Universul Literar, 1927 (Anul 45, nr. 1-43)

1927-10-09 / nr. 41

«ȘI UNIVERSUL LITERAR Mușcați-mă cu mușcătura spaimei, Alintați-mă cu alintarea biciului, Goniți-mă pe câmpuri de întunerec Sfâșiați-mă pe povârnișuri galbene, Luați-mă... Astfel descântam eu, chemându-l. Și cum să vă spun fiorii dulci ce-mi înfă­­șurau trupul ca un g­ulgîu? Când numai sclipeau decât stele înghețate ghiceam în nări cârduri de făpturi nevăzute ce alergau vestind zorii. Atunci eu sufeream și înțelegeam ura diavolului pentru di­mineață. L­umină — iar lumina îngăduie să vadă toți. Cum mă desfătam răstur­­nându-mă în brazde de întuneric, furi de frunzele putrede purtătoare ală­de miresme, alături de c­eli ipocrite și meș­tere în răutăți, alături de șerpi buni și blânzi, cari sug sângele pe cărări fier­­binți și schivnicesc în scorburi cu văz­duhul îmbălsămat a tăciune... Și mi s’a arătat, într'o noapte — Dia­volul Vouă, celor ce mă cetiți sub lămpi de jăratec rece, vă dezvălui marea tai­nă. Diavolul era alb, sfânt și schim­mic. El pred’Vă renunțarea la lume. Și el dă­ruia palate cu stânci umede. De ce nu ve­ ti să mă credeți ? De ce mă socotiți profet mincinos ? De ce nu voi t­ să credeți moartea soarelui ? As­­cultați-mă. C«a d'o+ai ispită a dinvolii'nî , să-mi părăsesc lumea A fost atât de greu... Dar acum am izbutit. Am trecut dincoa­ce. Tăcea ot, sti cât e de prăpăstios dru­­mul. Fu v‘am strigat mult : îndrăzniți, sî-i urea+i. F­ar­na”e fo’le nu v‘cu ajuns San n‘ati stint unde să mă găsiți ? Un­ecnoul acesta de seară, neguri s‘au Pră­vălit de pe sumerele v'nete ale vârfuri­lor Neguri ne cari nici un răsărit nu le mai va mai împrăștia. De ce să mă rdâng ? Fu — voi rămâne. Intelegeți voi fermrea de a ni­meri cu pom­nifi cu trnnurile celorlalți, de a ră­mâne stăpân de 3 porunci, a îndrăgi și a rod* în spin+e ? Tu te1 o goți voi daro_ pen cam ar trebui să vă m­urindți. astăzi Find ultima zi a veas­tă ? Ar trebui să vă tâncuîti și să stricați : Diavol, de ce nu te-am ascultat ,sni+a, de ce nu t’-am indix­ it otrava, de ce nu i-am urmărit pact'* ?... Voi asteptatî să vă dezvălui marea taină. Dar cum să împlinesc eu fin*nl acee*n înspăimântător ? Cum veți putea înțelege că eu sunt ven­it de departe ? Veti ceti maldărul acesta de foi și veți af’a s+rnnîa poveste­a vieț­i mele. Dar oamenilor, cunoașteți voi trist ctea celui Care a rămas singur, pe care nimeni nu-1 poate înțelege tocmai pentru că pi a în­țeles prea mult ? Nu-mi pomen­it de bărbații noștri de seamă, neînțeleși în viață și înțeleși după moarte. Nu-mi pomeniți de gânditoril vostru, ce acopăr cărți cu întunecimi de ale minții, sau condării fără folos, sau neghiob­i bă­trânești. N­eJeger­ea sau neînțelegerea lor e omenească S-an găsit și se vor găsi oa­meni cari să nu-i înțeleagă. Dar voi bănui’* spaima sufletului care a trecut dincolo? Sufletului care a coprins mai mult decât va putea coprinde vreodată orice suflet omenesc ? Oameni, am scris durerea mea am scris'o cu lacrimi și cu sânge. Acum vețî zâmbi. Dar așteptați și cetiți mai departe... Iar greșesc. Iar irit că din noaptea a­­ceasta nu se va mai ridica niciumil. O'ne să mă înțeleagă, cine să mă plângă ? Șapoi — de ce să aștept înțelegere și mângâere de la o turmă de murinzi, cer­cetând cu ultimele lumini ale ochilor soarele mort ? Adevărul, oamenilor, n'ați voit să-l înțelegeți. De acum , e prea târziu. Ascultați. Eu nu am fost totdeauna cel ce sunt astăzi. Cineva, fiul diavolului, a murit în mine de mult, cine știe de câți ani. A murit întâi trupul. Am murit apoi în suflet. A murit, la urmă, și fiul diavolu­lui. Și a murit cu voia Diavolului, cu silința lui. Pentru a patra oară m‘am născut. M‘am născut la o viață stranie, fantastă, pe care cu greu o veți înțelege, pătrunzând paginele scrise. Dacă brațul nu-mi va tremura, dacă sufletul nu se va înflăcăra dacă mintea îmi va rămâ­ne hotărîtă și semnă — voi putea scrie fără să mă turbur si cu destulă limpe­­zi c’tine ca să pricepeți voi. Aii aflat, asa­dar, taina oamenilor cari se nasc d­in Diavol si rămân s+ăeâei pe un castel s’ pe o ceată de păpuși. Ei isi petrec viata bupă cum se cuvine, a­­dică visând.o. Dacă vor, îi înconjoară trupuri cu dorînzi, crepte cu șt­ință, co­voare cu bogății. Viata lor, toarsă din țsn’ta diavolului se sfâșește sorbind în miere și lapte. De multe or se va po­vesti despre asemenea oameni în poves­­t­ea vieții mele Pentru că eu însumi, fin al diavo­ elui am pe+venit an’- după ani în castelul acesta alătur: nu pănnse- se mele și cu ura îmrm+r’va voastră oa­meni de carne și de duh, amarnici și crunți. Dar, un fapt Înspăimântător s‘a pe­trecut «limă epem. Am murit. Am num­i, — înțeleg rpfî­n Cel ce sere Ce sânveți tu’. Cel ce vă pf’vod­i» p­n C”ec.fe^nl min_ teînî cum vă târâtî ultimele ceneuri în întuneric veșele — p nn altul, *Wp mi-a parnas *n sufletul de acum rec*t auiiniî­­rea onfle+idni ce fusese ma* inain+e ci numele ce_ț port încă Făugurele facturi pe care le am auzea — e pole peais­prezece pănuși, au înteles fantactica durere a viet­i mele; aceea de a-si ucide sufletul vebit pe un suflet strein, coborât din­­tr‘un al* cer, si întrucât.. Gredezi că mă m­ăng vouă . Gredezi că cer mângâiere ? Vă scri. pentru că’ a­­ceasta este o poruncă — pe care nu o p*P+a>fi în­ folf.jrp» La­­ sfârsit. Mi-a rămas numai un colt, pe a treia foaie Si trebue să vă spun și trebue să vă mărturisesc. . Tar nnae+on— noaptea,­ câte ponseri o vor noule ? Chi­nu­­t:-vă ochii și lăcrămați • aceasta treia foaie, cu sângele proaspăt ,și roșu, a și trist — se pogoară acum către voi. Astfel se sfârește .,Apo­calipsul soarelui mort“ și începe „Povestea păpuși­lor“. MIRCEA ELIADE In timpul războiului mondial, pe când aeroplanele germane asvârleau bombe asupra Parisului, un grup de cetățeni observară spre Sud-Vest o lumină. „Iată reflectorul unui aeroplan ger­man“, strigară câțiva. Baillaut, directorul observatorului as­tronomic din Paris, care se afla în apro­piere, zise foarte lin­știt . ..Nu e nici un reflector ; e planeta Ve­nus.. . Ce planetă Venus ? Acesta e spion german !“ Și venerabilul Baillaut, descoperi în acel moment, mii de stele verzi, cum nu văzuse niciodată ne bolta cerească. * Un matematician convins, foarte ner­vos, târguind ceva din plată și luân­­du -se la teartă cu precupeața, îi z:se ca si când s-ar fi aflat în clasă . ..Să-ți fie rușine, piramidă trunchiată, octaedru neregulat, tangentă anormală, specie de sector...“ Un domn care avea o carte de in­­trare la observatorul di­n Paris, pentru a observa o eclipsă de soare, sosește prea târziu. ..Cunosc prea bine pe Arago“, spuse servel or’din. . și cred că va avea bună­tatea să reînceapă pentru mine“. Cleopatra făcu prinsoare cu Anto­nius că va consuma singură la o masă zece milmane de sesterți. Ea începu prin a îneb’ti cu vin o perlă de c’nci m­lioane. Cleopatra se pregătea să facă acel­ș lucru cu a doua, când Pianeus, judecătorul prinsoarei, îi liă perla și p­entinfă prinsoarea pierdută de Anto­nius. Perla rămasă fu tăiată și transfor­mată într‘o pereche de c[ree* neutru Venus din Pantheon. Și astfel jumătate din masa unei curtezane făcu podoaba unei zeițe. w ^Pianistul Kalkreuner ține foarte mult la particula „von“ care preceda numele său. — Șt­ii. z­se el, într-o zi, unui cunos­cut, că noblețea familiei mele își are origina din timpul cruciadelor ? Unul din străbunii mei a acompaniat pe îm­păratul Barbarosa 1 — La pian ? întrebă celălalt. * Preotul Arnaud. — un admirator pa­sionat al lui Gluck — avu acest spirit deosebit. — In fine, spunea înaintea lui un o­­braznic, muzica lui „Alceste.“ a căzut.... — Da, răspunse Arnaud, a căzut din cer. ZOE JLECCA

Next