Universul, septembrie 1885 (Anul 2, nr. 307-333)

1885-09-28 / nr. 331

f?12Ba * Diséra baronul de Keudell, ambasa­­dorul Germaniei la Roma, va pleca la Ve­neția, ca să -și prezinte omagele prințului imperial al Germaniei. * Se vorbesce că d.l Brătianu va veni în curînd la Roma. Italicus. UNIVERSUL—(28 SEPTEMBRE 1885) Npice din țară Regele la Galați.—­Aflăm, scrie „Vocea Covurluiului“, că dupe dorința exprimată de M. S. Regele, s’au presentat mai mulți d-nî comercianți, cari au expus suveranu­­­­lui durerile comerțului acelui oraș. — o— înecată,—Citim în „Democratul“: O copilă ca de 6 ani a locuitorului Ioniță Năstase Voinescu, din comuna Aricescu,­­ plasa Filipesci, județul Prahova, trecând Vineri la 20 ale curentei pe o punte, ce este acolo peste iazul rîului Prahova, a căzut în apă, care de­și nu era mare, dar fiind repede și copila înveluindu-se în rochița sa și neputând să resiste, a dus’o curentul pînă la o lésa, unde s’a găsit marta. —x — Apa rîulu­i Telejenul, scrie același diar, cu tóte ploile ce au­ urmat la timp în vara anului acesta, a ajuns să fie for­­te puțină în­cât pe albia sa nu mai cur­ge, afară de aceea ce se ia pe iazul de la Bucov, unde morile pot umbla fără în­trerupere. —x — citat în plasa Pereschivu asemenea fapte mișeriSse. Gavril Pașa la Galați. —­ Citim în „Poșta“ : Eri a sosit în orașul Galați cu vaporul de resboiu, bulgar, „Alexandru“, Gavril pașa Crestovici, fostul guvernator al Rumeliei. E. S. plecă de aci la Constantinopole. — x— Poc--Luni sara la Turnu-Mărele a fost u­n foc forte mare la barieră ; a ars un ban mare, împreună cu grajdul, nu­mit Harm Dracului. Focul a ținut de la 10 ore până la 3 din nopte. Din fericire, vântul nu batea, căci alt­fel întregul oraș ar fi fost în pericol. Pagubele, causate prin acest incendiu, sunt destul de simțitore. —­— Banditul Dragoș.—Sâmbătă sara, d. Senator N. I. Bujoreanu și proprietarul moșiei Voinesci din plasa Tuto­va, același județ, a fost avisat de banditul Dragoș prin un văcar al d-lui Bujoreanu, ca să pregatesca o sumă de 5.000 lei și să­­ i-o țină la disposițiune pentru Sâmbătă nóp­­te, amenințându-i că, dacă nu se va con­forma cu acest avis, va regula cele de cuviință. Bujoreanu, înșciințând la moment pe co­mandantul garnisonei, care se află postat în acea comună, precum și pe d. sub­prefect Tuduri, despre acest avis, îndată s’au luat măsuri de a concentra vre o 20 ameni spre siguranța personei și averea d-lui proprietar. Noptea de Sâmbătă trecu, fără ca Dra­goș să apară, însă Duminică i s’a trimes un nou răspuns d-lui Bujoreanu, amenin­­ța TirlnJ nu i se pară de glumă avi­sul ce i s’a făcut și să prepare numai de­cât suma de bani cerută, căci la caș con­trar, ori­unde îl va găsi, își va primi res­­plata. In urma acestui act temerar, d. Tu­duri a organizat imediat o poteră, punân­­du­se în urmărirea acestor cutezători tâlhari. Dupe părerea corespondentului care ne comunică acesta nouă metodă de brigan­­dagiu, scrie „Tutova“, cutezătorul ame­nințător nu ar fi banditul Dragoș, ci al­ți potlogari desertori, cari au­ mai e­xer­­ nS Toixtâții Telegrafice Constantino­pol, în Septembre. Se­­ zice în ore­cari cercuri politice, că Turcia nu va consimți să intre în nego­­cieri de­cât, după ce Serbia va înceta cu înarmările. Londra, 25 Septembre. Niște depeși din Cair confirmă știrea unei victorii repurtate la 23 Septembre de Abisinieni asupra Sudanezilor cari ar fi pierdut 3000 omeni printre care și șe­ful lor Osman Digma. Viena, 25 Septembre. Corespondența politică este autorizată să declare, că sunt lipsite de ori­ce temei știrile răspândite de pre­care (Harei cari­die că guvernul austro-ungar face pre­gătiri pentru a mobiliza trupe și că înar­meza corăbii de resboiü. Londra, 25 Septembre. Lord Salisbury va asista azi la întru­nirea electorală la Newport. El va expune politica Engüterei în Orient și va zice că cabinetul e gata să accepte faptele înde­plinite în Rumelia, dar menținând drep­turile Sultanului și respingând pretențiu­­nile formulate de Serbia și de Grecia, pentru o mărire de teritoriu. Viena 25 Septem­bre. Camera deputaților.­Stângă a inter­pe­­lat pe guvern în privința atitudinei sale în fața luptelor naționale ce se produc în Boemia. Scutari 26 Septembre. Se depeșază „Corespondenței politice“ din Viena că mareșalul Weissel-Pașa pri­­cuinri pritare, a năbușit desordinele ce se produseră în regiunea Graiovei. Provincia a fost pusă în stare de asediu. Weissel-Pașa a ordonat ca locuitorii să fie dezarmați și a chemat pe șefii tribu­rilor resculate. Aceștia au­ venit pentru a declara că se supun. Constandinopol 26 Septembre. Cale indirectă.­­Ambasadorii s’au în­trunit Duminică în timp de 4 ore și ieri în timp de o oră. Pățiindu-se un secret absolut asupra deliberărilor, este greu de a obține informațiuni. Cu tote acestea, după deducțiunile trase din diferite între­țineri, pare că ambasadorii ar fi atins fire-cari cestiuni cu unirea personală a Bulgariei cu Rumelia, depunerea prințu­lui și constituirea celor două provincii. învoiala asupra soluțiunii acestor ces­tiuni pare că nu s’a obținut și nici nu s’a încercat într’un mod serios ca să se obție. In sfîrșit, ambasadorii s’ar fi înțeles a­­supra trimiterea unei depeși identice gu­vernelor lor respective, depeșă care ar determina măsurile proprii pentru a îm­­­pedica ori­ce ciocnire între Turci și Bul­gari și pentru a ocroti pacea, a cărei menținere pare că e dorită forte mult. Ambasadorii nu se vor întruni proba­bil înainte de a fi primit răspunsul guver­nelor lor. Se confirmă că Englitera, Germania și, după cum se pare, și Italia vor susține pe prințul Bulgariei contra Rusiei. O nouă circulară a Porții, referindu-se la circulările precedente, arată trebuința unei soluțiuni repegii, a cărei urgență se simte din ce în ce mai mult în fața gra­vității situațiunii și a înarmărilor greco sârbe. Sir D. Wolf visitază des pe miniștrii. Circulă din nou spirea unei înțelegeri a­­propiate asupra preliminărilor propuneri­lor engleze. CRONICA BUCURESCEANA Vineri, 27 Septembre. M. S. Regele, cum am anunțat data, a sosit ieri în capitală, la orele 6 și un sfert p. m. Trenul regal s’a oprit la gara Cotroceni, unde M. S. a fost primit de d nii miniștri, de d-nii generali și de d nii ofițeri­ din garnizonă, precum și de mai multe persone oficiale. M. S. a fost întîmpinat la gara Buzeu de către d. I. C. Brătianu, președintele Consiliului și de d. Nacu, ministru de justiție. Sosiți. — Au sosit în capitală, d. V. Alexandri, ministru nostru la­­ Paris; d. Gheleme, prefectul jud. Botoșani, și d. major Casimir, adj. al M. Regelui, întrunire publică. — Aflăm că la 6 octombre orele 2 p. m. se va ține o întrunire publică în sala „Orfeu“ de către opoziția íntrega unită ; se zice că la a­­cea întrunire vor interveni representanți din fie­care oraș din țară. Demisiune.­D-l Bălăcianu a adresat d-lui Vernescu o scrisare, în care declară că se retrage din comitetul partidului li­beral conservator. — o — Ruși și Șerbi la Bucuresci.—Unul din raportorii noștri ne informeza că alal­­tă­ieri, Miercuri, au sosit în capitală de căpitan Nicolaiev, aghiotantul marelui duce Nicolaie, precum și doi emigrați șerbi, Bogie și Popovici; acești din urmă erau însoțiți de un număr pre­care de ruși. Toți au plecat spre Bulgaria prin Giurgiu. —o— —o — D­oul Prefect de poliție.—Eli­sara nu s’a plâns căruțașul G. Stoian, din șoseaa Pantelimon No. 88, că a fost bătut în mo­dul cel mai barbar de sergentul ce pdrtă No. 614, postat lângă biserica Albă, pentru că a trecut d’a curmezișu prin calea Victo­riei ca să mergă acasă; ast­fel de cas s’a repe­tat de mai­­ de multe ori contra lui G. Sto­ian. Rugăm pe d. Prefect a pedepsi pe culpabil.-----­O profanare.—Ni se relateza : cu o­­casiunea dărâmărei vechilor clădiri și re­construirea din nou a altora în curtea bisericei „Spirea Veche“ s’a desvelit o mulțime de morminte, ast­fel că osele omenesc­ stau aruncate prin curte, prin clopotniță etc. Acesta fiind o profanare, rugăm pe cei în drept a lua măsuri pentru ca, acele ose să fie transportate cât de curând la vre­un cimitir. —o— Un furt.—D. N. G. Ionescu, eșind ieri din o prăvălie, observă că ’I lipsea portofoliul cu 600 franci în bilete ipote­care și alte chitanțe ce avea în buzunar, un domn C. A. ce era în urma sa prin­se pe pungaș care avea acel portofoliu, ce-l găsise pe trotuar, de­ore­ce căduse din buzunarul d-lui N. G. Pungașului ’i s’a dat două palme și o piesă de 2 franci. Un nebun.—Ieri s’a condus la ospi­ciul Mărcuța un jidov, ce înebunise pe drum; el venise din Basarabia în Capi­tală cu trenul de Marți diminață. —o— Un fapt barbar.—­Un domn din capi­tală ne relateza, că Sâmbătă, 21 curent, ofițerul de­­ poliție Nae Arvatu, fiind tur­mentat de băuturi spirtuase, a venit în stabilimentul de măcelărie al d-lui Petre Raiciu, din strada Bucur No. 3, cerându’i forțat a’l da câte­va fleici gratis; măce­larul, nevroind a’l da fără bani, a fost bătut și insultat de ofițerul Arvatu, iar după aceasta s­ a închis la secția 34, unde a fost bătut din nou, când inter­venind mahalagii, abia atunci a fost eliberat din închisore. Atragem atențiunea d-l­ui prefect Mo­­ruzi, fiind siguri că va pedepsi cu asprime pe numitul ofițer, în cas deca se va a­­deveri. —o— Nedreptate.­­— Ieri s’au presentat la redacția nostra d nil Pârvulescu Ion și Tănase Stănescu, arătând că, ducendu-se a cere la Primăria Capitalei câte o func­ție, mai cu sema că au luat parte și în resbelul din 1877—78, au fost, d’impreună cu alți 11 inși, dați în brânci din sala de’așteptare și insultați de către aproéi pri­măriei, sub cuvânt că încurcă lumea. Ne­putând crede că acest act de brutalitate s’a îndeplinit din ordinul d-lui locțiitor de primar, de­ore­ce ’i cunoscem în destul amabilitatea, cerem a se înfrâna slujbașii cu ast­fel de purtări către publicul ce visiteza localul primăriei, fie pentru ori ce afacere. —o— iF’oîța, „TD'xai-varssj'u.l­u.r., ~ ‘­­ 283 M­­I­E­T­T­A PASTEA P­A. T­H­­A DOAMNA JORAMNIE XXI Tatăl și fiul (Urmare) Se îmbrăcă în grabă, luă un panel și eși să cumpere de mâncare. Când se întorse, peste o jumătate de ceas, găsi pe fiul său stând pe un scaun. Lucian avusese vreme să scotocasca pretutindeni prin odae; afară de doi na­poleoni, ascunși în fundul unui sertar, nu mai descoperise nimic, care sa -i informe­ze despre lucrurile pe care vroia să le scie. Cu tote astea, suma mică pe care tatăl său o poseda, î l făcu să pricepă că Morel nu era instrumentul de căpetenie în complotul urzit contra lui Mourillon și contra Miettei. Deci instrumentul de căpetenie al domnei Jérannie era domnul Jacques, care dădea cu economie com­plicilor săi o parte din suma de bani, pe care trebuia s’o fi primit. Lămurind acest punct, Lucian se apu­case să cugete asupra măsurilor, ce tre­buia să ia. — Ei bine, îl întrebă fostul legător, esc! mai bine, acum ? — îmi pare că da, dar capul m'-e tot greu, amețit.... Veții, n’am dormit noptea, noptea nu ne culcăm, rătăcim,... vînăm­ pe burgheșî. Noptea trecută, tovarășii și eu am făcut ce­va de minune , aurul pe care ’l am aici, în buzunar—patru sute de franci—ei bine, o partea mea din pradă. — Copilule, tu faci parte deci din­tr’o bandă de hoți ? — Ei, nu ghiuișeși ?... Aide, destul am vorbit. La masă, mi-e fume, după ce voi mânca, va merge mai bine. Morel, care -și contempla pe fiul său, care acum îl găsia vrednic de densul, puse însă un capăt admirației sale părin­tesc­ și acoperi masa cu lucrurile ce cum­părase­­ patru sticle, pecetluite cu ceară, de vin vechiu, de cel mai bun, ce găsise în mahala, salam, șuncă și un puiu fript, încă cald, apoi un litru de cognac, sau vândut ca atare, un litru de chartreuse, unul de absint și unul de rachiu, ficere preferată de fostul țesător, dar după ab­sint, cu tote astea. Cum se vedea, aveau mâncare și bău­­tură pentru șese. — Copilule, am cheltuit două-­leci și opt de franci, Ilese Morel. — Tată, opreșce restul,­­U3e Lucian cu un gest imitabil, e pentru deranjarea ta. — Copilule, ești un fiu cum se cade , te-ai schimbat spre bine, și apoi ai aerul și purtările unui domn mare. — Să mâncăm, d*30 băiatul, care fiin­­du-i într’adevăr fume, începu să mănân­ce cu poftă. El avea de gând să îmbete­­ pe tatăl său, a ’i duce apoi, încet încet,*să ’i fa­că destăinuire; dar observă că Morei se părea, bea puțin, și chiar—lucru neauzit, turna apă în vin. — Ah ! ah ! se gândi Lucian, el are ce­va de făcut în curând, trebue să -l țin bine. Peste o oră, Morei se pregăti să eșc. — Ce faci după prânz ? întrebă el pe Lucian. — Nu se ia. Am venit să petrec totă noptea .Una cu tine. — Dar eu am să ei. — Ah! — Am o întîlnire , o afacere seriosă. — Nu vreau să te supăr, nici să te împedic de la afacerile tale. Intr’acest timp eu vom­ trage un somn. Disera vom avea vreme să dormim , te vom­ părăsi pe la miezul nopței, ca să mă întîlnesc cu tovarășii. — Ei bine­­ fie.... Dar dacă ai poftă să eși la preumblare, nu lua cu tine au­rul ; locurile astea nu ’s sigure; și pune cheia în gaură, scrî­m o ascund tot acolo. — Am priceput, tată, dar n’am nici o poftă să umblu haimana. Morel mai făcu alte recomandații fiului seu și plecă. Abia ajunsese în capătul scărei și Lu­­cian­e și la rîndul său din odae, închise ușa, ascunse cheia în gaură și se repedi după tatăl meu, pe care avu vreme să ’l zărască tocmai când, părăsind strada O­­ricine, intra într’o uliciora îngustă și în­­tunecosă. Pe când umbla cu precauțiune, ascun­­dându-se cât putea mai bine și lăsând pe tatăl său la o distanță bunicică, băiatul nu perdea pe Morei din vedere. AI urmă­ri ast­fel un sfert de oră, până ce -i ve­­­ni intrând în casa domnului Farfouillet, care devenise de puțin timp locuința lui Jacques Vernier și a tovarășei sale, Lucian ghici că­duseseră acolo pe Mie­­tta. Se apropie de casă, dar ea se afla, cum am spus, între curte și grădină; pe de altă parte, zidurile curții erau forte înalte. Lucian nu putu vedea nimic, nici din stradă, nici din uliciora. Și în zadar as­culta , nu aur fi nici un sgomot venind din casă. Ocoli grădina­ri observă că în partea opusă uliciorei era un teren necultivat, vast, înconjurat de nisce uluci vechi și putrede. Fără nici o greutate scose un pat și intră în teren. De acea parte, ca și de cele­l­alte, era un zid, dar acel zid era năruit și avea o gaură mare pe care Jacques Vernier nu se ocupase să o astupe. Printr’acea gaură, Lucian putu în sfîrșit vedea casa de la coperiș până jos. — O curată temniță­­ cugetă el. Temându-se să nu fie ved­ut, nu cu­teză să pătrundă în curte. Peste puțin, tăcerea care luă locul huruitului unei trăsuri, îi dete bănnele. Aprope pe dată aud­i nișce glasuri, pe care le recunoscu că riii erau ale tatălui său și ale domnului Jacques. Inima începu să -l bată cu putere. Putu să vadă pe Jacques Vernier a­­lergând repede spre porta, pe care o deschise unei femei îmbrăcată în negru

Next