Tribuna, aprilie 1929 (Anul 2, nr. 58-61)

1929-04-07 / nr. 58

Pag. 2. biu—Copşa Mică dlui Pop, deşi aceste linii fiind concesionate prin contract încheiat între Ministerul Comunicaţiilor deoparte şi conce­sionari N. Martin şi Ioan Aron de altă parte. Nu se gândeşte oare dl. Pre­fect al Judeţului că statul va tre­bui să plătească despăgubiri, în urma proceselor ce se vor face ? Pe linia Poplaca—Sibiu, vre’o 20 cetăţeni formaţi în societate au cerut dlui Prefect al Judeţului să le acorde o concesie de autobus. Ce credeţi că li s’a răspuns? Să meargă să se înţeleagă cu dl. Ioan Nonu, iar dacă a numitul aprobă, dl. Prefect le dă autori­zaţia ! Dl Nonu le-a cerut 400.000 lei pentru autorizaţie. Până aici legalitatea! Să vedem cum stăm cu făgă­­duiala. Timbru majorat cu 20°/0. Globalul cu 10% până la 40.000 lei, iar de la 40.000 lei în sus cu 20°/0, celelalte impozite le lasă la aprecierea funcţionarilor şi de multe ori aprecierea se face cu „apre­cierea“ clienţilor! Eftinirea traiului continuă cu scumpirea mărfurilor şi alimentelor de prima necesitate ! Merele în pi­aţa Sibiului se vând cu 25 lei ki­logramul ! Despre cinste! Se fură ca’n co­dru Vlăsiei, la Administraţia finan­ciară s’a furat un milion, la Arse­nalul Armatei alt milion, la Târ­gul Mureş zeci de milioane, iar foile oficioase şi credincioase ale partidului naţional-ţărănesc din Si­biu, nu suflă un cuvânt, nu cum­va ca poporul să afle că în tim­pul guvernării cinstei şi legalităţei se mai fură ca pe vremea hoţilor de liberali! N. C. D. să interzică colegului­ subaltern de a se mai ocupa de chestiunea pri­marului-dezertor, în care chestiune competența cade în sarcina Con­siliului de Război. In ultimul moment, când punem ziarul sub presă, aflăm că numă­­ul dezertor a fost pus în liberta­te, cu toate că ordinul de urmă­rire al Diviziei de Dunăre e cate­goric şi spune textual: „Urmări­ţi, prindeţi şi înaintaţi sub escortă pe individul Ioan Jianu, care la 13 Ian. 1918 a dezertat de la această unitate etc“. Cerem sancţiuni pentru neexe­­cutare de ordine! Unde vom ajun­ge sub guvernul legalităţii al Dlui Iuliu Maniu, dacă nici ordinele nu se mai execută în armată ? Nici o autoritate subalternă nu are drep­tul să interpreteze un ordin, căci ordinul se execută nu se discută! Dl General Comandant al Cor­pului de Jandarmi şi dl. Coman­dor al Diviziei de Dunăre au cu­vântul ! T. L. V. tolira prim­ii al­ta Pip Mii. După cum am arătat în numă­rul trecut al ziarului nostru, că primarul impus de Prefectura Ju­deţului, a fost condamnat de Tri­bunalul Sibiu la 14 zile închisoare pentru leziuni corporale grave. Di­vizia de Dunăre din Galaţi, cu ordinul de urmărire No. 5299 din 14 Martie 1929 a dispus prin­derea, arestarea şi înaintarea lui la sediul Comandamentului. Deşi ordinul de urmărire, a fost primit de şeful postului de jan­darmi Râusadulului încă din 23 Martie, totuşi nu şi-a făcut dato­ria şi n’a executat ordinul decât în 2 Aprilie, când l-a arestat şi înaintat Companiei de jandarmi Sibiu. Numitul a indus în eroare la timpul său şi autorităţile militare din Sibiu, eliberându-i-se livret mi­litar în toată regula. După informaţiunile ce avem, un deputat naţionalist caută să-şi sal­veze clientul politic, care singur s’a decretat preşedinte al organi­zaţiei naţionaliste din Râusadului. Cum rămâne cu legalitatea, Dom­nule deputat? Ar fi de­­dorit ca Dl Deputat Boeriu, preşedintele partidului na­ţional-ţărănesc, în calitate de fost Comandant de Corp de Armată. Inchiderea cu forţa a bisericii din Armeni. Credincioşii greco-catolici revol­taţi în contra preotului lor Ilariu Bratu pentru faptele detestabile pe cari le-a comis s’au adresat Sf. Sale protopopului Togan cu rugă­mintea să-l delăture dela condu­cerea spirituală a comunităţii. Preotul Bratu a fost acuzat că nu păstra secretele spovedaniei, pe care le povestea preotesei sale (azi decedată) care la rândul­­său po­vestea păcatele credincioşilor în plină şezătoare. După moartea preotesei a trăit în concubinaj cu o fată din sat, deşi „Sfinţia Sa“ avea trei copii orfani. La bolnavii de moarte nu se prea ducea să-i spovedească şi cu­minece, iar cu ocazia diferitelor slujbe cerea taxe exagerate. Sunt mai multe păcate pe cari Ie- a făp­tuit, dar n’avem timp să le înşi­răm pe toate, căci Sf. Sa e prea păcătos. Credincioşii s’au adresat proto­popului Togan, apoi Mitropoliei din Blaj, dar totuşi n’au fost sa­tisfăcuţi. Ajunşi în culmea disperării, Du­minecă 24 Martie, după ce s’a oficiat serviciul divin, credincioşii au cerut preotului cheia bisericii, hotărîţi fiind să închidă biserica. Nu le-a dat-o! Cetăţenii revol­taţi au bătut scoabe în pereţii uşii şi au închis-o deacurmezişul cu un drug de fier. Ăsta-i adevărul! La nevoe vom reveni. N. C. Droc O spălătorie, în stare foarte bună și avantajoasă din cauza unei alte întreprinderi ieftin de vânzare. Adresa la ziar. „TIR” B.TU­N­A* Caut serviciu om cu purtări bune în orice intreprindere. Adresa la ziar. imnttEi­ns-Islll Din partea asociaţiei foştilor cercetaşi primim spre publi­care următorul memoriu, pe care l-au înaintat guvernului şi corpurilor legiuitoare. Domnilor Miniştri, Domnilor Senatori, Domnilor Deputaţi, Foştii cercetaşi din războiul 1916—1918, s’au grupat într’o a­­sociaţie, căreia i s’a acordat per­sona­litatea juridică şi care e pusă sub preşedinţia de onoare A. S. R. Principelui şi înalt Regent Nicolae, actualul comandant suprem al cer­­cetaşiei. Asociaţia noastră, strângând rân­durile tuturor cercetaşilor cari au fost în răsboiul 1916—1918, ur­măreşte cultivarea aceloraşi senti­mente de solidaritate, de avânt şi virtute cetăţenească, pe care su­ferinţa, zilele triste le-au sădit adânc în sufletul lor. Urmăreşte în al doilea rând cinsti­rea memoriei acelora dintre noi, cari în avântul tinereţei lor, s’au jertfit, alături de ostaşi, pentru cauza sfân­tă a neamului. Ne amintim cu pietate de erois­mul cercetaşei Ecaterina Teodoroiu, supranumită „Fecioara de la Jiu“ şi nu putem uita pe cercetaşii care au înscris pagini necunoscute de eroism, şi pe care le vom de la iveală, spre a rămâne ca pildă ge­neraţiilor ce vor urma, că cerce­­taşul român a fost vrednic de jertfă, când ţara i-a cerut-o. Memoria camarazilor noştri, că­zuţi pe câmpul de luptă. Asociaţia noastră o va eterniza într’un mo­nument în Capitala României. Că cercetaşii în timpul răsboiu­­lui, au fost la înălţimea momentului, n’avem decât să cităm cuvintele unui valoros profesor universitar, care a scris acum câtăva vreme, într’un ziar următoarele: „Cu mult avânt şi însufleţire, întemeiată şi condusă, deşi scurt timp, cecetăşia a dat roade. S’a văzut în timpul răsboiului. N’au fost deci cum se temeau unii, numai pregătiri pentru paradă în uniforma cam străină şi prin aceasta atractivă pentru mulţi copii. Cerce­­tăşia a cizelat şi sufletul tinerilor generaţii. N’am trăit clipe mai senine în haosul de mizerie şi chinuri îndu­rate în Iaşi, în lunile de martiraj a întregei populaţii,­ ostaşi ca şi civili, decât în taberile de la Sculeni, Vasile Lupu, Vaslui şi celelalte, unde se găseau colonii de cerce­taşi. Copiii au devenit maturi la gând şi la faptă. Legea cercetă­­şească, cu îndemnuri la acţiune şi meditare, transformase chiar feciori de bani gata, crescuţi în puf şi trandafiri în admirabile energii con­ştiente de vremurile trăite, de ne­cazurile ce nu se pot ocoli, dar şi de valoarea vieţii omeneşti. Nu mai vorbesc de numeroasele acte de curaj, ce au desfăşurat unii, cei de la Jiu, în serviciile sin­cere, desinteresate, aduse de alţii în spitale, de priceperea, prompti­tudinea, puse chiar în slujbele ad­ministrative modeste, cu care erau însărcinaţi. I-am cunoscut în­deaproape în colonii, i-am urmărit lângă patul de suferinţă al bolnavilor ca şi în serviciile Ministerului de in­strucţie, restrânse în puţinele în­căperi din laboratorul meu. I-am văzut şi în clipe de amarnice su­ferinţe, când au sosit în Iaşi, unii cei răsleţi, adăpostiţi puţine zile în subsolul facultăţii de medicină, con­strucţie neisprăvită. Mulţi mi-au impus prin eroismul lor. Toţi prin stăpânirea emoţiunilor şi a amintirii părinţilor lăsaţi de­parte“. Prin urmare nimeni nu ar putea desminţi serviciile pe care cercetaşii le-au adus ţării în timpul războiu­lui, unii dintre ei mergând până la eroism şi sacrificiul vieţei lor. Astăzi foştii cercetaşi care au dăruit o parte, din anii tinereţii lor patriei, întâmpinând mari nevoi, din cauza vremurilor grele, — în­trucât toţi trăiesc din agonisita muncii lor proprii, — respectos, cer onor. Conducători ai statului ocro­tirea ocrotirea şi distincţia ce au fost acordate tuturor celor care s-au purtat vitejeşte în clipele când se plămădea unitatea neamului întreg. E un act de mare echitate,­­ pe care suntem siguri că Domniile Voastre îi veţi îndeplini, acordând foştilor cercetaşi din războiu dreptul de împroprietărire cu loturi de casă pentru cei de la oraşe şi terenuri cultivabile pentru cei de la ţară. Cerem cu atât mai mult, acest drept d-lor Miniştri, d-lor Senatori şi d-lor Deputaţi, cu cât însuşi Marele Stat Major al Armatei prin decizia No. 1800 din 1925 recu­noscând meritele noastre din timpul războiului, ne-a considerat serviciul militar efectuat. Avem credinţa, d-lor Miniştri, d-lor Senatori şi d-lor Deputaţi, că apreciind şi Domniile Voastre serviciile noastre aduse ţării, ne veţi acorda dreptul de împropie­­tărire, ca o recompensă bine meri­tată de la patrie. Alăturăm un anteproiect de lege în această chestiune, rugându-vă respectoşi d-lor Miniştri, d-lor Se­­netorii şi d-lor Deputaţi să fie de­pus din iniţiativă parlamentară pe birourile Corpurilor Legiuitoare. Preşedintele Asociaţiei, I. D. DIMITRIU - BUZĂU Secretar General C. ŞOLDAN Nr. 58^1 „PICCADILLY“ S. A. R. Bucureşti (Cercul Militar) Cafenea şi restaurant de primul rang. Ziare indigene şi străine. Renumită bucătărie românească, transilvăniană şi vinează. Cofetă­rie, specialităţi a­ la Piccadilly. Bere Luther, vinuri alese. In fiecare seară concert. Coafor în casă. Un mic dej­un compus din cafea cu lapte, unt, ou şi 2 cornuri 30 lei. In sala bizantină şi gotică. Bucătărie rusească şi franceză sub conducerea renumitului specialist Ca­­vara. In fiecare seară Concert Dans! Preţuri eftine! Serviciu exacţi

Next