Tribuna, martie 1929 (Anul 2, nr. 55-57)
1929-03-17 / nr. 55
Anul II. Nr. 55. Preţul unui exemplar Lei 4. Lunecă 17 Martie 1929. REDACŢIA ŞI ADMINISTRAŢIA SIBIU Str. Avram Iancu Nr. 35. Director: Nicolae C. Droc Anunţuri’: rândul nr. 2 Lai 50 Bani. ZIAR NATIONAL INDEPENDENT Chestiunea Păscăliei In desbaterea Parlamentului. Să intră în ordinea de zi: interpelarea d-lui dr. N. LUPU adresată d-lui prim-ministru şi d-lorminiştrii de culte şi interne, asupra situaţiei create în urma hotărârii Sf. Sinod, relativ la data serbării Paştilor. D. DR. LUPU începe prin a spune că se prezintă nu ca om politic, ci ca un fiu credincios al Bisericii Răsăritului. In viaţa milenara a ortodoxismului, îrn viaţa de două ori milenară a Bisericii de Răsărit, nici odată nu s’a pomenit cred — spune oratorul — o clipă atât de grea ca acea de azi. Păscălia este orânduirea aşezării sfintelor Paşti şi ea este considerată de credinciosul ortodox ca având aceiaşi valoare morală ca şi cele zece porunci Orânduirea datează de la 1325. Atunci, acolo, la Nicea, 318 înalţi chirurchi au stabilit atâtea lucruri hotărâtoare în viaţa ortodoxismului şi tot de atunci încoace Paştele creştineşti nu se mai sărbătoreşte de odată cu Paştele iudaic ca până la 1325. Biserica nu aparţine numai capilor ei, ci, în aceiaşi măsură, şi sutelor de milioane de mireni. Ei bine, la 1920 s’a făcut la noi trecerea la calendarul Iulian fără avizul mirenilor Evident, îndreptarea calendarului trebuia făcută, dar nu în felul acesta. Ştiţi dvs. câte zeci de mii de oameni serbează azi încă pe ascuns după calendarul vechi ? In Basarabia, aproape tot norodul şi în regat — în Vlaşca de pildă, — aproape trei sferturi din provincie ţin sărbătorile după cum au apucat după stilul vechiu. Paştile noastre a căzut totdeauna între 22 Martie şi 25 Aprilie. Anul acesta,pentru prima dată, Paştile creştineşti ortodoxe cade la 18 Martie stil vechiu. La Niceea, la 1325, s’a stabilit norma ca în orice caz Paştile creştineşti să cadă opt zile după cel evreesc. A fost desigur greu până a răzbit această dogmă dar în cele din urmă a biruit. Abaterile de-a lungul vremurilor, au fost socotite ca erezii şi ereticii erau afurisiţi. Iată însă că, după hotărîrea Sf. Sinod, Paştile urmează să se serbeze anul acesta înaintea celor evreeşti. Hotărîrea a făcut mari ravagii, mai ales în Basarabia. Cu timpul însă ne-am obişnuit. Dar, iată că, avid de reforme, la 1928, în lipsa patriarhului, Sinodul sub preşidenţia mitropolitului Pimen, hotărăşte să schimbe şi data Paştilor. Eu m’am dus imediat la ministrul cultelor, Lăpădatu şi i-am spus că dacă nu se revine asupra chestiei Pascaliei, plec din guvern. Chestia economică nu m’a făcut să plec din guvern, dar pe chestia Păscăliei aş fi plecat. S’a întâmplat pe urmă să cadă guvernul însuşi şi nu m’am mai putut ocupa de chestiune. Dar, în Sinodul dela 13 Iulie 1928 au fost dour prelaţi: unul, modest, Dionisie vicarul de la Chişinău şi altul arhiereul Tit Târgovişteanu. Ei au arătat în scris că nu se poate schimba Păscălia fără avizul celorlalte Biserici surori de Răsărit. Cu toate acestea, Sinodul hotărăşte, pe ascuns, în şedinţa secretă schimbarea datei Paştilor. In ascuns, pe întuneric, ca orice făcător de rele. Enciclică fireşte n’a mai dat. S’ar fi răsculat lumea. CONGRESUL CLERICILOR Un congres de clerici pus sub preşidenţia profesorului decan Mihălcescu, ţinut mai târziu, a votat o moţiune prin care arată că felul cum s’a făcut schimbarea dotei Paştilor a produs o adâncă perturbare în cler. M’ai dus dăunăzi la Patriarhul Miron Cristea. LA PATRIARH Patriarhul era bolnav. I-am împărtăşit hotărîrea mea de a aduce chestiunea în parlament. Patriarhul m’a rugat să n’o fac. Eu însumi — mi-a spus Patriarhul — sunt pentru data de 5 Mai. Şi dacă nu se va reveni, ar însemna că Biserica este în schimbă. Or, nu s’a revenit. însemnă că Patriarhul, nu numai cap al Bisericii ci şi al Statului este înfrânt. Aceasta nu e de admis. De altfel, credincioşii nici n’au început încă să postească. Ei încep postul la 19 Martie, aşa cum se cade. Enciclica recentă a Sinodului, redactată de episcopul Bartolomeu al Râmnicului stărue în a cere poporului să serbeze Paştile la 31 Martie. Şi episcopul Bartolomeu aduce în argumentare ştiinţa. Iată dar, că oamenii Bisericii se ocupă de ştiinţă, iar oamenii de ştiinţă sunt nevoiţi să devină apărători ai Bisericii. Membrii Sinodului, în Enciclică, spun că majoritatea poporului e de partea lor. Mă întreb: cu ce drept afirmă ei aceasta ? Eu ştiu că nu numai în Bucovina şi Basarabia, dar în toată ţara, poporul este nemulţumit. Vrea guvernul să fie nevoit a impune oamenilor credinţa, cu jandarmul şi baioneta.? Şedinţa se suspendă pentru cinci minute. DACĂ HOTĂRÂREA SINODULUI SE MENŢINE La redeschidere, d. dr. LUPU reia firul interpelării, şi spune că dacă, în cele din urmă, va triumfa totuşi hotărîrea Sinodului, pentru naţiunea română este un mare pericol. Căci noţiunea de român cu cea de creştin sunt una. Ortodoxismul român, în afară de pagina aceasta neagră pe care o înscrie acum, a mai suferit o lovitură, acum două sute ani, când mii de fraţi s’au rupt de ortodoxism. Aceasta n’a clintit totuşi ortodoxismul. Noi am fost trei secole susţinătorii vajnici ai ortodoxismului , şi noi nu putem acum să ne renegăm trecutul. Dacă se menţine hotărârea Sinodului, sfârmăm însăşi tăria credinţei în popor. D. ministru AUREL VLAD zâmbeşte. D. dr. LUPU: Degeaba râzi, domnule ministru al cultelor, că nu pricepi nimic în materie de culte. (Se naşte vacarm. Majoritarii cer chemarea la ordine a oratorului. In cele din urmă, liniştea se restabileşte). D. dr. LUPU: continuă: Nu luaţi poporului credinţa. In viaţa ţăranului, credinţa este legată cu tradiţia, cu munca de toate zilele. El aşteaptă Paştile cu bucuria cu care toată lumea ştie că-l aşteaptă de şapte veacuri! II mai aşteaptă el acum cu aceiaşi bucurie? Viaţa internă a poporului va fi săpată. A respecta hotărîrea Sinodului ar însemna să săpăm la însăşi temelia casei noastre. Datoria d-lui prim-ministru e de a nu respecta hotărîrea Sinodului. Casa arde şi e ciasul al doisprezecelea. Nu mai e timp de aşteptat. Dacă până Dumineca viitoare, nu se revine asupra hotărîrii Sinodului, se va întâmpla cu Biserica noastră ceeace nu s’a mai întâmplat de aproa Dr. N. Lupu.