Tribuna Sibiului, ianuarie 1970 (Anul 3, nr. 583-606)

1970-01-15 / nr. 592

\ rs&B'jrjBsrjrA I * i i îs I 5 *s*s II Is Is Is Is Is Is Is Is Is*N *s Is* Is » Îs ! 5tN I \n LUCEAFĂRUL -contemporanul nostru Literaturii noastre i-a fost idat să trăiască fenomenul im­presionant şi seducător de a ză­misli, din rod bun şi aleasă sâ­­mînţă, pe ultimul mare roman­tic al liricii universale. Prin glasul de dulce simţire şi adine cuget al geniului de la Ipoteşti, sevele adinei ale acestui pămînt au trecut, hrănind, în esenţa spirituală a umanităţii, suge­­rînd noi orizonturi de simţire zbuciumului creator. Clipa a devenit eternitate, deschisă sub aripa neînvinsă a zborului spre puritate şi absolut, în care o­­mul se recunoaşte în splendoa­rea idealurilor sale fundamen­tale. Zborul fascinant al Lucea­fărului este un gest gnomic, spre izvoarele cunoaşterii, ale aflării adevărului despre sine, mirat şi fericit de miracolul fi­inţei sale cosmice. Semnificaţia adîncă a cugetului poetului ţine de veşnica reîntoarcere spre o­­riginile firii, dintr-un sentiment specific de a afla adevărul, de a sfîşia vălurile în care zace nimbată „raza gîndului etern“. Limba poeziilor lui Eminescu, dulce „ca un fagure de miere“, a adus pentru prima dată în conştiinţa umanităţii excelenţa plastică a unui grai făcut să cînte în poezie. Hrănită din a­­romele îmbătătoare ale sublimi­lor noştri cronicari, poeţi spon­tani şi iscusiţi povestitori în metafore, din cuminţenia sa­vantă a acestui pămînt, care îşi ştie bine rostul şi ascunde izvoare gîlgîitoare de lirism, limba sa farmecă sufletele noas­tre setoase de sublim, mulţumi­tă poetului, care ne-a făcut să înţelegem norocul de a trăi... înfioraţi, vom privi seară de seară pe stăpîna mării, luna, care este sufletul poetului, ne­obosit să se întoarcă întotdea­una printre noi, veghindu-ne cu strălucirea sa murmurată... A fost real, a trăit printre noi? Povestea sa fantastică ne aparţine, sufletele noastre îl să­rută şi i se supun, omagiindu-i forţa cu care ne stăpîneşte: „Peste cîte mii de valuri stă­pînirea ta străbate, / Cînd plu­teşti pe mişcătoarea mărilor singurătate!“. Prin poet, cuge­tul nostru se purifică în apele adinei ale scrisului, în care chipul se oglindeşte­­ spălat de tot ce nu-i aparţine frumos, de­­săvîrşindu-se în spiritul adevă­rului şi al binelui. Spaţiile largi se supun Lu­ceafărului, se silesc să se con­centreze în metaforă, umanizîn­­du-se, relevînd omul prometeic, omul clăditor al destinului său, omul gînditor şi omul om, po­etul. .. Luceafărul este simbolul 120 de ani de la naşterea lui MIHAIL EMINESCU victoriei omului asupra condi­ţiei sale trecătoare, zidind un destin în absolut, guvernat de seninătatea raţiunii stăpînitoa­­re. Iar poetul, după ce şi-a îm­plinit rostul, s-a subţiat repede spre nefiinţă, legănînd, în cîn­­tecul său de lebădă, atîta far­mec şi frumuseţi. Eminescu... Numele se pro­nunţă încet, sacru, ca un ritual în spre aflarea tainelor firii. Sufletul său, care filfîie în fie­care seară în preajma noastră, din dragoste, jertfindu-se spre a ne salva, plînge și rîde pen­tru fiecare dintre noi, fiind confidentul ceasurilor de taină ale vîrstelor noastre. In boa­rea cu care ne mîngîie neo­­dihna, simţim zborul Luceafă­rului, care nu se va încheia ni­ciodată, fiindcă este însuşi zbo­rul gîndului şi al simţirii noas­tre spre împlinire. Rupt eter­nităţii, după ce şi-a rostit ma­rele cuvînt al iubirii şi al ade­vărului, sufletul poetului se restituie eternităţii, intr-o su­blimă identitate cosmică, închi­­zind geana peste vreme, des­­chizînd un ochi în veşnicie. Destinul liric al lui Emines­cu a însemnat, în fapt, un act superior al cunoaşterii, dind un sens al certitudinii zbuciumu­lui existenţial. Idealitatea me­sajului său se aşază în ordinea aleasă a raţiunii omeneşti, stră­bătătoare în infinit. Glasul său a vibrat dureros şi adînc la marginea acestui pămînt românesc, din care a crescut, săvîrşind miracolul de a exista. Simţirea poetului s-a lăsat copleşită de gloria acestui neam, de neasemuita vitejie a oamenilor, al căror devotat pri­eten este „tot ce mişcă-n ţara asta“. Idealul său naţional era epoca de măreaţă glorie a lui Mircea, care n-a răbdat pe ni­meni din cei care au venit la noi cu gînd ascuns, „de-au ce­rut pămînt şi apă“. Descoperi­rea de sine a poetului se rea­lizează în contact cu esenţa neamului care l-a dat, al cărui patos l-a trecut firesc în poezie. Vocea sa adîncă ne îmbărbă­tează, cucerindu-ne părtaşi la un minunat destin al ţării, ex­primat suav şi hotărît: „Ce-ţi doresc eu ţie, dulce Românie, / Tînără mireasă, mamă cu a­­mor! / Fiii tăi trăiască numai în frăţie / Ca a nopţii stele, ca a zilei zori, / Viaţa în vecie, glorii, bucurie, / Arme cu tă­rie, suflet românesc, / Vis de vitejie, fală şi mîndrie, / Dul­ce Românie, asta ţi-o doresc!“. ... Acum 120 de ani, a răsă­rit ca o minune Luceafărul, me­nit să se aşeze în constelaţia zodiilor noastre celor bune. S-a ivit fascinant, ireal, atît de de­părtat şi atît de al nostru. S-a integrat firesc în ordine cosmi­că, strălucind pentru totdeauna din înaltul în care-i era menit să dăinuie. De atunci, acolo nu mai este taină, nu mai este ne­pătruns, există numai măsura veşnică a omului — Poezia. TITU POPESCU Anul­m nr. 592 S^15$SQ| \s\sIsI\ns*N *s *sIs *s*s \sIs Un beneficiu de pes­te două milioane lei Livada fermei pomicole nr. 3 Valea Hambei din cadrul I.A.S. Sibiu ocupă o suprafață de 224 hectare cu peste 22 000 pomi pe rod. In anul 1969 colectivul aces­tei ferme, condus de inginera Ma­ria David, a desfășurat o activitate rodnică. Prin executarea la timp şi la un bun nivel agrotehnic a tuturor lucrărilor agricole s-a reu­şit obţinerea unei producţii totale de 1 500 tone fructe. Se remarcă, de asemenea, preocuparea perma­nentă pentru reducerea cheltuieli­lor de producţie incit, în final, activitatea s-a încheiat cu un be­neficiu de 2 094 000 lei față de 548 000 lei cit a fost planificat. PAS­ION­ATA S-au perindat mulţi pe la mi­crofonul acela. Oameni cu func­ţii de răspundere în oraş au ri­dicat probleme de esenţă, au combătut cutare neglijenţă, au propus cutare remediu. Alţii, fără a avea decât „funcţia de cetăţean“ şi-au dorit adunată contribuţia la dezbateri spre a ajuta la dirijarea treburilor de obşte în­spre mai bine, mai ju­dicios. Pe Ana­­, n-am cunoscut-o pină la şedinţă. O femeie în virstă, poate _________ chiar bunică, s-a apropiat pu­ţin stingherită de microfon. In­­cet, rar, cu şti­ută socoată, a început să vorbeas­că. Cuvintele nu se aşezau unul lingă altul totdeauna conform canoanelor gramaticale şi orto­epice. Unui „estet subţire", spusa ei putea să-i zgîrie bini­şor sensibilul receptiv acustic. N-aş putea spune nici că înţe­lesul celor spuse alcătuia cine ştie ce dezvăluire senzaţională. Dimpotrivă. „Vine iarna, glăsuia dumnea­ei gospodăreşte, şi se cade să a­­vem mai multă grijă faţă de materia primă. Lăzile stau une­ori timp îndelungat in curte... La covor Axminster este nevoie de practică lungă­ pentru a a­­junge să fii stăpin pe meserie. Multe maşini stau din lipsă de muncitoare. Nu noi­­ pierdem? Apoi, ar fi multe de făcut şi pe linie de U.T.C. Noi, cei din bi­raid organizaţiei de bază parti­cipăm la şedinţele lor, dar cei de la comitetul U.T.C. pe oraş şi pe întreprindere nici pome­neală. Se organizează dans pen­tru tineri de la ora 21. Dar ce fac de la 16 la 21? O munci­toare nou angajată e repartiza­tă la cutare maşină. De ce nu se ţine seamă de statura ei? A­­par îmbolnăviri din această cau­ză. Unul de la protecţia mun­cii mi-a spus că nu am dreptate să cer asta. Mai bine să se facă podeţe. Ridic ^aT, problema, C /H! 'BJb W? 'W pentru că tot J­ M SrZ, J N? JL_ JE cred că eu am dreptate. In o­­raş vrem cură­ţenie, dar n-avem coşuri de hîr­­tii. In tot cazul in acest an să ne dăm silinţa să ne facem da­toria“. » O femeie vîrstnică. Poate o bunică. O muncitoare cu expe­rienţă, o comunistă care găseş­te timp pentru a se interesa de oricare loc ce are nevoie de o mai bine gîndită orînduială. „Ana Ş. nu mai e tînără“ — mi se şopteşte. Mă răzvrătesc. Nu. Ana Ş. e tînără, mai tînă­ră decit mulţi tineri. E tînără prin pasiunea pe care o pune in fiecare spusă, în fiecare ac­ţiune. E tinără prin această bă­taie lungă a pasiunii, prin ti­nereţea inimii în care a adunat de-a lungul anilor priceperea de a fi utilă celor din jurul ei, sieşi. V. DOREA Combinatul de exploatare şi in­dustrializare a lemnului — fa­brica „Republica“ Sibiu — sec­ţia a II-a, mobilă — unitate industrială binecunoscută \ VsIN \s IsO N în vederea fertilizării solului Pentru a se realiza în acest an producţii cit mai mari, lucrătorii d­in fermele agricole acordă o deo­sebită atenţie asigurării îngrăşă­mintelor­­necesare. Astfel, în fer­mele vegetale din cadrul LA.S. Dumbrăveni au şi fost transpor­tate pînă în prezent în cîmp 4 643 tone gunoi de grajd destinat ferti­lizării terenurilor ce vor fi ocupate cu culturi de primăvară. Mari can­tităţi de­ îngrăşăminte organice au fost transportate şi în întreprinde­rile agricole de stat Şura Mică — 4 240 tone, Moşna — 2 460 tone şi Mediaş — 2 385 tone. TRIBUNA STBTVttjT Pregătiri pentru campania de primăvară Paralel cu executarea reparaţii­lor la maşinile şi tractoarele din dotaţia secţiilor I.M.A. Sibiu, me­canizatorii, profitînd de timpul prielnic, continuă în aceste z­ile arăturile pentru însămînţările de primăvară. La cooperativa agrico­lă de producţie din Şura Mare au fost executate, în primele zile ale acestui an, alături pe o suprafaţă de 20 hectare. Această lucrare s-a executat şi la Slimnic pe 15 hec­tare. S-au evidenţiat tractoriştii Ioan Mărgineanu, Ştefan Deppner, Nicolae Savu — secţia Şura Ma­re. Tom­a Bilder şi Costea Simion II — secția Slimnic. stg. 9 w m­­ t­f |||gH i U Iii m ■ • : Uzina „Automecanica" Mediaș. Autocisterna de lapte de 4 000 1 ?! Nodul gordian (Urmare din pag. I) data de 31 decembrie 1969. Vago­nul va fi descărcat abia în... 5 ia­nuarie 1970, stînd imobilizat 109 ore pentru care se va percepe o locaţie de 3 640 lei! Al doilea aspect se referea la imobilizarea între 8 ianuarie şi 10 Stăm de vorbă cu inginerul Emi­lian Roşian, director adjunct al Uzinei mecanice Sibiu. „ Situaţia ne este cunoscută, însă consider că nu avem nici o vină. Contractul încheiat între noi şi Întreprinderea de expediţii şi camionaj (I.E.C.) prevede obliga­tivitatea acestei unităţi de a des­cărca şi transporta în uzină mate­rialele primite. Uzina ajută doar în măsura posibilităţilor. La „Berea Sibiului“, Mihail Constantin, planificator la trans­porturi, ne explică: „ In baza prevederilor contrac­tului încheiat între Combinatul de industrie alimentară şi întreprin­derea de expediţii-camionaj, mate­rialele în vrac urmează să fie des­cărcate şi transportate de noi, de cele ambalate urmînd să se ocupe I.E.C.-ul. Vagonul respectiv con­ţinea sticle în cutii de carton, prin urmare locaţia înregistrată nu ne priveşte. Se pare deci că toate drumurile duc la... I.E.C. Am ales şi noi ,unul din ele, şi iată-ne faţă în faţă cu ianuarie a.c. — în total 55 ore cu o locaţie de 1480 lei —■ a unui vagon cu­ sticle de către întreprin­derea „Îverea Sibiului“. Dici do­rinţa de a pătrunde secretele a­­cestor două „performanţe“ ne-am permis să lărgim sfera investiga­ţiilor, rezultatele ulterioare edifi­­cîndu-ne asupra modului... Constantin Diaconescu, şeful punc­tului expediţii-camionul Sibiu. — Ce s-a întîmplat cu vagonul de sticle? — A sosit într-o perioadă foar­te aglomerată şi am fost nevoiţi să „sărim“ peste el, întîrziind. Lo­caţia o vom plăti noi... — Şi vagonul de tablă? —■ La primirea acestui vagon nu am putut lua legătura decît cu ofiţerul de serviciu, care nu ne-a putut pune la dispoziţie macaraua uzinei. Consider că locaţia va tre­bui plătită de uzină. — In virtutea cărei prevederi din contractul încheiat cu parte­nerul dv. revendicaţi acest lucru? Tăcere semnificativă: îndărătul ei se ascund carenţe vechi de cînd... I.E.C.-ul. Ne referim în mod deosebit la lipsa aproape de­săvârşită a unor maşini şi utilaje proprii de ridicat şi transportat, care să facă faţă traficului intens de mărfuri. Aşa se explică faptul că o întreprindere subordonată direct staţiei C.F.R., plăteşte loca­ţii importante... organelor C.F.R. tr-o altă zonă a oraşului şi atunci problema va fi rezolvată“. Inter­locutorul a uitat, însă, să adauge că locaţiile se datoresc şi unor ne­­ritmicităţi reciproce în livrări: în prima decadă dă C.F.R.-ul vagoa­ne şi n-are uzina ce încărca, în decada următoare uzina produce din plin dar nu mai are vagoane. Este adevărat că din punct de vedere extensiv, posibilităţile de, ameliorare sunt limitate (o vizită­ la faţa locului ne-a convins că spaţiile sunt într-adevăr foarte mici, materialele zăcînd în mor­mane de-a lungul liniei de cale ferată), dar rezerve există şi ele vizează mărirea vitezei de încăr­­care-descărcare prin dotarea c­e utilaje adecvate şi prin sporirea­ numărului de descărcători. De ce se adaugă unor necazuri în oare­care măsură obiective, altele a că­ror rezolvare depinde numai de buna organizare şi utilare? Sunt oare suficiente la marele număr, de vagoane care sosesc în uzină, două benzi transportoare mici (a­­chiziţionate şi acelea abia anull trecut) şi un singur greffer? Con­sideraţi că o singură echipă dei descărcători pe schimb, numă­­rînd circa 15 oameni, poate face faţă marelui trafic de mărfuri al unei uzine de talia „Independen­ţei“? Iată întrebări ce aşteaptă un răspuns neîntîrziat... ...Cum îşi fură I.E.C.-ul propria-i căciulă­­1 Manifestări artistice pioniereşti Constituind una dintre for­mele de amploare ale manifes­tărilor cultural-artistice ale şco­larilor, intre 18 ianuarie a.c. şi 29 martie se va desfăşura Fes­tivalul cultural-artistic al pio­nierilor şi şcolarilor. In fiecare unitate de pionieri din muni­cipiul Sibiu şi din judeţ, pe sce­nele căminelor culturale şi ale sălilor de spectacole vor avea loc serbări şcolare, primele de acest gen începînd în data de 18 ianuarie a.c. la şcolile gene­rale din Slimnic şi Micăsasa. In programul festivalului sunt cu­prinse: coruri, recitări, cîntece populare, dansuri populare ro­mânești, maghiare şi germane, formații instrumentale. Primele curse turistice aeriene internaţionale din acest an Compania de navigaţie aeriană „T.A.R.O.M.“ a efectuat primele curse turistice internaţionale din acest an. Printre aeroporturile eu­ropene de pe care au decolat ae­ronavele româneşti în direcţia Bucureşti sau Constanţa amintim pe cele de la Bruxelles, Frankfurt, Hanovra, Amsterdam­, Zürich, Co­penhaga, Helsinki, Oslo, Berlin. în timpul şederii în România, turiştii străini vizitează diferite staţiuni balneo-climaterice de pe Valea Prahovei, Valea Timişului, Poiana Braşov sau litoralul Mării Negre. Zborurile respective sunt reali­zate cu turbopropulsoare IL-18 și turboreactoare BAC-11. Potrivit unor date preliminarii în primul trimestru al anului, „T.A.R.O.M.“ va executa circa 145 de curse de acest fel. (Agerpres) PRODUCŢIE REALIZATA ŞI REALITATE... AJUSTATĂ (Urmare din pag. 1) reprezintă o realitate certă, ci lu­na... ajustată. Acest fenomen a fost facilitat atît de tehnologia de pro­ducţie (care nu permite măsura­rea exactă a laptelui consumat de viţei), cît şi de tendinţa conducerii unităţii de a-şi acoperi lipsurile prin înregistrări fictive de produc­ţie. Trebuie să amintim că asemenea ajustări­ ale producţiei sunt întîlni­­te şi în alte cooperative agricole. La Gusu s-a realizat, în anul tre­cut, o producţie totală de lapte de vacă de 33 279 litri, după cum ne-a relatat contabila şefă a uni­tăţii, tovarăşa Mariana Vlădărea­­nu. Producţia marfă reprezintă numai 66 la sută din producţia totală obţinută, iar cantitatea de lapte înregistrată ca fiind consu­mul viţeilor, demonstrează că sta­rea fiziologică nesatisfăcătoare a tineretului taurin este consecinţa firească a alimentaţiei necorespun­zătoare. Şi trebuie să mai dăm cî­­teva amănunte. De la efectivul matcă de 99 vaci, la Gusu s-au obţinut în anul trecut... 30 viţei! Despre modul cum s-au făcut (de fapt, cum nu s-au făcut) însămîn­­ţările artificiale în 1968 ne-a vor­bit preşedintele unităţii, tovarăşul Ion Bîrsan: „Totul a mers la voia întîmplării. Aşa se explică de ce în 1969 am realizat de la fiecare din cele 99 vaci furajate doar 395 litri lapte, din care doar 275 litri reprezintă producţie marfă“. Şi preşedintele a continuat discuţia, amintind că, în acest an, operato­rul cu însămînţările artificiale, Mihai Hanu, şi-a luat meseria în serios, astfel că în primele două luni ale acestui an se apreciază că se vor obţine minimum 60 viţei. Trebuie să spunem însă că aces­te frumoase cuvinte nu au acope­rirea în fapte. Deocamdată, la Gu­su sînt mulgătoare doar... 6 vaci, din furaje s-a consumat mai mult decît a fost prevăzut, iar despre cîntărirea nutreţurilor pentru raţi­ile zilnice este vorba doar în nor­mele şi indicaţiile tehnice, pentru că acestea la Gusu sínt, deocam­dată, facultative. E drept, sectorul zootehnic a fost încadrat cu gos­podari buni, ca Daniel Ludwig, Ion Ludwig, Gheorghe Birthelmer, Ion Platzner, Andrei Şpan sau Io­sif Platzner care, cu siguranţă, vor contribui la redresarea producţiei animaliere. Este însă de dorit ca şi conducerea unităţii să-i spri­jine mai activ, iar în planificarea producţiei şi, mai ales, la înregis­trarea ei, să se manifeste mai mult realism. Suntem­ intr-o perioadă de in­tensă activitate în cooperativele agricole, întocmirea planurilor a­­nuale de producţie şi organizarea muncii reclamă un înalt spirit de responsabilitate în toate acţiunile întreprinse, pentru ca producţia a­­nului acesta să fie aşezată pe ba­ze temeinice.­­ Planificarea produc­ţiei trebuie făcută avîndu-se în vedere atît realitatea concretă, cît, mai ales, posibilităţile certe de va­lorificare a potenţialului productiv existent. Se vor crea, astfel, toate condiţiile pentru ca neconcordan­­ţele de care am amintit să nu mai fie întîlnite în practica unităţilor, iar producţia marfă de lapte de vacă realizată să reprezinte 85—90 la sută din producţia totală, cum de altfel se prezintă situația la multe cooperative agricole din ju­dețul nostru. „O soluţie? Avem, desigur, să aşteptăm... 4 ani !“ In anul 1969 la „Independenţa“ au fost imobilizate 156 vagoane, plătindu-se o locaţie de 24 146 lei. Chiar de la începutul acestui an în dreptul numelui uzinei au mai fost înregistrate 9 vagoane în lo­caţie. „Este una din întreprinderi­le care ne produce cele mai mari bătăi de cap, prin faptul că avînd o gamă mare de produse nu se gîndeşte să-şi lărgească corespun­zător şi fronturile de descărcare“ — ne spunea ing. Nicolae Priotea­­sa. Şi iată şi părerea lui Ion Vîl­­ceanu, şeful serviciului transpor­turi al uzinei: „Spaţiul de care dispunem nu ne permite extinderea fronturilor, de lucru. Peste cîţiva ani se pre­conizează mutarea turnătoriei în­ E cazul să aşteptăm un alt... Macedon? Este întrebarea care urmează fi­resc unor investigaţii ce ne-au­­condus la descoperirea unui „nod“ atît de complicat de dereglări şi­ nemulţumiri reciproce. Convingerea noastră rămîne în­să că rezolvarea unor asemenea probleme privind relaţiile dintre staţiile C.F.R. şi întreprinderile beneficiare, depinde de ambele partenere. Se cere doar din par­tea C.F.R.-ului şi a întreprinderii­­de exploatare şi camionaj o mai­ mare exigenţă in rezolvarea înda­toririlor ce le revin, o mai promp­tă solicitudine faţă de nevoile în­treprinderilor, ţinînd seama de faptul că orice dereglare în trans­porturi poate produce serioase perturbaţii în producţie. Totodată se impune din partea beneficia­rilor asigurarea unor condiţii op­time de încărcare, descărcare şi magazinaj, a unor spaţii de ma­nevrare suficient de mari, a unui grad înalt de mecanizare a opera­ţiilor de încărcare-descărcare, în aşa fel încît vagoanele să înre­gistreze un număr cît mai redus de ore de staţionare la rampe. Uzina de piesa au.,,. Se încearcă regulatorul de presiune a instala­ției de frînare pentru remorci

Next