Universul, septembrie 1889 (Anul 6, nr. 197-222)
1889-09-15 / nr. 209
Universal No. 209, cări, e pentru mine o siguranța nestrămutată. Astăzi, nu mai sunt în Italia primejdii pentru unirea noastră, dar, dacă s’ar ivi, toți italienii gi-și face datoria, distincții de partid neputând să se înrădăcineze în inimi reale dincolo de hotarul țării. Prin stăruință în muncă, prin credință în deplina libertate a oamenilor onești, prin educația bărbătească a tinerimei, vom trece toate greutățile momentului oricum ar fi ele. Să ne îndemne memoria virtuților unui ilustru patriot, a căruia pierdere recentă o plânge toată Italia împreună cu mine. Regretele unui atentat mișelesc contra șefului guvernului să ne fie exemplu, prin curajul și abnegație pe care din nou le arătă luăndu-și grabnic exercițiul funcțiilor sale nalte, mai ales să fim uniți în dragostea sfântă a patriei, care oțelește orice suflet născut pentru dureri, ostenelă și primejdii. Roma care în istorie are atât de glorioase amintiri, va ști întotdeauna să se arate vrednică de marele său nume.“ Citirea acestei telegrame a electrizat imensa mulțime. După căteva alte cuvîntări, lumea s’a retras în interiorul orașului, care a fost splendid iluminat și entuziasmul romanilor s’a manifestat — în năcazul Vaticanului—până după miezul nopței. In toată Italia s’a celebrat glorioasa zi de 20 Septembre 1870.Antigon întâmplări din țară Naștere fecundă Maria, soția locuitorului N. Cătănescu, din comuna Socșoreni, județul Mehedinți, a născut 3 copii, dintre care 2 băieți și 1 fată. Atât copiii cât și mama lor sunt sănătoși. m înecat pentru o vițică Băiatul Dumitru, în vârstă de 14—15 ani, fiul lui Anton Ternar, din comuna Pogonești, județul Tutova, ducându-se cu vitele la adăpătoare la un nimnic de la acea comună, a intrat în acel nimnic spre a scoate o vincă ce se înomolise, și s’a înecat. Cașul s’a comunicat parchetului. 15 m Biserică prădată In noptea de 7 spre 8 ale curentei s’a prădat biserica sf. Sofia din Galați furându-se aprópe tóte podobele. Purii s’au introdus prin fereastra despre Nord, întrebuințând o scară. crede că tribunalul nu va ține seamă de plângerea acelor cari drept daune reclamă numai 5 lei. Și, la aceste vorbe, d. An Botez aruncă 5 lei pe banca unde se afla partea civilă. Tribunalul se declară luminat și condamnă pe d. G. Enacovici la 200 lei amendă gi 6 iei despăgubiri civile. Curier judiciar TRIBUNALELE ROMÂNE Un primar osândit La 11 Septembre, s’a înfățișat pentru a doua oră înaintea tribunalului Botoșani afacerea Danu-Enacovici, pentru maltratări. Tribunalul era compus din dnii M. Ciuleiu, președinte, G. Niculesscu membru, G. Cerchez supleant; fotoliul ministerului public era ocupat de d. substitut Coslovenu. S’a dat citire rechizitoriului, prin care d. G. Enacovici este trimis judecăței pentru cumul de delicte, maltratarea câtor va birjari, ultragiul a doi sergenți și rănirea d-lui Danu, cauzând incapacitate de lucru. Parte civilă s’a constituit numai unul dintre birjari, pentru suma de lei 50. D. Danu, prin d. avocat Sireteanu, a cerut ca justiția să se facă, constituinduse parte civilă numai pentru 5 lei, avînd în vedere mijlocele acuzatului. Ministerul public a susținut acuzarea. Apararea, reprezintată prin d. avocat An. Botez, a susținut că acuzatul era în stare de alcoolizare, că ultragiul nu se dovedește că, loviturile suferite de d. Danu sunt fără consecință, căci deși a rezultat din ele paralizarea brațului, dar loviturele nu au fost aplicate pe braț. Așa (TRIBUNALELE STREINE) O notă ucigașă Curtea juraților din Manche (Franța) a avut să judece una din dramele cele mai pasionante care se vor fi desveluit de vreme îndelungată înaintea vreunei curți. Acuzata era o fată tînără de 16 ani, mlădioasă, delicată, cu fața inteligentă, și cu toate aparențele unei adevărate copile. Maria Rosa Fauqueray era de doui ani când tatăl ei, rămas văduv cu doui copii, luă de a doua soție pe o d-șoară Leckartrier. Până la vârsta de unsprezece ani, mica Maria-Rosa fusese încredințată îngrijirilor bunicei sale, care o iubea foarte mult; copila era blândă și forță deșteaptă ; în șcdla din Breville, avea totdeuna locul dintâi și la vărsta de 11 ani își căpătă certificatul de studii. Dar tocmai în acest timp, bunica murind, Maria Rosa trebui să se întoarcă în casa părintească; acolo găsi un tată infirm și la trup și la minte, slab de caracter, dominat de nevastă-sa. Aceasta era poruncitoare, brutală, nemiloasă pentru oricine, dar mai ales pentru copiii care-i aduceau aminte de cea dintăi nevastă a soțului ei; nu lăsa prilej ca să nu-I certe, să nu-i injure, se nu-i bată chiar, făr’de cuvent. Maria Rosa iubia nebunește pe frățiorul ei, ca și ea născut din întâia căsătorie și, ca și dânsa, maltratat mereu. Puțin după aceia, băiatul muri, și opinia publică acuză pe mașteră de moartea lui. Ajungând în vârstă nubilă, sărmana copilă, rămasă fără frate, în trebuința ei de a iubi, simți dragoste pentru un tiner Jolienne, care venea să ajute pe tatăl ei la muncă ; într’una din zile, înamoratul ceru pe Maria Rosa de nevastă, îndată el fu respins și isgonit din casă. Maștera înjura greu pe fiica soțului ei făcând-o „fată pierdută.“ De aci nu între, ea primește ordinul ca să nu se mai miște din casă, nici să mai primească vre-o prietenă; până și la nunta unei verișoare a ei, e oprită să se ducă. Puțin câte puțin, sub influența acestor injurii și maltratări ale mașterei, o ură adâncă se adună în inima ei. Intr’o zi, maștera opri pe fată să însoțească pe tatăl ei la bălciu, în Folligny Ce se petrecu atunci în această inimă zdrobită? Toate nedreptățile, toate injuriile, toate vorbele scârboase pe care le suferise vor fi izbucnit... Intr’un acces grabnic de nebunie, ea puse mâna pe un târnăcop și, alergând la maștera sa care lucra, o lovi cu putere, în cap, în spate... La țipatele lovitei, alergă un băiat, servitor ; dar el nu îndrăzni să se interpue, atât de „turbată“ i se păru copila. Femeia Fauqueray gâfâia. Deodată, văzând-o suferind, copila fu cuprinsă de desperare. Ea zise băiatului: „Să nu spui ce am făcut, ca să nu se supere tata. O să zici că vaca a călcat o în picioare. Eu o să mă otrăvesc!“ Zicând aceasta, trase vaca și se încercă a o face să treacă peste corpul femeii. După două zile de suferință, nenorocita mașteră muri, cuprinsă de pocăinți, Maria-Rosa își mărturisi crima și se duse la densa ca sa ceară ertare. Ea fu arestată. Curtea juraților a achitat pe copilă. Boulanger se ștersese cuvântul „generalul“ și se scrisese în loc „hoțul“. Pe alte afișe se lipiseră ți dull pe cari era tipărit „Să nu votăm, să ne revoltăm!“ Afișele erau adevărate pamflete în cari adeversarii se injurau cum e mai rea. Candidații se numiau unii pe alții mincinoși și hoți. In Faubourgul Saint Antoine o polemică foarte violentă s’a desfășurat între fostul ministru de comerț Lockroy și bulangistul Massard. Intr’un afiș al acestui din urmă, după ce Lockroy e acuzat că a ruinat țara, se spune : „Jos cu hoțul!“ Lockroy răspunde: „Jos cu hoțul și cu ucenicul de hoț !“ Afișele anarhiștilor cereau împărțirea averilor. Fabricele pentru lucrători, ogoarele pentru țărani. Andrieux, fostul prefect de poliție, a scris pe trotuare, cu baia neagră : „Jos cu hoții, alegeți pe Andrieux!“ Nebunii electorale Cu ocazia alegerilor din Paris, s’au petrecut acolo lucruri cari nu se pot numi decât nebunii. Intre afișuri a fost un adevărat războiu; unii își lipeau afișele d’asupra afișelor adversarilor, ca să le asișa rupe. Pe o parte din afișele generalului lOOO copii fără ghete Făcându-se lar Viena statistica copiilor înscriși la școlile primare, s’a găsit că în Alsergrund, din 8200 de copii, 3000 sunt săraci. Intre aceștia de găsesc 1000 copii așa de lipsiți de mijloace, încât n’au nici ghete ca să poată umbla la școală. Municipalitatea a luat măsuri ca să li se vie în ajutor. O mireasă la poliție Ni se relatează din Viena următoarea întâmplare caraghioază: Un croitor se ducea duminică la biserică, cu mireasa sa, ca să se cunune. Pe piața Mihail, croitorul se opri puțin ca să intre într’o casă, unde avea o afacere urgentă de regulat. Când se întoarse în stradă, ia mireasa de unde nu e! Mirele aleargă la biserică, dar nu găsește nimic, se întoarce acasă la mireasă, merge acasă la el, dar tot nimic. Ce se făcuse mireasa ? Ea sta la comisie în vremea asta ; un agent polițienesc observase cum tânăra mireasă furase din buzunarul unei domne o puneuliță și o arestase. Croitorul nu vrea să mai știe de cununie, și zeu are dreptate. Hoți la băi Din Timișoara ni se anunță următoarele, cu data de 24 Septembre stil nou : La băile din valea Marillei, a năvălit noaptea trecut o bandă de cincisprezece hoți înarmați. Hoții au intrat în salonul de cură, au legat butuc pe servitorii cari dormeau acolo și au furat casa de bani, în care sa afla o sumă de 7.000 florini. Dându se alarma, mai mulți vizitatori ai băilor se puseră în urmărirea hoților , dar ei fură siliți să renunțe și să se întoarcă, deoarece bandiții trăgeau focuri. O patrulă de gendarmi din Oravița, atrasă de pgomot, a reușit să pue mâna pe trei din holf. Consiliu practic Untura de ricin, orice s-ar zice, rămâne cel mai escelent leac pentru indigestie. Ea nu se întrebuințează, din cauză că e forte greu de luat, din cauza gustului ei prea desplăcut. Iată un mijloc pentru ușurarea înghițirii acestui medicament. Mesteci 25 grame de untură de ricin cu 25 grame pulbere de cacao și 50 grame de zahăr. Parfumezi această pastă cu vanilie sau cu scorțigoră, după gust. Se obține un fel de șocolată „fondantă“ care nu alterează deloc calitățile medicinale ale ricinei. O comună fericită Cetățenii din comunele nostre, dar mai cu seamă cei din București, nu vor crede cele ce povestim aci , și cu toate astea e perfectul adevăr. Există în Germania un orășel, anume Klingenberg pe Main, ai cărui locuitori nu plătesc nici o dare, dar absolut nici una. Mai mult, întocmai ca posesorii de titluri de stat sau de valori comerciale, ei încasează din când în când dividende. Să vezi că perceptorul, în loc ca să vie să-ți scoată sufletul pentru plata dărilor, vine el să-ți plătească—nu e minunat lucru ? Explicația minunii e aceasta: orășelul posedă o mină, din a căreia esploatare se satisfac toate trebuințele comunei. In unii ani remân chiar escedente. Așa s’a întîmplat chiar anul acesta, când—după cum ne scrie corespondentul nostru din Berlin — fiecare locuitor din Klingenberg a primit de la primărie 2 mărci, iar fiecare elev al școalei comunale câte 20—50 pfenige, după clasa în care e înscris. Fericită comună ! Știri prin poștă „Grajdanin“ din Petersburg anunță apariția apropiată a unei cărți întitulată „Bulgaria și Rusia“ ai cărei autori ar fi ex prințul bulgariei Alex. de Battenberg și fostul său secretar d. Golowin. Uvragiul va demonstra, zicere, că prințul de Battenberg a fost totdeauna prietenul Rusiei, că e l este și acum prieten și că ar fi gata să se întoarcă în Bulgaria cu ajutorul Rusiei.* ^ 51= Călătoria Țarului la Berlin a suferit o nouă Întărziere. Se crede că Țarul nu va veni la Berlin decât la 11 octombrie stil nou, după ce împăratul Wilhelm se va fi întors din Schwerin. * * * O scrisoare a d-lui Chapi asigură că guvernul italian n’a avut nici o dată gând să sporească impozitul asupra venitului rentei italiene. Din contra, guvernul italian are intenția de a reduce și chiar desființa acest imposit, îndată ce împrejurările o vor permite. * * * Regele Belgiei a invitat pe Sultan să ia parte la congresul contra sclaviei ce are să se ție la Bruxelles. Sultanul a hotărît să trimeată un comisar special. Din Viena nu se scrie că o deputațiune a ofițerilor din regimentul de ulani rusolituani a sosit acolo pentru a felicita pe arhiducele Albrecht, care serbează al 40- lea an de când e proprietarul acestui regiment. Deputațiunea, condusă de colonelul baron Krüdener, a salutat pe arhiduce în modul cel mai afecțios și ’i-a înmânat o adresă frumos împodobită, în formă de album. Arhiducele a răspuns în modul cet mai cordial și s’a întreținut cu toți membrii deputațiunii, pe cari ’i-a oprit la prânz.* Sferc Din Semfin se anunță o ciocnire intre Natalia și Coloman Tisza. Nu e vorba aci de ex regina Serbiei și de primul ministru ungar, ci de două vaporașe. Natalia a suferit o spărtură. Câțiva pasageri au fost răniți.* sf: ^ Corviîain, proprietarul marei fabrici de cartușe din Anvers care a esplodat, a fost arestat. Sunt grave bănuieli contra lui. * Sfc :fc Ancheta asupra atentatelor de la Iaroslav, săvârșite asupra a doui ofițeri austriaci, din care unul a și murit, a dus la descoperiri de cea mai mare importanță. E în afară de orice îndoială că atentatele sunt de natură politică și că ele au fost săvășite de ruși. In adevăr, în ajunul atentatelor, s’au observat în Iaroslav persoane străine de localitate care vorbeau rusește între ele. Absintul nu e periculos. Academia de medicină din Paris, în urma unei sume de cercetări ce i s’au înfățișat, a recunoscut că absintul (băutură Vice* I, 15 (27) Septembre 1889 făcută din rachiu și din pelin) nu e vătămător, așa cum se zicea. Absintul curat, aproape alb, e o băutură tonică, reconstituantă și foarte bună pentru sănătate—dacă nu va fi falsificată sau luată în prea mari cantități. Esplozia unei mine .O mină care fusese rea aranjată acut esplozie în Marsilia. In urma acestei esplozii, toată strada Notre-Dame a fost isbită de o grindină de pietre. Au fost șase victime omenești. S’au găsit la aproape 200 metri din locul nenorocirii pietroase cântărind câta 15 kile fiecare. Beție Bismarckiană Vinerea trecută seara, doi indivizi, bețimorți, făceau mare zgomot într’unul din restaurantele de la Espoziția din Paris. Fiind arestați de agenții, chemați de către proprietarul stabilimentului, el se apucară la bătae cu polițiștii, insultându-i grozav. Unul din ei declară că era ofițer german și amenință pe agenți că prințul de Bismarck îl va spânzura în curând, când armata germană învingătoare va cuceri Franța. Cei doi nemți fură ținuți la arest până dimineață. Unul din ei fu libarat, iar pretinsul ofițer a fost trimis la parchet. Lucruri din toată lumea Desvoltarea Londrei. In rapoartele oficiale publicate de curend asupra mărirei Londrei în cel din urmă patruzeci de ani, se vede că, în întâia jumătate a acestei perioade, s’au construit în termen mijlociu 42 mile engleze (1609 metri una) de strade pe fiece an. In deceniul următor mijlociu a fost da 47,8 mile și în anii de la 1878 până la 1888, de 50. Firește numărul caselor crescu în proporție ; totuși, se pare că acum ele se fac mai mici și mai stricte. Intr’adevăr, în 1870 se înregistrară 55 mile strade noi și 17,127 case și în 1888 au fost 19 mile de strade și 11,446 case. In total, de la 1848 până la 1888, numărul caselor din Londra a sporit cu 500,000 și al stradelor cu 2000 mile. In capitala Engliterei este o mijlocie de o naștere la minută și o marte la 8 minute. Uri Ce statistică. + Creștinismul în Egipt.—Printre cercetătorii învățați cel mai plini de răbdare, merită să fie citat d. Amélineau, care petrecu vreme multă printre călugării din mănăstirile de pe Nil și studia originile, obiceiurile și tendințele rasei copte. Una din lucrările cele mai interesante asupra acestui lucru este viața lui Schwondi, personaj extraodinar, o fizionomie așa de caracteristică și originală. Schwondi s’a născut din „felahi“, și din copilărie chiar, începu să ducă o viață aspră, din cale afară aspră. Petrecea, depildă, noaptea întreagă intr’un canal, cu apă până la gât, ținendu-șî brațele ridicata spre cer, și în această atitudine se ruga și cânta laude lui Dumnezeu. Introdus într’o mănăstire de un călugăr, fratele mamei lui, învăță acolo să citesca și să scrie limba coptă, să interpreteze Biblia. Nu mânca da cât o dată pa zi, seara, și numai puțină pâne cu sare. Uneori rămânea fără hrană o săptămână întreagă și nu dormia mai de joc. Exaltația fanatismului lui ajunse la așa grad în cât stete mai multe zile pus pe o cruce pe care se legase. Schnondi trăi mult în pustie și apoi reveni în mănăstire unde ajunsese stariț. Descoperind niște comori intr’un vechi oraș grec, Athribis, Schwondi clădi o mar* 1năstire colosală, în care stau peste 2000 de călugări și în care adăpostia pe toți cei persecutați; așa, o dată ținu acolo mai IF5 © ița. „"Uansvers Ta.ru. 1“76 Prințul Alexandru DE BATTENBERG SAU MISTERELE BULGARIEI Român dramatico-criminal de mare sensație XVI FUGA — Ce spui d-ta despre asta, căpitane ? întrebă prințesa zîmbind. — Copiilor și nebunilor nu trebue să li se satisfacă toate poftele,—răspunse cel întrebat. — Domnule îndrăsnești... să... me... insulți... să mă taxezi... de... nebun?... scrâșni doctorul Paix, amenințând cu pumnii pe Newioff. Prințesa recunoscu că era momentul cel mai oportun de a spune un curent pentru liniștirea lui Paix. Ea zise : — Amicii mei, trebue să vă rog să nu dați aparența seriosității glumelor d-tră! — Doamnă prințesă, Alteța voastră ia drept glumă insulta ce mi s’a făcut ? strigă doctorul. — Firește, firește, d-le doctor. — Ceva nemai pomenit ! — Și dacă amicul meu Nowikoff a mers prea departe cu gluma,—urmă Feodora,—apoi desigur c’a cerut să se resbune pentru că nu ’mi-a spus că el a fost acela care m’a scăpat. De altfel, inima mea îl scuză. Doctorul scrâșnea din dinți. — Doamnă prințesă, strigă el,—ascultați cuvântul meu cel din urmă , ori căpitanul rămâne aci, ori ea! Fără medic, în douăzeci și patru de ore sunteți un cadavru ! Chiar și acest mijloc de intimidare își lipsi efectul. — Hababa ! făcu prințesa, pofnind de rîs,—dar acum ai stricat prieteșugul și cu mine, d-le doctor! Cum poți să te apuci că spui un neadevăr așa de grosolan ! ? „Mă simt deja atât de restabilită, că nu mă mai gândesc de loc la moarte! „Dar... dreptate trebue să sa facă... pedeapsa trebue să ți-o ei! „Te condamn dar să stai liniștit de tot aci și să asculți cum amicul meu Nowicoff îmi va povesti istoria salvărei mele ! „începe, dragă Nowikoff... hai, mai iute, căci mai am să-ți dau apoi o însărcinare foarte importantă și urgentă. Doctorul Paix sări în sus ca un leu întărîtat. — Lasă că ne socotim noi mai pe urmă, d-le căpitan,—scrâșni el,—luând loc pe scaunul ce i ’l arătase mai înainte Feodora. — Sunt cu cea mai mare plăcere la disposiția d tale,—răspunse căpitanul zimbind rece și inclinându-se ușor. Pe urmă își începu povestirea. Ii expuse detaliat toate întâmplările și firește că nu tăinui de loc împrejurarea că făcuse toate acestea din dragoste pentru Feodora. — Și ce zici d-ta, scumpă Feodora,— își încheiă căpitanul povestirea sa, neîntreruptă prin nici un cuvânt de către doctorul Paix, —ce zici d-ta despre purtarea onorabilului domn doctor, care a îndrăznit să se laude cu aceste cuvinte pe cari eu le-am auzit din întâmplare, când se afla la căpătâiul d-tale : „Nu tu, căpitane Nowikoff, ci eu o voi poseda!“ Și se înțelege că zicând asta el nu s’a gonit la nimeni alta decât la Alteța sa prințesa Feodora Dombrowska! Feodora zise și zise : — Oh, ce măgulitor e pentru mine să fiu onorată, iubită și curtată din tote părțile ! Insă firește că eu pot fi numai a unuia, în cas dacă m’aș decide cumva să mă mărit pentru a doua oră. „Ascultați dar, amicii mei, condițiile sub cari voi consimți să dau unuia din voi mâna și inima mea : „Dușmanul meu cel mai înverșunat este prințul Alexandru Koslinsky ! Nu mă sfiesc să declar că am iubit cu înfecare pe acest bărbat frumos. „Insă el... el — rîdeți cu mine, amicii mei—n’a răspuns la amorul meu, pentru motivul aproape de necrezut, că... iubia pe camerista mea, Anna Maiberg. „Acești doui oameni, Anna Maiberg — rivala mea preferată — și prințul Alexandru Kosinsky, sunt dușmanii mei de morte ! „Ei trebuesc nimiciți! „Fata a fugit o dată din mormânt ca printr’o minune. „Dar... a doua oară n’o să-i mai reușască așa ceva ! „Vă dau termen, amicii mei, să vă gândiți până seară la planul de răsboiu ce trebue să-l adoptați. „Executarea planului o las cu totul la discreția d-voastră , însă pun condițiunea ca vrăjmașii mei să-mi fie dați pe mână vii și neatinșî! „Dulce e resbunarea! Vreți să mă resbun... să mă răsbun contra amândurora, contra lui Koslinsky și contra logodnicei sale... hahaha! logodnica sa! ” „Vor fi uniți... până la moarte ! „In cămăruța aceea unde eu am așteptat cu disperare moartea, acolo voi prepara eu camera lor nupțială! (Va urma).