Tribuna, ianuarie-martie 1885 (Anul 2, nr. 1-73)
1885-02-23 / nr. 43
Anul II Sibiiu, Sâmbăta în 23 Februarie (7 Martie) 1885 Nr. 43 Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., l0 an 2 fl. 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., Va an 3 fl. 50 cr., 1/2 an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate. Apare în fiecare di de llICFU 10 an 10 fr., x/a an 20 fr., 1 an 40 fr. ’ Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării In număr costă 5 cr. Epistole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Sibiiu, 22 Februarie st. v. „Viitorul“ şi „Gazeta Transilvaniei“ ne-au luat la mijloc, şi cerem atenţiunea cetitorilor noştri, pentru ca să ne lămurim posiţiunea faţă cu extremele, la mijlocul cărora suntem puşi. „Gazeta Transilvaniei“ urmează şi în numărul de la 5 Martie a ne presenta publicului prin citate din articole scrise de diiarul maghiar „Ellenzék“ asupra celor ce am acis noi. „Foarte liniştitoare este prin urmare, — se dice într’un asemenea citat, — şi explicarea ce face „Tribuna“ cu privire la luptă, că adecă pentru lămurirea afacerilor Românii niciodată nu-şi vor lua refugiu la mijloace nelegale, provocând prin aceasta intervenţiunea forţei guvernului. Aceasta e adevărata noţiune a unei lupte constituţionale. A lupta pentru drepturi închipuite ori reale în marginile constituţiunii, a stabili un program de partidă în interesul patriei, al frăţietăţii şi al concordiei, la aceasta are drept ori şi ce cetăţean al statului; dar’ cel ce se aliază cu elemente străine externe, ca prin aceste se-’şi execute şi realizeze programul seu, acela păcătuieşce în contra patriei. Vedem în adevăr o schimbare cu privire la, viitoarea atitudine a „Tribunei,“. Aceste le etice „Ellenzék“ şi fineţa consistă în aceea, că un diar român le reproduce fără de nici un comentai’, anume pentru ca se insinue, că „T r i b u n a“ își schimbă atitudinea. » înțelegem prea bine, că diarul maghiar, care atât de adese-ori ne-a taxat de trădători, trebue să olică aceasta mai ales după ce ni s’a făcut odată proces de presă pentru tendențe răsvretitoare. Nu-’i vine să recunoască, că ni s’a făcut o nedreptate, când am fost taxați de resvretitori și că bine au făcut jurații, care au protestat prin verdictul lor contra acestei calomnii, trebue dar’ se iee refugiu la scusa, că nu mai sântem cei ce am fost. E însă un lucru foarte trist, când un diar român ofice aceasta. Când oare am dat noi cuiva dreptul de a insinua, că suntem în conivenţă cu duşmanii ţerii, că voim să realizăm prin o acţiune violentă ori prin ajutor străin programul nostru? „Gazeta Transilvaniei“ este cel mai vechiuhar român, luptă de cincizeci de ani acum pentru drepturile neamului românesc, nici odată înse ea nu a susţinut causa română cu hotârîrea, nici odată cu îndrăsneala, cu care a susţinut-o „Tribuna“, putem s- o facem, pentru că nu întră frica în inima omului, care se scie pe calea cea dreaptă şi are consciinţa, că nu este nici umbră de gând rău în sufletul lui, nimic neiertat în scopurile ce urmăresce, că numai dorul de bine îl povăţuesce. Şi dacă aşa este, atunci ceva sedică insinuarea, că „Tribuna“ ’şi-a schimbat atitudinea ? Nu este ea oare o calomnie în ceea ce privesce trecutul nostru ? Nu le dă ea oare dreptate celor ce ne taxau drept niste resvretitori? Nu li se dă oare prin ea dreptate celor ce taxau de resvretitori și pe juriul, care ne-a achitat? Nu avea oare guvernul dreptate, ca să oprească manifestarea de aderență, ce se proiectase în urma celor două verdicte de achitare? Am primit cu această ocasiune noi, aceşti din Sibiiu, adrese de aderare din toate părţile ţerii. Ni s’au trimis oare ele pentru că eram luaţi drept nisce resvretitori, ori erau aceste adrese tot atâte protestări contra bănuielii aruncate asupra noastră ? Pentru noi şi pentru ori şi ce om cu minte, manifestările făcute în urma celor două verdicte de achitare, sunt o declaraţiune solemnă, că Românii din toate părţile ţerii, chiar şi cei din Braşov, nu vor decât ceea ce sunt în drept de a voi şi resping cu indignare insinuarea, că ar fi conspirând contra cuiva. Cum vine atunci „Gazeta Transilvaniei“ să le spună cetitorilor săi, că „T r ib u n a“ ’și-a schimbat atitudinea, fără ca să pună măcar un semn de întrebare, dacă nu vrea să spună, căziarul maghiar spune un neadevăr? Răspunsul la această întrebare îl găsim în „Viitorul.“ Revenind asupra cestiunii „conferenţei“ ce a propus, „Viitorul“ spune, că „Tribuna“ s’a pronunţat pentru întrunirea conferenţei. „Totodată declară însă („Tribuna“), — urmează „Viitorul,“ — că nefiind organ autorizat al nimenui, are numai menirea de a exprima vederile şi dorinţele împărtăşite de cei mai mulţi Români, şi că îndată ce va ave o pasiune a se încredinţa, că este în eroare, va renunţa de a mai susţină această părere. „Am fost încâtva surprinşi de această declaraţiune, pentru că am dat „Tribunei“ şi dăm preste tot presei o importanţă mai mare, decât colegii noştri din Sibiiu. Credem, că presa nu are simplu numai un orb mijloc, ci un factor precumpenitor al opiniunii publice; credem, că presa în asemenea cestiuni nu are să iee din public, ci să dee acestuia directiva.“ De aceeaşi părere sunt, precum se vede, şi colegii noştri de la „Gazeta Transilvaniei“. Noi suntem, îndeosebi în ceea ce priveste „Tribuna“, de altă părere. Nu ne simţim destul de cu cap, destul de instruiţi, nu destul de superiori, pentru ca să avem ambiţiunea de a fi factor important şi precumpenitor, să dăm publicului român directiva, să fim dascăli şi povăţuitori ai neamului nostru, ci vom fi foarte mulţumiţi, dacă slabele puteri ne vor ierta să-l servim cu credinţă, să înţelegem vederile şi dorinţele lui şi să le exprimăm lămurit şi fără de şovăire. Cine poate mai mult, la mai mult aspiră, noi în consciinţa puţinătăţii noastre ne mărginim la aceasta. Când s’a întemeiat „Tribuna“, s’a pus foarte firesce întrebarea: ce fel de vederi şi de tendenţe va ave ea se represente, şi ca oameni fără de aspiraţiuni îndrăsneţe, întemeetorii au luat hotărîrea de a nu face diarul, pentru ca să-’şi scoată „ideile“ la maidan, ci pentru ca el să fie un organ de publicitate, prin care se exprimă opinia publică română. Consorţul n’a înfiinţat „Tribuna“, pentru ca prin ea membrii lui să-’şi creeze popularitate, nici pentru ca să-’i dee omului însărcinat cu direcţiunea ei ocasiunea de a-’şi scoate la iveală înţelepciunea şi de a-’şi arăta dexteritatea stilistică, ci pentru că se simţia trebuinţă de un organ al curentului acum domnitor la Români, şi voiau să răspundă la această trebuinţă. Şi de aceea este indiferent ce vor şi ce nu vor, ce gândesc şi ce nu gândesc oamenii, care au întemeiat „Tribuna“, noi avem sarcina de a spune şi de a susţine ceea ce după cea mai bună convingere a noastră vrea şi gândesce publicul, pe care îl servim. Nu am pute dar să primim nici dela „Viitorul“, nici dela „Gazeta Transilvaniei“ decât imputarea, că nu spunem adevărul asupra sentimentului public român, că nu vor Românii ceea ce noi z ficem, că vor, că fie din nesciinţă, fie din rea voinţă premeditată, suntem rei interpreţi ai consciinţei publice române. Aceasta se poate, căci nimeni fără de păcat nu este. * „Viitorul“ şi „Gazeta Transilvaniei“ au, precum ne spun, menirea de a propaga idei şi tendenţe, care nu sunt încă străbătute în cercuri române mai largi, şi de a pregăti prin aceasta spiritele pentru o acţiune mai sănătoasă decât aceea, decare ele astăzi sunt capabile: noi facem politică actuală, ţinem seamă de împregiurările actuale şi de disposiţiunile actuale ale Românilor. „Viitorul“ şi „Gazeta“ n’au decât să schimbe disposiţiunile, pentru ca să ne silească şi pe noi a merge în direcţia ce ni-o vor indica, dacă ne va veni aceasta la socoteală, ori să redicem. Acum mai mergeţi şi voi singuri. Şi acesta e unul dintre motivele, pentru care noi ne-am pronunţat şi ne pronunţăm şi acum pentru întrunirea conferenţei propuse de „Viitorul.“ Dorim să ni se dee cât mai des ocasiune de a ne lămuri asupra disposiţiunilor ce predomnesc în cercurile noastre politice şi credem, că ori şi ce om politic trebue să se bucure de asemenea ocasiuni. Dar’ acesta nu poate să fie motivul hotărîtor. în cercurile mai bine informate se scie, că situaţiunea, faţă cu care ne aflăm, e foarte acută şi niciodată mai mult decât acum, nu am avut trebuinţă de o acţiune solidară, niciodată nu a trebuit să ne punem cu atâta stăruinţă întrebarea: Care sunt oamenii, în care putem să avem toată încrederea, şi cum vom pute stabili un curent de reciprocă încredere între oamenii noştri politici? Este un lucru neiertat a mai umbla să slăbim chiar şi încrederea odată stabilită. Conferenţa. Punem în vederea cetitorilor noştri lămuririle, pe care le dă „Viitorul“ în cestiunea conferenţei ce a propus să se întrunească: „Motivele, cari ne-au îndemnat a lua în această privinţă iniţiativa, le ofere actuala stare atât de grea a poporului român şi a intereselor sale, cari din cji în di tot mai puţin devin respectate, sau cu alt cuvânt, neajunsurile ce le simţim în toate ramurile vieţii publice. „Foloasele urmărite prin întrunirea conferenţei, le vedem în acele avantagie, ce le ofere preste tot o atitudine uniformă a părţilor interesate în cestiuni politice, şi o asemenea uniformitate, o lămurire a agendelor noastre din toate punctele de vedere, se poate ajunge numai prin o conferenţă, în care vor fi representate diferitele vederi şi păreri, ce s’au ivit şi se ivesc între bărbaţii noştri politici, pănă ce aceste scopuri nu s’ar pute ajunge într’o într’unire a bărbaţilor ce profesează unilateral una şi aceeaşi părere. „Ce se ţine de focul de într’unire, credem, că ar fi să se aleagă un oraş, care zace mai mult la mijlocul ţinuturilor locuite de Români, precum ar fi d. e. Aradul. De altmintrelea această întrebare o credem mai puţin importantă şi ne-am alătura din parteneri unei alte propuneri, ce eventualminte s’ar face. „M o du l de a determina membrii conferenţei, credem, nu ar fi oportun să se baseze pre principiul representativ. După părerea noastră ar fi să se dea loc în conferenţă iniţiată oricărui Român inteligent, care se simte chemat a participa la aceasta. „Aceste sunt în general părerile noastre, ce le expunem, pentru ca cei ce sunt de altă părere, să-şi expună şi lămurească ale lor“. Ne luăm voie a mărturisi, că cu atât numai nu ne simţim destul de lămuriţi. Cât pentru modul de a determina membrii conferenţei, credem şi noi, că autoritatea hotărîrilor ce se vor fi luând în conferenţă, atîrnă dela trecerea personală a fresce căruia dintre cei ce s’ar întruni, dacă ar lua parte la ea oameni fără de multă trecere. E dar, treaba iniţiatorilor se câştige pentru participarea la conferenţă pe cei mai cu trecere dintre oamenii noştri politici. Nu credem însă, că aceştia vor fi cu toţii dispuşi a primi Aradul drept loc de întâlnire, ci ar trebui să ne urcăm ceva mai la deal, pe Murăș în sus. Aceste sânt inse cestiuni de importanță secundară. Motivele sunt ceea ce ne pare nouă cu totul nelămurit. Sânt optspre-dece ani acum, de când s’a stabilit actuala stare de lucruri, pe care noi Românii am primit-o și o primim ca faptă împlinită, cu care însă nu ne-am împăcat până acum. Am protestat contra unui întreg șir din legile ce s’au creat în curgerea acestui timp, am protestat contra modului, în care se aplică aceste legi, dar’ ne-am supus atât legilor create în ciuda protestărilor noastre, cât și aplicării după părerea noastră răuvoitoare a altor legi, nu ne punem în protiva autorităţilor publice, plătim contribuţiunile, ne dăm contingentul în armată, într’un cuvânt, n’am provocat şi nu provocăm intervenirea forţei publice, însă îndeosebi de aici din Ardeal nu voim să luăm parte la viaţa publică a Ungariei, nu suntem dispuşi a contribui la consolidarea actualei stări de lucruri şi ţinem să se soie, că statul ungar nu va pută conta la abnegaţiunea noastră în favorul lui câtă vreme va menţină această stare de lucruri. S’a crezut poate acum opt-spre-dece ani, că mai curând ori mai târziu nevoile ce ni se creează ne vor sili să renunțăm la această resistenţă pasivă. După optsprezece ani însă noi suntem chiar mai hotărâți decât în ziua inaugurării actualului regim. Am răbdat cu bărbăţie, am suferit toate miseriile, pe care ni le-a creat guvernul, dar am rămas consecvenți, pentru că nu ne-a iertat firea să ne abatem