Tribuna, octombrie-decembrie 1887 (Anul 4, nr. 221-296)

1887-10-01 / nr. 221

Nr. 221 toată privinţă, care ar putea fi primit definitiv în armata noastră. Societatea fabricelor de arme austriace deja a şi primit însărcinarea de a con­strui în cea mai mare grabă un număr hotârît de puşci cu un calibru de 8 milimetri. Puşcile aceste vor fi de­sigur corespunzătoare tuturor referinţelor unei puşci perfecte, pe cât timp nu se vor inventa altele mai superioare. * Necrolog. Primim următorul anunţ: Dr. Coloman Albu, advocat în Sibiiu, —­ soţia sa Victoria născută Măcelariu şi mama sa Stana Petru Albu născută Ciucean în nu­mele lor şi în numele număroşilor consângeni, cu adâncă durere anunţă, cum că prea iubitul lor tată, soţ, respective socru Petru Albu după un morb îndelungat, a adormit în Domnul în 29 Septem­vrie (11 Octomvrie) la 4 oare dimineaţa în anul 68-lea al etăţii sale. Decedatul a servit un şir lung de ani ca curator bisericesc, ca primar şi jurat al comunei Răşinari,­­ a fost membru fon­dator al fondului săracilor şi un econom dintre cei mai sîrguincioşi. Rămăşiţele pământesci se vor înmormânta după ritul bisericei gr.-orientale în cimiteriul gr.-oriental din Răşinar în 1/13 Oc­tomvrie la 2 oare d. a. Răşinar, în 29 Septem­vrie (11 Octomvrie) 1887. Fie-’i ţărîna uşoară şi memoria binecuvântată! * Uit omagiu. Metropolitul Miron a fost la Cluj. Vre-o patru tineri universitari, au cre- zut de cuviinţă, ca în numele universitarilor ro­mâni, să-’l salute şi să-’i exprime „sentimentele de adâncă reverinţă“. „Telegraful Român“ a provocat un mare cas din aberaţiunile acestor tineri aşa încât a trebuit să vină „Românul“ din Bucuresci să reducă importanţa pretinsă a ace­stor copilării şi chiar se tragă la îndoeală exac­titatea informaţiunei „Telegr. Rom.“ La rîndul ei a venit şi „comisiunea exmisă“ şi consfinţesce adevărul informaţiunii „Telegrafului“. Şi noi tragem la îndoeală, că acei patru tineri ca „co­misiune exmisă din sînul studenţilor universitari“ s’ar fi presentat înaintea Metropolitului Miron. După câteva zile vom fi în stare a restabili ade­vărul şi a descrie solemnitatea acestei dile, şi discursurile ce s’au ţinut cu această ocasiune. Deocamdată reproducem după „Telegr. Rom.“ o declarare a tinerilor universitari. Deci în interesul adevărului ne simţim îndatoraţi înşişi a aduce la cunoscinţă, cum că tinerii români dela această Universitate crectend a-­şi împlini o flască datorinţă, prin o deputaţiune exmisă din sînul ei, constătătoare din subscrişii, într’adevăr s’a presentat înaintea Excelenţei Sale, exprimându-’şi sentimentele de adâncă reverinţă, ce le nutresce junimea faţă cu înaltul nostru Prelat, — ceea­ ce vă rugăm, M. St. Domnule redactor, spre lămu­rirea celor de la „Românul“, a le da publicităţii: Ioan Popescu, ase. de drepturi; Enea Draia, ase. de drepturi; Gavril Cosma, ase. de drepturi; Victor Mihu, ase. de medicină. — * Hymen. Ludovica Pop şi David Deac îşi vor serba cununia la 16 Octomvrie st. n. în bi­serica gr.-cat. din Kecskeháta.­e Magl­iarisare. Reuniunea pedagogică ma­ghiară din Sibiiu într’una din şedinţele ei a ho­­tărît, ca pentru Nemaghiarii din acest comitat să înfiinţeze catedre pentru limba maghiară. Entu­­siasmul a fost atât de mare, încât şi câteva doamne promit a propune limba maghiară. — Foc de paie. * O rectificare. Din zama lungă cu care­­şi-a umplut „Kolozsvár­ul de ieri aproape o pa­gină şi jumătate despre moartea profesorulu Dr. Victor Ieney n’am putut altceva scoate decât, că decetatul a răposat în Gratz. Aioi aflăm din „Pester Lloyd“, că Ieney a murit în casa nebunilor din Buda. Ieri uitasem a spune, că Dl Ieney era mare „kulturegylet­ist“. * Archim­andritul Veniamin Popescu la principele de coroană Rudolf „Wiener Allgemeine Zeitung“ de la 5 Octomvrie n. scrie: Archimandritul macedo român Dr. Veniamin Po­pescu, pe timpul, când principele de coroana Rudolf a fost oaspe la regele României în castelul Peleşului, a avut onoare a fi presentat principelui de coroană şi a fi învrednicit de o distincţiune specială. Archimandritul, care petrece acum în Viena, s’a insinuat alaltăieri pentru o audienţă la principele de coroană. Deoare­ce archiducele nu era de faţă, archimandritul îşi precede biletul şi ieri dimineaţă acesta primi un bilet de la ba­ronul Giesl, adjutantul principelui de coroană prin care oaspele din Bucuresci fu citat în Hof­burg. Archimandritul fu primit de cătră prin­cipele de coroană la 12 oare înainte de a meacji şi petrecu cu dînsul o jumătate de oară, are­­tând totodată oaspelui una sau altele dintre curi­­osităţile ce se aflau în odaia de primire. De­oare­ce archimandritul vorbesce numai românesce, conversaţiunea a decurs cu ajutorul unui tăl­­maciu, a dlui Ioan Segall, un vienes, care a însoţit pe archimandritul la audienţă. Ililele aceste primirăm dela însuşi părintele archimandrit o scrisoare, în care ne împârtăşesce, că asemenea a făcut visite şi archiducilor Albrecht, Wilhelm şi Rainer, precum şi cardinalului Gangelbauer şi nunţiului papal monsigniorului Galiamberti. Cât priveste visita din urmă a archiman­­dritului, „Pester Lloyd“ primesce din Viena cu data de 10 i. e. n. următoarea depeşă: ar­­archimandritul macedo-român greco-catolic Po­pe­s­c­u a fost ieri, la propria sa cerere, primit în audienţă de cătră nunţiul Galimberti. In cercurile bisericesci de aici produce acest inci­dent o anumită sensaţiune şi se aduce în legătură cu mişcările catolice din Macedonia. * Exces sângeros. Pe pusta Ungariei, la St.­Laurenţiu, s’a întâmplat ieri o păruială ne mai­pomenită între­­jilerii maghiari de acolo. Sânt zidari aceşti viteji duelanţi, şi — după­ cum se vorbesce — motivul acestei mobilizări de probă a fost vinarsul. Cum au început drama, nu se scie, dar’ se scie de sigur, că în actul ultim, al dramei lor au rămas vre-o 10 inşi cu capete sparte şi ochi scoşi, car’ trei dintre dînşii sânt răniţi de moarte. Gendarmeria încă ’şi-a jucat rola ei; cu greu s’a putut aduce ordin între aceşti­­jderi entusiasmaţi, căci erau inspiraţi de Mars şi de Bachus. * Un vapor înecat. Se raportează din Bregenz, că alaltă­ieri seară s’au ciocnit va­porul bavarez „Cetatea Lindau“ cu va­porul austriac „Habsburg“. In urma cioc­nirii, vaporul bavarez s’a cufundat cu totul şi, fiindcă era întunerec, nu s’a putut observa dacă pasagerii au scăpat pe luntrui ori au fost înecaţi. „Habsburg“ a fost rău vâtămat, dar’ a putut totuşi să-’şi continue călătoria. * Discoperiri archeologice. Cetim în Li­beralul din Iaşi. Cu ocazia dărâmării cazar­­melor ruinate şi a zidului cetăţei ce încungiura vechiul şi tradiţionalul palat al domnitorilor Mol­dovei, s’a găsit la o adâncime aproape de 3 metri un craniu uman, fără alte oseminte. Aproape de acel loc, s’a mai găsit o parte de obuz de formă conică, eare sub zidirea, unde a fost din vechi casarma escadronului de ulani, şi mai în urmă a escadronului de jandarmi călări, s’a descoperit gura unei pivniţe cu mari bolţi de piatră, a­vând o mulţime de hrube ce se întind pe sub piaţa pa­latului, dintre care una din hrube este înfundată cu o mulţime de bucăţi de cărămidi, ce se pre­supune că ar masca trecerea mai departe. In privinţa craniului, există mai multe ver­siuni. După unii se crede că ar fi capul lui Moţok, care după alţii, capul vornicului Velicico Costin, fratele ilustrului cronicar Miron Costin. Versiunea din urmă este susţinută prin aceea, că Velicico a fost tăiat lângă cişmea din porunca lui Constantin Cantemir VV, și în adevăr capul este găsit foarte aproape de urm­ele unei cişmele unde după­ cum să zice, ar fi fost casarma se­menilor. Noi nu afirmăm nici una, nici alta căci se poate ca capul găsit să fie al vre­unui alt con­damnat politic, care, după­ cum spune istoria, se înfigea la poarta curţii. In ori­ ce cas ar fi de dorit să se rânduească o comisiune de bărbaţi competenţi spre a se ocupa de aceste descoperiri. * în Rusia ca şi în Ungaria. După­ cum se împărtăşesce din Varşovia foilor poloneze, în urma impreunării poştei cu telegraful în toate localităţile din Polonia­ ruseascâ, se vor demite conducătorii poştali de naţionalitate poloneză, şi anume pentru cuvântul, că pentru caşul încurcăturilor politice ei sunt mai puţin încrezuţi. ■* Socialişti — bătuţi. In Zilele aceste so­cialiştii au păţit-o! Din Londra se scrie, că în urma unei convocări din Lowestoft cu data de 9­­. c. socialiştii din Anglia s’au întrunit în Londra, ca se desbată cestiuni de ale lor. Alci doi inşi, Nicoll şi Haugthon, s’au încercat a vorbi într’un spirit, care a displăcut cu totul ascultătorilor. Din astă causă atât N 1 c­u 11 cât şi Hougthon au fost răsturnaţi de pe tribună, apoi au fost bătuţi cu bastoanele şi torturaţi în cel mai infiorător mod. A intervenit poliţia immediat şi numai ea a putut scoate pe neferi­ciţii oratori, poliţia­­i-a dus pană la gară şi­­i-a expedat cu trenul separat acasă. Cam astfel s’a întâmplat şi în Newyork. Socialiştii având de cuget a ţină un meeting, s’au adunat într’o piaţă ; aici au fost atacaţi de aderenţii lui George Henry, cari au dat năvală asupra lor. S’a pro­dus o încăierare grozavă; într’aceea a venit po­liţia şi s’a încercat să-’i despartă. Vr’o cinci­deci de persoane, atât socialişti cât şi ade­renţi de a lui Henry, au fost greu răniţi, căci de o parte să păruiau ei între ei, de altă parte poliţia folosea bastoanele ei grele ca să lovească în grămadă. * Pod între Anglia şi Francia. Admira­lul Cloué, fost ministru al marinei franceze, a comunicat ministrului lucrărilor publice planul unui pod preste canalul de Manche, între Fran­cia şi Anglia. Se crede că acest pod se va con­strui pe spesele unei societăţi, în fruntea căreia va sta cassa Rothschild. Aceasta afirmare asupra căreia noi punem un preţ destul de mare, voim s’o justificăm prin mai multe serii de dovedi de natură diferită; aceste probe ne vor mâna poate la recunoasce­­rea unei provenienţe neîndoios germanică, sau mai special gothică a Tesaurului dela Petroasa. Ni se pare, că va fi de folos a stabili chiar de acum firea acestor probe. Cea dintâiu şi cea mai puţin supusă la în­­doeli este, de­sigur, aceea care se învederează în inscripţiunea gravată pe cea mai groasă din cele două verige de aur existente, şi tot deodată unica inscripţiune astăzi din toată descoperirea. Avem într’însa un element epigrafic pe care o bună cetire şi o interpretaţiune judicioasă o au şi transformat’o acum într’o probă limbistică neîndoioasă. Pe o treaptă ceva mai scăzută a siguran­ţei, aflăm un şir de dovezi cu totul diferite, în unele atribute şi embleme ce poartă unele din personagjele înfăţişate în interiorul p­a­t­e­r­e­i sau strachinei de aur sub forma de Zelaţi elenice; acele semne caracteristice, purtându-ne mintea cătră unele particularităţi însuşite vechilor Zei ai Scandinavilor şi Germanilor, alcătuiesc pentru noi o sene foarte interesam** a*, probe m­y­­thologice. într’o ordine de idei cam apropiate de acestea, vom constata pe mai multe din bucăţile tesaurului presenţa unor motive ornamentale de natură bănuită simbolică şi care se găsesc mai pretutindeni pe obiect ce au aparţinut vechilor Germani; într’acelea vom recunoasce elemente care, chiar prin faptul, că ele dovedesc existenţa unui sentiment artistic cu totul particular la vechile popoare de seminţie teutonică, ne vor face se înscriem o nouă serie de probe, cărora, în lipsă de ori­ce alt termin mai general şi mai des întrebuinţat, le vom­­fice probe estheti­ce. In fine, pană în diua de aeri, s’au ridicat, în număr destul de însemnat, obiecţiuni în con­tra părerei care atribue unei şcoale special ger­mane de aurari sau de giuvaergi, toată aceea lu­crare particulară cu aur şi cu pietrii, căreia ’i­ s’a­­jis aurăria îngrădită (Orfévrerie dloisonnée). Ca s’o explicăm numai în câteva cuvinte, vom­­jice că aceea artă originală și practicată într’un timp destul de restrâns, consistă întru a ticsi o placă de metal cu pietri și cu cristaluri colorate, îngrădite toate aceste în găurele sau cercuri ală­turate, mai mult s­au mai puţin simetrice şi li­pite pe placa metalică. Inse,­ca să se observăm că aceasta procedere industrială se află aplicată la mai toate giuvaierele ce poartă vre-un semn oare­care sau vre-un nume de regi, ori de me­şteri barbari, Visigoţi, Lombardi, Burgunzi, Franci, Saxoni, şi alţii; din contră sticlăria şi pietrăria astfel îngrădită sânt abia ca niste ac­­cesori, foarte rar întrebuinţaţi, în giuvaierele cu­­elene, romane, bizantine şi chiar persane. Un asemenea fapt ne îndreptăţesce dar’ a admite că fiinţa unei astfel de ticsiri de aur, de pietri şi de cristale, pe unele din bucăţile de la Petroasa, care au părţi întregi acoperite cu aşa lucrare, constitue cea mai de căpetenie dintre probele technice, care compun în favoarea părerii ce am enunţat asupra originei gothice a tesaurului. Spre a resuma această distincţiune generală, stabilită între mijloacele noastre de analiză, ne credem datori a însciinţa de mai ’nainte că tocmai acele bucăţi care ne vor invedera în mod mai caracteristic vre­una oare­care din aceste probe aceea va câştiga neapă­at cea mai bună parte a luării noastre în seamă; pentru aceea, ne vom şi opri mai îndelung asupra cetirii şi interpretării inscripţiunii runice, care dă un preţ cu totul ex­traordinar uneia din ambele verige; vom analiza cu deamănuntul toate detaliurile simbolice ce se înfăţişează în reliefurile interioare ale paterei sau strachinei; vom deosebi cu mare îngrijire motivele cele mai originale cu care sânt împo­dobite unele părţi ale ibricului sau oenochoe şi ale fibulelor sau catarame şi chiotori; în fine, falera sau clopoaiea de piept cea măreţ cu aspect de şoim; grumăjorul sau colonul cel tivit cu pie­tri multicolore; unele părţi ale ambelor chioturi sau fibule de umeri, lucrate ca nişte păsări cu cioc lung, apoi încă şi largele buze orizontale care sânt susţinute de mânerele, în formă de leo­­pardzi, ale ambelor can­tare sau coşniţe de aur şi de sticlării, toate acestea ne vor da o bogată materie spre a desvolta procederile de îngrădire a pietrelor în arta aurăriei din vechime. (Epoca.) TRIBUNA Varietăţi. 9 (Onorariul autorului.) Următoarele s’au întâmplat de m­ărţi la Paris: Un domn întrând la un „café chantant“ se asecta la o mescioară și consumă în cursul serei trei butile de Bour­­deaux. înaintea plecărei sale ceru să chieme pe proprietarul stabilimentului, având a-ș i vorbi în particular. După­ ce ’i­ se presenta cafegiul, îi dise. „Mă numesc Bourget, sunt autorul și compositorul mai multor cuplete şi cântece populare; astă seară s’au cântat în cafeneaua d-tale trei din cântecele mele. Autorul are drept la un ono­rariu, am beut dar’ pentru fiecare cântec al meu câte o sticlă de vin; precum d-ta nu-’mi plătesci onorariul cuvenit mie,­­ nici eu nu voi plăti vinul consumat.“ Proprietarul stabilimentului, ne­voind să înţeleagă această argumentare, refusa propunerea domnului Bourget şi după o desbatere lungă amândoi se duceau la comisariatul poliţiei ca autoritatea să decidă litigiul. Comisarul, ascul­tând cu răbdare argumentele părților litigente. Zice surirind: „Domnule Bourget, scrii cuplete minunate, îmi face o deosebită plăcere a plăţi pentru dumneata aceste trei sticle de vin, şi dacă iarăşi îţi va fi sete, poţi să bei în socoteala mea când vei voi; ar fi păcat ca un om ca d-ta să moară de sete. Pag. 883 Hoţ păcălit. Zilele trecute, dl B., cancelarul unei legaţiuni din Bucuresci a reclamat poliției capi­talei, că de cătră un servitor ’i­ s’a furat suma de lei 10.000. Dl B. primise de curând această sumă în bilete de bancă, pe care le pusese într’un sertar. După câteva dile observă, că plicul nu mai e la locu-’i, reclamă la poliţie şi declară, că bănuesce pe un servitor, care dispăruse. D-nul prefect al poliţiei, transportându-se la faţa lo­cului, fu o surprindere, căci d-sa deschizând sertarul şi cercetându-’l, se găsi plicul cu banii. Surprinderea pentru stăpân, fu plăcută, ca şi pentru prefectul poliţiei. Stăpânul însă abia atunci constată, că lipsea din sertar o casetă. Furt deci era. Cerându-se stăpânului informa­­ţiuni asupra servitorului dispărut, dînsul declară, că acel individ îi spusese, că fusese servitor la principele de Battenberg şi că fusese adus de un alt servitor ţigan, pe care îl înlocuise. Acest din urmă fiind luat cu condicuţă dela poliţia, a putut fi găsit şi a dat informaţiuni asupra în­locuitorului seu. Astfel poliţia s’a pus pe ur­mele furului. A doua z­i d. s- a primit din Giurgiu o scrisoare, în care era testamentul seu şi câteva alte hârtii ce­­i­ se furaseră. Furul, adecă servitorul, de care vorbim era Bulgar şi îşi luase sborul spre patrie cu acesta, despre conţinutul căruia la rîndu-i avut-a şi el desilu­­siune. S’a constatat, că el nu fusese în serviciul prinţului Battenberg. Din public.*) Dare de seamă şi mulţumită publică. Tinerimea studioasă din tractul protopresbi­­teral al Zarandului intrunită în societate de dile­tanţi, după­ cum se anunţease deja jurnalele noastre, — în 6/18 August a dat sub conducerea dlui Petru Rimbaş şi a stimabilei sale consoarte Maria, — o representaţiune teatrală, a cărei venit curat se destinase, jumătate în favorul fondului elevilor morboşi dela gimnasiul rom gr.­­or. din Brad, eare ceealaltă jumătate în favorul bibliotecarilor parochiali din tract. Representaţiunea din cestiune luându-se în considerare, scurţimea timpului, în care s’a pre­gătit, şi impregiurarea, că junimea tractuală a păşit pentru prima oară, pe vastul şi frumosul câmp al „Paladei“, se poate­­rice, că a succes bine şi a satisfăcut pe deplin aşteptării publicului participant. Deci pre lângă astfel de auspicii, junimea susnumită poate conta cu siguritate şi în venitor la sprijinul moral şi material al inteligenţei din loc şi giur. Ca dovadă în privinţa aceasta îi poate servi impregiurarea că deşi timpul a fost foarte nefavoritor în ziua susnumită, — cărând o ploaie torenţială, care a durat până cătră 7 oare p. m., — publicul totuşi a participat la represen­taţiune în număr destul de considerabil. Venitul brut al acestei representaţiuni au fost 86 fl. 40 cf. v. a. şi 1 410 de 10 franci, din carele retrăgându-se spesele în suma de 55 fl. 83 cr. v. a., rămâne un venit curat de 30 fl. 57 cr. și 1 de 10 franci, care sumă sa și distri­buit la locurile menirii sale. Dintre on. public participant, au contribuit cu supra­solviri următorii: Alexandru Danciu (cu totul) 1 de 10 franci, Dr. George Ilea 1 fl. 30 cr., Vasilie Damian 1 fl., Cornel Tobias 90 cr., loan Perian 60 cr., Balla Ödön 50 cr., Nicolae Bedea 30 cr., loan Câmpean 30 cr., George Copos 30 cr., Antoniu Pietsch 30 cr., Vilmos Sándor 30 cr., Kristyom­ István 30 cr., Pataky János 30 cr. și Fr. Roşea 30 cr. v. a. Primească deci atât on. din suprasolvenţi cât şi întreg publicul părtinitor cea mai căldu­roasă mulţumită. Brad, 26 Septemvrie 1887. George Pârău, prof. gimn., cassar. *) Pentru cele cuprinse în rubrica aceasta redacţia nu primesce respunderea. Serviciul telegrafic al * TRIBUNEI*. Budapesta, 12 Octomvrie­­. întor­­cându-se de la cursul de cai, caii dela echipagiul lui Coburg se spăriară şi duseră cu sine trăsura, în care şedea Philipp Loonise Coburg, archiducele de Holstein, preste strada radicală şi piaţa Carol pănă la strada tutunului, unde a succes apoi a opri caii; cei din trăsură au dovedit un admirabil sânge rece şi scăpară numai cu spaima. Sofia, 12 Octomvrie n. Resul­­tatul alegerii e următorul: 258 guver­namentali şi 27 oposiţionali. Cu prilegiul ciocnirilor din deosebite locuri au fost 35 vulneraţi şi 28 morţi. Paris, 12 Octomvrie n. Judele in­structor a dispus arestarea lui Caffarel; acesta însă, probabil a fugit la Bruxella ori la Berlin. Redactor responsabil: Adrian Casoltanu.

Next