Tribuna, decembrie 1902 (Anul 19, nr. 221-239)

1902-12-01 / nr. 221

Pag. 882 Sibiiu, Duminecă, Oradea-m­are Durerea, care v’a izbit, o resimte neamul întreg. losif Vulcan.« lumii Severin» Plângem și noi pe cel deplâns de un neam întreg. Pro­fesorii liceului Traian, T. Severin: Un nume indeseifr. Coliani, Costescu, Har­­got, Budiu, Chiriac, Mateescu, Herescu, Armaşi«, Paulian, Bucovinean«, Res­­merita, Radiat», Horvat, Popovici, De­­bret, Schroff, Stanescu, un nume indes­­cifr. Chiriţescu, Constantinov, Parsco­veanu.* Oradea-m­are. Primiţi condolanţa pentru perderea simţită ţi de poporul românesc. Iosif Roman. i Braşov. Condolenţele noastre la dupla ireparabila pierdere. Azem­ie şi Eufrosina. * Braşov. Sincera noastră condo­­lenţă la grelele perderi ce aţi îndurat. George Dima. « Galaţi. Adânc mişcaţi de irepa­rabila perdere a Iubitului dv. toţ, ilu­strul Român, rugăm primiţi sincerele noastre condolenţe. Familia inginer Iovița. * Cluj. Primiţi vă rog espresiunea profundei mele condolenţe. Dumnezeu vă consoleze, Ana Frâncu. • Lăpuşul­ung. Profunde con­­dolenţe la perderea scumpului soţ, a marelui bărbat al naţiunii. Dr. Colceriu şi sofia. Voci de presă. „Observatorul«. Noua foaie liberală continuă cu aprecie­rile sale astfel: Noi cari trăim într’o Românie li­beră, unde de câţiva ani încoace nu numai că nu se face naţionalism, dar’ fiecare imbecil de spirit se simte obli­gat să persifleze tricolorul şi aspiraţiile, ce simbolează acest drapel, cu greu vom pută înţelege acele suflete mari, nobile şi energice, cari in Transilvania întru­pează suferinţele şi aspiraţiile unui În­treg popor. Ne lipseşte perspectiva necesară gi lumina justă pentru a vede acele eroice figuri în toată grandoarea lor de pro­porţie, în toată scânteerea puterei lor sufleteşti. Cu toate acestea din mijlocul lup­telor­ pe cari fraţii noştri de peste munţi le duc cu atâta bărbăţie pentru păstra­rea naţionalităţii şi pentru vieţuirea eternă a legitimelor aspiraţii ale popo­rului nostru, răsar figuri a căror au­reolă luminează până la noi, luându ne de multe­ ori ochii cu strălucirea lor, dar, inviorându-ne inima cu căldura lor. Ioan Raţiu a fost una din aceste glorioase figuri din legiunea de eroi, cari duc lupta naţională peste munţi. Suflet larg şi mare, el a concentrat aspiraţiile ţărilor subjugate: răsboinic viteaz şi neobosit a luptat cu bărbăţie şi fără șovăire pentru revendicarea drep­turilor Românilor de peste munţi; ca­racter de bronz nu a putut fi înduple­cat nici de amăgeli nici de urgia per­secuţiilor. Luptătorul, care a răsboit în rîndul bravilor ostaşi ai lui Avrama Iancu, in urma încheerii dualismului BUBtro-imgar, văzânidu-­şi toate speran­ţele inyslate, trăi multă vreme din amin­tirea glorioaselor vremuri, până când, somn câţiva ani întră din nou în acti­vitatea naţională, intrare care fu pedep­sită cu doi ani de închisoare. Sub prevedenţia sa sa redactat şi purtat la împăratul Francisc Iosif Me­morandul Românilor — act pentru care Ioan Raţiu a fost condamnat la doi ani de închisoare. Noi aceşti pe cari persecuţiile şi primejdiile naţionale nu ne-au oţărit în luptă, noi aceşti cari astăzi beneficiăm in tihnă de cuceririle strămoşilor noştri umiliţi ne plecăm capul înaintea umbrei eroicului luptător —• umbră care va plana da­ apururi în preajma acelora cari cugetă şi luptă pentru aspiraţiile poporului românesc. ‹Adev£rnl‹. »Adevăruri se exprimă astfel: Român în toată puterea cuvântu­lui, el a fost adversar implacabil al Un­gurilor, cari ’i au dat cea mai bună di­plomă de­­merite, alegăndu-’l de ţintă favorită a atacurilor lor, făcând din­­tr’însul obiectul de predilecţie al perse­­cuţiunilor lor, răpindu-’l acţiunei pentru conaţionalii sei prin îndelungate pedepse de închisoare, la care ’l-au supus. Astfel toate actele mari româneşti, ce s'au săvîrşit în ultimele decenii in Transilvania, găsesc în frunte pe loan Raţiu şi când Ungurii s'au întrecut cu măsura persecuţiunilor, fiind că Românii trecând peste un guvern govinist şi părti­nitor, s’au adresat împăratului, căruia în­totdeauna­­i-au fost credincioşi, în fruntea celor daţi judecăţii se afla Ioan Raţiu. Faptele acestui bărbat vorbesc de la sine. La moartea lui, când privim ac­­tivitatea­ ei, vedem că la acest om al ac­­ţiunei vorbe multe nu sânt la locul lor. Memoria lui Ioan Raţiu va rămână ne­­ştearsă! La mormântul lui tot ca­’i Ro­mân se descopere. A fost un Român — asta-’i tot ce se poate spune mai fru­mos despre dinsul. Fie ca vieaţa lui să serveascâ de pildă generaţiunilor nouă. JgQlTA jjTMBVNfiT4. Şedinţa publică a societăţii „Andreiu Şaguna“. Şedinţa festivă, orangeata în memoria marelui Andreiu, era deschis prin următoarea vorbire, ţinută din partea preşedintelui socie­tăţii dl Dr. Petru Şpan. Escelenţa voastră ! Prea stimaţi domni şi doamne! Sosit-a­fară şi ziua mult dorită, In care curs liber putem da, yi în valuri putem lăsa să curgă sentimentele de ad­miraţie yi recunoştinţă, faţă de acel băr­bat, care mare a fost yi numai prin fap­tul, că ne-a creat institutul, sub al cărui scut ne adăpostim, noi profesorii yi elevii seminariali Valoarea etică-culturală a acestui institut, s-a cunoscut el mai bine, decât ori şi cine, căci a lui ageră prevedere a ştiut, de câtă importanţă este, creşterea tutorilor preoţi şi invelatori ai biseri­­cei şi neamului nostru. De aceea vedem, cum pe lângă alte ocupaţii de o însemnătate netăgăduită, Şaguna închină o mare parte a muzi­cei sale binecuvântate solicitudinei, ce o poartă, faţă de institutul suprem, numit cu drept cuvânt: »Andistem«. Activitatea uriaşă, ce a desvol­­tat-o în direcţia aceasta, nici pe departe jţţţ nu poate urmări­ decât de acela, care e pe deplin orientat, în starea culturală a poporului de pe vremea, când pronia cerească ni l trimise in fruntea bisericei. Şaguna a fost, netăgăduit, cel mai ager, cel mai dornic de binele poporu­lui şi cel mai aprig apărător al intere­selor neamului nostru, din veacul trecut, în această patrie. Şaguna n’a fost numai ortodox de canitatea yi gradaţia cea mai înaltă, dar­ a fost yi Român de calibru­ cel mai greu yi mai ponderos. Drept aceea, datorie avem cu toţii­ să ne închinăm în faţa memoriei lui yi rugăciuni de pietate ;­ mulţumită să înălţăm, ca sufletul lui, în pace să odihnească în locaşurile celor mai buni yi celor mai drepţi, la locul, in care va fi binevoit pronia a o aşeza spre vecinica odihnă. Pentru noi, cei ce suntem angajaţi la primul nostru institut de cultură, Şa­guna vecinie trăeşte, căci de al lui nume legăm yi vom lega firul cultivării tine­­rimei şi ale lui fapte le vom pune spre privire sufletească tineretului no­stru seminarial. Şi acum, când ca societate, numită Andreiu Şaguna, venim să depunem un nou prinos pe altarul jertfelor, aduse memoriei lui, ne împlinim cea mai su­blimă datorinţă de tineri, în cari pul­sează vieaţa ideală, designată nouă de El. In calitate de president al societăţii de lectură: * Andreiu Şaguna« vă rog să primiţi acest mic prinos, drept semn de recunoştinţă, datorită numelui Şa-­­ guna.“ Dl prof. Dr. P. Şpan, în cuvântul de deschidere, a subliniat frumosul ade­văr, că: »Şaguna nu a fost numai or­todox, ci şi mare Român*. Prin aceste cuvinte ni s’a desvâlit figura marelui ar­­chiereu în toată măreţia sa, ni­ s’a ară­tat ţinta, spre care au să purceadă toţi aceia, cari vreau să lupte cu iabândă pentru fericirea poporului român. După cuvântul de deschidere s’a esecutat punctul prim din programul şe­dinţei: »Imn religios«, cuvinte de V. Ale­xandri, musica de Aug Bena, cleric c. III Acesta e primul debut al domnului Bena. Nu-­i pot disputa talentul. Unde e îndemn spre muncă, în ori-ce ram al artei, totdeauna este şi talent. Dacă ace­sta e tere la rădăcină se desvoaltă din ce în ce mai mult ajungend la desăvîr­­şire. Din consideraţia aceasta nu-­l pot desmânta pe tinerul compositor; sperez­i că in viitor va da probe mai mulţumi­toare pe terenul artei musicale. Deo­camdată trebue să constatăm, că com­ I posiţia d-sale nu se presantă în haină , originală, şi noi o credem de tot greşit concepută. Melodia îi lipseşte da tot. Adevărate acorduri plăcute auzim foarte­­ rar; pentru aceea insă en­remitate atât I în jos, cât şi în sus. Cântările noastre I religioase luat cântate tot pe tenor, îm­­­­prejurarea aceasta a desconsiderat o dl Bena total. »Imnul religios« al d-saie nu seamănă a veni din cer... In »Cuvântul ocasional«, rostit de dl Vas. Span, cleric p. III. s’a relevat cu deosebire meritele fericitului archie­­reu pentru literatura română, așa că cu drept cuvânt el poate fi num­cit »pă­rintele literaturii«. Dl Şpan a vorbit cu mult sentiment şi a fost ascultat cu plă­cere. A urmat apoi cântarea »Barul Sn«­strâm­atului*, compusă pe basa unei me­lodii de Fiechtenmacher, pentru cor de bărbaţi de zelosul prof. şi compositor, dl Tim. Popovici. Acesta a fost punctul de forţă al programului şi a yi fost esecutat foarte bine. Corul puternic şi bine disciplinat a fost condus de dl Bena. Dl Popovici a cedat conducerea elevului seu yi faptul numai spre laudă îi poate servi. Publi­cul, ce-’i drept, apreciază aceea ce vede yi aude. Dar’ metodul acesta de jude­care e greşit. Până ajunge un cor pe scenă multă muncă trebue dezvoltată. Şi a disciplina un cor compus din aproape 60 de cântăreţi în aşa fel, ca se­’l poţi încredinţa conducerii elevului îpu — însemnează cava. Acest merit îi revine dlui prof. PopeVior. Discrtsţiunea dlui N. Şoneriu, el. o. III., despre »Psichologia socială şi etno­logică« a fost bine şi cu pricepere lu­crată. »Rugămintea din urnă«, da G. Coş­­buc, a declamat-o bine dl D. Grecan, el. o. II. Şedinţa s’a încheiat cu un »Mic poutpouriu românesc« de I. Murgyan, esecutat de orchestra societăţii. După esecutarea programului a vorbit Escelenţia Sa Metropolitan I. Me­­ţianu. Mulţumeşte elevilor seminarului pentru omagiul adus amintirei Marelui Adreiu. Le pune însă în vedere, că glorificarea prin vorbe goale nu în­seamnă nimic. Şaguna nu­­şi-a putut sfirşi aceea ce a început, şi cine vrea într adevăr să-’i cinstească numele, con­tinue ’i opera sa măreaţă. Se întreabă apoi ce a făcut pe Şaguna atât de iu­bit în vieaţă şi neuitat după moarte ? La întrebarea aceasta îşi răspunde, că numai simţul seu intern, oare ’l-a în­demnat spre iubirea de Dumnezeu yi de popor, a fost în stare să facă din Şa­guna aceea ce ne a rămas până azi yi va rămână pe vecii vecilor, îndeamnă pă viitorii preoţi yi învăţători la iubire faţă de aproapele nostru. La puie la inimă soartea poporului român, pa care datorinţă au să-’i lumineze, căci: »Omul Înţelept pe cel neinţelept slugă-’l bagă«. In legătură cu acestea aminteşte şi de emigrarea la America. Causa ace­stei triste î­nprej­urări Escelenţia Sa nu o atribue atât sărăciei poporului cât mai mult minţii sale încă nu destul de luminată ca să ştie esploata bunurile ce i­ le-a dat Dumnezeu. Şedinţa a fost bine cercetată şi a ţinut aproape două ore. Devale. Aniversarea luării Plevnei. Serbarea militară de Vineri. Vineri dimineaţa, la orele 7, arse­nalul armatei anunţă Capitalei, prin 21 focuri de tunuri, trase la intervale de câte 5 minute, aniversarea glorioasă a luării Plevnei. O zi splendidă de iarnă a favoris­at frumoasa sărbare. Calea Victoriei, stradele Lipscani, Academiei, piaţa Sf. Gheorge au fost decorate cu drapele şi verdeaţă. Edi­­ficiile publice şi casele particulare erau pavoazate. TRIBUNA 1/14 Decemvrie 1902 La ora 10 şi jumătate de dimineaţă trupele cu drapel şi mutică au început să se aşeze în linie pe trotuarele strade­­lor I. C. Brătianui şi Lipscani, până la sf. George nou. Mutica regimentelor Mihaiu-Vitea­­zul nr. 6, Ilfov 21, şi 1 de geniu sse aflau pe trotuarul stradei Lipscani din faţa bisericei sfântul George pa 4 rîn­­duri. Şcoala militară de infanterie şi ca­valerie se afla pe trotuarul stradei I. C. Brătianu, care şcoala militară de ar­tilerie şi geniu pe trotuarul din strada Lipscani. Celelalte trupe se aflau înşirate pe trotuarele celor două strade. La ora 10 şi jum. M. S. Regele şi A. S. R. principile Ferdinand porniră de la Palatul Regal în o trăsură deschişi, trasă de 2 cai negri, precedată de doi sergenţi majori de jandarmi călări. Trăsura regală traversă calea Vic­­toriei, Bulevardul Academiei, str. Coiţei până la biserica sf. George. Biserica era plină de întreg corpul obicerase superior, deasemenea curtea şi grădina bisericii. Se aflau în biserică deasemenea d-nii: Dimitrie Sturdza, preşedintele consiliului şi ministru de resboiu; Emil Costinescu, ministru de finanţe; Vasile Lascar, mi­nistru de interne; Ionel Brătianu, mini­stru de ixterne; C. F. Robescu, prima­rul Bucureştilor; Migu Iulian, prefect de poliţie; generalii în reservă îmbră­caţi în mare ţinută, deasemenea toţi ofi­ţerii generali presanţi în Capitală, pre­cum şi toţi ofiţerii superiori. Serviciul divin fu oficiat de P. S. Nifon, vicarul sf. Metropolit. In biserică se găseau deasemenea și drapelele trupelor, cari urmau să de­fileze. După terminarea serviciului divin M. S. Regele urmat de A. S. R. prin­cipele Ferdinand, de miniștrii, sărută evanghelia, pe care ș i-o oferi P. S. Nifon­ In urmă M. S. Regele și A. S. R. evită afară din biserică, pentru a primi defilarea In faţa bisericei, pe strada Lipscani, se afla un covor, pe care luară loc M. Sa Regele, având la dreapta sa pe A. S. R. Principele Ferdinand, Gar’ la stânga pe dl general Arion, coman­dantul corpului II, de armată, care de o parte şi de alta o asistenţă strălucită, compusă din întreg corpul diplomatic al Bucuregiului şi un numeros public. In sunetul muzicilor militare, începu defilarea, comandată de dl general Nicolae Tătărăscu, comandantul divisiei a 4-a de infanterie. Defilâ întăiu : Infanteria, comandată de dl colonel George Teodor. Artileria, comandată de dl maior Ioan Basarabescu din regimentul 10 de artilerie. Cavaleria, comandată de dl maior Constantin Baranga, din regimentul 1 de roşiori. Când defila regimentul 1 de ro­şiori, Alteţa Sa Regală principele Fer­dinand sa puse în flancul drept al re­gimentului şi defila în faţa M. S. Re­gelui. După terminarea defilării, M. S. Re­gele strînse mâna şi mulţumi dlui ge­neral Arion, pentru frumoasa ţinută a trupelor. Apoi, timp de un sfert de oră, Maiestatea Sa convorbi cu d-uii gene­rali Pillat, Arion şi Herolt, dl Dimitrie Sturdza, cu ataşatul militar rus, şi cu multe persoane de distincţie. In urmă se urca în trăsură cu A. S. R. principele Ferdinand şi în sunetul muzicei militare porni spre palat. Toată lumea oficială şi ofiţerii su­periori se duseră la palat, spre a se în­scrie în registre. In amintirea memorabilei zile a resboiului independenţei yi in onoarea armatei române dl preşedinte al camerei M. Pherekyde a luat cuvântul in şedinţa adunării deputaţilor ţinută ieri rostind un discurs de toată frumseţa. In care relevă momentele principale în istoria războiului şi a statului român. La finea discursului, care a fost des întrerupt de aplauzele adunării, di Pherekyde a pre­zentat adunării deputaţilor un proiect de lege de a se ridica în Bucureşti un monument l­a amintirea răs­boiului in­dependenţei şi în onoarea armatei. Spre executarea acestui proiect propune ca din escedentul constatat al exerciţiului 1901—1902 sâ se afecteze la ridicarea monumentului o sumă de 500.000 lei. Propunerea a fost primită cu entusiasm din partea întregei adunări. Serbarea aniversării luării Plevnei a împrumutat farmecul teu tuturor in­­stituţiuniior. Seara la orele 9 a avut loc la Tea­trul naţional o representaţie de gală jucându-se »Peneş Curcanul« la care a asistat M. Sa regele Carol, familia re­gală, ofiţerii superiori, birourile camerei şi senatului şi preşedinţii curţii de casaţie. Terminăm serbarea luării Plevnei cu cuvintele lui Bolintinean: România viitor de aur are Şi preved prin secoli a şi înălţare. ----l-fc=33'--------­ Din Alba-Iulia. (Filiala Concordiei) — 10 p. Stăm înaintea unui fapt dureros atât din punct de vedere naţional cât şi material. A cincia adunare a socie­tăţii comerciale pe acţii »Concordia« este convocată pe ziua de 13 Decemvrie. Aceasta trebuia să se întâmple. In con­­vocător este insă un punct care des­chide rana societăţii comerciale. Pro­punerea direcţiunii pentru lichidarea societăţii. La acest punct trebue sa ne oprim un moment. Firmei centrale din Sibiiu nu -i a mers bine. Nu­­ a mers bine nici filialei din Făgăraş, nici celei din Câneni. Pen­tru­ ce ? De astă­ dată nu voim lu eruăm şi e spunem căuşele, o voim s, constatăm un alt lucru.­ ­ Nr. 221 Filiala de aici a fost singura care de rând s a deschis nu numai că a lucrat continuu în modul cel mai avantagios şi proventual, dar­ a scăpat totodată ţinuturi întregi da Români din ghiarele comercian­ţilor străini da poporul nostru. Petru Românii din Munţii­ Apuseni, cai de pe Valea­ Murăgului, până la Ha­ţeg, Hunedoara filiala Concordiei de aici a foit razarvoarul unde toţi s’au pre­­văzut cu artichii da comerciu. Chiar­­ număraţi străini au format şi formează muştareîi filialei de aici, a cărei activi­tate o putem numi chiar naţională. Şi dacă aceasta filială a prosperat meritul îi revine destoinicului şi laboriosului ei conducator d-lui V. Oniţ. Fiind vorba de eventuala licuidare a societăţii Con­cordia trebue să punem la inima acţio­narilor ca să facă ce vor face şi să caute un capaciiant, fie asoaiindusa doi sau trei acţionari, fie grupându se în jurul filialei, ca filiala să sa susţină şi mai departe. Cei chamaţi să nu întâr­zie a o face. Veridicul. Revistă esternă. Benins­u­la­ Balcanică. Agenţia telefonică din Berlin »Wolff’s Bureau« află din Constantino­­pol, că majoritatea ambasadorilor con­sideră, că noul regulament pentru Ma­cedonia este, cu toate că cuprinde unele greşeli, apt a se ameliora situaţiunea­­ acestei provincii. însărcinatul de afaceri al Franciei a primit şi dînsul ordinul de a releva necesitatea aplicării acestor măsuri. Şeful albanez Issa Bolietinaţ, care s’a încercat să împedece instalarea con­sulatului rusesc la Mitroviţa, a fost are­­­­stat. Issa Bolietinaţ a fost condus sub escortă la Ildiz-Kiesk, palatul Sulta­nului. Rusia cere pedepsirea lui, car’ Sârbia caută şi ea să înfiinţeze conau­­l lat la Mitroviţa. Se crede, că Bolieti­­­­nat va fi numit colonel de gendar­­­­merie. Guvernul turcesc a luat strajnice I măsuri, ca la Mitroviţa se domnească I liniştea. De asemenea yi presenţa celor 1 50 de Cazaci a contribuit foarte mult la restabilirea ordinei yi la punerea consu­latului rusesc din Mitroviţa la adăpo­stul ori-cărei nesiguranţa şi pericol. Primarul satului Hobiţa din di­strictul Demihisaov a fost prins de in­surgenţi şi supus la cele mai grozave torturi, din cauză că a predat autorită­ţilor turceşti armele ascunse de comite­­tul bulgaro macedonean. O depeşă din Constantinopol anunţă, că mareşalul Omer-Paya a luat măsuri, ca să se organiseze detaşamente puter­nice contra trecerii bandelor bulgare, ri­dicând mai multe fortificaţii la hotare. Mahmud-Paya, cumnatul Sultanului şi şeful junilor Turci din Paris, cu toate promisiunile şi foloasele ce-’i se acordfi,, dacă se intoarce în Constantinopol, re­­fusă totuși de a satisface dorința Sulta­nului continuând a duce lupta mai de­parte.

Next