Tribuna, octombrie-decembrie 1885 (Anul 2, nr. 223-279)
1885-10-10 / nr. 231
Anul II Abonamentele Pentru Sibiiu: 1 luna 85 cr., Vi an 2 A- 50 cr., Va an 5 fl., 1 an 10 fl. Pentru ducerea la casă cu 15 cr. pe lună mai mult. Pentru monarchie: 1 lună 1 fl. 20 cr., Vi an 3 fl. 50 cr., Va an 7 fl., 1 an 14 fl. Pentru România și străinătate: V* an 10 fr., 1/9 an 20 fr., 1 an 40 fr. Sibiiu, Joi în 10/22 Octomvrie 1885 Nr. 231 TRIBUNA Apare în fiecare zi de lucru Inserţiunile Un şir garmond prima dată 7 cr., a doua oară 6 cr., a treia oară 5 cr., şi timbru de 30 cr. Redacţiunea şi Administraţiunea: Sibiiu, strada Cisnădiei Nr. 3. Se prenumeră şi la poşte şi librării. Un minier costă 5 dr. Uni stole nefrancate nu se primesc. Manuscripte nu se înapoiază. Hibilu, 9 Octomvrie st. v. Cuvântul nostru de astăzi să fie dedicat în linia primă Românilor noştri din ţerile coroanei unguresci. în toatezilele se înmulţesc rapoartele noastre despre vexaţiunile cu care pacinicii noştri Români sânt maltrataţi de tiranii cei mici ai noştri. Dela Bistriţa, dela Baia-mare, dela Pilu, dela Sătmar, dela Dej, Cluj, Turda, Alba-Iulia, Orăştie, Deva, cu un cuvânt, cu puţine excepţiuni, din toate părţile locuite de Români primim rapoarte care mult ne supără, ne insuflă mari îngrijiri. Funcţionari şi privaţi de naţionalitate maghiară, pare căci lucră la ordinul unor dirigenţi secreţi, căror le place a sta în contradicţiune cu legea; pare că au misiunea de a discredita legalitatea şi a distruge respectul faţă cu ordinea şi cu supunerea la legi. Din unele părţi raportorii ne ameninţă chiar, avertisându-ne să nu mai predicăm răbdare, căci numai ne perdem aderenţii. Cupa răbdării, ni se scrie din alte părţi, e plină cu vârf. Ajunge ca notarul sau solgăbirăul, sau alt funcţionar, să înţeleagă rău vreun cuvânt şi să-l interpreteze el după cumi se nălucesce lui şi gendarmii, cătuşile şi temniţa, acompaniate de o mulţime de alte suferinţe, sunt inevitabile. Sfântul şi Drjeul Românilor, care de bună seamă e şi al lor, căci Drjeu este al tuturor, nu este de loc cruţat de înjurăturile cele mai ordinare. Am pută compune o litanie foarte lungă din toate câte ni se scriu despre infestările feliurite şi împinse până la nesuferinţă. Cetindu-le toate ,ţi se presentă ca cea mai amară ironie, când şei, că tiranii mici sânt cei cu pricina şi tot ei aceia cari mai cer asistenţa militară şi chiar şi aceasta extra. Am spune neadevărul cel mai mare, dacă am susţină, că rămânem neimpresionaţi de cele ce se cuprind în rapoartele, de care ne fu vorba. Pentru că îşi poate închipui fie cine că nu putem rămână indiferenţi, când îi seim pe preoţii, pe învăţătorii noştri şi chiar pe fraţii noştri din popor, puşi la discreţiunea unor oameni, cari nu se închină decât şovinismului. Avem atâta experienţă ca să ştim, că oamenii închinaţi şovinismului, în lipsa de conscienţiositate, ce-i caracterisează, se demit la tratamente, de cari povestiau înainte cu nouă ani, şi.iar’ele că se petreceau prin Bulgaria. Cu toate aceste nu putem altfel decât şi de astădată să cjicem fraţilor noştri năpăstuiţi, din toate părţile, nu vă perdeţi cumpătul şi răbdarea. „Cel ce rabdă pănă în sfîrşit, acela se va mântui“, crice scriptura. Nu e de loc trasă goală nici cumpătul, nici răbdarea, ce recomandăm. Avem o presimţire, care nu credem că ne va înşela. Monarchia noastră se poate că nu va trece mult şi va fi chiămată la un rol mare în politica orientală şi nu noi, cam în împregiurările cele mai grele am fost cu şi pentru monarchie, să fim aceia, căror să li se poată imputa că n’au scitit-o cruţa de perplexităţi. Neavând cumpăt şi pentând răbdarea acum faţă cu nisce nechibzuiţi, ar însemna a o rupe cu tradiţiunile poporului nostru. Şi pe lângă aceea, că cu perderea răbdării nu am pută să o scoatem la nici un capăt, am strica şi monarchiei, dar şi neamului nostru întreg. Aceasta din urmă de sigur că ar fi pe placul compatrioţilor noştri maghiari, cari stăruesc a-şi crea o posiţiune de panduri „civilisatorici“ pentru popoarele din Peninsula Balcanică. Plăcerea aceasta să ne ferim a le-o face. Au mai suferit şi luptat părinţii şi strămoşii între împregiurări şi mai nepriincioase de cum sunt cele actuale. Pănă astăzi sânt calomniaţi antecesorii noştri că la 1848 s’au făcut instrumente oarbe în mânile camarilei împărătesei. Tot aşa de puţin suntem noi cruţaţi de suspectările ridicole din partea pretinşilor monarchişti maghiari. Continuu ne insinuă, că aşteptăm ordine de la camarila monarchului. Astfel de născociri însă nu trebue să ne conturbe în atitudinea noastră. Credinţa noastră cătră tron, dinastie şi monarchie, este princip, şi nu de loc o tocmeală cu termin fixat. Inteligenţa română din cler şi din laici, care are sciinţă despre toate aceste, are o datorinţă sfântă de a priveghia, ca poporul să nu fie sedus şi să nu rătăcească. Inteligenţa să stee totdeauna la pândă, şi îndată ce simte că ispita se apropie de popor, fie ca ameninţare, fie ca ademenire, să sară într’ajutorul poporului şi să-l ţină pe cărarea adevărului şi a dreptăţii. Inteligenţa română să mai facă şi altceva. Nu numai să stee la pândă, şi să dee poporului mână de ajutor acolo unde se presentează pericolul, ci ar fi foarte folositor, dacă toate uneltirile contrarilor, prin mediul presei, la moment şi din fir în păr, le-ar denunţa opiniunii publice. Fotografiile faptelor compatrioţilor noştri maghiari, cât se poate de fidel şi fără cruţare, inteligenţa română să le scoată la iveală. Maghiarii desigur că nu se vor spăria de ele. Au o fire cu mult mai tare decât să se sfiească de lucrările lor. Dar, ori şicum, fotografiile vor ajunge şi la cunoscinţa astor fel de oameni, cari vor sei judeca nepreocupaţi şi fără de nici o părtinire, dacă mai merită poporul român tratamentul cu totul nepotrivit cu obiceiurile europene. Este adevărat, că pe inteligenţă o va costa muncă şi resignaţiune, dacă va vre să întimpine cu succes cursele contrarilor neamului nostru. Astfel de lucruri însă nu se pot pe altă cale. Ear’ de altă parte, inteligenţa numai în chipul acesta va fi binemeritată de numele şi de posiţiunea, de care se bucură în societatea omenească. Revistă politică. Sibiiu, 9 Octomvrie st. v. Nu s’a constatat încă nici acum, dacă trupele sârbesci au trecut graniţele Bulgariei sau nu. Soirile, care sosesc din Peninsula Balcanilor, se desminţesc una câte una. Atâta e sigur, că monarchia austro -ungară a întors spatele Sârbiei şi a luat o înţelegere cu Rusia în ceea ce priveşte procederea ulterioară faţă cu evenimentele din Balcani. E probabil, că în urma aceleia, Sârbia va renunţa la planurile sale de răsboiu sau se va înţelege în cele din urmă chiar cu Bulgaria. Şi în această credinţă ne întăresce, mai cu seamă, mergerea principelui Alexandru la Sofia, vorbindu-se că motivul acestei călătorii e acela, de a începe consultări cu Sârbia şi la cas dacă aceste ar ave vreun succes, de a întră cu statul vecin în negocieri directe, spre a se exonera o înţelegere şi dacă se poate o procedere comună. Despre poftele de compensaţiune ale Sârbiei a făcut ambasadorul sârbesc din Londra corespondentului unei foi berlineze următoarea comunicare : Sârbia ar dori mai tare să dobândească districtul între fluviul Sitnica şi graniţa de Vest, care are poporaţiune curat sârbească şi stă astăzi sub stăpânirea turcească; Sârbia ar plăti pentru acesta un tribut Turciei. Demersurile energice făcute de Grermania în sensul abţinerii Sârbiei dela orice acţiune, fie în contra Turciei, fie în contra Bulgariei, a făcut în cercurile diplomatice din Belgrad o profundă impresiune. Se crede în genere, că Sârbia s’a angagiat prea mult pentru a se mai pută retrage şi că în curând totuşi se va da semnul de năvălire în Bulgaria. Alţii cred că regele va convoca scuptsina, îi va supune comunicările puterilor şi o va lăsa să hotărască singură ce e de făcut. Acesta e singurul mijloc de a eşi din impasul în care guvernul şi dinastia s’au aruncat prin pripita mobilisare a trupelor, în vecinătatea regelui se vorbesce deja de abdicerea acestuia Toţi sânt măhniţi că au contat pe Austro-Ungaria. Regele e convins că, dacă cade, va începe pentru Sârbia o eră de anarchia şi că Austria nu va găsi ocasiunea să-şi stabilească influenţa în Sârbia, cum a putut-o face sub regimul pe care îl lasă să cadă detrăgându-ş i sprijinul. Ziarul „Neue freie Presse“ primesce de la corespondentul său din Paris un raport despre comunicările, pe care mi le-ar fi făcut o persoană diplomatică în privinţa situaţiunii puterilor europene faţă cu evenimentele din Balcani: „Suprinderea provocată de evenimintele din Rumelia — disc diplomatul frances — la început era atât de mare, încât unele puteri nu stiau ce să facă. Singurul, care spontaneu a manifestat o vedere limpede şi o voinţă categorică, a fost împăratul Rusiei care, imediat, desaprobând cele întâmplate, a rechiămat pe ofiţerii ruşi din armata bulgară. Dar, fiindcă acest exemplu n’a fost repede urmat de toate puterile, Rusia a luat iniţiativa la întrunirea ambasadorilor în Constantinopol. întrunirea avea numai se pregătească materialul, care în urmă să servească ca basă la hotărîrea puterilor. Rusia în acelaşi timp recunoscea dreptul de intervenire al Sultanului, înse îl sfătuia că e mai bine se aştepte hotărîrea puterilor. „Memoriul ambasadorilor nu era la înălţimea misiunii şi de aceea trebuiau făcute modificările propuse de corniţele Kalnoky. Evenimentele au fost desaprobate şi dreptul de acţiune al Sultanului a fost recunoscut în mod lămurit. Asemene Sultanul a fost felicitat pentru politica sa moderată şi statelor li s’a recomandat o atitudine pacinică. Convorbirile d-lui de Giers cu principele de Bismarck au întărit vederile puterrilor şi dacă al doilea memoriu nu va ave succesul dorit, desigur se va întruni o conferenţă europeană. „Gestiunea pare a fi foarte încurcată. Unele din puteri par a fi de părere, că faptele împlinite să se ţină în seamă, însă textul tractatului din Berlin pe cât s’ar pute să nu fie alterat. O asemenea hotărîre însă ar sta în contrazicere cu desaprobarea celor întâmplate şi cu recunoascerea drepturilor Sultanului. Dacă Sultanul ar dori se depună pe principele Alexandru, care îi este vasal, şi să restabilească pe Gavriil Paşa în postul seu, cine ar pute din punctul de vedere al dreptului, să ridice obiecţiuni? Toate aceste hotărîri n’ar mulţumi nici pe Turci, nici pe Bulgari, şi Sârbia şi Grecia n’ar înceta să ceară compensaţiuni, în a cărui socoteală s’ar pute realisa pretenţiunile lor? Neapărat în socoteala Sultanului şi atunci împărţirea Turciei s’ar pune imediat pe tapet. Dar’ nici una din puteri în aceste momente grave nu doresce să deschidă cestiunea Orientului. Nu rămâne dar’ altă posi - bilitate decât restabilirea statului quo ante, fie chiar şi fără principele Alexandru. Prin resta- bilirea stării de lucruri de mai înainte, ar cădea şi pretenţiunile Serbiei şi ale Greciei, căci acţiunea lor, în contra voinţei Europei, ar ave cele mai rele urmări. De o acţiune a Turciei asemenea n’are să se teamă nimeni. Bulgarii n’ar pute face mare resistenţă, ei pot să aibă oameni înarmaţi, dar’ dela rechiămarea Ruşilor ei n’au ofiţeri şi apoi generalii le lipsesc cu desăvîrşire, în resumat. Dacă Europa va apuca pe singura şi recomandabila cale a restabilirii statului quo ante, atunci voinţa Europei, accentuată în mod solemn în tractatul de Berlin, din nou va apăre ca întărită, şi statele balcanice, numească-se ele oricum, pe viitor nu vor mai ave poftă să tulbure starea de lucruri înfiinţată în interesul menţinerii păcii europene“. Cu privire la cearta engleză cu domnitorul din Birma, se zrice, că aceea s’a născut din faptul, că regele Thibaut a confiscat averea societăţii „Bombay and Birma“. Vice-regele din India să fi propus un tribunal de arbitri, regele din Birma însă a răspuns la această propunere în modul cel mai obraznic şi insolent. De altmintrelea însă nici acum nu se scie, că societatea numită prin ce a putut da prilegiu la confiscarea averii sale, poate că a intrigat în contra regelui şi a transportat arme şi muniţiune spre resturnarea lui. Destul, că regentul englez din firmaengleză cere 8000 de oameni, spre a năvăli în Birma proprie și spre a pune capăt stăpânirii lui Thibaut. „Times“ publicase în zilele aceste un ultimat de al guvernului englez cătră regele din Birma. Regele să-l fi primit foarte afabil pe trimisul comisarului suprem din Birma — engleză, și să fi sistat toate măsurile luate în contra societăţii numite pănă atunci, pănă când trimisul va cerceta cearta escată între companie şi între guvernul birman. Evenimentele din Peninsula Balcanică. Scrii mai noue: Belgrad, 18 Octomvrie n. Principele Bulgariei a trimis o notă guvernului sârbesc, prin care îi notifică că dl Grecoff a fost trimis la Niş, în scopul de a conferi cu regele Milan şi cu dl Garaşanin asupra situaţiei. îndată ce a primit această însdiinţare, regele Milan a telegrafat principelui Alexandru pentru a-i spune că declină onoarea de a se întreţine cu dl Grecoff. Acest fapt are o mare însemnătate; el dovedesce pe deplin, că relaţiile dintre Bulgaria şi Sârbia se înăspresc dinji în di. Momentul e foarte apropiat când regele Milan va lua o hotărîre definitivă. Se zice că chiar mâne dimineaţă