Universul, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 197-222)

1889-09-15 / nr. 209

Universal No. 209, cări, e pentru mine o siguranța nestrămu­tată. Astăzi, nu mai sunt în Italia primejdii pentru unirea noastră, dar, dacă s’ar ivi, toți italienii gi-și face datoria, distincții de partid neputând să se înrădăcineze în inimi reale dincolo de hotarul țării. Prin stăruință în muncă, prin credință în deplina libertate a oamenilor onești, prin educația bărbătească a tinerimei, vom trece toate greutățile momentului ori­cum­ ar fi ele. Să ne îndemne memoria virtuților unui ilustru patriot, a căruia pierdere recentă o plânge toată Italia împreună cu mine. Regretele unui atentat mișelesc contra șe­fului guvernului să ne fie exemplu, prin curajul și abnegație pe care din nou­ le arătă luăndu-și grabnic exercițiul funcții­lor sale nalte, mai ales să fim uniți în dragostea sfântă a patriei, care oțelește ori­ce suflet născut pentru dureri, ostenelă și primejdii. Roma care în istorie are atât de glori­oase amintiri, va ști în­tot­deauna să se arate vrednică de marele său nume.“ Citirea acestei telegrame a electrizat i­­mensa mulțime. După căte­va alte cuvîntări, lumea s’a retras în interiorul orașului, care a fost splendid iluminat și entuziasmul romanilor s’a manifestat — în năcazul V­aticanu­­lui—până după miezul nopței. In toată Italia s’a celebrat glorioasa zi de 20 Septembre 1870.Antigon întâmplări din țară Naștere fecundă Maria, soția locuitorului N. Cătănescu, din comuna Socșoreni, județul Mehedinți, a născut 3 copii, dintre care 2 băieți și 1 fată. Atât copiii cât și mama lor sunt sănă­toși. m înecat pentru o vițică Băiatul Dumitru, în vârstă de 14—15 ani, fiul lui Anton Ternar, din comuna Pogonești, județul Tutova, ducându-se cu vitele la adăpătoare la un nimnic de la acea comună, a intrat în acel nimnic spre a scoate o vin­că ce se înomolise, și s’a înecat. Cașul s’a comunicat parchetului. 15 m Biserică prădată In noptea de 7 spre 8 ale curentei s’a prădat biserica sf. Sofia din Galați furân­­du-se aprópe tóte podobele. Purii s’au introdus prin fereastra des­pre Nord, întrebuințând o scară. crede că tribunalul nu va ține seamă de plângerea acelor cari drept daune reclamă numai 5 lei. Și, la aceste vorbe, d. An­ Botez aruncă 5 lei pe banca unde se a­­fla partea civilă. Tribunalul se declară luminat și con­­­damnă pe d. G. Enacovici la 200 lei a­­mendă gi 6 iei despăgubiri civile. Curier judiciar TRIBUNALELE ROMÂNE Un primar osândit La 11 Septembre, s’a înfățișat pentru a doua oră înaintea tribunalului Botoșani afacerea Danu-Enacovici, pentru maltra­tări. Tribunalul era compus din d­nii M. Ciuleiu, președinte, G. Niculesscu membru, G. Cerchez supleant; fotoliul ministerului public era ocupat de d. substitut Coslovenu. S’a dat citire rechizitoriului, prin care d. G. Enacovici este trimis judecăței pen­tru cumul de delicte, maltratarea câtor­ va birjari, ultragiul a doi sergenți și rănirea d-lui Danu, cauzând incapacitate de lucru. Parte civilă s’a constituit numai unul dintre birjari, pentru suma de lei 50. D. Danu, prin d. avocat Sireteanu, a cerut ca justiția să se facă, constituindu­­se parte civilă numai pentru 5 lei, avînd în vedere mijlocele acuzatului. Ministerul public a susținut acuzarea. Apararea, reprezintată prin d. avocat An. Botez, a susținut că acuzatul era în stare de alcoolizare, că ultragiul nu se dovedește că, loviturile suferite de d. Danu sunt fără consecință, căci deși a re­zultat din ele paralizarea brațului, dar lo­­viturele nu au fost aplicate pe braț. Așa (TRIBUNALELE STREINE) O notă ucigașă Curtea juraților din Manche (Franța) a avut să judece una din dramele cele mai pasionante care se vor fi desveluit de vreme îndelungată înaintea vre­unei curți. Acuzata era o fată tînără de 16 ani, mlădioasă, delicată, cu fața inteligentă,­ și cu toate aparențele unei adevărate co­pile. Maria Rosa Fauqueray era de doui ani când tatăl ei, rămas văduv cu doui copii, luă de a doua soție pe o d-șoară Le­­ckartrier. Până la vârsta de un­spre­zece ani, mica Maria-Rosa fusese încredin­țată îngrijirilor bunicei sale, care o iubea foarte mult; copila era blândă și forță deșteaptă ; în șcdla din Breville, a­­vea tot­deuna locul dintâi și la vărsta de 11 ani își căpătă certificatul de studii. Dar tocmai în acest timp, bunica mu­rind, Maria Rosa trebui să se întoarcă în casa părintească; acolo găsi un tată in­firm și la trup și la minte, slab de carac­ter, dominat de nevastă-sa. Aceasta era poruncitoare, brutală, nemiloasă pentru ori­cine, dar mai ales pentru copiii care-i aduceau aminte de cea dintăi ne­vastă a soțului ei; nu lăsa prilej ca­ să nu-I certe, să nu-i injure, se nu-i bată chiar, făr’de cuvent. Maria Rosa iubia nebunește pe frățiorul ei, ca și ea născut din întâia căsătorie și, ca și dânsa, mal­tratat mereu. Puțin după aceia, băiatul muri, și o­pi­­­nia publică acuză pe mașteră de moartea lui. Ajungând în vârstă nubilă, sărmana copilă, rămasă fără frate, în trebuința ei de a iubi, simți dragoste pentru un ti­­ner Jolienne, care venea să ajute pe ta­tăl ei la muncă ; într’una din zile, îna­moratul ceru pe Maria Rosa de nevastă, îndată el fu respins și isgonit din casă. Maștera înjura greu pe fiica soțului ei făcând-o „fată pierdută.“ De aci nu între, ea primește ordinul ca să nu se mai miște din casă, nici să mai primească vre-o pri­etenă; până și la nunta unei verișoare a ei, e oprită să se ducă. Puțin câte puțin, sub influența acestor injurii și maltratări ale mașterei, o ură adâncă se adună în inima ei. Intr’o zi, maștera opri pe fată să în­soțească pe tatăl ei la bălciu, în Folligny Ce se petrecu atunci în această inimă zdrobită? Toate nedreptățile, toate injuriile, toate vorbele scârboase pe care le suferise vor fi izbucnit... Intr’un acces grabnic de nebunie, ea puse mâna pe un târnăcop și, alergând la maștera sa care lucra, o lovi cu putere, în cap, în spate... La țipatele lovitei, alergă un băiat, ser­vitor ; dar el nu îndrăzni să se interpue, atât de „turbată“ i se păru copila. Femeia Fauqueray gâfâia. De­o­dată, văzând-o suferind, copila fu cuprinsă de desperare. Ea zise băiatului: „Să nu spui ce am făcut, ca să nu se supere tata. O să zici că vaca a călcat o în picioare. Eu o să mă otrăvesc!“ Zicând aceasta, trase vaca și se încercă a o face să treacă peste corpul femeii. După două zile de suferință, nenorocita mașteră muri, cuprinsă de pocăinți, Ma­ria-Rosa își mărturisi crima și se duse la densa ca sa ceară ertare. Ea fu arestată. Curtea juraților a achitat pe copilă. Boulanger se ștersese cuvântul „genera­lul“ și se scrisese în loc „hoțul“. Pe alte afișe se lipiseră ți dull pe cari era tipărit „Să nu votăm, să ne revoltăm!“ Afișele erau adevărate pamflete în cari adeversarii se injurau cum e mai rea. Candidații se num­iau unii pe alții minci­noși și hoți. In Faubourgul Saint Antoine o polemică foarte violentă s’a desfășurat între fostul ministru de comerț Lockroy și bulangistul Massard. Intr’un afiș al a­­cestui din urmă, după ce Lockroy e a­­cuzat că a ruinat țara, se spune : „Jos cu hoțul!“ Lockroy răspunde: „Jos cu hoțul și cu ucenicul de hoț !“ Afișele anarh­iș­­tilor cereau împărțirea averilor. Fabricele pentru lucrători, ogoarele pentru țărani. Andrieux, fostul prefect de poliție, a scris pe trotuare, cu baia neagră : „Jos cu ho­ții, alegeți pe Andrieux!“ Nebunii electorale Cu ocazia alegerilor din Paris, s’au pe­trecut acolo lucruri cari nu se pot numi decât nebunii. Intre afișuri a fost un a­­devărat războiu; unii își lipeau afișele d’asupra afișelor adversarilor, ca să le as­­ișa rupe. Pe o parte din afișele generalului lOOO copii fără ghete Făcându-se lar Viena statistica copiilor înscriși la școlile primare, s’a găsit că în Alsergrund, din 8200 de copii, 3000 sunt săraci. Intre aceștia de găsesc 1000 copii așa de lipsiți de mijloace, încât n’au nici ghete ca să poată umbla la școală. Municipalitatea a luat măsuri ca să li se vie în ajutor. O mireasă la poliție Ni se relatează din Viena următoarea întâmplare caraghioază: Un croitor se ducea duminică la bise­rică, cu mireasa sa, ca să se cunune. Pe piața Mihail, croitorul se opri puțin ca să intre într’o casă, unde avea o afacere urgentă de regulat. Când se întoarse în stradă, ia mireasa de unde nu e! Mirele aleargă la biserică, dar nu gă­sește nimic, se întoarce acasă la mireasă, merge acasă la el, dar tot nimic. Ce se făcuse mireasa ? Ea sta la comisie în vremea asta ; un agent polițienesc observase cum tânăra mireasă furase din buzunarul unei domne o puneuliță și o arestase. Croitorul nu vrea să mai știe de cu­nunie, și zeu are dreptate. Hoți la băi Din Timișoara ni se anunță următoa­rele, cu data de 24 Septembre stil nou : La băile din valea Marillei, a năvălit noaptea trecu­t o bandă de cinci­spre­zece hoți înarmați. Hoții au intrat în salonul de cură, au legat butuc pe servitorii cari dormeau acolo și au furat casa de bani, în care sa afla o sumă de 7.000 flo­rini. Dându se alarma, mai m­ulți vizitatori ai băilor se puseră în urmărirea hoților , dar ei fură siliți să renunțe și să se în­toarcă, de­oare­ce bandiții trăgeau fo­curi. O patrulă de gendarmi din Oravița, a­­trasă de pgomot, a reușit să pue mâna pe trei din holf. Consiliu practic Untura de ricin, ori­ce s-ar zice, rămâne cel mai escelent leac pentru indigestie. Ea nu se întrebuințează, din cauză că e forte greu de luat, din cauza gustului ei prea desplăcut. Iată un mijloc pentru ușurarea înghi­țirii acestui medicament. Mesteci 25 grame de untură de ricin cu 25 grame pulbere de cacao și 50 grame de zahăr. Parfumezi această pastă cu vanilie sau cu scorțigoră, după gust. Se obține un fel de șocolată „fondantă“ care nu alterează de­loc ca­litățile medicinale ale ricinei. O comună fericită Cetățenii din comunele nostre, dar mai cu seamă cei din București, nu vor crede cele ce povestim aci , și cu toate astea e perfectul adevăr. Există în Germania un orășel, anume Klingenberg pe Main, ai cărui locuitori nu plătesc nici o dare, dar absolut nici una. Mai mult, întocmai ca posesorii de ti­tluri de stat sau de valori comerciale, ei încasează din când în când dividende. Să vezi că perceptorul, în loc ca să vie să-ți scoată sufletul pentru plata dă­rilor, vine el să-ți plătească—nu e minu­nat lucru ? Explicația minunii e aceasta: orășelul posedă o mină, din a căreia esploatare se satisfac toate trebuințele comunei. In unii ani remân chiar escedente. Așa s’a întîmplat chiar anul acesta, când—după cum ne scrie corespondentul nostru din Berlin — fie­care locuitor din Klingenberg a primit de la primărie 2 mărci, iar fiecare elev al școalei comu­nale câte 20—50 pfenige, după clasa în care e înscris. Fericită comună ! Știri prin poștă „Grajdanin“ din Petersburg anunță a­­pariția apropiată a unei cărți întitulată „Bulgaria și Rusia“ ai cărei autori ar fi ex prințul bulgariei Alex. de Battenberg și fostul său secretar d. Golowin. Uvra­­giul va demonstra, zice­re, că prințul de Battenberg a fost tot­deauna prietenul Ru­siei, că e l este și acum prieten și că ar fi gata să se întoarcă în Bulgaria cu a­­jutorul Rusiei.* ^ 51= Călătoria Țarului la Berlin a suferit o nouă Întărziere. Se crede că Țarul nu va veni la­ Berlin decât la 11 octombrie stil nou, după ce împăratul Wilhelm se va fi întors din Schwerin. * * * O scrisoare a d-lui Ch­api asigură că guvernul italian n’a avut nici o dată gând să sporească impozitul asupra venitului rentei italiene. Din contra, guvernul italian are intenția de a reduce și chiar desființa acest imposit, îndată ce împrejurările o vor permite. * * * Regele Belgiei a invitat pe Sultan să ia parte la congresul contra sclaviei ce are să se ție la Bruxelles. Sultanul a hotărît să trimeată un comisar special. Din Viena nu se scrie că o deputațiune a ofițerilor din regimentul de ulani ruso­­lituani a sosit acolo pentru a felicita pe arhiducele Albrecht, care serbează al 40- lea an de când e proprietarul acestui re­giment. Deputațiunea, condusă de colone­lul baron Krüdener, a salutat pe arhiduce în modul cel mai afecțios și ’i-a înmânat o adresă frumos împodobită, în formă de album. Arhiducele a răspuns în modul cet mai cordial și s’a întreținut cu toți mem­brii deputațiunii, pe­­ cari ’i-a oprit la prânz.* Sfe­­rc Din Semfin se anunță o ciocnire intre Natalia și Coloman Tisza. Nu e vorba aci de ex regina Serbiei și de primul minis­tru ungar, ci de două vaporașe. Natalia a suferit o spărtură. Câți­va pasageri au fost răniți.* sf: ^ Corviîain, proprietarul marei fabrici de cartușe din Anvers care a esplodat, a fost arestat. Sunt grave bănuieli contra lui. * Sfc :fc Ancheta asupra atentatelor de la Iaros­­lav, săvârșite asupra a doui ofițeri austri­aci, din care unul a și murit, a dus la descoperiri de cea mai mare importanță. E în afară de ori­ce îndoială că atenta­tele sunt de natură politică și că ele au fost săvășite de ruși. In adevăr, în ajunul atentatelor, s’au observat în Iaroslav persoane străine de localitate care vorbeau rusește între ele. Absintul nu e periculos. Academia de medicină din Paris, în ur­ma unei sume de cercetări ce i s’au în­fățișat, a recunoscut că absintul (băutură Vice* I, 15 (27) Septembre 1889 făcută din rachiu și din pelin) nu e vătă­mător, așa cum se zicea. Absintul curat, aproape alb, e o bău­tură tonică, reconstituantă și foarte bună pentru sănătate—dacă nu va fi falsificată sau luată în prea mari cantități. Esplozia unei mine .­O mină care fusese rea aranjată a­cut esplozie în Marsilia. In urma acestei esplozii, toată strada Notre-Dame a fost isbită de o grindină de pietre. Au fost șase victime omenești. S’au găsit la aproape 200 metri din locul nenorocirii pietroase cântărind câta 15 kile fie­care. Beție Bismarckiană Vinerea trecută seara, doi indivizi, beți­­morți, făceau mare zgomot într’unul din restaurantele de la Espoziția din Paris. Fiind arestați de agenții, chemați de că­tre proprietarul stabilimentului, el se a­­pucară la bătae cu polițiștii, insultându-i grozav. Unul din ei declară că era ofițer ger­man și amenință pe agenți că prințul de Bismarck îl va spânzura în curând, când armata germană învingătoare va cuceri Franța. Cei doi nemți fură ținuți la arest până dimineață. Unul din ei fu libarat, iar pre­tinsul ofițer a fost trimis la parchet. Lucruri din toată lumea Desvoltarea Londrei.­ In rapoartele oficiale publicate de curend asupra mări­­rei Londrei în cel din urmă patru­zeci de ani, se vede că, în întâia jumătate a aces­tei perioade, s’au construit în termen mij­­lociu 42 mile engleze (1609 metri una) de strade pe fie­ce an. In deceniul următor mijlociu a fost da 47,8 mile și în anii de la 1878 până la 1888, de 50. Firește numărul caselor crescu în pro­porție ; totuși, se pare că acum ele se fac mai mici și mai stricte. Intr’adevăr, în 1870 se înregistrară 55 mile strade noi și 17,127 case și în 1888 au fost 19 mile de strade și 11,446 case. In total, de la 1848 până la 1888, nu­mărul caselor din Londra a sporit cu 500,000 și al stradelor cu 2000 mile. In capitala Engliterei este o mijlocie de o naștere la minută și o marte la 8 minute. Uri Ce statistică. + Creștinismul în Egipt.—Printre cer­cetătorii învățați cel mai plini de răbdare, merită să fie citat d. Amélineau, care pe­­trecu vreme multă printre călugării din mănăstirile de pe Nil și studia originile, obiceiurile și tendințele rasei copte. Una din lucrările cele mai interesante asupra acestui lucru este viața lui Schwondi, personaj extraodinar, o fizionomie așa de caracteristică și originală. Schwondi s’a născut din „felahi“, și din copilărie chiar, începu să ducă o viață aspră, din cale afară aspră. Petrecea, de­­pildă, noaptea întreagă intr’un canal, cu apă până la gât, ținendu-șî brațele ridicata spre cer, și în această atitudine se ruga și cânta laude lui Dumnezeu. Introdus într’o mănăstire de un călugăr, fratele mamei lui, învăță acolo să citesca și să scrie limba coptă, să interpreteze Biblia. Nu mânca da cât o dată pa zi, seara, și numai puțină pâne cu sare. Une­ori rămânea fără hrană o săptămână întreagă și nu dormia mai de joc. Exaltația fanatismului lui ajunse la așa grad în cât stete mai multe zile pus pe o cruce pe care se legase. Schnondi trăi mult în pustie și apoi re­veni în mănăstire unde ajunsese stariț. Descoperind niște comori intr’un vechi­­­­ oraș grec, Athribis, Schwondi clădi o ma­r* 1­năstire colosală, în care stau peste 2000 de călugări și în care adăpostia pe toți cei persecutați; așa, o dată ținu acolo mai IF5 © ița. „"U­ansvers Ta.ru. 1“­76 Prințul Alexandru DE BATTENBERG SAU MISTERELE BULGARIEI Român dramatico-criminal de mare sensație XVI FUGA — Ce spui d-ta despre asta, căpitane ? întrebă prințesa zîmbind. — Copiilor și nebunilor nu trebue să li­ se satisfacă toate poftele,—răspunse cel întrebat. — Domnule­ îndrăsnești... să... me... insulți... să mă taxezi... de... nebun?... scrâșni doctorul Paix, amenințând cu pumnii pe Newi­off. Prințesa recunoscu că era momentul cel mai oportun de a spune un curent pentru liniștirea lui Paix. Ea zise : — Amicii mei, trebue să vă rog să nu dați aparența seriosității glumelor d-tră! — Doamnă prințesă, Alteța voastră ia drept glumă insulta ce mi s’a făcut ? strigă doctorul. — Firește, firește, d-le doctor. — Ceva nemai pomenit ! — Și dacă amicul meu Nowikoff a mers prea departe cu gluma,—urmă Feo­dora,—apoi de­sigur c’a cerut să se res­­bune pentru că nu ’mi-a­ spus că el a fost acela care m’a scăpat. De alt­fel, inima mea îl scuză. Doctorul scrâșnea din dinți. — Doamnă prințesă, strigă el,—ascul­tați cuvântul meu cel din urmă , ori că­pitanul rămâne aci, ori ea! Fără medic, în două­zeci și patru de ore sunteți un cadavru ! Chiar și acest mijloc de intimidare își lipsi efectul. — Hababa ! făcu prințesa, pofnind de rîs,—dar acum ai stricat prieteșugul și cu mine, d-le doctor! Cum poți să te apuci că spui un neadevăr așa de grosolan ! ? „Mă simt deja atât de restabilită, că nu mă mai gândesc de loc la moarte! „Dar... dreptate trebue să sa facă... pe­deapsa trebue să ți-o ei! „Te condamn dar să stai liniștit de tot aci și să asculți cum amicul meu No­­wicoff îmi va povesti istoria salvărei mele ! „începe, dragă Nowikoff... hai, mai iute, căci mai am să-ți dau apoi o însărcinare foarte importantă și urgentă. Doctorul Paix sări în sus ca un leu în­­tărîtat. — Lasă că ne socotim noi mai pe ur­mă, d-le căpitan,—scrâșni el,—luând loc pe scaunul ce i ’l arătase mai înainte Feodora. — Sunt cu cea mai mare plăcere la disposiția d tale,—răspunse căpitanul zim­­bind rece și inclinându-se ușor. Pe urmă își începu povestirea. Ii expuse detaliat toate întâmplările și firește că nu tăinui de loc împrejurarea că făcuse toate acestea din dragoste pen­tru Feodora. — Și ce zici d-ta, scumpă Feodora,— își încheiă căpitanul povestirea sa, neîn­treruptă prin nici un cuvânt de către doc­torul Paix, —ce zici d-ta despre purtarea onorabilului domn doctor, care a îndrăz­nit să se laude cu aceste cuvinte pe cari eu le-am auzit din întâmplare, când se afla la căpătâiul d-tale : „Nu tu, căpitane Nowikoff, ci eu o voi­ poseda!“ Și se înțelege că zicând asta el nu s’a gonit la nimeni alta de­cât la Alteța sa prințesa Feodora Dombrowska! Feodora zise și zise : — Oh, ce măgulitor e pentru mine să fiu onorată, iubită și curtată din tote păr­țile ! Insă firește că eu pot fi numai a unuia, în cas dacă m’aș decide cum­va să mă mărit pentru a doua oră. „Ascultați dar, amicii mei, condițiile sub cari voi­ consimți să dau unuia din voi mâna și inima mea : „Dușmanul meu cel mai înverșunat este prințul Alexandru Koslinsky ! Nu mă sfiesc să declar că am iubit cu înfecare pe acest bărbat frumos. „Insă el... el — rîdeți cu mine, amicii mei—n’a răspuns la amorul meu, pentru motivul aproape de necrezut, că... iubia pe camerista mea, Anna Maiberg. „Acești doui oameni, Anna Maiberg — rivala mea preferată — și prințul Alexan­dru Kosinsky, sunt dușmanii mei de morte ! „Ei trebuesc nimiciți! „Fata a fugit o dată din mormânt ca printr’o minune. „Dar... a doua oară n’o să-i mai reușască așa ceva ! „Vă dau termen, amicii mei, să vă gân­diți până seară la planul de răsboiu ce trebue să-l adoptați. „Executarea planului o las cu totul la discreția d-voastră , însă pun condițiunea ca vrăjmașii mei să-mi fie dați pe mână vii și neatinșî! „Dulce e resbunarea! Vreți să mă res­­bun... să mă răsbun contra amândurora, contra lui Koslinsky și contra logodnicei sale... hahaha! logodnica sa! ” „Vor fi uniți... până la moarte ! „In cămăruța aceea unde eu am aștep­tat cu disperare moartea, acolo voi pre­para eu camera lor nupțială! (Va urma).

Next