Universul, ianuarie 1886 (Anul 3, nr. 407-431)
1886-01-15 / nr. 417
ANUL III—No. 417. 5 Bani în Capitală.—10 Bani în 2»revine le ABONAMENTE PENTRU CAPITALA: Pe un an ~ Lei 18 Pașe de luni ... „9 Pe trei luni „ 4.50 Pe 1 luni ... . 1.50 Apare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA "^^ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESTI. ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE : Pe un an - - - - Lei 20 Pa știe luni- ... „10 Pe trei luni- ... B » Pe 1 lună - „2 MERCURI, 15 IANUARIE 188«. Bucuresci 13 ianuarie Prin noul proect de lege al instrucțiunei se sporesce orarul profesorilor, sporindu-li-se tot d’o dată și onorarele. N’avem nimic de $is contra sporirei onorarilor de pre ce tragem nădejde să se complecteze personalul didactic cu omeni tot mai serioși, care trebue să ’și gasesca în salar mijloc suficient de traiü, d’împreună cu familiile lor, și să nu mai umble dupe alte resurse, ca pană acum, să ’și întrebuințeze timpul liber în a se aprofunda în obiectul lor, sau în a găsi noul moduri de propenimente, așa cum fac profesori în alte țări; sa producă o carte de valore, care să conție lucrarea lor originală, iar nu o prosta compilare sau o traducere deplorabilă, lucruri ce prezintă aprape tote cărțile nóstre didactice de ațir, așa încât școlarul ’și cheltuesce tostă puterea minței cu înțelegerea textului și nu ’i rămâne decât forte puțină vlagă pentru obiectul în sine. Deci dacă suntem pentru a se pune profesorii în poliție să producă cărți bune, ne declarăm în contra sporirea orelor de prelegere. In adevăr, numai acela care a fost profesor și a voit să ’și dea bine lecțiunea, scie ce muncă doborîtore presintă un ceas într’o clasă de 30 de elevi numai, cu atât mai mult într’una de 90 de elevi cum sunt forte dese la noi. Pe lângă desvoltarea subiectului într’un chip totdeauna diferit, începând cu punctele care deștăptă interes, dascălul trebue mereu să aibă în ochi pe fiecare elev, prevenind astfel nebăgările de semit, distracțiile cari mai de ordinar aduc neînțelegeri și vătămare disciplinei. Un ceas petrecut bine în clasă, în compania atâtor minți pe care le-aî dus într’un loc nou, pare o epocă și spiritul are nevoie d’o odihnă imediată spre a fi în stare să reîncepa munca cu același succes încă o dată sau de două ori în ziua aceea. Dacă până aici însă se vedeau profesorii alergând din scală în scală, trecând din lecțiune în lecțiune, nepărând câtuși de puțin obosiți, acesta nu însemna că ’1 făceau datoria și că e cu putință și omului conșciincios să facă astfel. Lecțiunele făcute așa, de formă, au dat până azi cele mai primejdiose resultate. Elevul, cunoscând singur că nu învăța nimic, că și perdea timpul în zadar, nu dobândea nici o stimă pentru profesor. La cea d’inter ocasie se resvrătea contra lui, se comiteau scene ridicule care, prin imitație, se reproduceau și în alte orașe ale țărei. Nu mai punem încă deprinderea de nepersistență ce contracteza copil, ducând’o cu dânșii în viața ordinară; profesorul, se scie,comunică școlarilor chipul seu d’a lucra și ’i comunică cu atât mai lesne cu cât el înclină spre lene, spre neîmplinirea datoriilor, cari par tinerime grele mai presus de ori ce. Când dar munca adevăratului profesor este și trebue să fie atât de penibilă, când atârnă de la densa atâta bine sau rău, nu trebue a li se mări numărul orelor de prelegere, dar trebue în schimbul sporirei salatelor, să li se impue obligația d’a forma țărei o tinerime învățată și harnică și deprinsă cu discernământul, d’a da școlei cărți bune și originale. Negreșit, vor fi mulți cari vor zice că pot să dea lecțiuni mai mult de trei ore pe zii numai spre a pune mâna pe apantamente mari, dar să nu li se ia în semn căci sau nu spun drept sau nu ’și înțeleg meseria. DIN BERLIN (Corespondența particulară a „ Universului 119 ianuarie. La 25 ale lunei trecute, Leon XIII, papa Romei, după ce trimisese guvernului nostru și celui din Madrid propunerile spre a resolva prietenesce conflictul Carolinelor, adresa o enciclică tuturor arhiepiscopilor și episcopilor din Prusia. El începe spunând că vroia de multă vreme să se adreseze episcopilor din Prusia, spre a trata cu ei despre condițiile catolicismului în Germania. Mai avea apel și dorința de a se bucura de concordia, ce se face din ce în ce mai puternică, între catolicii din Germania și episcopii lor. Episcopilor din Prusia papa nu mai găsesce de trebuință de a le aminti luptele ce susținu Vaticanul contra guvernului din Berlin, din causa legilor din Maini. După ce urmeza pe tonul acesta o bucată bună, lăudând stăruința catolicilor germani și zicend că ei deși loviți prin lege n’ai fost mai puțin fideli domniei civile, papa vine la partea cea mai importantă a enciclicei sale și care, mai mult decât la episcopii catolici, se adreseză la guvernul prusian. Papa țice că, însuflețit de dorința fierbinte d’a restabili concordia și pacea cu Germania, pe nișce case solide, nu neglija de a înșciința pe guvernanții din Berlin că era gata să se arate condescedent față cu voința lor, până acolo unde ’i îngăduia consciința. Dar pentru ca acesta concordie să fie cu putință, ar trebui—și e neapărat— ca disposițiile contrarii preceptelor catolicismului să fie excluse din legea civilă. Ar dori Leon XII ca să se elimine din legile statului nostru disposițiile ce opresc episcopilor exercitatea libertăței lor și le interzic d’a guverna biserica după placul lor și d’a educa tinerimea în seminariî tot după placul lor— ce se ascunde însă sub numele de prescripțiuni canonice în cașul acesta și de norme divine în cașul întâit. Educația tinerimei, cum vedeți, e una din grijile mari ale papei. Leon XIII apoi—și aici nu se arată tocmai condescendent- amenință că, deși doresce concordia cu Germania, totuși de va fi silit să alerge la mijloce extreme, nu va evuta un singur moment să le întrebuințeze, urmând pilda predecesorilor săi. După ce vorbesce mult asupra dreptului ce au numai episcopii de a guverna biserica și crescerea viitorilor preoți, papa, prefăcându-se că vorbesce tot episcopilor, pe când în realitate vorbesce guvernanților noștri, pune înaintea ochilor lor ideile subversive ce umblă acum prin lume. Mai ales, la au$i, nișce idei neinspirate la sfînta biserică ? nisce idei, după care papa n’ar mai exista de mult ? Contra amenințărilor chestiunei sociale papa făgăduesce guvernului prusian ajutorul papilor. Asta era mai mult decât sigur , căci când a fost armata negră favorabilă pentru îmbunătățirea stărei sociale ? Apoi mai dă pe la ochii guvernului nostru și folosesc ce -i pot oferi popii în întreprinderile coloniale concurând a civilisa pe poporele barbare și a le face mai ușor supuse. Astfel, Sanctitatea Sa papa Leon XIII caută să prindă în mrejile sale pe guvernul prusian, văzând că alt nu mai are ce face. Isbuti va are ? Vom vedea. Deocamdată însă vă pot spune că monsegnorul Kopp, episcop din Fulda, a fost numit membru al Camerei seniorilor. * Guvernul turcesc a comandat 500 tunuri la fabrica Krupp. Patrusprezece tunuri de 24 centimetre se vor destina pentru înarmarea Salonicului. * Se vorbeste că Rusia a făcut guvernului nostru propunerea de a interveni spre a sili pe Bulgaria și Serbia să se supue la voința marilor puteri. Se vorbesce însă că Austria ar fi anunțat atât pe guvernul nostru cât și pe cel rusesc, că este în potriva unei interveniri; ea propune o nouă notă mai energică. Din Petersburg se semnaleza apoi o mare activitate în ministerele de resboiu și de marină. Se pare că Rusia vrea să fie gata la orice eventualitate pentru primăvară. Din Belgrad se depeșeza că partida radicală propovedueșce o mare agitație în Serbia contra resboiului cu Bulgaria și propune o alianță între Serbia, Bulgaria, Grecia și Muntenegru. Germanicus