Universul, octombrie 1889 (Anul 6, nr. 223-248)
1889-10-26 / nr. 244
Anul %f.—m. 244 ' < WISE II TOTE ZILELE LI 1 ORE X3IMIIEJ.TÄ BUCUREȘTI MdiniȚIA ȘI ADMINISTRAȚIA STRADA BREZOIANU, 19 BUCUREȘTI> IS« wi in Cjwfrttn I•T ä F-^f!«^vfgSipțir»---. I AS OZfc-Tjâ. livl lE^TTE «APÎTAUĂ : I QJ JOTO ÎSE: ANUNȚURILE, INSERȚIILE ȘI RECLAMELE 8B PKWiffle NUMAI IiA ADMINISTRAȚIA NAȘULUI BUCUREȘTI STRADA BREZOIANU 19, BUCUREȘTI 1 CAUSED ĂH PE 1889 Ortodox Miercuri 25 Octombre. — Sfinții Marian și Martirie. Catolic Miercuri 6 Noembre. — Leonard. Sarele răsare la 6,46, apune la 4,44. Efemeride 25 Octombre 1595. — Armata lui Mihaiü Bravul sfarămă podul de pe Dunăre apoi gonește pe turci cari se îneacă. Pe Ban . . . 20 Lei .la 1 an. . . , 24 Lo Pe 6 Inni . . 10 Je 6 Inni ... 12 „ Bulcurești, 24 Octombre. Anunțând, după spusele ziarelor oficiose, că guvernul se ocupă cu censiunea organizării unui serviciu statistic, am insistat puțin, într’un sumer preeident, asupra ßoastei însemnate chestii. După ce am constatat că avem absolută nevoi de statistică cât mai ssactă ți mai complectă pentru ca să cunoștem țara, cu trebuințele și calitățile ei, și pentru ca guvernul să potă lucra cu siguranță, iar nu dibuind prin întunerec ca pân’ acum, am cerut să nu se precipiteze soluția sea. Am așteptat o mulțime de vreme—ziceam noi—sâ mai așteptăm dar câtva, pentru ca în acest timp să se studi diczi bisehestiunea și, când ne-am apuca de organizat un serviciu statistic, să facem treba serioasă. " Asupra acestui punt al chestiei, un cititor al ziarului „Universul“ ne trimite o scrisore forte interesantă, pa care o reproducem recomandănd-o atențiunii tuturora : Iată ce ne scrie onorabilul cititor : * * * „Citesc totdeauna ziarul d-stră „v— ---------— ------- ----- și am văzut într’unul din numerile precedente că vorbiți despre proiectul guvernului pentru serviciul statistic. In adevăr, cum ați zis d-stră, e greu a se găsi soluția acestui serviciu, ca să poată da niște resultate reale. Eu să vă mai spun că, dacă proiectul va fi format cu precipitare ca multe altele, apoi cred că o să vedem crat pe la centru un oficiu ca să copieze științele ce se vor trimite din comune, exacte sau nu, de unde vor rezulta niște științe în mare parte iluzorii; ’mi-aduc aminte acum vreo 20 ani, guvernul de atunci înființase un serviciu statistic, în capul căruia chamase un om competinie, numit Marțeanu. Serviciul central era pe lângă ministerul de interne în capitală, apoi, pe la fiecare județ, era câte un funcționar numit raportor statistic, plătiți cu lefi bune, cari aveau biureurile la prefecturi, lucrând sub ordinele prefecților. „Toți aceștia nu aveau altă misiune decât a copia și recopia, adică se făceau diverse tabele imprimate cu mulțime de coloane. Aceste tabele se distribuiau la comune prin prefecți și subprefecți cu obligație ca la anume termene, adică lunar, trimestrial și anual, să trimiți tabelele, cu coloanele complectate. Cele mai multe comune cum știm cu toții, au în capul lor ca primar câte un biet sătean muncitor, plătit cu o leafă de nimic, în comparație cu serviciurile ce i se cer, ajutat de notar, asemenea plătit puțin, căci comunele n’au fonduri. Sunt comune unde primarii se plătesc cu 20— 25 lei pe lună. Acești oameni cu puțină experiență după cum și sunt plătiți, ocupați cu multiple lucrări de administrație și justiție, ocupați și cu munca lor câmpenească ca să’gi țe existența familiilor, zoriți ca să trimită tabelele la termene, complectai colanele cu cifre aproximative și le înaintau ca să scape de ele, neputându-se duce totdeauna în localitate să facă numerători și măsurători la fiecare om din comună în parte, la care să cere întrebuințare de timp, calcul și chiar capacitate. Deci acele tabele cari, ca să zicem așa, erau promotori statistici să concentraț la județ. Raportorul statistic le copia frumos, concentrând științele în tabelele generale și la înainta la oficiul central și acolo se copiau de asemenea în tabelele centrale și iată statistica era gata și încă se publica; dacă ar fi obiectat cineva că la cutare articol se pare că ar fi eroare, să răspundea : Ferească dumnezeu, științele sunt extrase întocmai după tabelele comunelor. Astfel în formă toate erau în regulă și se plăteau o mulțime de lefi pentru copierea unor științe în partea cea mai mare neexacte cu toată competința In! Marțeanu în materie de statistică. „Totul, domnule redactor, este să se găsescă metodul prin care să se adune științele exact în comune, căci de se va lăsa sarcina tot asupra primarilor și notarilor, teamă ’mi-e să nu se ajungă la rezultatul din timpul lui Marteanu, plătindu se lefi pentru copiatul unor științe neexacte. „Vorbesc din experiență și cugetând fiecare, o să înțeleagă că este așa. „De altă parte, întrebarea aste: Puteava guvernul să aibă agenți ad-hoc în tote comunele să se ocupe numai cu statistica ca să culeagă știința exact ? Ar putea țara suporta o cheltuială așa enormă? Aci e chestiunea, căci ori să înființează un serviciu ca să dea statistica exact ori să nu se mai plătească niște lefi de prisos în strîmtorarea în care ne găsim.“ * * * In ce privește întrebarea de la sfîrșit, noi credem că se pare forte bine, cu o cheltuială nu prea ridicată, să avem științe exacte. In adevăr, socotim că nu e de neapărată nevoe să avem agenți în fiecare comună rurală. Ar ajunge, de pildă, câte doi agenți statistici de județ, cel mult trei în județele mai întinse. Acești funcționari, natural bine instruiți și cu un program de lucru bine definit, ar vizita necontenit partea lor din județ și la timp și-ar însemna și coordona datele, pe care le-ar comunica biuroului central de statistică. Pentru fabrici, uzine și ateliere, s’ar putea să fie un număr de agenți regionali. Camerele de comerț, în sfera lor de activitate, pot de asemana servi drept culegători de știința statistice. Dar, încă o dată, costiunea tradue bine și în amănunt studiată, tocmai pentru ca să ajungem a nu cheltui bani în zadar și pentru a face treba seriosa, face să planeze mereu, de douăzeci de ani încoace, temerea de un războiu. „Strigătele de războiu nu sunt, a zis Bebel, la ordinea zilei, în fiecare an, decât de la transformarea stării de lucruri în Germania. „împăratul Wilhelm I, în proclamația pe care o publică în 1871 zise că Franța și Germania trebuie să lupte pe viitor pe alt tăran decât pe al armelor. Aceasta n’a fost așa. „In loc ca Germania sa se mulțămească cu căderea lui Napoleon după Sedan, lucru care punea capăt resboiului, s’a provocat urmarea luptei, prin răpirea a două provincii franceze. „De aceasta suntem amenințați vecinii cu războiul. Tot așa, atunci, ei ar putea cere da la Rusia provinciile Baltice, sub cuvânt că au fost o dată ale Germaniei..“ mm GERMANIA (Corespondența part. a „ Universului“). „Nenorocire învingătorilor!“ Reichstagul a intrat în discuția bugetului imperiului german. Această dezbatere a dat la lumină starea în care cheltuielile de război au adus această țară. Deputatul Bebel e acela care a făcut revelații foarte grave, dar precise. El a afirmat pe față, înaintea tuturor membrilor parlamentului și ai guvernului imperial, că anexarea violentă a Alsaciei singură Dușmănia în casă Bebel urmă : „S’a văzut la ultimele alegeri, în 1887, că majoritatea popolației din Alsacia și Lorena e dușmană Germaniei. Afară de aceasta, anexarea acestei țări ne-a costat atâtea sacrificiu, cum nici o dată vre-un popor le va fi făcut pentru asemene scop. Suntem strânși acum între doi dușmani, Franța și Rusia. „Unde ne vor duce înarmările ? Când va trebui să luptăm, vom fi sfîrșiți de puteri. Nu cred că Austria și Italia, ale căror finanțe merg mai bine, vor putea face ușor o mobilizare, și mă îndoesc de acesta chiar în ce privește pe Germania, Jami. 9. Getombre (7 Noembre) 1889 dar voi lua samă de puținul devotament pe care burghezia nóstra l-a arătat în 1870. Aceste sarcini, cari apasă mereu assupra nóstru, vor paraliza puterea noastră de resistență.“ Neîncredere Glasul lui Bebel nu va fi ascultat, desigur. In acestă țară, parlamentul nu e o adunare deliberativă . El e o armată, care ascultă de poruncile cancelarului. Dar cred de folos să amintesc cum, tot așa, n’a fost crezut odinioră, alt deputat, Jacoby, care pe timpul resboiului francezgerman strigă : „Vae victoribus !Nenorocire învingătorilor ! Adunările n’ascultă îndeobște decât de ceea ce le satisface patimile. Numai vremea consacră pe prooroci și arată cât de mult au avut dreptate întotdeauna aceia cari au amintit atotputernicilor zilei nestatornicia victoriei. Dramă Doi copii, Weiss, veri primari, fii ai unor lucrători, Emma și Adolf, se iubeau. Cu tote că erau unul de 11 și altul de 10 ani, se iubiau ca niște omeni mari. Ei se duseră la părinții lor și le spuseră într’una din zile că vor sa se însoare. Părinții pufniră de rîs. Dar copiii se supărară și, preparând o soluție de chibrituri, se otrăviră. Fetița a murit. Băiatul nu se crede că va scăpa cu viață. Meyer, întâmplări din țară Evadare Individul Iancu Avram Chelboș, condamnat la 10 ani de inchisore pentru cașul de delicte, escrocheriă și crimă, a scăpat din Inchinarea din Galați în împrejurarea urmatore . Venind la curte sub paza sentinelei a intrat în retiradă. După căteva minute sentinela rede eșind una după alta două persone străine. După o așteptare îndelungată soldatul intrând în retiradă vede un costum complect de penitenciar. Iată ce se întâmplase : Un alt jidan așteptă pe condamnat în retiradă cu un costum. Condamnatul își lăsă costumul de arestat și îmbrăcă pe cG adus, așa că sentinela ne maicunoscându-l îl lăsă să trecă. Individul s’a făcut nevăzut. Hoț prins Hoțul care a prădat biserica sf. Sofia din Galați din cuart. III-lea acum trei luni, aflăm că a fost prins de d. comisar al desp. 3. C. Balaban. El se numește Costachi Grigoriu, zis și Nebunul. Din obiectele furate nu s’a găsit la densul decât numai o iconiță mică. Furtul din Brăila Necunoscuții făcători da rele, în noptea de 21 Octombre, intrând în curtea Bisericei armenești, după strada Galați No. 10 și scoțând trei cărămizi de la zidul casei preotului Mardiras Anton, pe unde a putut a se introduce un copil ca de 12 —14 ani, au luat dintr’un sipet 5 lire de aur, 2 ruble, 165 lei în argint, 2 perechi ghete de damă, 20 batiste de mătase colorate și un registru în care se treceau bani de la enoriași. S’au luat măsuri de urmărire. Un profesor asasin Ni se scrie din Berlin: O crimă oribilă s’a comis într’un orășel din apropiere. Directorul școalei primare de acolo, anume Stener, și-a asasinat nevasta. Soții nu mai trăiau împreună de vr’o trei ani. Acum câteva săptămâni ieise I