Tribuna, februarie 1938 (Anul 1, nr. 7)
1938-02-25 / nr. 7
Pag2_________________________ ge la percepţie vor lua contact cu primăriile respective şi întrebând care sunt preturile fixate de Prefectură să raporteze Înscris D-sale arătând aceste preturi. Ca incheere, Dl. Inspector Ie spune următoarele: „Am ţinut să vă văd personal şi cu regret constat, că nu aţi răspuns la apelul meu de a veni la conferinţă, cu toţii până la unul şi chiar de acea rog pe Dl Ador să propună măsuri de pedepsire a celor cari lipsesc. Eu am dorit să vă feresc de neplăceri şi să va arăt care vă este datoria de funcţionar şi constat că nu ştiţi să răspundeţi la datorie, aşa cum se cuvine şi aici bag vină perceptorilor şi vr.i cu seamă controlorilor de urmărire, cari am spus-o întotdeauna Şi o constat şi azi că nu sunt la înălţimea dorită. Vă repet celor prezenţi şi spuneţi şi celor cari n’au fost aici, feriţi-vă de luptele politice de a nu fi puşi in situaţia de a vă pierde pâinea. „ E mică pâinea ce-o aveţi ca funcţionari in finanţe însă alta mai bună nu este. Băgaţi de seamă spre a nu mai da ocazie cum mi au dat o Bădilă şi Dan, căci imediat ce primesc vreo plângere vă suspendez fără a mai ţinea seama de nici un consinderent.“ Dl. Inspector dă cuvântul D-lui Ador financiar, care spune Intre altele următoarele: Cel mai mare duşman al omului este propria lui gură. — Am căutat să vă aduc acasă, spre a vă uşura întrucâtva greutăţile vieţii şi azi constat cu regret, că în loc să vă vedeţi de slujbă vă ocupaţi de alta chestiuni cari ca funcţionari de Stat nu vă privesc câtuşi de puţin. Mai mult vă interzic de a mai comenta ce citiţi prin diferitele ziare cu privire la actele guvernului, întrucât noi funcţionarii fiscali nu avem aceasta misiune, căderea aceasta incumbă capetelor laminate de la centru, iar noi nu suntem chemaţi decât să aplicăm ordinele Înaltului Guvern şi legile Ţării în partea de misiune în cadrul autorităţii de Stat ce ne este încredinţată, aceea de a împlini drepturile Statului din impozit. — Fiţi cu băgare de seamă cât mai multă tăcere, întrucât în baza legii alarmismului a D-lui Mironescu, foarte uşor vă puteţi trezi pe drumuri. Pentru cei ce lipsesc, D-nii controlori şi D-nii perceptori se vor deplasa la ei acasă, spre a ie repeta cele ce s’au spus aici. In numele Dvs, mulţumesc D lui Inspector financiar pentru apărarea ce va luat-o In faţa D-lui Ministru Simion, iar în altă ordine de idei, convinşi că toţi cei ce suntem prezenţi aici, suntem animaţi şi însufleţiţi de cele mai curate sentimente naţionale, căci nu cred să existe între noi vreunul care să nu fie pătruns până la ultimele fibre nervoase din corpul lui, de cel mai curat sentiment de naţionalism şi mai cred că toţi până la unul, vor şti să-şi dea aportul lor de muncă în aceste clipe de răspântie a destinelor Ţării, şi mai ales azi când în fruntea Patriei stă un guvern naţionalist, cu un program de măreţe înfăptuiri naţionale şi pentru care fapt vă rugăm Domnule Inspector, să binevoiţi a fi interpretul înaltelor noastre sentimente pe lângă Dl. Prefect al Judeţului şi înaltul Guvern. Ca Incheere, tot In numele Dvs. rog pe Dl. Inspector de a cere iertare şi pentru agenţi Bădiţă şi Dan şi-l asigurăm că se vor îndrepta şi ei. După cuvântul D lui Adtor, ne mai fiind alte obiecte la ordine de zi Dl. inspector Financiar ridică şedinţa. tele organizaţiei oraşului este mutat la Bucureşti. După cetirea procesului verbal, darea de seamă şi raportul censorilor, vechiul comitet este descărcat de gestiunea sa, după care Dl. Păcurariu prezintă demisia comitetului, al cărui mandat a expirat la data de 20. Ianurarie a. c. Pentru alegerea preşedintelui, a 11 membrii ordinari şi 4 supleanţi se alege o comisie care să facă propuneri în frunte cu Dl. E. Bogdan, prof. Ghighiniţa şi Ioachim Bârsan, în care scop s-a suspendat şedinţa pentru 5 minute. Comisia propune pe Dl. Pacurariu Dumitru ca preşedinte, care este aprobat, ca membrii: ordinari Dl. Mihai loan, Dordea Ioan, Cpt. Popa Octavian, Sinu Toma, Benches Doru, Avram Simion, Popa Luca Ştefan, Mihu Toma, Bucur Achim, Adam loan, Muntean loan II, supt. Artimon loan, Ivan Nicolaie, Muntean loan I, şi Corpodean Mihai toţi din oraşul Sibiu. După epuizarea ordinei de zi se trece la ascultarea doleanţelor voluntăreşti şi de comun acord se întocmeşte un memoriu care cuprinde 15 puncte, care va fi redactat şi înaintat Doui prim Ministru prin o delegaţie de trei persoane şi Dlui Ministru al Agriculturii pentru satisfacerea acestor revendecări. Iată punctele mai importante din memoriu. 1. Inproprietărirea foştilor voluntari Ardeleni in orice parte a judeţului, şi la orice distanţă de domiciliu, cu totul de 5, jug, celor din oraş câte 500 m pătrat loc de casa, colonizarea celor ce ar dori dându-lise 25—30 jug, tot inventarul agricol şi alte înlesniri, celor din comunele mărginaşe cari se ocupă cu creşterea oilor să li se dea goluri din munţi. 2. Acordarea unui număr limitat de călătorii pe C. F. R. şi reducere nelimitată de 750 m/o pentru toţi foştii voi, soţiile, copiilor minori, orfanilor, văduvelor şi copiilor minori după foşti Voluntari. Crearea Crucei de răsboiu cu spade şi panglică de Virtutea Militară care să fie acordată numai foştilor voluntari, cât şi reintegrarea U. F. V. R. A. in drepturile acordate Soci. Virtutea militară, in ce priveşte inproprietărirea Şi colonizarea. Scutirea de taxe la şcolile superioare de stat, confesionale, şi reduceri in internate şi cămine pentru fiicele şi fii de foşti voluntari. Copii de foşti Voluntari să fie preferaţi in şcolile şi Liceele Militare precum şi la ocupare de funcţii de stat, judeţ, comună şi in instituţiile particulare. 5. Judeţul şi comunele sa acorde anual prin bugete subvenţii pentru despărţământ pentru ajutorarea celor lipsiţi, pentru îngrijirea orfanilor foştilor voluntari, internarea şi tratament absolut gratuit in sanatorii, spitale publice şi militare. Scutirea de impozitul globala tuturor foştilor Voluntari salariaţi de stat instituţii publice până la un venit anual de tei una sută de mii, meseriaşilor şi micitor industriaşi până la un venit anual de două sute mii lei. 7. Foştilor voluntari, ofiţeri, magistraţi, preoţi, profesori, învăţători şi funcţionari de stat, comună şi judeţ să li se acorde o gradaţie de merit militar de răsboiu din 2 in 2 ani cu derogare dela art. 134 din Reg. L.A 1930.— actuali funcţionari să fie avansaţi pe loc până la gradul de director, chiar dacă nu îndeplinesc studiile cerute de statutul funcţionarilor publici, dacă sunt bine notaţi. 8. Să se acorde de preferinţă foştilor Voluntari, văduvelor, orfanilor, brevete şi licenţe de vânzarea produselor monopolurilor Statului. Sa se acorde Rentă de stat tuturor f. voluntari, fără deosebire de clasă, dacă nu au fost improprietăriţi cu cinci jug. şi chiar dacă au primit loc de casă. Alte revendicări cuprinse In celelalte 7 puncte şi un memoriu separat va fi despus de aceiaşi delegaţie şi Ministerului Agric. cu rezervele de stat dosite in acest judeţ şi revendicate de voluntari inca prin cererile Nr. 14 şi 15 din Februarie 1936, cât şi pentru exproprierea unor terenuri sustrase dela reforma agrară pentru un scop şi acestora până astăzi nu li s’a dat destinaţia, deci trebuie revizuită chestiunea. Dl. Tiu, secretarul general al Despărţământului citeşte şi adunarea cu aclamaţii nesfârşite aprobă telegramele pentru M. S. Regele şi Dl. O. Doga prim Ministru. Majestăţei Sale Regului Carol II. Foştii voluntari români Ardeleni din Despărţământul jud. Sibiu adunaţi Adunarea foştilor Voluntari, despărţământul Sibiu. Uniunea foştilor Voluntari romani Ardeleni din răsboiul pentru întregirea Neamului despărţământul Sibiu, întruniţi in adunare gen, in ziua de 6 februarie 1938 la care au luat parte pe lângă cei 180 membri din organizaţia oraşului şi câte 2 delegaţii din cele 86, organizaţii comunale din judeţ. Adunarea a fost deschisă de Dl. Păcurariu Dtru, vicepreşedinte, întrucât Dl. Nicolaie Dumitru, preşedin — miiiBiiiimni— liiiwiiiiiimwiiii Cunoştinţa mea cu dr. C. Istrati Eram directorul ziarului „Tribuna“ de pe vremea acea, şi cum ziarul, pe urma multelor amenzi era în criză, ameninţat a fi sistat, am alergat la Bucureşti, la abonaţii şi prietenii noştri, spre a le cere sprijinul, avansându-ne abonamentul. Intre :eştia figura si profesorul universitar d-rul C. Istrati. Fireşte l-am cercetat la institutul de chimie. Nul cunoştem, dar auzisem mult bine de dânsul. M’a primit prieteneşte, ca pe un vechiu cunoscut. — Sunt foarte vesel, că vi pot cunoaşte şi personal, că din „Tribuna" Îmi eraţi de mult cunoscut. Fără a vroi şi vă măgulesc, trebuie să vă spun, că-mi place ziarul dv., şi-mi lipseşte, zi de zi, ca franzeuţa de lângă cafeaua cu lapte. Îl aştept cu dor şi-l citesc cu mare plăcere in fiecare zi. Aflând de situaţia grea, in cara ne găsim, n’a întârziat a ne ajutora cu abonamentul său mai mult decât aşteptam. Am ieşit nu numai cu bani ci şi îmbogăţit sufleteşte de impresia reconfortantă ce mi-a făcut omul întreg şi românul verde, pe care l am cunoscut în profesorul dr. Istrati. Figura lui impunătoare, fruntea boltită şi senină, ochii mari şi pătrunzători, obrazul viril cu mustăţi mari şi bărbăteşi, mi se părea că ar fi feciorul Doctorului Rajiu, şeful luptătorilor din Ardei, care mă trimise In această misiune. Era un alter ego al lui. Curajos, animator, şi bun la suflet, ca un frate de cruce. Am păstrat multă vreme cu dreg impresia fermecătoare şi prietenească a bunului nostru abonat, şi am urmărit cu drag activitatea lui. Peste câţiva ani, la expoziţia din 1906, am revăzut omul, dar am văzut cu uimire şi încântare opera lui, Parcul Filarei şi grandioasa Expoziţie, care comemora cei 40 de ani de Domnie ai Regelui ’, şi — dela 1800 an dela întemerea Daciei romane. Traian şi legitimul lui urmaş, după 1800 ani, răsăreau, ca figuri mitice din umbra pâlcului de basm, pe care l-a alcătuit, ca în poveşti, prin farmece, aducând de cine ştie unde copaci mari, uriaşi, să-i planteze acolo. I a plantat, s’au prins’ şi au umbrit sub ramurile lor extinse pe toți Românii de pretutindeni, cari s’au adunat, de peste toate hotarele meşteşugite, în capitala viitoarei România Mare. In cadrele acestei expoziţii a tuturor Românilor a fost laureat poetul Ardealului robit, Octavian Goga. Aci în noul codru românesc au venit Bănăţenii, cu corul lui Vidu, şi au cântat doinele vremii, şi aci Corolian Brediceanu, inimosul avocat al Lugoşului, ce zic, al Banatului, şi,a revărsat sufletul prin spovedanii sincere, cari au răsunat până la Budapesta. Spionii capitalei fudule dela Dunăre au văzut cu uimire tot ce se petrecea la expoziţie, s- au relatat stăpânilor lor, că Ardealul e pierdut pentru Ungaria.... Simpatia mea pentru d-rul Istrati care m’a cucerit, dela primul moment a dispărut, spre se face loc admiraţiei pentru omul de fapte, de plăsmuiri mari şi mult grăitoare tuturor sufletelor româneşti. Tot ce am văzut în expoziţia de la 1906, muzeul istoric militar, resturile de la Adam Klissl, ale monumentului Troparum Traiani — deşi resfirat în frânturi uriaşe, apoi Turnul lui Ţepeş, Biserica „Cuţitul de argint“ şi câte toate monumente reproduse din toi pământul românesc, mi - au prezentat pe d-rul Istrati, ca un mare poet, ca un fel de Dante al Românilor, care prin această colectivă plăsmuire, a adunat pe reprezentanţii inimoşi ai Românilor de pretutindeni, ca sa se cunoască şi săşi recunoască unitatea artei şi a suftetului lor creator de frumuseţă. TRIBUNA LIBERA* Nr. 7