Tribuna, martie 1930 (Anul 3, nr. 98-101)

1930-03-09 / nr. 98

Pag. 2 cator de porci la Orăştie şi ministru de industrie şi co­merţ la Bucureşti, cu reşedinţa provizorie prin Austria . . . Cel mai sigur leac ar fi, un purgativ al Regenţii, care i-ar curăţa del­a putere şi s’ar forma un guvern de concen­trare pe care-l preconizează de atâta timp dl. Dr. Nicolae Lupu, şeful partidului ţără­nesc! In acest caz toţi bol­navii partidului naţional ţără­nesc s’ar însănătoşi ca prin minune ! * * * Opoziţia a ’nceput ofensiva cu toată tăria. Partidul liberal a scos artileria grea, deschi­zând un foc de baraj năpraznic asupra tranşeelor guvernamen­tale ! Dl. general Traian Moşoiu a publicat un protest în contra guvernului, acuzând grav pe dl. Moldovanu, directorul mi­nisterial al Basarabiei, cerând Regenţii să-l demită. Protestul e semnat de dl. general Moşoiu şi a­ fi cavaleri ai ordinului »Mihai Viteazul«. Dnii Duca şi An­gel­escu cu »jalba ’n profap« la Regentă, cerând demiterea guvernului pe tema bolşevizării Basarabiei pe care o cred în pericol de a o pierde. Averescanii s’au înţeles cu dl. Dr. N. Lupu, ca în alegerile municipale să pună liste co­mune sub semnul două roate cu steaua în mijloc. O astfel de listă are în frunte pentru sectorul III, din București pe dl. Costache Lupu, fratele dlui Dr. N. Lupu, advocat și fost deputat. De pe urma acestei colabo­rări poate esi o fuziune, sau în cel mai rău caz, o colabo­rare pentru guvernul de mâine, căci în situația de azi, zilele guvernului Maniu sunt numă­rate, iar la succesiune n’ar putea veni decât un guvern Aver­escu—Lupu, singurul în stare să asigure ordinea in­ternă şi liniştea în afară! Se poate, că guvernul să treacă şi peste această »ne­norocire« dar în tot cazul, zi­lei e­i sunt numărate şi căde­­rea-i va fi ca un trăznet din senin! Viitorul apropiat ne va da dreptate! N. C. Droc. In contra trenului personal No. 602 Iaşi—Bucureşti s-a să­vârşit un atentat între staţiile Brazi şi Prahova de pe linia Ploeşti—Bucureşti. Seara pe la orele 8 când trenul urma să treacă pe această linie mecanicul a observat la o distantă de 200 m. înaintea li­niei o flacără de mărimea loco­motivei. Viteza locomotivei fiind de 60—70 km. pe oră, meca­nicul n'a mai oprit ci și-a con­tinuat drumul prin flacără. In momentul trecerii a auzit o detunătură puternică, iar după ce a trecut peste flacără, la câteva sute de metri a oprit lo­comotiva şi a căutat să observe stricăciunile. A constatat că s'au spart geamurile dela faruri, s’a strâm­bat un arc dela tampon şi por­tiţa dela egalizatoare, robinetele pistoanelor rupte şi grătarul lo­­comotivei turtit. Panica intre călători. Personal mă aflam în acel tren venind de la Ploeşti. La un moment dat am văzut trenul într'o mare de flăcări, care a durat câteva secunde. Detunătura a produs o spaimă enormă între călători, cari nu ştiau ce s’a întâmplat. După ce trenul a fost oprit şi călătorii au văzut prin ce pericol au trecut, panica a crescut, dar în câteva minute totul a reintrat în normal. Linia nu a fost stricată decât pe o distanţă de 50 cm. Siguranţa generală a ordonat imediat o anchetă, care a fost efectuată de dl. inspector de siguranţă Ştefu şi Căpitan Patri­ciu ca expert tehnic din partea pirotehniei armatei. S'a constatat că explozia s'a produs în urma unui atentat cu dinamită. Cartușul de dinamită nefiind așezat destul de adânc explozia n'a fost atât de puternică încât să distrugă garnitura. In urma cercetărilor între­prinse de Siguranța generală se crede că atentatorii vor fi prinşi. N. C. Droc, pe nişte râpi, în ţigăniile de lângă casărmile de artilerie. Bieţii români şi astăzi, ca, acum 500 de ani tot de marjina şi dosul oraşului au parte. Apoi aşi dori să se cerceteze prin arhivele primării locală şi sânt sigur că se vor găsi mii de dovezi, despre nedreptăţile făcute români­lor în trecut, ca şi de 11 ani în­coace, pentru­ că este destul faptul că românii stau atât de prost aici, pe când minoritarii au o situaţie atât de înfloritoare, ca oricine să se convingă de acest adevăr. Şi dacă aceasta este adevărat, atunci care este cauza acestor ne­ajunsuri, care este cauza acestei situaţii nenorocită? Lipsa noastră de legătură suf­letească, lipsa armoniei dintre noi, iată cauza tuturor relelor, iată pentru­ ce minoritarii i’şi împlinise planurile lor: — Orice slăbiciune, orice neatenţiune din partea noas­tră este exploatată de minoritari, cari veghează necontenit la reali­zarea idealului lor pentru care fiecare lucrează în unison în timp ce noi românii umblăm pe căi răz­leţe, ne criticăm şi ne împărţim în tabere de luptă orbiţi de patimi politice de alte calităţi josnice cari ne fac nedemni de strămoşii noştri, ce au murit încredinţaţi că jertfa lor pentru înfrăţire va da roadele aşteptate. Pe când noi în loc de recuno­ştinţă pentru ceia ce au făcut ei, nici nu ne mai reamintim măcar de monumentala lor operă! Dacă am fi fost bine înţeleşi şi cu adevărat înfrăţiţi până acum, n’am fi tolerat ca de 11 ani să ve­dem administraţia locală tot pe mâna minoritarilor şi admiţând chiar că am lăsat întradins să se facă experienţă, puteam pretinde ca o bucată de timp să mai luc­reze şi românii în fruntea primă­riei locală pentru care contribuim cu toţii cu atâtea dări şi de care ne leagă atâtea interese comune. Altfel ne putem considera în acea­ situaţie ca în timpurile anti­­belice, dat fiind că actuala primă­rie face un fel de »stat în stat« din oraşul Sibiu, unde dragă doamne şi românii, au rostul şi chemarea lor de mii de ani, încât, ca să ne vedem odată descătuşaţi din această stare umili­toare pentru români, trebue să­ ne gândim şi să luptăm din răsputeri ca în ţara românească se avem administraţie românească, la care românul să-şi poată spune păsul că toată sinceritatea, iar interesele ge­nerale româneşti să fie satisfăcute cu atâta urgenţă, încât progresul şi prăpăşirea să nu fie stingerite. Ne bat la uşă alegerile comu­nale, deşi încă o ocazie pentru a ne manifesta spiritul nostru înţele­gător pentru cauza românismului. Abaterea de la unica conduită Unirea tuturor români­lor intr’un atac ar fi o crimă, este momentul suprem ca desbrăcândume de orice patimi să avem lozinca VVrem conducători români bn țara românească". Și dacă vom lucra cu această convingere, este inposibil. Atentat contra trenului Iasi-Bucuresti. 9­9 Citiţi şi răspândiţi »Tribuna« TRIBUNH Dovada Unificatei. Dacă până în prezent româ­ni din toate unglurile ţârei aflaţi prin ţinuturile Ardealului, au stat ne­păsători şi cu braţele încrucişate lăsând­­ concetăţenii lor minori­tari să’şi facă mendrele cum cred mai bine, dacă românii autohtoni din motive nejustificate n’au dat destulă importanţă marilor prob­leme politice cari s’au desfăşurat cu peripeţii destul de sguduitoare; apoi continuarea acestei stări de lucruri fără pretenţiunea de a fi alarmist, se poate considera ca în­ceputul unei epoci care va deter­mina sdruncinarea din temelie a situaţiei locuitorilor din ţinuturile alipite patriei mamă, ba ceva mai mult această situaţie poate influenţa în mod catastrofal asupra temeliei întregei ţări. Când îndrăznelile veneticilor ce se ascund sub paravanul concetă­ţenilor minoritari au ajuns până la a sfida tot ce este în ţara asta, iar uneltirele lor pun în pericol orân­­duelile cari veghează la menţinerea ordinei publice; când autorităţile noastre sunt batjocorite, scuipate şi pălmuite; când graniţele noastre sunt încălcate de bande cari pradă şi jefuesc satele fără apărare; când atentatele pe căile ferate se ţin lanţ şi zilnic înregistrăm catastrofe, cari costă viaţa cetăţenilor paşnici şi milioanele ţărei; când peste tot se complotează în surdină şi pe faţă; când judeţe întregi în urma alege­rilor judeţene au ajuns pe mâna unor dârji vrăjmaşi de origine strină, a căror suflet trăeşte de mult peste Tisa. Ce mai aşteptăm fraţilor? De ce oare atâta indo­lenţă din partea noastră? De ce aşa cum am ştiut să ne jertfim în comun pentru cauza cea mare, într’un elan de înălţare sufletească, nu ne strângem iarăşi la un loc şi să pornim la luptă? Până acum am lăsat să ne scape atâtea ocaziuni, în care lupta noastră dreaptă dar plină de avân­tul izvorât din înfrăţirea noastră, ar fi putut da rezultate cu mult mai bune pentru marea cauză a românismului. Privind numai situaţia locală, vom vedea cum concetăţenii noştri minoritari ajutaţii cu banii statului român întreţin un focar de cultură şi aproape în fiecare an i’şi ridică noi edificii şcolare în cele mai fru­moase poziţii ale oraşului, în timp ce românii deşi mai numeroşi ca populaţie, au obţinut în toate pri­vinţele cote reduse în orice pri­vinţă. S’au înpărţit bunăoară în oraş locuri pentru diferite edificii pub­lice, şcoli, biserici etc. Concetăţenilor saşi li s’au re­zervat totdeauna locurile de frunte şi li s’au dat până şi al doilea loc de sport în mijlocul oraşului, pe când românilor li s’au dat un loc pentru internat în mijlocul unei bălţi, încât clădirea ridicată a în­ceput să se scufunde, iar un alt local de şcoală primară, s’a zidit No. 98

Next