Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)
1885-09-01 / nr. 307
2 Un suprefect model. Suntem informați dintr’o sorginte sigură despre conduita subprefectului plășel Bolintinu, jud. Dâmbovița anume Theodor Theodorescu, (fost comptabil la Percepția culórei de Roș din Capitală). Acest domn ’și permite a bate într’un mod barbar pe primari și notari, astfel a bătut pe primarul comunei Lunguieț anume Dumitru Theodorescu din care causă e aprope de marte. Afara de acestea a avut curagiul acest sub prefecta cere 150fr. de la arendașul comunei Croim, pentru ca să ’i apere de urmărirea ce ’i se făcea pentru neplata datoriei către creditul agricol. A impus consiliului comunal din comuna Potiogî ca să -i vează 3 pogone pământ (avere comunală); acest pământ era ținut în arendă de jidovul Somin din Potiogî, amic al subprefectului, pentru o sumă mică; a avut chiar îndrăsnicla a dicta însuși închierea ce avea să facă consiliul comunal în privința acestei înstrăinări ; din fericire, consiliul comunal s-a impotrivit cu demnitate, deși subprefectul Theodorescu amenința cu bătaia pe membrii consiliului. Motivul de refuz al consiliului a fost că suma oferită era forte mică în raport cu valorea pământului și venitul ce produce clădirele după densul. Aceste fapte lovesc în prestigiul partidului liberal, și credem că nu vor mai fi tolerate de d. ministru de interne, I. C. Brătianu, și va face ca acea plasă să fie scăpată de un subprefect fără capacitate, abuziv și bătăuș. —x— Balc.—In comunele Soveja și Jariștea jud. Putna, angina difterică a început să bănuue printre copii iar în comuna Iegu același județ sunt peste 20 locuitori bolnavi de tifos. Avisu lui medic respectiv și celui al județului, scrie „Adevărul.“ —x— Incendiu.—Ni se scrie din Galați că ieri napte pe la orele 1 a isbucnit un incendiu în strada Gradinei vechi, care a consumat niște case și un grajd cu fân, au ars și 4 cai și 2 vaci proprietate a unor lipoveni birjari ; totul a fost asigurat la Dacia; focul s’a localizat prin ajutorul pompierilor. Se zice că s’ar fi dat foc înadins de către vr’un făcător de rele. IS Toixtsiti Telegramce Viena, 29 August. Ex.Chedivul Egiptului, Ismail-pașa, călătorind în cel mai strict incognito, a sosit aici ieri fără din Neapole cu o suită mare. Barcelona, 29 August. Zgomotul despre un atentat asupra consulului german este absolut fals. In Barcelona n’au fost tulburări. Berlin, 80 August. După „Noua Presa Liberă“ se crede că situațiunea regelui Spaniei e compromisă; revoluțiunea e amenințătdre. UNIVERSUL.—(1 SEPTEMBRE 1885) Viena, 30 August. împăratul va deschide Reichsrattul din Viena la 26 curent și va pronunța un discurs cu această ocasiune. Be grad 30 August. Trei complici ai asasinului lui Jakolievicî au fost arestați. Geria 30 August. Vaporul „Villa de Malaga“ s’a scufundat in împrejurimile Savoei; 16 călători s’au înecat. Caii, 30 August. Biuroul Reuter anunță : In Kassala lucrurile stau bine. La 15 August garnisana a încheiat un armistițiu cu Hadendova I, după ce aceștia s’au învrăjbit cu alte triburi. Avantgarda abisină s’a pus în mișcare spre a despresura Kassala. Alte 10,000 de omeni pornesc pe la 11 Septembre. Neapole 30 August. Holera a isbucnit la Palermo. S’au constatat 5 morți. Paris 30 August. Situațiunea sanitară a Tulonului, a Marsiliei și a Spaniei e aceeași ca ieri. CRONICA BUCURESCEANA Sâmbătă 31 August. Sosiri.—Au sosit în capitală d. Alexandrescu, prefectul județului Buzău, împreună cu familia d-sale și d. Iorgu Radu, prefectul județului Vasluiu. In amintirea luărei Griviței, Calea Victoriei și alte strade s’au împodobit ieri cu drapele tricolore. S’a făcut Te-Deum la Mitropolie unde au asistat toți miniștrii și înalții diregetori și a avut loc revistă de trupe. Căci opt ani s’au împlinit de când bravii noștri, disprețuind focul ucigător, au călcat cu bărbăție acea redută care împrâșciase atâta marte. Să aducem omagiu eroilor a cărora cenușia se odihnesce în pământ străin pentru mărirea neamului român. — o— Consiliul medical superior al armatei s’a întrunit Jouî și s’a ocupat cu visum et repertum al medicilor din Constanța făcut cu ocazia morței elevului de marină Petre Rusovici, bătut de căpitanul Mănescu. Consiliul a constatat că mortea numitului elev de marină a provenit din lovituri violente. Da șef al poliției Comunale este rugat a visita, cel puțin de urît, strada Fântânei la No. 2, și stradele din delul Spirei, și se va convinge în ce stare igienică se află. Afară de acesta nu ar face voü să observe magaziele de scânduri de la băcanul Sălcianu, din curte, care în acest moment le acoperă cu tinichea fără a avea autoritarea primăriei. Dar în curtea bisericei Brezoian (lângă Tribunal) ce este acolo ? Merga numai și va vedea. —o— Bonurile de milă de la ministerul instrucțiunei publice pe trimestrul 1 anul curent pot fi presintate la minister la secțiunea comptabilității, în tote zilele de lucru de la 12 până la 4 ore, spre a fi achitate. Cei ce nu locuesc în Capitală vor trimite bonurile lor în scrisore recomandată, adresându-le d-lui director general al ministerului; plata li se va face de casieria generală a județului în care locuesc. —6 — Scotele private—Ministerul instrucțiunei a dat o circulară către prefecți ca să nu închidă de la dânșii nici o șcală privată ci să aștepte întru acesta ordine de la minister. Noi am atrage atențiunea d-lui ministru asupra școtelor evreeșce fregventate de copii evrei de la 7 ani în jos. In aceste școle nu se învață decât talmud și dascălii sunt nișce ființe bizare care rare ori se arată la lumina țilei. Fiecare din aceștia nu are mai mult de la 8 până la 15 copii iar localele le au prin subteranele prăvăliilor sau prin alte locuri murdare. Când un copil n’a ținut minte ceva îl bate de ’i zăpăcesce. Un evreu chiar ni s’a plâns că copii lui sar noptea din pat, de spaima bătăilor. Scoli de acestea (Froebiliane) sunt și în Bucurescî, dar prin orașele de provincie sunt posderie. In numele umanităței, rugăm pe d. ministru să se intereseze. —o Diua patronului geandalmiilor călări din capitala fiind ieri, s’a organisat o masă pentru soldați chiar în cazarma lor. Ofițerii au mâncat cu soldații d’împreună și se zice că veselia a fost deplină. D. căpitan Fănuță a ținut un discurs frumos. — o— De Sf. Alexandru, ziua onomastică a M. S împăratului Rusiei, un Te-Deum s’a oficiat ieri la 11 ore la biserica Crețulescu unde a asistat colonia rusă din capitală, ministrul Italiei și al Austriei precum și alți demnitari. Miniștrii noștri au felicitat pe ambasadorul rus. Tot ieri fiind țiiua și a A. S. Principelui Bulgariei, un alt Te-Deum a avut loc în capela bulgară din strada Călărașilor. La acest Te-Deum au asistat d-nii miniștri Brătianu, Câmpineanu și Sturdza, d. D. P. Moruzi, prefectul capitalei, d. Al. Beldiman, agentul diplomatic al țărei la Sofia, d. Vilamoff, primul secretar al legațiunei ruse precum și întrega colonie bulgară. — o — Procesul Constantinescu-Kirilov s’a terminat ieri. Așa curtea se va pronunța în acesta privință. — o — la domiciliul d-lui Ocășanu ; asemenea s’au făcut aci o perchisițiune amănunțită. Asemenea perchisițiuni se vor face la mai multe pereane, spre a putea găsi scrisori iredentiste pentru a le înmâna d-lui ambasador austro-ungar. —x— Porcii iar s’au oprit d’a pătrunde în imperiul autriac, porcii români, bine înțeles. Ministerul afacerilor streine face cunoscut despre o disposițiune luată în acesta privință de locotenența imperială a Bucovinei. —c— Oameni de cuțite.— Ieri diminață la bariera Herăstrăului, țăranii Nae Radu și Ștefan Spiridon din comuna Urlați, aducând vin în capitală, voiau a-l trece fără a plăti acsizul. Controlorul Toma Pârvănescu, oprindu se la acesta, a fost amenințat de ambii țărani cu nisce cuțite. Mulțumită intervenției forței publice, controlorul a scăpat teafăr din mâinile culpabililor — o— Sinucidere.—Elena, servitore la d. colonel Leon din strada Primăverei. N ° 25, suferind de mult deja de bala urîtului, s’a hotărît de a se strangula. Biata femee s’a dus pe la orele 2 noptea într’un șopron, unde făcând un laț dintr’o funie, s a agățat acesta de un cuiit și s’a spânzurat. Din norocire, în acel moment tocjmai intră în șopron ordonanța colonelului, care audind sforăitul victimei a tăiat fringhia cu un cuțit. — S’a găsit un om mort în cârciuma lui Chiriță Duțulescu, de pe șoseaua Pantelimon, No. 3 ; mortul era un individ anume Ioniță Secarici, în vârstă de vre-o 50 ani, muncitor, care se afla de câteva zile în gazdă la d. Duțulescu. — o— Hoție. — Poliția a pus mâna pe Elias Marcu, din calea Văcărești, și pe Osias j Mehelstein din aceeași stradă, la cari s’au găsit bilete de bancă în valore de 4000 lei, cei ce bănuesc a fi furați. — o— o— Un incendiu era să coprindă alaltă: séra casele d-nei Caliopi de pa strada Sf. Apostoli. O servitóre punând lumînat rea prea aprope de perdele, acestea au luat foc și era să se aprindă și tavanul când la țipe ele servitórei săriră vecinii iși stinseră focul cu apă de plaie. — 6—Percursiții.—Ieri la orele 8 dimineța d. comisar polițienesc Varian însoțit de d. căpitan Stănciulescu de la gendarmî pedeștri și alți agenți polițienesc! a făcut perchisiție la domiciliul d-lui Ion Droc Banciulescu, secretarul societăței „Carpațiî“, căutând proclamații irredentiste, și alte acte ale societăței „Carpațiî“. Tot ieri diminață la orele 6 și jumătate, d. inspector de poliție Epureanu, însoțit de d. comisar Vutculescu și de mai mulți agenți au făcut o perchisițiune la domiciliul d-lui G. Săcășanu, unde n’au găsit nimic compromițător ; apoi s’a dus Efecte meteorologice. — Cât e praf, calea valea, de intră în ghete îl scuturi și pace. Dar când plouă și ghetele’s rupte , de’ți intră lichidul în măduva oselor și ți I se pare că calci în două donițî cu apă, atunci desigur situația e gravă și trebue căutat expedient. Piesa d’alaltă seră a băgat grijă în multe suflete. Astfel Gheorighe Dumitru, ne având cisme, nici bani, nici credit, a început un extrem care șii dacă nu l’a scos la capăt rămâne bun încercat. S’a strecurat binișor noptea în prăvălia lui Ștefan Rădulescu, unde ales gându’șî nișce ghete pe plac, era să iasă când l’au prins. Acum seodihnesce la arest. Weltst „Ti-si-varsu.la.1., MIETTA 2? -áA. CD 22 DOAMNA JORANNIE XIII. Arestarea. (Urmare) 264 — Eu nu vreau să te părăsesc, nu Vreau să te părăsesc ! exclamă Mietta. — Domnule, urmă ea întorcânduse spre comisar, me vei aresta și pe mine ! — Ordinul ce am nu vorbesce de d-ta, domnișoră, răspunse comisarul, mișcat de durerea fetei. — Te rog, domnule, te conjur, reluă Mietta, cu mâinile împreunate, sa-me cu tatăl meu. — Nu se pate, domnișoră. — Mietta, draga mea, fii cuminte, Ulise Mourillon, și mai cu samă nu plânge astfel. Ți o repet și -ți spun că poți fi fără grijă. Dar timpul trece și domnii aceștia mă așcepta. Mietta, dă mi o sărutare. Ea se aruncă suspinând în brațele bătrânului. Pe urmă Mourillon, desfăcânduse repede,li se pornind spre ușă. ■— Să plecăm. Mietta rămase un moment nemișcată și mută, pe urmă se repezi și ea afară din odae. Mourillon, între agenți, eșise deja în sală. Mietta vroia sa -i urmeze. Dar comisarul, care rămăsese în urmă o opri. Ea auși sunetul pașilor pe scară și în stradă un zgomot surd, apoi nimic alt decât o vîjtitură ciudată în urechi. Ușa apartamentului se închisese. De o dată ochii Miettei se acoperiră, nu mai vedea, se dete înapoi șovăind, scose un țipăt și cătlu leșinată, întinsă pe scânduri. Serviturea alergă în ajutorul ei și o ridică numai de cât de jos. Spre a face arestarea lui Mourillon, comisarul luase precauțiuni ca și cum ar fi fost vorba să pue mâna pe un făcător de rele formidabil, care ar fi putut fugi. Afară de cei doi agenți lăsați în sală, gata să înhațe pe Maurillon de s’ar fi încercat să fugă, patru alți agenți fuseseră puși de pază la pofta casei. Prezența acestora atrăsese mai întâi câțiva curioși apoi alții veniseră să se unască cu cei d’Întâi, și așa se formase înaintea casei o glota de mai bine de două sute persone. — Ce e ? ce e ? se întrebam — Un comisar de poliție și mai mulți agenți au intrat în casă. — Să fie vr’o crimă ? Nu se scie nimic. Intrebau pe agenți cari, nesciind nici ei nimic, răspundeau . — E o arestare. Vedend precauțiunile luate spre a împiedica pe individ ca să fugă, curioșii credeau că era vorba de o arestare însemnată. Dacă nu erau să pue mâna pe un ucigaș, apoi trebuia să fie cel puțin capul unei bande de tâlhari. Vroiau să vadă pe scelerat, pe ticălos. Odaea portăresei era înțesată de lume, se coborâseră într’visa toți chiriașii casei. Acolo, ca și în uliță, se faceau comentarii și tot felul de presupuneri Se scia că Maurillon se mutase înainte de termen, deci fugise, din locuința sa precedentă. De ce ? — Nu înțeleg nimic, țucea portăresa forte mișcată, se pare un om așa de cum se cade ! O bătrână care -și ascundea cu îngrijire trecutul, spuse că trebuia să fie ceva echivoc în familia Mourillon, dând să se înțelagă că el ar avea relații criminale cu fata pe care o trecea drept fiica sa. — Oh! nici să nu spui asta! exclamă portaresa necăjită, nu ’ți dau voe să vorbesci reü de domnișoră Mietta, care e bunătatea încarnată, cea mai dulce, cea mai nevinovată și cea mai cinstită creatură a lui Dumneeu. Și fiindcă toți, în casă, cunosceau pe Mietta și fiindcă ea soruse să -și atragă iubirea tuturor prin politeța, afabilitatea, frumusețea și candórea sa, aplaudară vorbele portăresei și Mietta fu viü apărată. Când, înconjurat de agenți și urmat de comisarul de poliție, Mourillon eși din casă și când văzură părul alb și figura dulce și cinstită a bătrânului, în glota se auriră exclamări de mirare, un sgomot mare de nemulțumire. Cum, acela era arestatul! Tremurau de compătimire. Palid și cu capul în jos, Mourillon plângea. Cei ce ’i vedeau lacrimile diceau: — Oh! bietul om ! — Oh! dacă are ăsta figură de tâlhar n’ași mai iei ce să fic. — Plânge, nu vedeți că plânge ? Dacă ar fi un scelerat n’ar plânge! Și mulțimea, departe d’a i se arăta vrăjmașă, era mișcată de sorta bietului bătrân și ’și arăta simpatia ce ’i inspira părul alb, lacrimile și figura de om cinstit a arestatului. Oprind o trăsură, unul dintre agenți deschise ușa și invită pe Mourillon să se urce înăuntru. Atunci nenorocitul scose un suspin, ridică în sus ochii spre ferestrele apartamentului sau, la una dintre care spera, fără îndoială, să vadă arătându-se capul blond al Miettei. In momentul acela, Lucian Morel, care abia sosise, se strecura printre mulțime ca să intre în casă. — Ce estă atâta lume aici! ce s’a întâmplat ? întrebă el. — Au arestat un om, un biet bătrân, i-se respinse. — Unde e? — Colo lângă trăsură, se uită în sus. Tinerul se ridică în vîrful piciorelor și recunoscu pe Maurillon. — Ch!lise îngălbenindu-se. Și renase nemișcat, ca de piatră. Emile Richebourg. [Va urma.]