Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)
1891-09-26 / nr. 252
Őmmersul No. 252. In urma dislocațiunei trupelor, el veni la Courbevoie unde avea să înlocuiască regimentul 82 tot de linie. La regimentul 89, era ca medic militar, maiorul Breton, un om de 55 de ani, ofițer al legiunei de Onoare. El era foarte stimat și foarte bine notat la corp. Trebuia să treacă peste puțin la pensie. D. Breton trăia de aproape un an de zile cu o femeie Raybaud, născută Bertha Sarrazin, în vârstă de 35 de ani, o mică brună, cu figura palidă, la No. 45 din Avenue Marceau, o casă mică. Luni seara un om înalt cu perul și barba de un blond închis, spătos, foarte bine îmbrăcat, intră în debitul de băuturi de la No. 42 din Avenue Marceau. El ceru să i se dea un pahar de mentă și discuta cu debitantul. Acest om care avea aparența destul de calmă zise: — „Vin să-mi văd nevasta care a plecat furându-mi 40 de mii de franci. Ea șcade acolo (și arată pavilionul doctorului Breton, situat aproape în față). Am sunat, dar nu mi s’a deschis, trebuie să fie lume în casă, căci am auzit umblete prin odaia din față. Am zărit’o azi în gara Saint-Lazare, dar n’am putut s’o ajung. Știți în finne unde este, ea trăiește cu doctorul maior Breton și sper că de astă data nu 'mi va scăpa din mâini. Abia pronunță aceste cuvinte și un om îmbrăcat civil, era doctorul Breton, apare pe pragul ușii furios și ținând în mână un revolver de ordonanță. Necunoscutul cum îl văzuse dete înapoi ca trăsnit de spaimă și țipă: — „Sunt pierdut!“ Doctorul fără a pronunța un singur cuvînt, descarcă revolverul și îl nimeri drept în inimă. Necunoscutul nebun de durere avu puterea să fugă într’o mică odăiță separată de sala cafenelei. Omorâtorul ’1 urmări și aci, și descărca asupra lui o a doua lovitură in spate. Nenorocitul lovit a doua oară întinse brațele în aer, și căzu apoi pe jos rostogolindu-se pe parchet, inundând cu sângele său, o persoană care o trase cu sine în căzătura sa, pe un var al cafegiului. Profitând atunci de emoțiunea ce a provocat printre consumatorii presenți, omorîtorul întinzând arma lui fumegândă asupra persoanelor ce-i steteau în cale, eși din cafenea și o luă la fugă. Victima muri, după câteva momente de durere. Căutarea omorâtorului Magistratul se duse la locuința omorâtorului, deschizând ușa cu ajutorul unui lăcătuș. Omorâtorul cu amanta sa s’au suit probabil pentru a lua ceva parale și alte obiecte necesare și apoi au luat’o la fugă prin grădină. Ancheta Ancheta se urmărește cu multă activitate. Ceea ce se scie este că Genisset, așa se numia victima, a avut ca amantă în timp de mai mulți ani pe femeia Raybaud. Aceasta din urmă având diploma de dantistă, s’a asociat cu dânsul pentru montarea unui atelier de dantură la Vincennes, depunând ca capital 40.000 de franci. Certându-se apoi cu amantul ei, a plecat luându-șî banii înapoi. Atunci făcu cunostința d-lui Breton, deveni metresa lui și plecară înpreună la Montargis. D. Genisset manifestase de mai multe ori dorința de ași răzbuna pe dînsa. Brutus întâmplări din țară Un câine și o pisică turbați Un câine, presupus turbat, al d-lui Emil Varlam, domiciliat în orașul Buzeu, strada Cuza-Vodă, a mușcat pe stăpânul său, pe soția acestuia, pe o servitoare a numiților (Anica Vasilescu) și pe o pisică a d-lui Grigore Ionescu, din aceeași stradă. 131 Sinucidere Călărașul Ioan Apostolescu, din comuna Armășesci, județul Ialomița, fiind atins de epilepsie și alienație mintală, când se pregătea să plece la serderi, s’a închis Tît casă, și s’a sinucis prin împușcare, iar pisica a mușcat pe servitoarea Sale Ana. D. Varlam, împreună cu soția sa, au și plecat imediat Ia București în cura d-lui doctor Babeș. S’a dispus a se trimite și servitorii în ospiciul de bacteriologie. Câinele și pisica au fost uciși. Nenorocirea din gara Burdujeni. Individul Iosif Afanasov, din Bucovina, la gara Burdujeni, județul Botoșani, voind a se sui din fugă în tren, a căzut între scara vagonului, a fost apucat de roată și călcat așa de grav că a rămas mort pe loc. Lucrările de constatare s’au trimis parchetului. Moarte îngrozitoare Femeia Safta, soția locuitorului Ioan Bărzotescu, din comuna Jupânești, județul Muscel, care, de doi ani aproape, suferea de alienațiune mintală, fiind lăsată singură în casă și apropiindu-se de vatră, hainele de pe densa au luat foc, astfel că la sosirea soțului său ea era deja mortă. Arși de vii Fata Vasilichia, în etate de 8 ani, fiica locuitorului Ilie Marin, din comuna Budești, județul Ilfov, fiind lăsată în tinda casei de către mama sa, care plecase cu vitele la văcar, s’a apropiat de foc, de la care aprinzându-și hainele, i s’a ars tot corpul, din care cauză, în noaptea următoare, a încetat din viață. Copilul George, în etate de 3 ani, al locuitorului Tănase Petre, din comuna Leordeni, județul Ilfov, în lipsa părinților sei de acasă, jucându-se pe lângă foc dinaintea casei, s’a aprins hainele de pe el și, la țipetele lui, venindu-i în ajutor o mătușe a sa, aceasta deși a isbutit a stinge focul, însă rănile fiind grave copilul a murit noaptea. l[£]€ X>II& A. TI Au fost numiți în unul sau cel l’alt Ordin, și anume în: Ordinul „Steaua României“ La gradul de cavaler: D-nii Nicolae Popescu, Radu I. Condeescu, căp.Th. Ionescu și Constantin I. Șonțu. Ordinul „Coroana României“ La gradul de ofițer: Cuv. La arhimandritul Chesarie Sachelarie, Constantin Cvidin, Gheorghe Em. Lahovary, Alexandru I. Stăncescu, Alexandru Diamandescu, Jacques Herdan și Sigmund B. Steiner. La gradul de cavaler: Cuc. Sa Dimitrie Ion Mirea, Nicolae I. Sachelarie, Gheorghe Negulici, Paraschiv Baștea, Iosif Ionescu, Iosif Hackenseiner, Gheorghe S. Ionescu, Vasile Lacea, Nicolae Bănulescu, Grigore Dâmbeanu, Petre Dulfu, Petre Ghiiboviceanu, Gheorghe Georgescu, Vasile L. Moga, Alexandru Racoviceanu, Constantin Borcescu, Theodor Gr. Florescu, Ella Grassiany, Mina Minovici, Vasile Papazovici, Ion Stroescu, Nicolae Tîrnoveanu, și Alexandru N. Zissu. La gradul de comandării. Eduard A. Hübsch și d. Mărgărit Apostol. La gradul de mare ofițeri D. Nicolae Rosetti . S’a conferit medalia „Serviciului credincios Clasa Ii D-lor Moise Bunescu, Hie Bonescu, Iosif Bunescu, Ion Anastasescu și Cucem. S. preotului-sachel. Ion Busoicescu. Clasa II: D-lor Nicolae Anastasescu și Gheorghe Arifeanu. Ciocniri pe Dunăre-Un vapor englez sechestrat la Galați Vineri pe la orele 12 a. m. un vapor englez ce venia spre Galați, în dreptul Tulcei la amaforul cel mare, a lovit un vapor rusesc al societăței Gagarin, tăindu-i salonul dela pupă drept în două. O parte din bărăi a vaporului a dispărut în Dunăre. Tot atunci a fost lovit și vaporul nostru de resbel „România“ ce era acostat în portul Tulcea causându-i câteva stricăciuni. Echipagiul a fost scăpat. Vaporul englez este sechestrat in portul Galați. 1 Un român care s’a făcut evreu Citim în „Galații“. In comuna Pașcani, districtul Suceava, un român, șef de manevrare la gară, un anumit Popovici, înamorându-se de o tenora evreică, se decise s’o ia de soție , dar fata, ținând mult la credința părinților sei, refuză, până ce n’are să se boteze evreii. Ei bine, acest laș român s’a supus ; acum se duce la sinagogă, și totuși poartă oficial numele de Popovici, pe când evreii îi zic Moise. Astăzi Popovici este funcționar la gara Verești, pentru că nu mai putea rămânea la Pașcani, fiindu-i rușine de tovarășii sei, cari îl luau în rîs. O coggetgrefă pe E mai tare acela care rezistă forței cu rațiunea și nu cu fierul. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Căldare și pantaloni Florea Ion și Mihalache Petre nu știau, să vede, că nu se pot împărți pe dreptate în două unele lucruri. Ei au furat o căldare de aramă și o pereche de pantaloni de postav de la d. Gheorghe Petrache. Fiecare voia să aibă și din căldare și din pantaloni. Neputindu-se tăia în două aceste obiecte, el se apucară la ceartă și, atrasă de zgomot, poliția puse mâna pe dânșii. Prins la băț Iancu Nicolae a furat o pereche de hățuri de la un țăran, ce era tras în gazdă în strada Radu- Vodă No. 6. Dar poliția l-a prins cu bățurile furate și P amânat la secția 31. Moarte grabnică Alaltăieri, pe la orele 1 iară un sfert, a murit grabnic Iosif Drasdolschi, din str. Popa Chițu No. 7. 5 nenorociri în Bacău Copila Catinca, de 3 ani, fiica lui Manolachi Bujor, din comuna Solonțu, apropiându-se de focul ce era în curtea casei, s’a aprins arzându ’i hainele, din care causă a încetat din viață. A isbucnit foc la baia de păcură din comuna Solonțu, proprietate a „societăței române pentru industria și comerciul de petrol.“ Paguba aproximativă este de 5.000 lei. — Locuitorul Ștefan Bortoș, din comuna Onești, a fost apucat între puțurile vagoanelor, la gara Onești, din care cauză, după două ore, a încetat din viață. — Locuitorul Ioan Pavel Udra, din comuna Râpile, voind a întoarce vitele cu cariera la pășune, a căzut cu gâtul într’un cuțit ce ’l ținea în mână, din care cauză a încetat din viață. — Preotul Constantin Nolboc, din comuna Valea Arinilor, umblând cu o pușcă plină s’a descărcat și î-a stricat trei degete de la mâna stângă. Numitul preot se află spre căutare la spitalul din Moinești. D’sale armatei Sunt admiși ca fii de militari în școalele Iași și Craiova următorii elevi: Școala Iași, Stârcea Traian, Efstatiadi Dumitru Ion Botez Diculescu, Dimitrescu Romulus, Ronea Artur, Racoveanu Virgiliu, Ștefănescu Aurel Nicolae, Stavrescu Constantin, Cerchez Leon și Mitulescu Petru. Școala Craiova: Georgescu Ion, Basarabescu Gheorghe, Urdăreanu Nicolae, Șeinescu Marin, Stoilov Constantin, Frunzescu Traian, Stoian Vasile și Belesen lent. La concursul ținut la școala de fa de militari din Iași pentru complectarea benziler vacante aflate în diferite clase la acea școală și la cea din Craiova au reușit elevii. Pallăde Dimitrie, Ghica Gheorghe, Neculau Gheorghe, Vojen F. Alexandru, Straja Gheorghe, Mavrichi Constantin și Gotjan Jacques sunt admiși definitiv în clasa I a școalei de fii de militari din Iași, iar elevii Plopșoreanu N. Dimitrie, Bărbulescu Gheorghe și Drseanui Grigore în clasa I a școalei de fii de militari din Craiova, pentru complectarea vacanțelor la acea clasă în ambele școli. Elevii Ionescu Theodor, Thimotei V. Nicolae, Ginghina Haralambie, Păun Constantin, Finichi Dumitra, Oaneiov Alexandru, Dimitrievici Ion, Nedelcu Octav, Popilian Constantin, Stancov Gheorghe, Popovici Alexandru și Negruți Petra, în el. II a școalei de fii de militari din Iași, iar elevii Negrei Gavril, Gorschi Alexandru și Ion Alexandru în clasa EI, aceiași școală. Direcțiunea școalei Iași, conform art. 18 din regulament, va înapoia familiei lor actele celor ce nu mai au loc în școală, iar ale celor admiși le va păstra, trimițând pe acelea ale elevilor admiși în școala din Craiova direcțiunea acelei școli. Știri prin poștă Franța. Ziarul „la Paix“, din Paris, considerat ca în legături strânse cu președinția republicei, afirmă că știe bine cum că un tratat secret s-a iscălit, între Spania și întreita alianță, în contra Franței. Condițiile alianței ar fi debarcarea a 200 mii de soldați pe coasta Cantabrică, pentru ca să se ajute armata spaniolă să intre prin sud-vest în Franța. In acest scop, Germania ar da 100.000 de puști spaniolilor. Ziarele pariziane constată acum că Franța e atacată din patru părți. — Contele Dillon, tovarășul și cel mai credincios partizan al generalului Boulanger, a scris ziarelor un răvaș în care spune : Nu voi asista la înmormântarea lui Boulanger, căci el a dezertat de două ori din partid, versându-și pe un mormânt sângele pe care-l datora patriei.“ — Contele Münster, ambasador german la Paris, a făcut o vizită ministrului de externe Ribot. — In convorbirea lor, ambasadorul și ministrul de externe și au comunicat impresia cum că relațiile dintre republică și imperiul german sunt din cele mai bune.* ❖ »1« Italia. — Ni se scrie din Roma: Ați avut relații telegrafice despre încăerarea dintre cei cari veniseră să viziteze pe papa și patrioții italieni. Un pelerin în învălmășeală, fu somat să strige: „Se trăiască Italia !“ și se supuse tremurând.— Celebrul profesor Lamesant a scris pe registrul Pantheonului atacat de fanaticii catolici, în majoritate francezi: „N’est pas digne d’être frangais, qui offense le plus grand des rois. (Nu e demn să fie francez acela care ofensează pe cel mai mare rege.) Lannesant a fost unul dintre luptătorii de la 1859 pentru liberarea Italiei. — Primăria din Milan a fost întrebată de comitetul ad-hoc, unde ar putea să stabilească statua lui Napoleon III. Primăria n’a răspuns încă. De aceea, până acum, statua lui Napoleon III e la archive.* * * Germania. — Ni se scrie din Berlin: S’a vorbit mult despre boala împăratului, s’au răspândit tot felul de știri sentențioase, cu toate acestea noi putem afirma că majestatea sa se află cu desăvârșire bine. Nu mai departe decât ieri a împușcat în pădurea de la Rominten, unde se află la vânătoare, doi cerbi frumoși. — Aflăm din Braunschweig că prințesa Albrecht de Prusia s-a îmbolnăvit de versat în Camenz, unde petrecuse peste vară. Boala nu e de vre o natură malignă. — Aflăm din Berlin că săptămâna trecută, într’o singură zi. Vineri, s’au întâmplat acolo cinci sinucideri. O fată de 18 ani s’a aruncat în curte din etajul al doilea. O doamnă s’a otrăvit cu morfină. Un fierar s’a spânzurat. Un birtaș s’a o toui, 26 Septembre (8 yictomvrei 1891. ------primim trăvit cu hali caustic. Un lăcătuș și-a tras un glonț în piept. Austro-Ungaria.—O expoziție de armăsari se va ține la Viena de la 17 mai 19 Octombre. — Ni se scrie din Viena că la 3 Octombre se deschide din nou, după o scurtă pauză, parlamentul ungur. Sesiunea cevine, cea din urmă înainte de alegeri, promite a fi foarte agitată. Partidele opoziționiste se întrunesc pentru a împedica prin obstrucționism tratarea sistemului de administrație. In chipul acesta e foarte probabil ca să răstoarne guvernul lui Szapari. — împăratul Frantz-Iosif n’a arătat nici o spaimă, când auzi, la Reichenberg, esplodând niște bombe cu dinamită. Se confirmă că acele bombe au fost puse nume ca să puie capăt vieții monarhului. * * * Rusia. — După ziare împăratul ar fii decis ca în anotimpul viitor să nu se dea nici o serbare la curte și ca sumele ce ar fi fost destinate pentru aceasta să se împartă săracilor din regiunile lovite de mizerie. — Niște ukazuri publicate de ziarele oficiale finlandeze, prescrie că secretarul de stat pentru Finlanda va trebui să comunice toate proiectele cari ating interesele comune ale ducatului și ale Rusiei și miniștrilor ruși. Proectul pentru dietă și senat și resoluțiunile luate de aceste două corpuri, vor fi comunicate guvernatorului general în limba rusească; amploiații vor* trebui să fie ruși eșiți din universitate sau finlandezi cari cunosc bine limba rusescă * * * Anglia.Demonstrațiile din partea liberalilor s’au făcut în mai toate orașele din Anglia, din cauza reintrării în lupta politică a d-lui Gladstone, celebrul bărbat de stat liberal englez. Șeful partidei liberale se crede că va putea atrage din nou în jurul său pe disiidenții liberali. — Astfel, partida ar fii sigură de succes. — Se scrie din America de sud că lordul Randolph Churchill, tînărul fost ministru care a făcut atâta zgomot nu e vii situație tocmai bună, cu esploatarea de mine în Lumea Nouă. Probabil că d. Churchill se va întoarce mai sărac de cum s’a dus. — Negocierile dintre Anglia și Chinai se înăspresc din nou. Măsurile luate s’arli părut insuficiente. De aceea e vorba să se ducă la fața locului mai multe escadre engleze și franceze. Celel alte state europene sunt dispusei a intra și ele în horă. Un proverb pe zi Cu balanța nu se cântărește puterea, nici cu cotul deșteptăeiunea. Lucruri din toată lumea" Un nihilist genial. — Emile Gautier susține în „Figaro“ că un inginer rus, anume Kibalcici, a deslegat deja de maii mulți ani problema cârmei balonului. Așa cel puțin sună tradiția răspândită între nihiliștii ruși, căci Kibalcici a fost nihilist și unul din omorâtorii țarului Alexandru I. El era un mecanic genial, descoperise o bombă care putea să se miște în aer înscr-o direcție anumită, întocmai ca torpilele în apă. Forța care mișca bomba era produsă prin mici explosiuni succesive a substanțelor conținute în interiorul ei. Pe baza acestor principii, balonul putea de asemenea să fie dirigiabil și Kibalcii lăsă mai multe proiecte amănunțite în această privință. Sfârșitul lui Kibalcici e știut ; el fu spânzurat împreună cu Jeliakoff, Risakoff și Sofia Perovskaia, în urma atentatului săvârșit contra țarului Alexandru al II-lea. O V Aur în stomac. — Din Berlin ni se scrie cu data de Vineri, Eri, înainte de UCIGAȘA Roman ce mare senzație de JULES MARY Și uitându-se prin odaia bietului bătrân, în care abia era strictul necesar, agentul adăugă: — O să fii tot așa de bine ca aici! Barabas, suspinând mereu, își puse pantalonii. — Am vreme să mă îmbrac? — Da, da. Mulțumesc, d-lor, sunteți prea buni. După un sfert de ceas era îmbrăcat gata să plece. — Vă urmez, de oarece trebuie. Dar nevastă-mea nu s’a întors încă și ași fi vrut s’o îmbrățișez înainte de plecare. — O să vie să te vază ! Barabas se cobora, jelindu-se mereu. — La arest dezonoarea ! Cine știe ce o să ’mi facă ? Cine știe ce o să pățesc ? — N’avea grije, d-le Barabas, tortura ie desființată de multă vreme. Bătrânul ridică capul cu demnitate. — Dar ie tortura morală, d-le!a trăsură era la scară după cum spusese agentul. Barabas se urcă. După o jumătate de ceas, intră la arest cu capul plecat, cu pălăria în mână, salutând adânc pe portar care deschise porta și pe supraveghetorii pe cari îi întâlni prin curte. I se luă numele pe registru de închidere, se dete o chitanță agenților cari plecară, și după cinci minute Barabas era închis într’o celulă curată, mobilată cu un pat, cu o masă și cu un scaun. Căzu pe pat zdrobit. — închis ! zise el, închis! eu! Și începu să plângă, căci îi era frică. Apoi, după ce plânse bine, mânia îi înlocui lacrămile, o mânie în care era amestecat și puțin amor propriu și oarecare orgoliu că se împotrivea așa, el o ființă slabă, a totputerniciei poliției pariziene. — Ah ! me’nchid! Ei bine, n’or să afle nimic! Ziua trecu astfel, în singurătate. Hotărându-se așa, mânca cu poftă fasolea ce i se aduse, dormi până la cinci ceasuri, mâncă iarăși cu poftă și se culcă odată cu venirea nopții. — Mâineau să mă întrebe, își zicea el. Dar a doua zi trecu fără să’l cheme nimeni. Aceasta i se păru lung. — Ei bine, n’au de gând să mă cheme ? „Se vede că nu se prea grăbesc. A treia zi trecu tot așa. Și tot așa și zilele următoare. — M’au uitat ! In sfârșit, a cincea zi un supraveghetor deschise ușa celulei lui. — Urmează-me! îi zise. Barabas se sculă. Eși după supraveghetor. Acesta îl dete în primire paznicilor municipali cu cari străbătu curtea și coridoarele, trecu pe sub o boltă și ajunse pe bulevardul Palatului. — Unde me duceți? întrebă Barabas. Paznicii nu răspunseră. Mergea între amândoi și oamenii de pe bulevard se uitau la el curioși. Un ștrengar, se puse în fața lui, cu mâinile în buzunar gi’i zise: — Ai o mutră bună, tu. Ce dracu ai făcut de te duce între doi sticleți ? Barabas auzi, se opri, vru să explice, cu naivitate, ce făcuse, dar două brațe îl înpinseră înainte și n’avu vreme să-și facă gustul. — Desigur că nu se un asasin ! zicea ștrengarul. Paznicii intrară în palatul prefecturei. Ureară întâiul cat, străbătură sălile în cari așteptau agenții de siguranță și în cari stau jefuitorii. — Știu acum ! murmură Barabas mă duc la prefectul de poliție. Intr’adever paznicii deschiseră o ultimă ușe și împinseră pe bătrân într’o odae pe care am descris’o, cabinetul prefectului de poliție. Acesta era la birrou, gata să iscălească ordinele pe cari i le presinta șeful sef de cabinet. Recunoscu pe Barabas: — Ah ! ah ! zise el iscălind mereu: Iată-te încăpățânatule. — Dă-mî voie, d-le prefect... zise Barabas. — Ești la arest de cinci sau de șase zile, mi se zjare ? — Și eu găsesc vremea cam lungă. — Se greșala d-tale. Nimic nu ți-e mai ușor ca să-ți câștigi libertatea... — Da, știu, spuindu-țî unde sunt hârtiile lui Lafistole ? — Tocmai. — Ei bine, d-le prefect, dă’mî voe să ’ți spui ca închizându-me, adică întrebuințând violența, ai întrebuințat un mijloc cu totul contrariu aceluia care ar fi putut să mă convingă. — Ah !ah ! Și prefectul iscălia mereu. — Și o să vorbești dacă te-oi pune în libertate ? — Nu zic nici da nici nu. E treaba mea. Prefectul își stăpâni un gest de mânie. Bătrânul primia lupta. Și în această luptă ciudată nu era sigur că prefectul o să iasă învingător. Acesta replică indiferent. — Ei, d-le Barabas, se vede că-ți pla Vi ce la arest ? — Mă cam plictisesc, dar hrana e bună, slujbașii sunt respectoși... (Va urma).