Tribuna, martie 1930 (Anul 3, nr. 98-101)
1930-03-09 / nr. 98
Pag. 2 cator de porci la Orăştie şi ministru de industrie şi comerţ la Bucureşti, cu reşedinţa provizorie prin Austria . . . Cel mai sigur leac ar fi, un purgativ al Regenţii, care i-ar curăţa dela putere şi s’ar forma un guvern de concentrare pe care-l preconizează de atâta timp dl. Dr. Nicolae Lupu, şeful partidului ţărănesc! In acest caz toţi bolnavii partidului naţional ţărănesc s’ar însănătoşi ca prin minune ! * * * Opoziţia a ’nceput ofensiva cu toată tăria. Partidul liberal a scos artileria grea, deschizând un foc de baraj năpraznic asupra tranşeelor guvernamentale ! Dl. general Traian Moşoiu a publicat un protest în contra guvernului, acuzând grav pe dl. Moldovanu, directorul ministerial al Basarabiei, cerând Regenţii să-l demită. Protestul e semnat de dl. general Moşoiu şi a fi cavaleri ai ordinului »Mihai Viteazul«. Dnii Duca şi Angelescu cu »jalba ’n profap« la Regentă, cerând demiterea guvernului pe tema bolşevizării Basarabiei pe care o cred în pericol de a o pierde. Averescanii s’au înţeles cu dl. Dr. N. Lupu, ca în alegerile municipale să pună liste comune sub semnul două roate cu steaua în mijloc. O astfel de listă are în frunte pentru sectorul III, din București pe dl. Costache Lupu, fratele dlui Dr. N. Lupu, advocat și fost deputat. De pe urma acestei colaborări poate esi o fuziune, sau în cel mai rău caz, o colaborare pentru guvernul de mâine, căci în situația de azi, zilele guvernului Maniu sunt numărate, iar la succesiune n’ar putea veni decât un guvern Averescu—Lupu, singurul în stare să asigure ordinea internă şi liniştea în afară! Se poate, că guvernul să treacă şi peste această »nenorocire« dar în tot cazul, zilei ei sunt numărate şi căderea-i va fi ca un trăznet din senin! Viitorul apropiat ne va da dreptate! N. C. Droc. In contra trenului personal No. 602 Iaşi—Bucureşti s-a săvârşit un atentat între staţiile Brazi şi Prahova de pe linia Ploeşti—Bucureşti. Seara pe la orele 8 când trenul urma să treacă pe această linie mecanicul a observat la o distantă de 200 m. înaintea liniei o flacără de mărimea locomotivei. Viteza locomotivei fiind de 60—70 km. pe oră, mecanicul n'a mai oprit ci și-a continuat drumul prin flacără. In momentul trecerii a auzit o detunătură puternică, iar după ce a trecut peste flacără, la câteva sute de metri a oprit locomotiva şi a căutat să observe stricăciunile. A constatat că s'au spart geamurile dela faruri, s’a strâmbat un arc dela tampon şi portiţa dela egalizatoare, robinetele pistoanelor rupte şi grătarul locomotivei turtit. Panica intre călători. Personal mă aflam în acel tren venind de la Ploeşti. La un moment dat am văzut trenul într'o mare de flăcări, care a durat câteva secunde. Detunătura a produs o spaimă enormă între călători, cari nu ştiau ce s’a întâmplat. După ce trenul a fost oprit şi călătorii au văzut prin ce pericol au trecut, panica a crescut, dar în câteva minute totul a reintrat în normal. Linia nu a fost stricată decât pe o distanţă de 50 cm. Siguranţa generală a ordonat imediat o anchetă, care a fost efectuată de dl. inspector de siguranţă Ştefu şi Căpitan Patriciu ca expert tehnic din partea pirotehniei armatei. S'a constatat că explozia s'a produs în urma unui atentat cu dinamită. Cartușul de dinamită nefiind așezat destul de adânc explozia n'a fost atât de puternică încât să distrugă garnitura. In urma cercetărilor întreprinse de Siguranța generală se crede că atentatorii vor fi prinşi. N. C. Droc, pe nişte râpi, în ţigăniile de lângă casărmile de artilerie. Bieţii români şi astăzi, ca, acum 500 de ani tot de marjina şi dosul oraşului au parte. Apoi aşi dori să se cerceteze prin arhivele primării locală şi sânt sigur că se vor găsi mii de dovezi, despre nedreptăţile făcute românilor în trecut, ca şi de 11 ani încoace, pentru că este destul faptul că românii stau atât de prost aici, pe când minoritarii au o situaţie atât de înfloritoare, ca oricine să se convingă de acest adevăr. Şi dacă aceasta este adevărat, atunci care este cauza acestor neajunsuri, care este cauza acestei situaţii nenorocită? Lipsa noastră de legătură sufletească, lipsa armoniei dintre noi, iată cauza tuturor relelor, iată pentru ce minoritarii i’şi împlinise planurile lor: — Orice slăbiciune, orice neatenţiune din partea noastră este exploatată de minoritari, cari veghează necontenit la realizarea idealului lor pentru care fiecare lucrează în unison în timp ce noi românii umblăm pe căi răzleţe, ne criticăm şi ne împărţim în tabere de luptă orbiţi de patimi politice de alte calităţi josnice cari ne fac nedemni de strămoşii noştri, ce au murit încredinţaţi că jertfa lor pentru înfrăţire va da roadele aşteptate. Pe când noi în loc de recunoştinţă pentru ceia ce au făcut ei, nici nu ne mai reamintim măcar de monumentala lor operă! Dacă am fi fost bine înţeleşi şi cu adevărat înfrăţiţi până acum, n’am fi tolerat ca de 11 ani să vedem administraţia locală tot pe mâna minoritarilor şi admiţând chiar că am lăsat întradins să se facă experienţă, puteam pretinde ca o bucată de timp să mai lucreze şi românii în fruntea primăriei locală pentru care contribuim cu toţii cu atâtea dări şi de care ne leagă atâtea interese comune. Altfel ne putem considera în acea situaţie ca în timpurile antibelice, dat fiind că actuala primărie face un fel de »stat în stat« din oraşul Sibiu, unde dragă doamne şi românii, au rostul şi chemarea lor de mii de ani, încât, ca să ne vedem odată descătuşaţi din această stare umilitoare pentru români, trebue să ne gândim şi să luptăm din răsputeri ca în ţara românească se avem administraţie românească, la care românul să-şi poată spune păsul că toată sinceritatea, iar interesele generale româneşti să fie satisfăcute cu atâta urgenţă, încât progresul şi prăpăşirea să nu fie stingerite. Ne bat la uşă alegerile comunale, deşi încă o ocazie pentru a ne manifesta spiritul nostru înţelegător pentru cauza românismului. Abaterea de la unica conduită Unirea tuturor românilor intr’un atac ar fi o crimă, este momentul suprem ca desbrăcândume de orice patimi să avem lozinca VVrem conducători români bn țara românească". Și dacă vom lucra cu această convingere, este inposibil. Atentat contra trenului Iasi-Bucuresti. 99 Citiţi şi răspândiţi »Tribuna« TRIBUNH Dovada Unificatei. Dacă până în prezent români din toate unglurile ţârei aflaţi prin ţinuturile Ardealului, au stat nepăsători şi cu braţele încrucişate lăsând concetăţenii lor minoritari să’şi facă mendrele cum cred mai bine, dacă românii autohtoni din motive nejustificate n’au dat destulă importanţă marilor probleme politice cari s’au desfăşurat cu peripeţii destul de sguduitoare; apoi continuarea acestei stări de lucruri fără pretenţiunea de a fi alarmist, se poate considera ca începutul unei epoci care va determina sdruncinarea din temelie a situaţiei locuitorilor din ţinuturile alipite patriei mamă, ba ceva mai mult această situaţie poate influenţa în mod catastrofal asupra temeliei întregei ţări. Când îndrăznelile veneticilor ce se ascund sub paravanul concetăţenilor minoritari au ajuns până la a sfida tot ce este în ţara asta, iar uneltirele lor pun în pericol orânduelile cari veghează la menţinerea ordinei publice; când autorităţile noastre sunt batjocorite, scuipate şi pălmuite; când graniţele noastre sunt încălcate de bande cari pradă şi jefuesc satele fără apărare; când atentatele pe căile ferate se ţin lanţ şi zilnic înregistrăm catastrofe, cari costă viaţa cetăţenilor paşnici şi milioanele ţărei; când peste tot se complotează în surdină şi pe faţă; când judeţe întregi în urma alegerilor judeţene au ajuns pe mâna unor dârji vrăjmaşi de origine strină, a căror suflet trăeşte de mult peste Tisa. Ce mai aşteptăm fraţilor? De ce oare atâta indolenţă din partea noastră? De ce aşa cum am ştiut să ne jertfim în comun pentru cauza cea mare, într’un elan de înălţare sufletească, nu ne strângem iarăşi la un loc şi să pornim la luptă? Până acum am lăsat să ne scape atâtea ocaziuni, în care lupta noastră dreaptă dar plină de avântul izvorât din înfrăţirea noastră, ar fi putut da rezultate cu mult mai bune pentru marea cauză a românismului. Privind numai situaţia locală, vom vedea cum concetăţenii noştri minoritari ajutaţii cu banii statului român întreţin un focar de cultură şi aproape în fiecare an i’şi ridică noi edificii şcolare în cele mai frumoase poziţii ale oraşului, în timp ce românii deşi mai numeroşi ca populaţie, au obţinut în toate privinţele cote reduse în orice privinţă. S’au înpărţit bunăoară în oraş locuri pentru diferite edificii publice, şcoli, biserici etc. Concetăţenilor saşi li s’au rezervat totdeauna locurile de frunte şi li s’au dat până şi al doilea loc de sport în mijlocul oraşului, pe când românilor li s’au dat un loc pentru internat în mijlocul unei bălţi, încât clădirea ridicată a început să se scufunde, iar un alt local de şcoală primară, s’a zidit No. 98