Tribuna, aprilie-iunie 1900 (Anul 17, nr. 67-127)

1900-06-11 / nr. 115

Pag. 458 Sibi­i­u, Duminecă,­ ­ Muraviev. De alaltăieri dimineață diplomația europeană are un mort mare. Contele Muraviev, ministrul de externe al Rusiei a răposat subit în Petersburg, în vechia-­i boală de inimă. Tocmai acum, când eve­nimentele din depărtatul Orient pot să provoace complicaţiuni grave, Ţarul Ni­­colae II, perdu pe cel mai confident şi mai probat sfetnic. Contele Muraviev Nicolaevici s’a născut la 19 Aprilie 1845, e nepot de tată al faimosului Muraviev, »gâdele Varşoviei«, care suprimând cu grozavă crudelitate răscoala din 1862—64, trimi­sese Ţarului lapidarul raport »în Var­şovia totul e în linişte«. »Liniştea« acea­sta costase însă rîuri de sânge şi la­­crămi. Nu numai cu bărbaţii, ci şi cu fe­meile şi copiii era crudei dictatorul. Pe femeile aristocrate le desbrăca şi bătea cu sbiciul în mijlocul piaţei, copilaşilor­­ le scotea ochii, pentru­ ca astfel să stoarcă fasiuni dela mamele lor. însuşi mărtu­riseşte în memoriile sale 128 esecutări, 1836 osândiri la robie, 1427 deportări în Siberia, 345 asentări de pedeapsă, 1529 internări şi 4096 transcolonizări forţate. Dela acest Muraviev îşi are origi­nea răposatul ministru rusesc, şi mirare­ că nepotul era de fire hotărît blândă, umanitară. El a sugerat Ţarului ideea conferenţei pentru pacea universală, el a conceput propunerea umanitară pen­tru pacea universală, adresată puterilor la 28 August 1898, în urma căreia s’a întrunit memorabila conferenţă de pace dela Haga. Nu a lui e vina, că planul seu ideal nu s’a putut realisa. Muraviev­­şi-a făcut studiile la uni­versitatea din Pultava şi la cea din Hei­delberg, Intrând apoi pe cariera diplo­matică. A fost secretar de legaţiune in Berlin, Carlsruhe, Paris, Stockholm şi Haga. La 1885 a fost numit consilier de legaţiune în Berlin, la 1893 consul în Copenhaga, de unde la 1897, după moar­tea subită a ministrului de esterne Lo­­banov-Rostowsky, a fost chemat la con­ducerea afacerilor în ministerul de esterne şi în urmă numit ministru. Ştiindu-se, că e agreat al Ţarevnei văduve, mare moscovită, şi mare naţio­nalist rus şi francezo­ fil el însuşi, di­plomaţia privia cu oare­cari temeri che­marea lui la conducerea celui mai im­portant resort al politicei ruseşti. Te­merile însă în scurt timp s-au schimbat în veneraţiune şi stimă înaltă faţă cu omul păcii. Drept, că a consolidat încă şi mai mult decât antecesorul seu le­găturile de prietenie între Rusia şi Francia, dar­ totodată a calmat mult dorul de revanş al Franciei. A între­ţinut relaţiuni cordiale cu toate puterile europene, cărora a ţinut să le dee es­­presie vădită prin vizitele făcute la Viena, Berlin şi Paris. Pe lângă trăsătura ideală, care îl caracterisează prin salevarea ideii pen­tru pacea universală, meritul de căpe­tenie al politicei sale e a se căuta în Asia. Avansurile considerabile, pe cari în anii din urmă și-a făcut imperiul rusesc în Asia (China) sânt a se ascrie, fără îndoială, politicei destoinice a lui Muraviev. FOIȚA „TRIBUNEI“. OII, DOAMNEI... Eroul, un nemernic ? ... Martirul, trădător ?... Oh, Doamne, nu vezi oare Picatu-ngrozitor ?­­... Picatul fără seamen, Ce-’l fac păgânii rei. Batjocorind chiar morţii Cei mai iubiţi ai tei ? /... Dar’ unde eşti, oh Doamne, Se-ţi aperi scumpii fii, Cari vecinie îţi jurară Credinţă — mii de mii ? /... E pacoste pe ţeară Şi jale şi picat... Oh, vino, Doamne, vino — Al păcii împărat.... Oh vino/ Şi la vameşi Cu farisei cu tot — Le spune-n glas puternic: „Şi rabd eu nu mai pot!*... Tu Doamne, turmei Tale Arată-i — că o ştii ... Revarsă pacea sfântă Pe teară şi pe fiii .­ Cu drept cuvânt moartea lui Mu­raviev este un eveniment politic de mare ponderositate, căci foarte adese­ori sfa­tul sfetnicilor au împins pe domnitori la acte de urmări grave. Din Bucovina. Poziţia baronului Bourguignon se clătină. Cernăuţi, 20 iunie. Un proces al fondului de propi­­naţie, care la timpul său a făcut destulă sensaţie, va avă probabil nişte urmări politice de tot importante pentru noi Românii din Bucovina, poziţia baro­nului Bourguignon a devenit adecă de tot imposibilă prin decursul acestui proces, astfel că rechemarea lui de la po­stul de president al ţării va trebui să urmeze în cel mai scurt timp. Aceste împrejurări ne impun dato­­rinţa de a desfăşura cetitorilor noştri în scurt întreagă chestia, în care ba­ronul Bourguignon a jucat un rol atât de trist, angajându-se cu adversarii Ro­mánkor într-un fel, că nu se mai poate reîntoarce. Era vorba de arendarea dreptului de propinaţie din districtul Rădăuţului; oferta a fost presentată în toată re­gula în Boris şi a zăcut un timp de vre­ o 6 săptămâni în mânile baronului Bourguignon, care e şi presidentul »fon­dului de propinaţie«. După­ ce au con­simţit şi membrii direcţiei acestui fond la arendarea oferită, s-a încheiat con­tractul formal. După încheierea con­tractului, se învoeşte un alt concurent, milionarul Barber, care avea dorinţa să facă mai bine el treaba aceasta, care oferă un câştig însemnat, în urma per­tractărilor dlui Barber cu bar. Bour­guignon, acest din urmă se lasă astfel influenţat, încât anulează contractul deja încheiat. Se înţelege că această proce­dură ridicolă şi nelegală, făcută sub presiunea dlui Barber, n’a putut să re­­voace contractul, care a fost deja per­fect. Deci se decide baronul Bourguignon, ca president al fondului de propinaţie, să-’i facă un proces arendaşului, dlui Rudich, şi astfel să revoace contractul conform dorinţei milionarului Barber. Procesul a fost perdut, atât la tribunalul din Suceava, cât şi la curtea de apel din Lemberg. Nu încape aici să per­­tractăm amănunturile, cari au fost pu­blicate în Februarie a. c. în ziarele lo­cale şi cari revarsă o lumină foarte cu­rioasă asupra procedurei suspecte a ba­ronului Bourguignon și a sfetnicului seu Pompe. Această afacere e acum înche­iată, însă urmările ei politice sunt foarte importante. Prin această afacere, baronul Bour­guignon a devenit adecă un rob al partidului rutean, şi anume din causa următoare: transacţiunea între miliona­rul Barber şi baronul Bourguignon, a fost mijlocită prin deputatul Nicolae de Wassilko, conducătorul Rutenilor. Ace­sta îl are acum în mâna sa pe baronul Bourguignon; dacă şi ar voi poate acum Bourguignon să schimbe sistemul seu politic, se sisteze prigonirea Românilor şi să inaugureze o eră nouă, nu ar pură, căci deputatul Nicolae de Wassilko ar fi apoi în stare să dee imediat publici­tăţii toate secretele, cari le cunoaşte de­spre această afacere, neplăcute lui Bour­guignon. Deci baronul Bourguignon e de tot dependent de la un partid politic şi astfel nu mai poate fi obiectiv, chiar dacă ar voi. Cu acest moment însă în­cetează să mai fie apt pentru postul unui guvernor într’o ţeară, care e lo­cuită de mai multe naţionalităţi. Acum vom vede, dacă se identifică ministrul-president Korber cu baronul Bourguignon sau nu. Dacă poate ar fi fost până acum unilateral informat, prin mijlocirea guvernului local, atunci în acest caz guvernul central are ocasiu­­nea să se informeze prin date de tot obiective, prin procesele verbale și prin depunerea martorilor în chestia despre care vorbim. Mai amintim, că fondul de propinaţie perde peste 20.000 de co­roane numai pentru spesele de advo­caţi în acest proces, intentat în mod atât de frivol spre hatîrul câtorva per­soane. Vom vede ce se va întâmpla mai departe. Aici circulează două svonuri; pe deo parte se zice, că guvernul cen­tral aproabă prigonirea Românilor, şi pentru­ ca să salveze numai­decât posi­ţia lui Bourguignon vor urma în scurt timp lovituri noue în contra unor per­soane marcante din societatea română, în acest caz posiţia deputaţilor români din Viena ca partid guvernamental ar deveni de tot imposibilă şi dacă ar con­tinua să sprijinească guvernul, apoi ar urma desavoarea deputaţilor la alege­rile viitoare. »*. Alţii zic însă, şi ne place deocam­dată a crede la această soluţiune mai favorabilă, că baronul Bourguignon va fi trimis în pensie în luna lui Septem­vrie şi că urmaşul lui va fi actualul mi­nistru de agricultură, Giovanelli. Acea­stă soluţiune, revocarea baronului Bour­guignon ar fi singură compatibilă cu simţul de dreptate publică. Un „Român tiner“. Eroul, un nemernic ? ... Martirul, trădător ? ... Dar’ unde eşti, oh Doamne. Si fi — resbunător ! !... Ascanio. ÎNAINTE DE BAL. De Enrico Castelnuovo. (Urmare). — Ei, în caşul acesta nu ştiu ce aş face. Dacă aş iubi-o, aş fi slab, mi-aş asculta dorinţele, însă nu tăgăduesc că aş înghiţi noduri amare văzând pe ne­vasta mea în braţele unuia sau într’ale altuia, fără să mai pun la socoteală ceea­ ce vine pe urmă. Ori­ce dobitoc, care a dansat cu d-na, se crede îndato­rat să aducă a doua zi cartea sa de vi­­sită în dublu exemplar, ca chitanţele, şi prostul de bărbat e silit să-­şi schimbe cu dînsul cartea sa de visită, dând ast­fel învoire unei mulţimi de găgăuţi să-’i vie în casă, ca să-­i curteze ne­vasta. D-na Marioli isbucni de rîs. — Ce mare moralist devii, cu cât îmbătrânești, și ce bărbat gelos o să fii! — Gelos!... Asta atîrnă. Dacă voiu iubi pe nevasta mea... Fii sinceră, d-nă Consulul japonez din Sanghai ra­portează, că Seymour a sosit la Pe­king şi corpului diplomatic nu­­i­ s’a în­tâmplat nimic. Londra, 21 Iunie­­. Din Kanton se anunţă, că Li-Hung- Ciang, la insistenţa consulilor străini a abzis deocamdată a pleca la Peking şi a decis să rămână în Kanton, Londra, 21 Iunie­­. Contra-admiralul Bruce a depeşat din Cify, că trupele mixte ţin­­cuprinse fortăreţele de la Taku şi vor cerea şi­­ eliberarea oraşului Tien-Cin. Se aşteaptă­­ noue trupe din Hongkong şi Waj-Hei-­­ Waj. In Taku se crede, că în jurul Tien- Cin-ului e luptă în toate părțile. Stela, crezi d-ta că e cu putință amor fără gelosie ? — Nu, — răspunse dînsa după­ ce se gândi un moment — Insă gelosia nu tre­­bue împinsă prea departe. — Și eu zic tot așa. Gelosia e ca sarea în bucate. Fără sare mâncarea n’are nici un gust, dar’ nu trebue să se pună prea multă... — In astă seară vorbești In afo­risme. Dar’ să ne întoarcem la subiectul interesant... Programul d-tale conjugal e întunecos acum. — D-ta vrei să-’ți petreci pe soco­teala mea, —■ esclama cavalerul Gualberti. — Ce program pot să am? E sigur cu toate astea, că nu voiu adopta siste­mul acelora cari nu văd în marele nu­măr de galanți, ce se învîrtesc în jurul nevestei lor, decât un fel de scăpare con­tra pericolelor mai mari... Cu atât mai mult că eu am oare­cari păreri ale mele, în tot timpul acesta d-na Stela stă­tuse mereu în picioare la samovar. Acum ceaiul era făcut; turnă o ceaşcă lui Gual­berti şi-’i zise: — Pune-’ţi d-ta însuţi zăhar şi fum şi spune şi ultimul d-tale paradox. Căci e ultimul. Sunt deja zece ore şi ju­mătate. — Nu mai da atenţiune la minut şi ascultă. Greşeala pe care o iert mai puţin unei femei este cochetăria. — Mare Dumnezeule, — esclama stă­pâna de casă ridicând mânile spre cer. — Dacă zici asta, atunci o să-­ți faci duș­mani întreaga corporațiune. E lucru cu­noscut că sântem toate cochete. Gualberti făcu o mișcare vie de protestare. — Nu e adevărat Cunosc una de esemplu... D-na Marioli îi făcu semn cu mâna să nu continue. — Se înțelege, sânt eu aceea... Gualberti, în seara asta ești original. Vezi să nu te îneci într'un păhar cu apă. — Jur că... — Hai, zi înainte !... în loc să-­ți peri timpul cu ceremonii, esplică-te mai bine Așadar’ pentru d-ta cochetăria e un pă­cat de moarte. — Da, şi poate sânt nedrept, esce­­siv. Insă răsplătesc toate astea printr’un esces de indulgență la celelalte păcate. — O!... De esemplu? — De esemplu, eu compătimesc şi adese­ori respectez pasiunea chiar şi ne­legitimă. — Şi nu compătimeşti cochetăria? — Nu. Sensualitatea are în ea ceva neresponsabil; e o boală a sângelui, după­ cum patima e o boală, o nobilă boală a inimii. Sensualitatea și pasiu­nea sânt neapărat sincere. Cochetăria nu e decât un artificiu; e o pervertire a spiritului îndreptat spre scopuri urîte,­­ e un joc crud care cu timpul stînge în­­ suflet ori­ce urmă de drăgălăşie. Fe­meia poate să facă jocul acesta ani în­delungaţi fără să cadă în laţurile ce întinde. Dar’ asta nu face nimic; ea este de o miie de­ ori mai coruptă, de o miie de­ ori mai condamnabilă decât aceea care a fost biruită de amor, ori­care ar fi acest amor... — Așadară dacă ar esista o doamnă Gualberti, — zise d-na Stela cu ton glu­meț. — Mi-ai ierta un amant, doi amanți... — Ce iute mai mergi­ d-ta!... Vezi, trebue să faci distincțiune. Când o fe­meie măritată are un amant, bărbatul e ofensat și cel ofensat nu caută așa mult la amănunte, nu consideră faptul în sine însuşi, ci paguba, ruşinea, ridi­colul ce resultă pentru el din toate astea. E probabil, ca eu să fiu ca ceialalţi, se poate să alung de lângă mine pe femeia vinovată... pentru mine de două­­ori vinovată, însă nu cred că de o ca­tastrofă de soiul acesta m’aş simţi umilit ca atunci când aş ave o femeie care să ţină în jurul ei o duzină de nătărăi şi să se învîrtească toată vieaţa sa pe lângă adulteriu, fără să cază nici­odată în el. — Ai terminat? — Am terminat. — Ei bine, deşi sânt zece ore şi trei sferturi, vreau să-’ţi spun şi eu două vorbe. Inchipueşte-­ţi că e cu neputinţă să nu protestez în numele sexului meu contra exageranţiunilor d-tale... Vrei încă o ceaşcă de ceaiu? Da, mulţumesc, răspunse Gual­berti, a cărui dorinţă nu era alta decât să fie oprit. (Va urma). TRIBUNA Revistă esternă. Răscoala din China. Situaţia în China e neschimbată. Unele ştiri vestesc, că Seymour a sosit în Peking şi ambasadorilor nu li­ s’a în­tâmplat nimic. Altele vorbesc despre pregătirile, ce le fac puterile. Intre ace­ste este de considerat în locul prim Ja­ponia şi Rusia. Japonia transpoartă ar­mată considerabilă în Tu­ ciau, ca să-­şi apere interesele în provinţa chineză Fu-Kien. Rusia are oaste număroasă aproape de graniţele Chinei, dar o trans­poartă mereu soldaţi. Zilele aceste au trecut prin Bosfor vapoare ruseşti trans­portând 5000 de soldaţi la China. Ger­mania asemenea se îngrijeşte să aibă forţe însemnate în China, spre care scop în Kiel se fac pregătiri febrile. Ştirile mai noue sunt următoarele: Jfritocella, 21 Iunie­­. Direcţiunea de aici a căilor ferate belgo-chineze a primit din Hong­kok o depeşă, în care se zice, că răscoala Boxerilor esistă numai între Peking şi Tien-Cin. Spre sud de la acest ţinut e linişte. Tokio, 21 Iunie n. 11/24 Iunie 1900 Nr. 115 Din toată lumea. Din Africa-»adi­&. »Daily Telegraph« e informat din Pretoria, că între Englezi şi trupele lui Botha e un armistiţiu de 5 zile, deşi nu formal în­cheiat. Se zice, că Roberts zilele aceste va păşi de nou şi energic. * Din Italia. Cu formarea cabinetului a fost încredin­ţat Saracco, dar’ el dă de mari greutăţi. E greu cu deosebire cu portofoliul de esterne; se zice, că Saracco ’i-ar fi oferit lui Crispi. * Din Spania, în districtul Madridului au fost suspen­­­­date toate drepturile asigurate în constituție.­­ Causa este starea socială anormală. Ordinul­­ de suspensiune a apărut în foaia oficială. * Turcia pi Grecia. Un consiliu ministerial turcesc a decis, că faţă de Grecia se va aplica la vamă tarifa diferenţială. Agentul diplomatic al Greciei a protestat contra acestei măsuri. Creaarea sati. Sib­iu, 23 Iunie n. 1900. Memento. 24 Iunie. Desp. Bistriţa al »Aso­­ciaţiunii«, adunare cereuală în Bistriţa. — Con­cert în Bistriţa. — Adunarea generală a »Reu­niunii meseriaşilor români din Sibiiu«. — Adu­narea gen. în Cernăuţi a societăţii pentru litera­tura şi cultura română din Bucovina. 25 Iunie : Despărţământul Abrud-Câm­­peni al »Asociaţiunii«, ad. gen. în Abrud. * „Tribuna Literară“ adaosă ca su­­plement la numărul de azi al »Tribunei« are următorul sumar: Din inimă, poesii, de I. Scurtu. — Nicolae Bălcescu, de M. Străjan (articol reprodus din »Enci­clopedia Română«). — Fericire şi pustiu, poesie, de I. Scurtu. — Pentru­ ce s'a călugărit ? şi înşelăciunea optică, de Irina. — Felurimi: Femeile în Anglia şi Societăţile secrete în China. — Archiducele Iosif în 26 Iunie va sosi la Lugoj, ca să inspecteze honve­­zimea de acolo. Pe timpul petrecerii în Lugoj va ave cuartir la episcopul Dr. Demetriu Radu. * 1 Laurian Emiliu Crasiovan, elev în a V-a d­. la gimnasiul din Blaj, a răposat Duminecă (17 Iunie n.) la casa părintească în Babşa, în etate de 17 ani. înmormântarea ei­ s’a făcut Marţi (19 iunie n.) în cimiterul comun din Babşa, îi deplâng perderea prea timpurie pă­rinţii Vasilie Crasiovan, preot, cu so­­ţie-sa Iuliana n. Morariu, surorile Livia şi Elisaveta, eleve la şcoala de fete din Blaj, moşul Demetriu Morariu, preot în Secaşiu, cu soţie-sa Versavia n. Mateiu, bunica Ecaterina Crasiovan n. Borlovan, şi alte număroase rudenii.­­ Carolina Popovici. Petru Po­­povici în numele seu, al fiicei sale Eu­genia şi al număroaselor rudenii aduce cu inima frântă de durere la cunoştinţă trecerea din vieaţă a mult iubitei şi neuitatei sale soţii, resp. mame Carolina n. Mladin, răposată după lungi şi grele , suferinţe la 1 oră p. m. în 21 Iunie n. c.­­ Rămăşiţele pământeşti ale defunctei s’au­­ aşezat spre vecinică odihnă azi (23 Iunie) la 3 ore după ameazi, conform ritului gr.-or. român, în cimiterul din Maria-Radna. Esamenele de cualficaţiune în­­văţătoreşti. Joi s’au început esamenele de cualificaţiune învăţătoreşti în semi­narul »Andreian« din loc. Admişi au fost 61 candidaţi. Comisariu, din partea consistorului archidiecesan este esmis asesorul consistorial Mateiu Voileanu, care din partea guvernului inspectorul reg. ing. de școale din acest comitat Dr. Gavriil Unter. * „Porumbăceana“, cassă de eco­nomii, societate pe acţii în Porumbacul­­inferior, convoacă pe subscriitorii de acţii la adunarea generală constituantă, care se va ţină în Porumbacul-inferior, la 12 Iulie st. n.* Adunarea „Astrei“ la dat nou. Până acum adunările generale ale »Aso­­ciaţiunii pentru literatura română şi cultura poporului român« se ţineau la Sf. Măria-mare (15 August v.). în anul acesta s’a Introdus o schimbare. Adu­narea din ăst-an, dela Mehadia (Băile Herculane) nu se va ţină la datul obici­nuit, ci la 9 şi 10 Septemvrie st. n. Gausa pentru care »Asociaţiunea« de astă-dată se abate dela datina veche, e împrejurarea, că la Sf. Măria­ mare multe biserici din Banat îşi au sărbătoarea hramului, când se fac petrecerile numite »Rugă« (nedee), dela cari parochienii nu bucuros lipsesc. Din prilejul adu­nării dela Mehadia se vor face escur­­siuni la Porţile-de-fer şi la strîmtorile Cazanului. Cât pentru petrecerea la Băile Herculane, direcţiunea băilor la intrevenirea primsecretarului »Asocia­­ţiunii«, a dlui Dr. C. Diaconovich, a acordat o reducere de 50°/0 la chiria ca­merelor şi de 25°/» la preţul bucatelor în trei restaurante. Totodată, pentru a se face cât mai mari înlesniri oaspeţilor cari vor dori să participe la această adunare, comitetul »Asociaţiunii« a cerut dela ministrul de comerciu reducerea taxelor de călătorie. Resultatul acestei cereri până acum nu se ştie. Casina română din Orăştie va ţină mâne la 8 ore după ameazi adu­nare generală constituantă în localul propriu. Concert românesc în Oradea­mare. Nicolae Firu, ales în toamna trecută înveţător gr.-or. în Oradea-mare, a format cu tinerii meseriaşi români un cor, care a cântat de mai multe­ ori în biserică, car’ Dumineca trecută — cum aflăm din »Familia« — a dat un con­cert în sala dela hotelul »Arborele verde« în folosul înfiinţării unui fond pentru ajutorarea meseriaşilor lipsiţi. Cum stăruinţa dlui Firu este atât de salutară, clasa inteligentă şi-a dat tot concursul, sprijinind întreprinderea şi presentându se în număr frumos. Au fost aplaudate toate piesele, dintre cari unele­­»De când mândrul« şi »Stăncuţa«) au fost bisate. * Post de medic. De la pretura din Roşia-montană este escris concurs la postul de medic secundar în Roşia-mon­tană. Dotaţie 1100 cor. salar, 240 cor. pentru ţinerea unui cal, 120 cor. relut de cuartir, 400 cor. adaos, şi drept de pensie. Termin de concurs 7 Iulie. De­­tailuri în inseratul de pe pagina a treia.* Nou doctor juris. Ioan Margitta, absolvent al facultății juridice de la uni­versitatea din Cluj, la 20 Iunie a făcut cu frumos succes ultimul riguros pentru doctoratul în științele juridice. * Răsbunare contra uşurarului. In comuna ungurească Letenye locui­torul Stolcz József era adevărată lipi­toarea satului. Multe familii au ajuns peritoare de foame din causa uşurăriei lui, se şi temeau toţi de împrumuturile de la Stolcz, dar­ omul sărac adese­ori e silit să se ajute cum poate, mulţi au

Next