Universul, septembrie 1886 (Anul 3, nr. 606-623)

1886-09-15 / nr. 615

niversul No. 615, amânat până la 21 ale curentei. Se lu­creza și noptea ca să se termine. Cre­dem că ostenelile inițiatorilor cu sentimente naționale care îndemnă pe toți la desvol­­tarea industrii care este propășirea către progres și cel mai mare tesaur pentru țară, vor fi încoronate. O haită de lupi turbați.­In naptea de 31 August spre 1 Septembrie, o haită de 4 lup i­eșind din pădurea Misleanca, a intrat în comuna Țipărești jud. Prahova, unde mușcând o capă a preotului Dima Frânculescu, rupându’I botu, a luat un purcel locuitorului Constantin Par­tos și omul, găsindu-se culcat afară, a sărit să scape purcelul, iar lupii lăsând prada au sărit asupra curagiosului om pe care l’a rupt la falca drepta, și tot în acea napte haitâcul a intrat în comuna Vulcănești, unde au mușcat trei boi ai locuitorilor Dumitru Ghiță Puiu, Petre Bobeică și Ghiță Constantin Frățilă, precum și o ju­­nice a locuitorului Fan Popescu care a și murit. Au intrat apoi în curtea locui­torului Marin Nicolae care se găsea cul­cat pe prispa casei și cu mai multe vite prin curte , el deșteptându-se din somn în orăcăitul vitelor, sare acolo și văzând lupii dă alarma, iar fiarele se reped asu­pră’î­și ’i rup la un deget și la falca stângă. Unul din lupi a fost omorît de un lo­cuitor din Țipărești, iar cei­l’alți au fugit intrând tot în pădurea Misleanca, iar oa­menii mușcați se află în tăcere. Nu se știe de vor fi fost lupii turbați, căci este îndoială dacă în asemenea cas­ei pot umbla în haitie. Ori­cum înse, ar trebui ca de la înal­tul serviciu sanitar medical să se trimită imediat o cercetare medicală spre a exa­­mina lucrul și a da cele mai repezi și e­­ficace mijloce ale științei pentru vindecare. Vizite medicale.—Citim în „Galații.“ Aflăm, că tote bastimentele ce sosesc în Galați din susul Dunărei vor fi vizitate de medicul portului mai nainte de a debar­ca călătorii ce au pe dânsele. I "S"ftescă.— O copiii d-a lam­a, jucându-se cu rev descărcat­, lovind-o obr­­­rana nu prezintă i uim Cârciumarî otrăvitori.—Parchetul din Iași a dat în judecată pe mai mulți co­mercianți care vindeau băuturi spirtose amestecate cu substanțe otrăvitore. Carantina turcescă. — Citim în „V. Covurluiului.“ Aflăm că Turcia a mărit de la cinci la zece zile carantina pentru proveniențele din porturile dunărene. Intemplări pe linia ferată.—Din Bu­zeu­ se scrie urmatorele: In trenul mixt No. 4 ce mergea de la R.­Serat la Buzeu se afla doi boi trimiși la București de un negustor din cel d’întâi oraș. Insă acest negustor în loc să stea lângă boi, să ’l privigheze, precum se prescrie în instrucții, preferă să se urce în clasa III ca să mergă mai comod. Pe drum boii săriră din tren și negustorul nu află despre acesta de­cât mai târziu, de la un pasager ore­care. La stația Zoița numitul se dete jos și întorcându-se pe linie a gă­­­sit boii cu piciorele sfărîmate. Punând­­ în car i-a transportat la o stație de un­de plătind un nou­ fracit, i-a adus ast­fel în București.­­ In același tren se afla un om beat care eșind pe plat­forma vagonului pen­tru o trebuință grabnică, și neputându-se ținea bine pe piciore a căzut.Din ferici­re nu și-a făcut nici un röu. Conductorul a oprit trenul și l’a suit iar în vagon, dân­­du’l în sama altor pasageri. Un bine-făcător.—D. Iordache Zossi­­ma, mare propietar în Ialomița, după ce a făcut o frumosă biserică la Armășești, a construit o școlă, cum nu există în nici o comună rurală la noi, pentru care a chieltuit 170.000 lei. Generosul fondator a cerut ministeru­lui să -i trimeată profesori pe cari îi va remunera, cât timp va fi în viață, dânsul, iar după mortea sa, școla va fi întreținu­tă tot din averea sa. Exemplul ce ’i dă venerabilul Iordache Zosima este mai presus de ori­ce cuvânt de laudă. Căzut Intr’o prăpastie și mort. — In ziua de 3 Septembre curent, locuito­rul Nicolae Grigore Mateescu din comu­na Vârfurile, județul Dâmbovița, a plecat de a­casă la pădure cu o bardă în mână ca să fae niște pari pentru trebuința ca­sei sale. Neîntorcându-se la timp la locu­ința sa și bănuindu-se vre­ o nenorocire, câți­va locuitori au plecat pe urma sa și abia l’au putut găsi în ziua de 5 Septem­bre, mort, pe muntele numit Miercani, în­­tr’o vălcea, cu acea bardă lângă dânsul. Din cercetările făcute, s’a dov­edit că numitul locuitor s’a urcat într’un tell, ce era aprópe de marginea unei râpî a­­dânci, și că tăind pari din acel copaci, a căzut jos în acea prăpastie. Cadavrul unui bandit.—In ziua de ‘""''re, în apropriere de comuna dețul Mehedinți­,s’a găsit un lut afart. Sub-prefectul, transpor­­t fața locului și cercetând ca­ptat că acest cadavru este ai­ct din comuna Costeni, jud. Gorj, a îoai, iu..t cu securea în cap de Ianoș R. Dumitru, într’o nópte, pe când l’a prins furându’i nisce obiecte de la un conac al seu.­ ­2— DIN BERLIN (Corespondența particulară a „ Universului“) Congresul medicilor și naturaliști­lor. — In tăcere și fără primiri pompose au sosit în Berlin tote celebritățile medica­le din Germania și din alte țâri, toți na­­turaliștii cu o vază óre­care. Sunt adu­nați până acum 4000. Intăia ședi­nță a congresului s’a ținut în marele circ Renz. Am avut ocazie să vedem la acesta ședință pe vestitul învățat Wirchow, pe Bardeleben, pe renumitul chimist Hoffman, pe Siemens, pe Hăchel, despre cari se vorbește atât de mult prin cronicile sci­­ințifice și prin școlile înalte. Am văzut și pe Salem pașa doctorul personal al medivului egiptului, stând grav cu tur­banul său roșu pe cap ; el și-a făcut stu­diile în Berlin. In circul Renz se pătrunde pe o parte d’asupra căreia se află loja împărătescă . In fundul acestei loje sub armele im­periului, săpate în aur și oțel, se află o statue colosală a împăratului. In fața acestei loje, se află rădicată tri­buna oratorilor j, i.’a.su­pra căreia stă ma­jestos geniul științei, representat printr’o femee înaripată, șezând și sprijinind o mare făclie pe capul încoronat al unui sfinx ce se odihnesce la piciorele ei. Pe pereți sunt 10 medalióne care con­țin, în litere de aur pe fund albastru, nu­mele acestor mari naturaliști: Dove, Gauss, Humboldt, Bach, Braun, Schönlein, Oken, Mueller, Diefenbach. Intre tote astea sunt mulțime de portrete, de statue înconju­rate tote de guirlande, sunt steguri ne­numărate d’ale tuturor țărilor, ceea­ ce în­­semna unirea pe terenul științific. Din cauză că lumina nu pătrunde în­destul în acesta sală vastă a circului, se întrebuințeze și în timpul zilei lumina e­­lectrică. La cea d’intâi ședință publică care s’a deschis sâmbătă la 10 ore a. m. sala era tipită de cea mai alesă lume din Berlin și Germania. Femei tinere și frumose veniseră în număr enorm; ele parea a voi să nu pérda nici un singur cuvânt din cele ce s’ăr fi pronunțat; între astea lorm­enele se îndreptau cu curiozitate vă­dită asupra capetelor albe ale maeștrilor Științei; s’auzea mereu fapte : „acesta este Siemens, acesta este Hoffman“. Din Rusia și din America au venit forte mulți medici. După îndeplinirea formelor de deschi­dere, s’a făcut cunoscut congresului pă­rerea de rău ce are împăratul Wilhelm că, din cauza trebilor cu armata, nu pute asista la desbatere. S’a citit o scrisore a împărătesei Au­gusta prin care salută în capitala impe­riului pe „prinții științei“ și le ureză lu­crări de folos pentru omenire. Prințul de coronă s’a scuzat asemenea că nu pote veni aflându-se la manevre. ’ După acesta s’a urcat la tribună patri­­arh­ul explorațiilor științifice moderne de Wirchow, spre a ținea discursul de des­chidere. In imensa sală se făcu ca prin farmec o adâncă tăcere. Wirchow vorbi rar și apăsat, cuvintele lui făceau o adâncă impresie mai mult prin marele renume de care se bucură, de­cât că ar fi spus vreun lucru deosebit. El vorbi de progresele științei, de în­frățirea între învățați, de comunicația mij­­­locelor și ideilor care ^singură înlesnește rezolvarea marilor cestiuni. A vorbit și despre holeră și a zis că nu este de demnitatea științei actuale de a sta neputinciosă în fața acestui flagel. A terminat zicând că congresul acesta are de scop să formeze o mare corporațiu­­ne care să reprezinte întrega știință și tote explorările presentului. 15, 16 (27, 28) Septembre 1886 Corespondența Telegrafică (,Serviciul particular al „ Universului 11") : Un oraș în flăcări. Un mare număr de co­pii arși. Pesta, 12 Septembre. Din orașul Toeroekbeec se vine știrea că întreg orașul se află în flăcări de ieri la amiazi. O furtună groznica a întins in­cendiul peste tot. Până acum 100 case s’au prefăcut în cenușe. O mulțime de copii cari se aflau prin case au fost prada flăcărilor. Țipetele ce se rădică de peste tot orașul e ceva ne mai­auzit. Dacă fur­tuna nu va înceta, orașul e perdut. Pom­pierii lucreza cu husarii. Comandantul pompierilor a fost rănit de marte. CRONICA BUCURESTEANA Duminică, 14 Septembre. Foc.—Alabtastra se vedea cerul roșu spre bariera Rahovei, în capitală, au ars 35 fire de paie la fabrica de la Braga­­dir, ale d-lui Marinescu.­­ Societatea pentru învățătura popo­rului român, secțiunea din capitală, con­­voca pentru a doua oră pe d-nii membrii , a se întruni în adunare generală în ziua­­ de 28 Septembre curent ora 10 a. m. cunoscând că fiind pentru a doua oră, întrunirea se va ține cu ori­câți membri vor fi prezenți. La ordinea zilei este : Darea de semn a casierului societăței despre gestiunea anului trecut; votarea bugetului ; alegerea comitetului; alegerea comisiunei verificatóre pentru anului viitor. ”£ Copil lepădat.—Un copil ca­de vr’o șase zile, care fusese botezat, s’a găsit lepădat în strada Călușel, în fața casei cu No 371, și a fost transportat la secția 53. Poliția caută pe mumă. Marte grabnică.—Un om anume Ni­colaie Manoliu, care sosise alaltă­ieri de la Giurgiu, a murit grabnic ieri napte în casa No. 43 de pe str. Istor­­ic Pentru depunerea ginoielor primă­ria capitalei a numit o comisiune care să caute un loc mai potrivit ca cel până a­­cum. A somat asemenea pe toți hotelierii și pr­oprietarii de case ca să-și curețe latrinele și să-și desinfecteze salele și camerele. Relativ la instrucția atentatului aflăm că Stoica Alexandrescu a fost transportat la temnița Văcărești, iar d. procuror ge­neral Popul­eanu a plecat la R. Sărat să ia informații asupra atentatului. D. procuror Mănescu, dus într’adins în Râmnic, a arestat pe un alt cismar, anu­me Petrache David Pestrițu, care ar fi făcut mărturisiri imortante. Proiectul de lege al instrucției a a fost cioplit se zice într’un mod simțitor de comisiunea celor 9 din sînul consiliu­lui general. Ast­fel cioplit, credem, se va aduce în desbaterea consiliului general la 15 Sep­tembre. K­ SF’cita „U­ni­vers­u.lizi‘ 68 ELENA Roman original de datine, politic-filosofic DIMITRIE BOLINTINE­ANU Duelul „Viața de durere are ea însuși partea de fericire : în tóte nopțile când somnul vine de închide ochii mei în lacrimi, îmi pare că ești lângă mine... câte vorbe a­m­abile, câte răsfățări tinere, câte suspine amorosă nu ți se oferă, e sufletul meu !... absența ta le dă mai multă putere, mai multă căldură, mai multă patimă... ori! de câte ori aștept acest timp de singură­tate ca să visez la tine cu aceiași emo­­țiune, cu aceași fericire, cu aceiași vo­luptate cu care amanta așteptă ora în care buzele sale au să sărute fruntea a­mantului tau!... „Nu vez și nu voia să vez pe nimeni de temere să nu-mi răpescá nici unul din momentele în care mă gândesc la tine. Viața mea nu va fi lungă, ast­fel sunt a­­fară de acele momente. In amorul meu găsesc puterea de a muri, când cuget că ochii mei vor zbnra lacrimi pe mormântul meu, doresc să mor îndată. Sorta mea este a fi pizmuită, nu este așa ?... E frumos a muri înaintea celui ce iubim !... Scriemi ce faci in fie­care zi! nu’mî ascunde ni­mic !... „Grădina nóstrá este tristă acum, vân­tul tómnei suflă frunzele veștejite ale arborilor. Eu nu am curagiula mai merge acolo. Totul îmi rechiamă timpuri ce nu mai sunt, și acest regres se unește cu tristeța naturii ca să sfâșie cu cruzime sufletul meu.“ Elena Aceste scrisori sdrobeau inima lu­i A­lexandru și hräneau simțimântul seu pen­­­tru densa. Ar fi voit să sbere la Fănești­­, dar Elena îl conjurase să nu vie. El pro­misese. Ast­fel se consola cu ideia să o vază în București. Carnavalul veni, și fusese voios în acel an. Alexandru mer­gea la tote balurile mascate, ca să se dis­treze. Baronul îl urma pretutindeni. De câte ori era vorba de Zoe, el repeta­­ o să s­tai cada ! Zoe auzise că Baronul o sfâșie în tota lumea, tremură și caută un mijloc ca să se înpace. Ea invită pe Baron să vie la densa la reverlonul anului nou. El nu se arătă, dar zise lui Alexandru, o să-i tai cada. După cât­va timp Zoe îi scrise urmă­torul bilet: — Nu vrei să vii la mine, vom­ veni eu, căci caută să ne împăcăm. Aflăte în sala de bal de la Slătineanu astă nopte. Zoe Baronul citi biletul. — Bravo ! bravisimo! strigă el, o să-i tai cada!... Schimbarea de coafură. Măscile furnicau pe strada Mogoșoie, în cupele, sănii și pe jos și se índreptau spre sala Slătineanu. Capitala era In serbatore pentru ziua de 24 Genaziu; partida ce era atunci la putere luminase pentru acesta serbătore ; partida reacționară, prefera să lase casele lor în întunerec, așteptând să ilumine când va veni rîndul ei să fie chemată la minister. Mulți au zis că Bu­cureștii este o cetate dată la desmerdărî. Se pare, dar mărturim, că starea ei pitorască nu armoniază mult cu dorința desfătărilor Starea stradelor , pline de pulbere vara, noroia tomna, parcul miser ce face de scrîntește piciórele pietonilor, de rupe ra­­tele trăsurilor, de sdruncină osele locui­torilor , nu sunt are niște piedici pentru plăceri ? plăcerile, cu galeșii în piciore și stropite de tină, sunt niște plăceri gro­solane... Capitala României nu are nimic pentru densa, fondatorul ei a trebuit să fie orb. Acest oraș se întinde pe lunca umedă a Dîmboviței, un râu care des­crește din zi în zi ca și speranța în inim acestor locuitori, lăcomia proprietarilor de mori pe dânsul este cauza principală a scăderei lui. Regulamentul organic pre­văzuse lărgimea rîului prin tăierea a­­cestor mori, dar este în România o vo­ință mai mare de­cât a legilor, voința fa­­vórelor. Acest oraș este mai atât de în­tins cât și Parisul de și are o populați­­­une mică, din causa grădinilor și curților sale. El reeciamă orașele din timpii patri­arhilor. Capitala întinsă, veniturile muni­cipale mici, sunt cauza miseriei acestui oraș. El nu pare să fie capitala Româ­niei, căci n’are nici o calitate, nici pi­torești­ nici sunt strategic; nu pare să fie nici un centru de comerț. Astă dată căzuse multă zăpadă pe strade, săniile puteau să alerge fără să simtă in­convenientele pavagiului! (Va urma).

Next