcţionarii privaţi şi instituţiunile unde per eminentiam sunt aplicaţi, băncile noastre încă sunt privite cu ochi răi şi lacomi din partea Maghiarilor. O dovedesc aceasta desele atacuri în contra băncilor noastre şi învinuirile ce li se aduc, că sunt cuiburi de agitaţie etc. Şi îi doare că nu le pot pune cătuşe nici lor, nici advocaţilor, deoparte fiindu-le ruşine de străinătate, de altă parte fiind băncile producte a unei legi cardinale din economia naţională: legea de liberă concurenţă. O restrîngere a libertăţii de a funda bănci şi a autonomiei lor, pe lângă că le-ar strica tare renumele de »naţie liberală« ar fi cu mult mai fatal pentru comerciul lor propriu, decât foloasele ce le-ar trage prin procedura lor şovinistă. Aşadar, e bine să ne însemnăm, că factori independenţi de voea lor şi nu dragostea cătră noi e motivul, pentru care nu i se ating de aceste două clase a noastre. Dar’ aceasta nu-’i împedecă ca să nu aplice sistemul lor de paiangen cu consuecenţa de fel în alte direcţii şi pe alte terene mai favorabile lor. Tocmai cetesc că asociaţia regnicolară a funcţionarilor maghiari a făcut paşii necesari pentru a se crea o lege unitară pentru procedura disciplinară faţă de funcţionari. M’am uitat numai din curiositate peste punctele principale, asupra cărora a convenit adunarea generală şi cari le-a predat unui jurisconsult maghiar, ca pe basa lor să prelucre proiectul de lege ce se va suscerne dietei. Şi ceea ce am căutat am aflat şi aici. Am aflat sistemul fatal al cătuşelor materiale. Mă miram să se facă vreun proiect de lege nou şi să nu se gândească şi la noi. Iată ce am aflat cu privire la noi Românii. Intre punctele principiale este unul care pretinde ca legea cea nouă disciplinară să aibă valoare şi faţă de funcţionarii pensionaţi şi adaoge că aceasta se refere la funcţionarii de naţionalitate nemaghiară în cas de delicte de agitaţie în contra statului. Din aceste câteva cuvinte înţelegem totul, înţelegem intenţiunea înţelepţilor legislatori, dar’ înţelegem şi resultatele funeste a acestui proiect de lege, de cumva — ceea ce nu dubităm — el se va ridica la valoare de lege. Dar’ totodată acest nou atentat ne revoartă adânc în sentimentele noastre de Români, de cetăţeni şi de oameni. Cum? Aşadar,puţinii noştri funcţionari, după ce 30—40 de ani pe preţul conştienţei lor româneşti sau cel puţin prin o reservă extraordinară de mare faţă de toate acţiunile româneşti s’au susţinut cu chiu cu vai în vreun oficiu subordinar, unde au muncit de două ori atâta cât alţii şi ’şi-au mâncat tinereţa şi sănătatea în praful actelor din birouri, nici după ce s’au retras în pensiune să nu-’şi redobândească libertatea conştienţei, a convingerilor şi a acţiunilor lor ? După ce ’şi-au câştigat prin muncă de 40 de ani un drept la o modestă pensiune, să continue şi pentrupuţinii ani ce-i mai au la bătrâneţe a trăi tot cu frica ’n sîn, că ba azi, ba mâne li-o poate detrage omnipotentul ministru pe cale disciplinară, numai pentru că au cutezat să ia parte la cutare adunare românească ? Sunt sau au fost între funcţionarii români bărbaţi, cari în decursul celor 40 de ani, cât au stat în serviciul statului în orele libere au aprofundat istoria noastră naţională ori alte chestii româneşti, şi resultatul cercetărilor lor le-au pus pe hârtie şi le-au păstrat cu sfinţenie pentru timpul, când trecând la pensie vor pută răsufla mai liber şi le vor pute da publicităţii, ca să se bucure la bătrâneţe de resultatele muncii lor româneşti. Toate aceste însă se vor schimba cu noua lege. E destul ca un funcţionar pensionat să între ca funcţionar sau în direcţiunea unei bănci româneşti, declarată de Maghiari ca cuib de agitaţie, ori să e dea vre-o carte, care să fie aflată de periculoasă statului, ca să-’i pună în cârcă un proces disciplinar şi să-’şi peardă pensia Cum din dietă suntem eschişi şi întrunirile ne sunt oprite, nu putem decât în presa noastră naţională să luăm act de noul atentat, ce se plănueşte şi care nu e primul şi probabil nu va fi nici ultimul. Până când, Doamne, până când? v. mdl. Sibiiu, 26 Ian. 1901. „Pol. Cor“, şi reforma parlamentară. Referitor la reforma parlamentară,„Pol. Cor.“ din Viena scrie următoarele: „Respingerea hotărîtă a votului universal secret, din partea lui Coloman Széli, atât în parlament, cât şi în presă a produs un echou cu atât mai mare, fiindcă deputaţii Ugrón şi Holló, cari au venit cu această pretensiune în parlament, nici nu sunt competenţi a face aceasta. Nicăiri nu s'a propus reforma dreptului electoral în parlament, până când mulţimea, care avea să fie primită între barierele constituţiunii, na fost clarificată despre importanţa aceleia, şi nu s’a pornit mişcare în presă şi prin adunări poporale în favorul unei astfel de mari reforme. La aceasta nici un partid dela noi nu s’a angajat. Hossuthiștii probabil însă nu se vor adânci în lupta aceasta, care ar avea aparența unei tactice electorale. Mai mult au vorbit despre votul universal secret socialiștii în adunările lor, dar nu credem, ca fracţiunea ugronistă să se gireze de representanţă a socialiştilor în parlament“. Reprezentanţa Flumei. După un interval de 3 ani, cetăţenii din Fiume alaltăierişi-au ales de nou representanţa A triumfat partidul autonomist. S-au ales 56 de membri, între cari câţiva liberali, cei mai mulţi ruse sunt autonomişti radicali. Maghiarii şi Croaţii au observat o resistenţă pasivă. Fiumanii au fost îngăduitori întru atâta, că au ales şi unii liberali în representanţă, dar’ guvernului maghiari s’a dat lecţia, că nu poate să calce în picioare drepturile autonome ale oraşului. Din dietă. Zilele trecute s’a continuat şi sfîrşit discuţia asupra budgetului de interne, car’ în ultima şedinţă s’a început pertractarea budgetului ministerului de comerciu. „Magyar Szól şi reforma parlamentara. Tema aceasta, bine înțeles, n’a putut rămână netratată de Bânffyști. Intr’un prim articol din numărul ultim, »M. Szó.« scrie următoarele, referitor la reforma parlamentară: »Chestiunea aceasta ar merita să ne ocupăm mai pe larg de ea. Căci parlamentul nostru într’adevăr are lipsă de reformă. In compunerea şi organisaţia lui actuală hotărit nu merită numele de representanţă poporală. Nu lucrează nici în numele poporului, nici pentru popor. Domnii deputaţi numai la mandate se gândesc, şi cel mult micile intrigi de club le mai preocupă fantasia. Parlamentul maghiar de astăzi nici chiar autoritate nu are și deci trebue reformat. Dar, să nu uităm un lucru: Parlamentul nu e scop în sine, el trebue să servească integritatea statului unitar maghiar. O astfel de reformă însă, în urma căreia dușmanii ordinei de stat maghiar ar ajunge în majoritate, nici nu poate fi discutată serios. Dacă un parlament ar fi un partid puternic oposiţionist şi un partid naţionalist şi mai puternic, care ar lupta pentru federalism, în caşul unei împedecări a activităţii parlamentare, sau ar trebui să pactăm cu partidul răsvrătitor, sau să se introducă absolutismul. Acum să ne închipuim, că un partid duşman statului, compus din naţionalităţi, ar fi acela, care ar împedecă munca parlamentară, şi atunci poftiţi şi alegeţi între pact şi între absolutism. Partea primă, tot respectul. Bánffyştii recunosc în fine, că parlamentul creat de Bânffy e numai un consorţium de contrabandă, care îşi representă interesele sale proprii şi nu ale ţării. Frica de naţionalităţile nemaghiare însă le conturbă resonul şi în partea ultimă oarăşi aiurează Bánffyştii. E mare monstru pentru ei ideea.... federalismului. Milan esilat, îi merge rău ex regelui Milan. Portretul lui, precum și a ex-reginei Natalia e confiscat de pretutindenea, care acum e vorba să se voteze o lege, prin care Milan să fie esilată din Serbia. Proiectul se va înainta numai nouelor camere, deoarece e temere, că în camera de acum nu se va vota. Prin esilarea lui Milan, Serbia de sigur nu va perde nimic. „Hermannstadt“. Ziarele ungureşti înregistrează, cu multă supărare, ştirea, că consiliul comunal din Sibiiu s’a adresat cătră Academia de ştiinţe din Viena cu rugarea, de a-’şi da părerea asupra întrebării: e cu drept să se folosească numele de Hermannstadt din punct de vedere istoric şi geografic? Mai înfuriat dintre toate ziarele maghiare este »Magyarország*, pretinzând, ca ministrul de interne se cassette această decisiune și apoi să disparve consiliul comunal al Sibiiului. Mirare, că nu cere voinicosul ziar să fie eşilat consiliul comunal la Dobriţin sau Kecskemét, în aceste populare patriotice. Bani pentru şcoale maghiare. E ştiut, cât este de darnic ministrul Wlassics, când e vorba de şcoalele ungureşti. Pentru acestea are bani statul, totdeauna e darnic, mărinimos. Ungurii încurajaţi de aceasta cer mereu la ajutoare, cari li se ofer, în detrimentul naţionalităţilor, condamnate, ca pe spese proprii, şi nici atunci nu în mod liber, să-şi susţină şcoalele, la care dl Wlassics nu se gândeşte să le ajutoreze, ci pândeşte, când le-ar putea închide. Acum oraşul Ciongrad a cerut de la Wlassics un ajutor de 60.000 coroane, în scopul înfiinţării unor noue şcoli. »Patrioticul« ministru, suntem siguri că va împlini cererea celor din Ciongrad, căci doar’ de Unguri e vorba. — Noi Românii să plătim la greutăţi, ca Wlassics să poată fi glorificat de Unguri, ca cel mai »genial şi patriotic« ministru de culte, dintre câţi a avut Ungaria. Din România. Parlamentul. Săptămâna aceasta s’a întrunit parlamentul. Acesta e evenimentul cel mai însemnat la ordinea zilei. In sesiunea aceasta, după cum scriu ziarele din România, vor veni pe tapet chestii şi proiecte de importanţă. Intre altele se vor presenta budgetele cu toate economiile de 14 milioane, cari au fost proiectate, apoi proiectul, care va supune la dare averea mişcătoare. Tot în această sesiune parlamentul, va discuta un proiect de lege, care pe lângă că este destinat să realizeze o importantă economie, dar încă va rămâne o serioasă reformă administrativă, e vorba despre desfiinţarea subprefecţilor. Apoi proiectul dlui Olănescu pentru înfiinţarea instituţiei notarilor la sate, care s’a discutat zilele aceste în consiliul ministerial ş. a. Călătoria din Carp. Premierul României a sosit deja acasă şişi-a ocupat oficiul. Ziarul »Petit Bleu« din Bruxella e informat, că mergerea dlui Carp la Viena şi Berlin a avut de scop a pregăti pe factorii triplei alianţe, pentru ruperea relaţiunilor diplomatice între România şi Bulgaria, ca eventual România să nu ia asupra sa nici o responsabilitate. Bio- proiect de dare. Ziarul »Börsenkurier« din Berlin publică un iterwiew, avut de corespondentul său vienez cu dl Carp, ministrupresident român. Dl Carp vorbind de prisa financiară, a accentuat necesitatea imperativă a introducerii de noue dări şi astfel proiectul său presentat camerei trebue trecut, dacă România voeşte să ţină pas în progres cu statele moderne. Drept causă a primei financiare, dl Carp aminteşte faptul, că în România băncile operează cu bani străini, şi astfel, când lipsa e mai arzătoare, sute de mii trebuesc trimise în străinătate. De altcum recolta din anul trecut fiind foarte favorabilă, şi magazinele României fiind încă pline de grâu şi cucuruz, în primăvară va întră destul aur în ţeară, ca chestia valutei să nu dea însă la îngrijiri. Date preţioase. Ordinariatul gr.-cat. român din Lugoj, a publicat de curând în un circular, datele statistice privitoare la starea diecesei de Lugoj. Ar fi de dorit, ca şi celelalte Ordinariate gr.-cat. ale noastre, să facă cunoscută starea dieceselor prin astfel de date, preţioase şi instructive. Datele mai însemnate despre starea diecesei de Lugoj sunt următoarele: I. Diecesa gr.-cat. de Lugoj, cu finea anului 1896 a numărat 159 parochii, împărţite în 15 protopopiate şi 1 vicariat, (în părţile transilvane 96, în cele bănăţene 63). In aceste parochii numărul sufletelor a fost de 90.124 (în părţile bănăţene 37.973, în părţile transilvane 52.151). Din aceste parochii au fost: sub conferire liberă 139, sub patronat 20. în parochiile aceste au fost biserici proprii 137 (108 de peatră, 29 de lemn); capele 36; care în locuinţe esarondate 26. Avere imobilă, adecă realităţi de pământuri, au fost 1734 jug. 67°[] cu venit catastral de 2178 fl. 85 cf. Averea mobilă, consistă din capitale de bani elocate la credincioşi, depuse în casse de păstrare, ori plasate in acţii şi alte hârtii de valoare, şi în remanenţă de bani gata. Cn finea anului 1896 bisericile au avut 89 870 fl. 58 cr. Averea aceasta a consistat în capitale 78458 fl. 80 cr. Bani gata 11412 fl. 78 cr. II. Pe teritorul diecesei a’a aflat 62, şcoalei din cari 51 din material solid. Esarondate 20 în edif. Fondului religiunii 1. Prunci obligaţi la şcoala de toate zilele au fost 9122, feciori 4832, fete 4290 , car’ la şcoala de repetiţie 3809, feciori 1962, fete 1847. Din aceştia au frecveat