Tribuna, august 1933 (Anul 6, nr. 15-17)
1933-08-03 / nr. 15
ANUL VI. Nr. 15 Joi 3 August 1933 Prețul unui exemplar 3 Iei, Ziar Naţional Independent Sfânta minciună. De la război încoace partidele politice au trăit şi au guvernat cu minciuna, care le-a fost cea mai bună armă de apărare şi cel mai credincios aliat In opoziţie minciuna le-a fost cel mai bun instrument pentru câştigarea voturilor, care apoi s-a adus la guvern. Ne aducem bine aminte de minciunile naţionale Stăniste din 1925-28, când promiteau ţăranilor că venind ei la putere vor şterge dările şi vor face să curgă lapte şi miere, dar venind la putere au ridicat timbrul pe petiţii de la 7 la 11 lei, au scumpit tutunul şi chibriturile, în loc să facă economii, au înfiinţat casele autonoma, unde şi-au plasat toate neamurile , iar ca o dovadă a cinstei ne-au dat exemplare ca Boilă, Bocu, Dobrescu, iar în ultimul timp afacerea Skoda, unde dl Vaida şi-a plasat feciorul cu venituri de milioane anual. Azi dl V. V. Tilea promite studenţilor „numerus clausus“ iar dl Vaida îl confirmă, ori ştiut este că jidanii au fost şi sunt favorizaţi de naţionali-ţărănişti, iar presa jidoveascăi a ridicat in slava cerului pe dl Vaida şi guvernul sfiu. Azi unii membrii ai guvernului susţin că trebue inflaţie, unii devalorizare, alţii chiar restabilizare, iar d! Vaida susţine stabilizarea. Ori prin bonurile de impozit pe cari se vor emite în câteva zile, prin cari statul îşi achită datoriile vechi, ce se face ? Desigur o inflaţie deghizată! De unde va face față sistul cheltuelilor viitoare, când cu aceste bonuri se pot plăti impozitele, ori dacă steiul în loc de bani va incasa aceste bonuri, nu va fi nevoit să facă bani, ca să-şi achite cheltuelile ? Aceasta va fi o continuare a inflaţiei începute! Deocamdată însă, guvernul minte şi va mai minţi! Când vom ajunge ca sfânta minciună de azi să lie pusă la zid, impreună cu propovăduitorii ei ? întâlnire între Litvinoff, comisarul afacerilor externe al Rusiei şi Nic. Titulescu, — moment de a discuta şi relua din nou, acel plan de neagresiune, după ce această discuţie fusese începută la Geneva. Normele la cari s-a ajuns acum, sunt mult mai favorabile decât cele concepute pentru prima data când a fost pus căzut pe tapet. — Aceasta convenţie cel puţin pusa pe hârtie, este definitivă şi nelimitata, pe când atunci însăşi Societatea Naţiunilor şi pactul Briand-Kellog, erau puse pe o poziţie de absolută nulitate, cea ce era o primejdie extraordinara pentru noi — cum am spus-o şi atunci în coloanele acestui ziar. Reţeta şi injecţiile, aplicate de dl Nicolae Titulescu care deşi nu-l medic ca primul ministru Alexandru Vaida au fost mai puternice — au avut efect. Au lărgit siguranţa noastră dela răsărit — Au făcut posibila recunoaştere a Basarabiei noastre de către asupritorii şi deţinatorili ei de est. Rusia a capitulat — a trebuit sa cedeze, căci existenţa ei ca stat sovietic şi comunizat a fost şi este pusa în joc — In spate este ameninţată de Ispania, cu care a mai avut de furcă aşa ca-l cunoaşte intenţiile, iar din faţa s-a ridicat ca un zid puternic, hitlerismul german, care a ajuns aşa de departe ca în plenul şedinţelor de la Londra să ceara prin glasul lui Hugenberg, fostul ministru al economiei naţionale a Reichului, libera voie de a pătrunde în Rusia ca sa o transforme totalmente. România şi celelalte state semnatare ale convenţiei, afară de Polonia, nu au semnat convenţia, forţate de împrejurări, nici de dragul Franţei şi nici de ura ce ar purta-o Germaniei, ci mai mult din interese proprii. Rezultatul acestor frământări externe, a avut şi altă parte bună. A împrăştiat întrucâtva ideea de revizuire a tratatelor de pace, apropiind pe cele două state mari latine. Franţa şi Italia şi-au mărScut posibilă o apropiere a Austriei de Mica Înţelegere şi tot, o apropiere a Austriei de convenţia de neagresiune. In astfel de împrejurări doctrina comunistă, rezultatul germenului jidovesc, va dispare fără îndoială din aşezămintele ei actuale, aşa că nu mai putem vorbi de o întindere a ei. Cu toată grija ce l-o poartă şefii ei de la Moscova, ajutaţi deocamdată de statele cari s-au arătat binevoitoare. Pentru ca să se ajungă la acest rezultat, nu e nevoie neapreciată de mişcare răsboinică. Se va putea face şi fără vărsare de sânge. §ii Dar, având în vedere că se vor putea ivi şi alte inconveniente, cari vor forţa împrejurările şi se apropie de 1914. Va trebui ca bătrâna Europă să se mai zgudue odată din temeli. Să îmbrace haina răsboiului crunt, pentru ca să triumfe o ideie şi o credinţă. Nicolae D. Găvozdea Evenimentele politice externe din ultimul timp. Trei, au fost, In ordine cronologica aceste evenimente importante mondiale. — Trei încercări de ameliorare a situaţiei critice universale : Pactul celor patru mari puteri — Franţa, Anglia, Germania şi Italia, azi semnat conferinţa economica de la Londra şi mai recent, Convenţia de neagresiune, încheiată, între Rusia Sovietica şi vecinii sai imediaţi — România, Polonia, Estonia, Letonia, Turcia, Persia şi Afganistanul — şi apoi semnată de Mica înţelegere şi la care cu siguranţa vor mai adera şi alte state. Pactul celor patru puteri, care a provocat la început o serioasa îngrijorare în rândurile aiaţilor Franţei, a sfârşit prin acel optimism cunoscut, fiindcă s-a schimbat în oarecare mâsura textul original elaborat la Roma de Ducele Mussolini. Se ştie ca adevăratul scop al „Pactului“, a fost altul decât cel rezultat — şi era natural ca Franţa să riu-l primească in forma lui Iniţiala, câci însemna să-şi piardă simpatiile aliate şi aşa Polonia a cărei situaţie e poate mai delicată ca a noastră, a început sa devieze şi să se refugieze din braţele Franţei şi dacă nu survenea convenţia cu Rusia, care sa-i aduca cel puţin în aparenţa o oarecare siguranţă, cine ştie ce facea. Conferinţa Economică de la Londra — unde şi-a aratat V. Madgearu incapacitatea sa financiara — a înregistrat unul dintre cele mai mari eşecuri cunoscute până acum ii analele diplomaţiei, eşec, datorit poziţiei de fermitate, luată de fiecare stat aparte, de-a nu ceda nimic din vederile proprii. Aceasta conferinţa, care a făcut să se plimbe până la Londra atâtea personanalităţi din toată lumea — plâtite cu bani extrem de mulţi, cum a plătit de altfel şi ţara noastră — zic această conferinţa, a adus momentul prielnic de Doamna Elena Vlaicu, soţia prefectului din Făgăraş are o afacere. Da, o afacere şi încă ce afacere, una foarte lucrativă, o afacere de autobuse. Azi dintre puţinele afaceri, cari se mai potace, doamna prefectoreasă Vlaicu ne arată că afacerea dsale rentează şi caută pe orice cale să-i renteze şi mai bine. Iată cum, îi stă afacerea dnei prefectorese! Dşa ere concesionate liniile de autobuze Făgăraş—Cohalm şi Făgăraş—Agnita. Pe aceste linii nu o deranjează nimeni, dar doamna Vlaicu mai exploatează ţară incesiane şi linia Făgăraş— Sibiu cu numeri de circulaţie Fg. 194 şi Fg. 192 . Tot pe linia Făgăraş—Sibiu circulă cu autorizata prevăzută de lege dl Mihai Ivan, un românaş harnic şi inimos din Ucea de jos, jud. Făgăraş care a introdus linia. Cum dl Mihai Ivan, dispune de toate actele şi drepturile prevăzute de lege, iar doamna Vlaicu nu le are, caută şi intervine la soţul-prefect, sau ordonă suprapusului (ori supusului) prefect-soţ să facă mizerii şi greutăţi concurentului dsale, căci poate astfel îi va putea lua clientela şi-şi va mări afacerea proprie. Natural că soţul prefect e de acord cu doamna şi o satisface. Astfel din ordinul său in ziua Redacţia şi Administraţia : SIBIU, Str. Mitropoliei Nr. 29 Director: Nicolae Coraan Droc Anunturi : Rândul m/1 1 250 Lei in pagina de text 350 Lei -----.