Universul, ianuarie 1886 (Anul 3, nr. 407-431)

1886-01-15 / nr. 417

ANUL III—No. 417. 5 Bani în Capitală.—10 Bani în 2»revine le ABONAMENTE PENTRU CAPITALA: Pe un an ~­­­­ Lei 18 Pa­șe de luni ... „9 Pe trei luni­­ „ 4.50 Pe 1 luni ...­­ . 1.50 Apare în tote dilele de lucru la 7 ore dimineța. REDACȚIA "^^ADMINISTRAȚIA : CALEA DOROBANȚILOR. No. 8. BUCURESTI. ABONAMENTE PENTRU JUDEȚE : Pe un an - - - - Lei 20 Pa știe luni- ... „10 Pe trei luni- ... B » Pe 1 lună - „2 MERCURI, 15 IANUARIE 188«. Bucuresci 13 ianuarie Prin noul proect de lege al instrucțiu­nei se sporesce orarul profesorilor, spo­­rindu-li-se tot d’o dată și onorarele. N’avem nimic de $is contra sporirei onorarilor de pre ce tragem nădejde să se complecteze personalul didactic cu omeni tot mai serioși, care trebue să ’și gasesca în salar mijloc suficient de traiü, d’împreună cu familiile lor, și să nu mai umble dupe alte resurse, ca pană acum, să ’și întrebuințeze timpul liber în a se aprofunda în obiectul lor, sau în a găsi noul moduri de propenimente, așa cum fac profesori în alte țări; sa producă o carte de valore, care să conție lucrarea lor originală, iar nu o prosta compilare sau o traducere deplorabilă, lucruri ce prezintă aprape tote cărțile nóstre didac­tice de ațir, așa în­cât școlarul ’și chel­­tuesce tostă puterea minței cu înțelege­rea textului și nu ’i rămâne de­cât forte puțină vlagă pentru obiectul în sine. Deci dacă suntem pentru a se pune profesorii în poliție să producă cărți bune, ne declarăm în contra sporirea o­­relor de prelegere. In adevăr, numai acela care a fost profesor și a voit să ’și dea bine lecțiunea, scie ce muncă doborîtore presintă un ceas într’o clasă de 30 de e­­­levi numai, cu atât mai mult într’una de 90 de elevi cum sunt forte dese la noi. Pe lângă desvoltarea subiectului în­­tr’un chip tot­deauna diferit, începând cu punctele care deștăptă interes, dascălul trebue mereu să aibă în ochi pe fie­care elev, prevenind ast­fel nebăgările de se­mit, distracțiile cari mai de ordinar aduc neînțelegeri și vătămare disciplinei. Un ceas petrecut bine în clasă, în compania atâtor minți pe care le-aî dus într’un loc nou, pare o epocă și spiritul are nevoie d’o odihnă imediată spre a fi în stare să reîncepa munca cu același succes încă o dată sau de două ori în ziua aceea. Dacă până aici însă se vedeau profesorii alergând din scală în scală, trecând din lecțiune în lecțiune, nepărând câtuși de puțin obosiți, acesta nu însemna că ’­1 făceau­ datoria și că e cu putință și omului conșciincios să facă ast­fel. Lecțiunele făcute așa, de formă, au­ dat până azi cele mai primejdiose resul­­tate. Elevul, cunoscând singur că nu în­văța nimic, că­­ și perdea timpul în zadar, nu dobândea nici o stimă pentru profe­­sor. La cea d’inter ocasie se resvrătea contra lui, se comiteau scene ridicule care, prin imitație, se reproduceau­ și în alte orașe ale țărei. Nu mai punem încă deprinderea de nepersistență ce contrac­­teza copil, ducând’o cu dânșii în viața ordi­nară; profesorul, se scie,comunică școlarilor chipul seu d’a lucra și ’i comunică cu atât mai lesne cu cât el înclină spre lene, spre neîmplinirea datoriilor, cari par tine­rime­ grele mai presus de ori­ ce. Când dar munca adevăratului profesor este și trebue să fie atât de penibilă, când atârnă de la densa atâta bine sau rău, nu trebue a li se mări numărul o­­relor de prelegere, dar trebue în schim­bul sporirei salatelor, să li­ se impue o­­bligația d’a forma țărei o tinerime învă­țată și harnică și deprinsă cu discernă­­mântul, d’a da școlei cărți bune și ori­ginale. Negreșit, vor fi mulți cari vor zice că pot să dea lecțiuni mai mult de trei ore pe zii numai spre a pune mâna pe apan­­tamente mari, dar să nu li­ se ia în semn căci sau nu spun drept sau nu ’și înțe­leg meseria. DIN BERLIN (Corespondența particulară a „ Universului 11­­9 ianuarie. La 25 ale lunei trecute, Leon XIII, papa Romei, după ce trimisese guvernu­lui nostru și celui din Madrid propune­rile spre a resolva prietenesce conflic­tul Carolinelor, adresa o enciclică tuturor arhiepiscopilor și episcopilor din Prusia. El începe spunând că vroia de multă vreme să se adreseze episcopilor din Pru­sia, spre a trata cu ei despre condițiile catolicismului în Germania. Mai avea apel și dorința de a se bucu­ra de concordia, ce se face din ce în ce mai puternică, între catolicii din Germania și episcopii lor. Episcopilor din Prusia papa nu mai găsesce de trebuință de a le aminti lup­tele ce susținu Vaticanul contra guver­nului din Berlin, din causa legilor din Maini. După ce urmeza pe tonul acesta o bu­cată bună, lăudând stăruința catolicilor germani și zicend că ei de­și loviți prin lege n’ai­ fost mai puțin fideli domniei civile, papa vine la partea cea mai im­portantă a enciclicei sale și care, mai mult de­cât la episcopii catolici, se adre­­seză la guvernul prusian. Papa ț­ice că, însuflețit de dorința fier­binte d’a restabili concordia și pacea cu Germania, pe nișce case solide, nu ne­glija de a înșciința pe guvernanții din Ber­lin că era gata să se arate condescedent față cu voința lor, până acolo unde ’i în­găduia consciința. Dar pentru ca acesta concordie să fie cu putință, ar trebui—și e neapărat— ca disposițiile contrarii preceptelor catolicis­mului să fie excluse din legea civilă. Ar dori Leon XII ca să se elimine din legile statului nostru disposițiile ce opresc episcopilor exercitatea libertăței lor și le interzic d’a guverna biserica după placul lor și d’a educa tinerimea în seminariî tot după placul lor— ce se ascunde însă sub numele de prescripțiuni canonice în cașul acesta și de norme divine în cașul întâit­. Educația tinerimei, cum vedeți, e una din grijile mari ale papei. Leon XIII apoi—și aici nu se arată tocmai condescendent- amenință că, de­și doresce concordia cu Germania, to­tuși de va fi silit să alerge la mijloce extreme, nu va evuta un singur moment să le întrebuințeze, urmând pilda prede­­cesorilor săi. După ce vorbesce mult asupra drep­tului ce au numai episcopii de a guverna biserica și crescerea viitorilor preoți, papa, prefăcându-se că vorbesce tot episcopi­lor, pe când în realitate vorbesce guver­nanților noștri, pune înaintea ochilor lor ideile subversive ce umblă acum prin lume. Mai ales, la au$i, nișce idei neinspirate la sfînta biserică ? nisce idei, după care papa n’ar mai exista de mult ? Contra amenințărilor chestiunei sociale papa făgăduesce guvernului prusian aju­torul papilor. Asta era mai mult de­cât sigur , căci când a fost armata negră favorabilă pen­tru îmbunătățirea stărei sociale ? Apoi mai dă pe la ochii guvernului nostru și folosesc ce -i pot oferi popii în între­prinderile coloniale concurând a civilisa pe poporele barbare și a le face mai u­­șor supuse. Ast­fel, Sanctitatea Sa papa Leon XIII caută să prindă în mrejile sale pe guver­nul prusian, văzând că alt nu mai are ce face. Isbuti va are ? Vom vedea. De­o­cam­dată însă vă pot spune că monsegnorul Kopp, episcop din Fulda, a fost numit membru al Camerei senio­rilor. * Guvernul turcesc a comandat 500 tunuri la fabrica Krupp. Patru­spre­zece tunuri de 24 centime­tre se vor destina pentru în­armarea Sa­lonicului. * Se vorbeste că Rusia a făcut guver­nului nostru propunerea de a interveni spre a sili pe Bulgaria și Serbia să se supue la voința marilor puteri. Se vorbesce însă că Austria ar fi anun­țat atât pe guvernul nostru cât și pe cel rusesc, că este în potriva unei interve­­niri; ea propune o nouă notă mai e­­nergică. Din Petersburg se semnaleza apoi o mare activitate în ministerele de resboiu și de marină. Se pare că Rusia vrea să fie gata la ori­ce eventualitate pentru primă­vară.­­ Din Belgrad se depeșeza că partida radicală propovedueșce o mare agitație în Serbia contra resboiului cu Bulgaria și propune o alianță între Serbia, Bulga­ria, Grecia și Muntenegru. Germanicus

Next