Tribuna, aprilie-iunie 1992 (Anul 108, nr. 598-660)
1992-04-01 / nr. 598
. Gy. ) CU CĂRŢILE ■ Citîndu-l pe Anton Pann, cititorul nostru V. Ninel ne întreabă cărui trio politic i se potriveşte zicala „s-a întovărăşit rîiosul cu chelul şi păduchiosul". Deşi unele vagi bănuieli le-aş avea, mă abţin să le exprim mai ales că nu ştiu dacă V.N. are în vedere „troika" naţională sau locală ... ■ Dl. Tănase Stoian (tel. 47 41 03), ne scrie că din 27.11. a.c. nu-i mai funcţionează telefonul. A sesizat deranjamentul in mai multe rînduri la 021 dar fără rezultat. Poate apelul nostru va fi recepţionat. ■ Lucian D. zicea că este „fabricant" de jaluzele. De fapt, profita de naivitatea oamenilor, lua bani in avans şi... pe-aci ţi-e drumul. A fost condamnat pentru înşelăciune. Atenţie, deci, la puzderia de întreprinzători de tot soiul! ■ A venit primăvara şi-ncep necazurile ţăranilor. Se gîndeşte cineva cu seriozitate ce s-ar putea face in sprijinul lor -pentru că tot in pămînt a rămas speranţa noastră (şi la propriu, şi la figurat)? Actualul magazin „Extra“ de pe str. N. Bălcescu a fost un magazin alimentar şi aşa trebuia să rămînă. Iată însă că, în ultimul timp, încet dar sigur, îşi modifică profilul, aici vînzîndu-se inclusiv anvelope. Exemplele sunt numeroase. Alo, Garda Financiară! B Continuă să crească preţul berii, în vreme ce calitatea ei este staţionară, adică proastă. Pesimişti dacă am fi, am zice că mai rău nu se poate, dar optimismul nostru ancestral ne face să credem că se poate... B Zilele trecute, în faţa hotelului „Bulevard, un fost şi actual director afirma cu glas înalt într-un grup de ascultători vrăjiţi: „La vară, vere, ăştia se duc. Tot noi vom rămîne!" O să ţinem minte... proorocirea. B Mari iubitori de cai, Sandu Verginei (32 ani) şi Mărgineanu Nicolae (33 ani) au furat de pe păşunat doi murgi şi, incălecîndu-i pe desolate, au fugit mîncînd pămîntul. Cei doi cowboy tuciurii au fost condamnaţi la cîte doi ani şi două luni închisoare. „ Pe olteniia cuprins febra aurului şi-au început să cearnă nisip, li ştiam mai isteţi şi mă-ntreb ce ardelean le-a vindut pontul... Vizavi de Biserica din Groapă s-a deschis un Lacto Bar (proprietară d-na Maria Aron). Intr-un spaţiu extrem de mic, patroana a făcut minuni, iar preţurile sunt accifiibile şi pungilor mai. .. sleite. Clienţii nu lipsesc nici de la cotidiana ciorbă de burtă. Gustaţi! B In cadrul complexului comercial de pe str. Alba Iulia se află o unitate pe a cărei vitrină scrie mare: „Zoare“. Ghiciţi profilul. B La semnalul nostru, d-na Lugojan Margareta, gestionara tutungeriei nr. 210 de lîngă Poliţie, ne scrie, între altele: „Am făcut în repetate rînduri demersurile necesare a S.C. Cometex Sibiu pentru a mă aproviziona cu timbre fiscale, dar degeaba". Vă cred, doamnă, cei de la Cometex aducînd în magazinele noastre orice, numai ce trebuie nu. (între altele, au adus prezervative să ne-ajungă pînă-n anul 2000, de parcă numai astea ne lipseau pentru a intra în Europa!). B Știi* la ce preț a ajuns vitamina C? 20 comprimate — 64 lei! Minte sănătoasă la corp sănătos... BUN VICA PE FATĂ TRIBUNAnul CVIII, nr. 598 „Departe s-a aprins un fulger“... Fără îndoială, cel mai mare poet român cu vocaţie mesianică este Octavian Goga şi el nu se putea naşte decit în Ardealul, pe vremea aceea, înstrăinat. A văzut lumina zilei la Răşinari, în 1 aprilie 1881, prima zi din luna lui Prier. „M-am născut cu pumnii strînşi, sufletul meu s-a organizat din primul moment pentru protestare, pentru revoltă, cel mai puternic sentiment care m-a călăuzit în viaţă şi din care a derivat formula mea literară (...). Eu, graţie structurii mele sufleteşti, am crezut întotdeauna că scriitorul trebuie să fie un luptător, un deschizător de drumuri, un mare pedagog al neamului din care face parte, un om care filtrează durerile poporului prin sufletul lui şi se transformă în trîmbiţă de alarmă (...). Am văzut în scriitor un element dinamic, un răscolitor de mase, un revoltat, un pricinuitor de rebeliuni. Am văzut în scriitor un semănător de credinţe şi un semănător de biruinţă". Poetul-profet, apoi luptătorul politic Octavian Goga poate fi — a şi fost — acuzat de orice, dar nu de faptul că nu şi-a iubit rădăcinile, neamul şi ţara. De aceea a şi fost contestat de mulţi, a fost hulit, a fost, chiar, interzis într-o vreme. Este, de altfel, soarta tuturor oamenilor de spirit care încearcă să depăşească sfera îngustă a contemplaţiei, a ideilor abstracte, implicîndu-se trup şi suflet luptei pentru materializarea unei concepţii. Aşa cum Eminescu a irumpt în viaţa acestui popor ca o chintesenţă a acestuia la momentul respectiv, Goga a fost întruchiparea durerii, suferinţelor, aspiraţiilor către identitate naţională a românilor din Ardeal. Şi, tot aşa cum Eminescu va dăinui cît va exista limba şi literatura română, Goga va rămîne viu şi falnic purtător de cuvînt şi de sentimente pentru naţia română atîta vreme cît aceasta va mai avea măcar un glas prin care să-şi apere fiinţa. Poetul Goga a fost şi a rămas neclintit şi impunător ca o stîncă în mijlocul valurilor mării învolburate, omul Goga a fost om, cu suişuri şi coborîşuri fireşti, politicianul Goga — ne convinne ori nu — şi-a urmat destinul pe care şi l-a modelat conform temperamentului şi credinţei. Luptător, exaltat, nostalgic, vizionar, naţionalist (cu uşoară tentă antisemită), mesianic, tradiţionalist, meditativ, exuberant şi, din nou, luptător — iată cercul închis al personalităţii lui Octavian Goga. „De-oi muri la primăvară, Să mă plîngeţi tu şi mama Amîndouâ să mă plîngeţi Şi să vă cerniţi năframa“. A închis ochii pentru totdeauna la 7 mai 1938. N.I. DOBRA VOLEI, DIVIZIA A (f) După ce au stos „Farul“, sibiencele au topit „Metalul“ Luni, în cadrul etapei cu nr. 24 a diviziei A de volei feminin, sala Clubului Sportiv Şcolar Sibiu a găzduit, la o oră de mică audienţă, 11:30, dacă ţinem cont de nr. redus de spectatori prezenţi în sală, o partidă ce se anunţa extrem de disputată, C.S.M. Libertatea Sibiu avea de înfruntat o echipă, deşi nou promovată în acest campionat, dar cu reale pretenţii spre superligă (datorită numeroşilor sponsori) Metal 33 Bucureşti. In partida cu Metal 33 Bucureşti, voleibalistele antrenate de prof. Vasile Măşcăşan şi Traian Prişca, au reuşit una din cele mai bune evoluţii din acest campionat, înregistrînd a treia victorie consecutivă după 3—0 cu Farul şi 3—0 cu Chimia Rm. Vilcea. Conştiente de valoarea echipei Metal 33 (locul 3 în clasament) voleibalistele noastre joacă prudent, și, după 24 minute de joc, încheie primul set in favoarea lor cu 15—8. Setul următor începe echilibrat (3—3 și 5—6), apoi fetele noastre refac treptat, pe serviciul foarte bun al Flaviei Sabo, punct după punct pînă la 12—6. Oaspetele revin, egalează (la 13) și apoi cîștigă nesperat cu 15—13. Pauza a fost un sfetnic bun pentru gazde astfel că în cel de al treilea set ele, deşi conduse cu 6—3, reuşesc să remonteze, egalează la 6 şi cîştigă cu 15—8. Ultimul set este la discreţia voleibalistelor de la C.S.M. Libertatea care conduc în permanenţă şi încheie setul cu 15—11 şi meciul cu 3—1. A fost o victorie muncită şi meritată datorită efortului jucătoarelor: Liliana Bodi, Anca Prişcă, Mihaela Argintaru, Teodora Pojoga, Maria Popoviciu-Paul, Flavia Sabo, Cristina Blaga şi Georgeta Kebegel. Partida a fost condusă de arbitrii Dan Negroiu (Timişoara) şi Liviu Ciulea (Tg Mureş). ------Die IONESCU Festivalul International de Jazz 992 Programul primei seri a fost deschis de „Transilvania Quintet" din Sibiu ale cărui „piese" de bază sunt pianistul Andrei Colompar şi basistul Dandy Braşoveanu cărora li se alătură Gheorghe Faghiura la trompetă, Cornel Lepădatu la chitară şi Lucian Fabro la baterie. Evoluţia lor a fost absolut remarcabilă oferind un program alcătuit atît din piese originale — Colombiar şi Braşoveanu — cit şi din reformularea realmente inspirată a unor teme celebre în jazz. Am fost emoţionaţi şi bucuroşi să constatăm că „Vocal Jazz Quartet", constituit şi îndrumat de regretatul profesor Nae Ionescu, continuă să existe şi, mai mult, să ofere un recital desfăşurat pe coordonatele unei autentice măiestrii interpretative. Cu forţa vocală de care dispune „VJQ" îşi va regăsi, cu siguranţă, „cadenţa", menţinînd şi chiar sporind prestigiul naţional de care se bucură acest grup artistic. După o evoluţie agreabilă a grupului „Academic" din Bucureşti, a urmat Trio-ul condus de Puiu Pascu care a entuziasmat un auditoriu nu numai numeros ci şi competent şi exigent, apt să distingă prompt şi inechivoc virtuţile interpretative ale unor formaţii sau interpreţi. Prestaţia Trio-ului bucureştean a fost limpede şi expresivă, entuziastă şi nuanţată. Septetul Dixieland al Casei Armatei din Cluj-Napoca rămîne aceeaşi formaţie de înaltă măiestrie instrumentală şi interpretativă. Mihai Porcişan şi talentaţii săi colegi stîrnesc spontan avalanşe de aplauze prin umorul cu care debordează un repertoriu de cea mai bună calitate muzicală, atît original cit şi asimilat din repertoriul de jazz universal. Felicitări! Cel mai frumos moment al primei seri l-a constituit întîlnirea cu pianistul elveţian de origine română Eugen Ciceu care, acum mai bine de 30 de ani, contribuia la propagarea jazzului în România, fapt ce avea să-i aducă exmatricularea din conservatorul bucureştean. Stabilit pe alte meleaguri el şi-a făurit — prin Incontestabile merite muzicale — o faimă ce 11 onorează deopotrivă pe elui Jazzul românesc. Este unul dintre acei mulţi interpreţi români ce au cucerit aprecierea publicului european sau american dovedind că suntem apţi a fi consideraţi „europeni" (fiindcă tot veni vorba). Eugen Ciceu este nu numai interpret de mare rafinament ce se deplasează dezinvolt in sferele muzicii clasice ca şi în cele ale jazz-ului, ci şi un autentic creator, un artist dotat cu sensibilitate lirică ce prinde în şuvoiul său inimile şi gîndurile celor ce îl ascultă. Ii mulţumim pentru faptul de a ne fi fost oaspete şi felicităm pe cei ce au făcut posibil acest superb moment al actualei ediţii a festivalului sibian! Seara a doua a festivalului a cunoscut şi ea cîteva momente remarcabile. O primă surpriză au oferit-o membrii cvartetului braşovean. Ne-am aflat în prezenţa unor cântăreţi profesionişti care realizează interpretări în consecinţă. Le dorim succes şi aşteptăm să-i reascultăm. Trio-ul „Cultural Evolution“ din Constanţa, animat de Corneliu Stroe, ne-a oferit un program în exclusivitate original. Fascinat de imaginea Orientului — toate piesele au trimiteri spre o tematică est-mediteraneană — Stroe şi partenerii săi, mai ales pianistul George Mănescu, dovedind inventivitate muzicală şi interpretativă demnă de admirat. O remarcabilă prezenţă în festival a constituit-o chitaristul german Joe Sachse, un virtuoz al acestui instrument, stăpînit de obsesia sonorităţilor orchestrale pe care caută să le smulgă instrumentului său solicitîndu-i permanent acordic şi ritmic. O meritată admiraţie a stîrnit evoluţia Trio-ului condus de Erich Gramshammer din Austria, un instrumentist format la şcoala jazzului american, un interpret cu extraordinare disponibilităţi stilistice şi tehnice. Oaspeţii austrieci ne-au oferit un recital de mare rafinament muzical, în spiritul celor mai bune tradiţii ale jazzului mondial. Seara a treia a festivalului sibian a avut şi ea momentele ei de neuitat. Primul l-a constituit „showu”-ul maestrului Johnny Răducanu care îşi merită supranumele de „Mr. Jazz" atribuit de criticul de artă Andrei Pleşu cu prilejul aniversării a 60 de ani de viaţă. Prezenţa în recital a saxofonistului Garbis Dedeian şi a două tinere cîntâreţe — am reţinut-o pe Cornelia Guliman — au dat un plus de diversitate recitalului din acest an. Un moment aparte al festivalului l-a constituit prezenţa contrabasistului rus Anatoli Babi, un muzician de postură internaţională ce ne-a oferit un superb microrecital pe parcursul căruia am admirat deopotrivă virtuţile sale tehnice dar şi disponibilităţile expresive unice. A fost o clipă, dar una de neuitat. După opinia celui ce semnează aceste notaţii, momentul de vîrf al actualei ediţii a festivalului sibian l-a constituit recitalul prezentat de Trio-ul contrabasistului francez Jean-Francois Jenny- Clark. Oaspetele este cu certitudine un mare interpret dar nici colegii săi nu sînt mai prejos. Saxofonistul Francois Jeanneau dispune de o paletă expresivă a sunetului — atît la saxofonul tenor cît şi la sopran — ce îl situează alături de marii interpreţi ai acestui instrument „rege" al jazzului. Am fost cuceriţi în aceeaşi măsură de vigoarea ritmică, de fantezia unică şi discreţia sonoră remarcabilă a bateristului Tony Robeson. Aşa cum frumos spunea inspiratul prezentator al festivalului, muzicianul Florian Lungu, „restul e jazz". Ediţia 1992 a Festivalului Internaţional de Jazz „Zae Ionescu" este o reuşită artistică. Desigur că, organizatoric, o seamă de lucruri puteau fi altfel. Ne-am îngădui o mică propunere: interpreţii şi formaţiile străine şi româneşti de certă valoare să fie programate în intervalul dintre orele 20—24. Aceasta in ideea că disponibilitatea de percepţie a auditorilor are limite dincolo de care totul devine „egal". Am propune ca orele de după miezul nopţii să fie rezervate „jam-session"-urilor atît de agreate de fanii acestui gen. Dar, dincolo de această propu- | nere, dorim să mulţumim ce- lor care prin eforturile lor or- | ganizatorice au oferit o ediţie bună a festivalului în acest An. ------------- WomaTOgAŢI