Universul, septembrie 1891 (Anul 8, nr. 228-255)

1891-09-26 / nr. 252

Őmmersul No. 252. In urma dislocațiunei trupelor, el veni la Courbevoie unde avea să înlocuiască re­gimentul 82 tot de linie. La regimentul 89, era ca medic militar, maiorul Breton, un om de 55 de ani, ofi­țer al legiunei de Onoare. El era foarte stimat și foarte bine notat la corp. Tre­buia să treacă peste puțin la pensie. D. Breton trăia de aproape un an de zile cu o femeie Raybaud, născută Bertha Sarrazin, în vârstă de 35 de ani, o mică brună, cu figura palidă, la No. 45 din Avenue Marceau, o casă mică. Luni seara un om înalt cu perul și bar­ba de un blond închis, spătos, foarte bine îmbrăcat, intră în debitul de băuturi de la No. 42 din Avenue Marceau. El ceru să i se dea un pahar de mentă și discu­ta cu debitantul. Acest om care avea aparența destul de calmă zise: — „Vin să-mi văd nevasta care a ple­cat furându-mi 40 de mii de franci. Ea șcade acolo (și arată pavilionul doctorului Breton, situat aproape în față). Am su­nat, dar nu mi s’a deschis, trebuie să fie lume în casă, căci am auzit umblete prin odaia din față. Am zărit’o azi în gara Saint-Lazare, dar n’am putut s’o ajung. Știți în finne unde este, ea trăiește cu doc­torul maior Breton și sper că de astă­ data nu 'mi va scăpa din mâini. Abia pronunță aceste cuvinte și un om îmbrăcat civil, era doctorul Breton, apare pe pragul ușii furios și ținând în mână un revolver de ordonanță. Necunoscutul cum îl văzu­se dete îna­poi ca trăsnit de spaimă și țipă: — „Sunt pierdut!“ Doctorul fără a pronunța un singur cu­­vînt, descarcă revolverul și îl nimeri drept în inimă. Necunoscutul nebun de durere avu pu­terea să fugă într’o mică odăiță separată de sala cafenelei. Omorâtorul ’1 urm­ări și aci, și descărca asupra lui o a doua lovitură in spate. Nenorocitul lovit a doua oară întinse brațele în aer, și căzu apoi pe jos rosto­­goli­ndu-se pe parchet, inundând cu sân­gele său, o persoană care o trase cu sine în căzătura sa, pe un var al cafegiului. Profitând atunci de emoțiunea ce a provocat printre consumatorii presenți, o­­morîtorul întinzând arma lui fumegândă asupra persoanelor ce-i steteau în cale, eși din cafenea și o luă la fugă. Victima muri, după câte­va momente de durere. Căutarea omorâtorul­ui Magistratul se duse la locuința omorâ­­torului, deschizând ușa cu­ ajutorul unui lăcătuș. Omorâtorul cu amanta sa s’au suit pro­babil pentru a lua ceva parale și alte o­­biecte necesare și apoi au­ luat’o la fugă prin grădină. Ancheta Ancheta se urmărește cu multă activi­tate. Ceea­ ce se scie este că Genisset, așa se numia victima, a avut ca amantă în timp de mai mulți ani pe femeia Raybaud. Aceasta din urmă având diploma de dantistă, s’a asociat cu dânsul pentru mon­tarea unui atelier de dantură la Vincen­­nes, depunând ca capital 40.000 de franci. Certându-se apoi cu amantul ei, a plecat luându-șî banii înapoi. Atunci făcu cunostința d-lui Breton, de­veni metresa lui și plecară înpreună la Montargis. D. Genisset manifestase de mai multe ori dorința de ași răzbuna pe dînsa. Brutus întâmplări din țară Un câine și o pisică turbați Un câine, presupus turbat, al d-lui E­­mil Varlam, domiciliat în orașul Buzeu, strada Cuza-Vodă, a mușcat pe stăpânul său, pe soția acestuia, pe o servitoare a numiților (Anica Vasilescu) și pe o pisică a d-lui Grigore Ionescu, din aceeași stradă. 131 Sinucidere Călărașul Ioan Apostolescu, din comuna Armășesci, județul Ialomița, fiind atins de epilepsie și alienație mintală, când se pre­gătea să plece la ser­deri, s’a închis Tît casă, și s’a sinucis prin împușcare, iar pisica a mușcat pe servitoarea Sale Ana. D. Varlam, împreună cu soția sa, au­ și plecat imediat Ia București în cura d-lui doctor Babeș. S’a dispus a se trimite și servitorii în ospiciul de bacteriologie. Câinele și pisica au fost uciși. Nenorocirea din gara Burdujeni. Individul Iosif Afanasov, din Bucovina, la gara Burdujeni, județul Botoșani, voind a se sui din fugă în tren, a căzut între scara vagonului, a fost apucat de roată și călcat așa de grav că a rămas mort pe loc. Lucrările de constatare s’au trimis par­chetului. Moarte îngrozitoare Femeia Safta, soția locuitorului Ioan Bărzotescu, din comuna Jupânești, jude­țul Muscel, care, de doi ani aproape, su­ferea de alienațiune mintală, fiind lăsată singură în casă și apropiindu-se de vatră, hainele de pe densa au luat foc, ast­fel că la sosirea soțului său ea era deja mortă. Arși de vii Fata Vasilichia, în etate de 8 ani, fiica locuitorului Ilie Marin, din comuna Bu­­dești, județul Ilfov, fiind lăsată în tinda casei de către mama sa, care plecase cu vitele la văcar, s’a apropiat de foc, de la care aprinzându-și hainele, i s’a ars tot corpul, din care cauză, în noaptea urmă­toare, a încetat din viață.­­ Copilul George, în etate de 3 ani, al locuitorului Tănase Petre, din comuna Leordeni, județul Ilfov, în lipsa părinților sei de acasă, jucându-se pe lângă foc dinaintea casei, s’a aprins hainele de pe el și, la țipetele lui, venindu-i în ajutor o mătușe a sa, aceasta de­și a isbutit a stinge focul, însă rănile fiind grave co­pilul a murit noaptea. l[£]€ X>II& A. TI Au fost numiți în unul sau cel­ l’alt Ordin, și anume în: Ordinul „Steaua României“ La gradul de cavaler: D-nii Nicolae Popescu, Radu I. Condeescu, căp.Th. Ionescu și Constantin I. Șonțu. Ordinul „Coroana României“ La gradul de ofițer: Cuv. La arh­imandritul Chesarie Sachelarie, Constantin Cvidin, Gheorghe Em. Lahovary, Alexandru I. Stăncescu, Alexandru Diamandescu, Jacques Herdan și Sigmund B. Steiner. La gradul de cavaler: Cuc. Sa Dimitrie Ion Mi­­rea, Nicolae I. Sachelarie, Gheorghe Negulici, Pa­­raschiv Baștea, Iosif Ionescu, Iosif Hackenseiner, Gheorg­he S. Ionescu, Vasile Lacea, Nicolae Bănu­­lescu, Grigore Dâmbeanu, Petre Dulfu, Petre Ghii­­boviceanu, Gheorghe Georgescu, Vasile L. Moga, Alexandru Racoviceanu, Constantin Borcescu, Theo­dor Gr. Florescu, Ella Grassiany, Mina Minovici, Vasile Papazovici, Ion Stroescu, Nicolae Tîrno­­veanu, și Alexandru N. Zissu. La gradul de comandări­i. Eduard A. Hübsch și d. Mărgărit Apostol. La gradul de mare ofițeri D. Nicolae Rosetti . S’a conferit medalia „Serviciului credincios Clasa Ii D-lor Moise Bunescu, Hie Bonescu, Io­sif Bunescu, Ion Anastasescu și Cucem. S. preo­­tului-sachel. Ion Busoicescu. Clasa II: D-lor Nicolae Anastasescu și Gheor­ghe Arifeanu. Ciocniri pe Dunăre-Un vapor­ englez sech­es­­trat la Galați Vineri pe la orele 12 a. m. un vapor englez ce venia spre Galați, în dreptul Tulcei la amaforul cel mare, a lovit un vapor rusesc al societăței Gagarin, tă­­indu-i salonul dela pupă drept în două. O parte din bărăi a vaporului a dispărut în Dunăre. Tot atunci a fost lovit și vaporul nos­tru de resbel „România“ ce era acostat în portul Tul­cea causându-i câte­va stri­căciuni. Echipagiul a fost scăpat. Vaporul englez este sechestrat in por­tul Galați. 1 Un român care s’a făcut evreu Citim în „Galații“. In comuna Pașcani, districtul Suceava, un român, șef de manevrare la gară, un anumit Popo­vici,­­ înamorându-se de o te­­nora evreică, se decise s’o ia de soție , dar fata, ținând mult la credința părinților sei, refuză, până ce n’are să se boteze evreii. Ei bine, acest laș român s’a supus ; acum se duce la sinagogă, și totuși poartă oficial numele de Popo­vici, pe când evreii îi zic Moise. Astăzi Popovici este funcționar la gara Verești, pentru că nu mai putea rămânea la Pașcani, fiindu-i rușine de tovarășii sei, cari îl luau în rîs. O coggetgrefă pe E mai tare acela care rezistă forței cu rațiunea și nu cu fierul. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Căldare și pantaloni Florea Ion și Mihalache Petre nu ști­au­, să vede, că nu se pot împărți pe dreptate în două unele lucruri. Ei au furat o căldare de aramă și o pereche de pantaloni de postav de la d. Gheorghe Petrache. Fie­care voia să aibă și din căldare și din pan­taloni. Neput­indu-se tăia în două aceste obiecte, el se apucară la ceartă și, atrasă de zgomot, poliția puse mâna pe dânșii. Prins la băț Iancu Nicolae a furat o pereche de hățuri de la un țăran, ce era tras în gazdă în strada Radu- Vodă No. 6. Dar poliția l-a prins cu bățurile furate și P a­mânat la secția 31. Moarte grabnică Alaltă­ieri, pe la orele 1 iară un sfert, a murit grabnic Iosif Drasdolschi, din str. Popa Chițu No. 7. 5 nenorociri în Bacău Copila Catinca, de 3 ani, fiica lui Ma­­nolachi Bujor, din comuna Solonțu, apro­piându-se de focul ce era în curte­a­ casei, s’a aprins arzându ’i hainele, din care causă a încetat din viață.­­ A isbucnit foc la baia de păcură din comuna Solonțu, proprietate a „societăței române pentru industria și comerciul de petrol.“ Paguba aproximativă este de 5.000 lei. — Locuitorul Ștefan Bortoș, din co­muna Onești, a fost apucat între puțurile vagoanelor, la gara Onești, din care cauză, după două ore, a încetat din viață. — Locuitorul Ioan Pavel Udra, din co­muna Râpile, voind a întoarce vitele cu cari­era la pășune, a căzut cu gâtul în­­tr’un cuțit ce ’l ținea în mână, din care cauză a încetat din viață. — Preotul Constantin Nolboc, din co­muna Valea­ Arinilor, umblând cu o pușcă plină s’a descărcat și î-a stricat trei degete de la mâna stângă. Numitul preot se află spre căutare la spitalul din Moi­­nești. D’sale armatei Sunt admiși ca fii de militari în școalele Iași și Craiova următorii elevi: Școala Iași, Stârcea Traian, Efstatiadi Dumitru Ion Botez Diculescu, Dimitrescu Romulus, Ronea Artur, Racoveanu Virgiliu, Ștefănescu Aurel Ni­colae, Stavrescu Constantin, Cerchez Leon și Mi­­tulescu Petru. Școala Craiova: Georgescu Ion, Basarabescu Gheorghe, Urdăreanu Nicolae, Șeinescu Marin, Sto­­ilov Constantin, Frunzescu Traian, Stoian Vasile și Belesen lent. La concursul ținut la școala de fa de militari din Iași pentru complectarea b­enziler­ vacante a­­flate în diferite clase la acea școală și la cea din Craiova au reușit elevii. Pallăde Dimitrie, Ghica Gheorghe, Neculau Gheorghe, Vojen F. Alexan­dru, Straja Gheorghe, Mavrichi Constantin și Got­­jan Jacques sunt admiși definitiv în clasa I a școalei de fii de militari din Iași, iar elevii Plopșoreanu N. Dimitrie, Bărbulescu Gheorghe și Drseanui Grig­ore în clasa I a școalei d­e fii de mi­litari din Craiova, pentru complectarea vacanțelor la acea clasă în ambele școli. Elevii Ionescu Theodor, Thimotei V. Nicolae, Ginghina Haralambie, Păun Constantin, Finichi Dumitra, Oaneiov Alexandru, Dimitrievici Ion, Ne­­delcu Octav, Popilian Constantin, Stancov Gheor­ghe, Popovici Alexandru și Negruți Petra, în el. II a școalei de fii de militari din Iași, iar elevii Negrei Gavril, Gorschi Alexandru și Ion Alexan­dru în clasa EI, aceiași școală. Direcțiunea școalei Iași, conform art. 18 din re­gulament, va înapoia familiei lor actele celor ce nu mai au­ loc în școală, iar ale celor admiși le va păstra, trimițând pe acelea ale elevilor admiși în școala din Craiova direcțiunea acelei școli. Știri prin poștă Franța.­­ Ziarul „la Paix“, din Paris, considerat ca în legături strânse cu preșe­dinția republicei, afirmă că știe bine cum că un tratat secret s-a iscălit, între Spania și întreita alianță, în contra Franței. Con­dițiile alianței ar fi debarcarea a 200 mii de soldați pe coasta Cantabrică, pentru ca să se ajute armata spaniolă să intre prin sud-vest în Franța. In acest scop, Germania ar da 100.000 de puști spa­niolilor. Ziarele pariziane constată acum că Fran­ța e atacată din patru părți. — Contele Dillon, tovarășul și cel mai credincios partizan al generalului Boulan­ger, a scris ziarelor un răvaș în care spune : Nu voi asista la înmormântarea lui Bou­langer, căci el a dezertat de două ori din partid, versându-și pe un mormânt sângele pe care-l datora patriei.“ — Contele Münster, ambasador german la Paris, a făcut o vizită ministrului de ex­terne Ribot. — In convorbirea lor, amba­sadorul și ministrul de externe și au co­municat impresia cum­ că relațiile dintre republică și imperiul german sunt din cele mai bune.* ❖ »1« Italia. — Ni se scrie din Roma: Ați avut relații telegrafice despre încăerarea dintre cei cari veniseră să viziteze pe papa și patrioții italieni. Un pelerin în învălmășeală, fu somat să strige: „Se trăiască Italia !“ și se su­puse tremurând.­­— Celebrul profesor Lam­­­esant a scris pe registrul Pantheonului atacat de fanaticii catolici, în majoritate francezi: „N’est pas digne d’être frangais, qui offense le plus grand des rois. (Nu e demn să fie francez acela care ofensează pe cel mai mare rege.) Lannesant a fost unul dintre luptătorii de la 1859 pentru liberarea Italiei. — Primăria din Milan a fost întrebată de comitetul ad-hoc, unde ar putea să stabilească statua lui Napoleon III. Pri­măria n’a răspuns încă. De aceea, până acum, statua lui Napo­leon III e la archive.* * * Germania. — Ni se scrie din Berlin: S’a vorbit mult despre boala împăra­­tului, s’au răspândit tot felul de știri sentențioase, cu toate acestea noi putem afirma că majestatea sa se află cu desă­vârșire bine. Nu mai departe decât ieri a împușcat în pădurea de la Rominten, unde se află la vânătoare, doi cerbi frumoși. — Aflăm din Braunschweig că prințesa Albrecht de Prusia s-a îmbolnăvit de ver­sat în Camenz, unde petrecuse peste vară. Boala nu e de vre­ o natură malignă. — Aflăm din Berlin că săptămâna tre­cută, într’o singură zi. Vineri, s’au întâm­plat acolo cinci sinucideri. O fată de 18 ani s’a aruncat în curte din etajul al doilea. O doamnă s’a otrăvit cu morfină. Un fierar s’a spânzurat. Un birtaș s’a o­ toui, 26 Septembre (8 yictomvrei 1891. ------primim­­ trăvit cu hali caustic. Un lăcătuș și-a tras­ un glonț în piept. Austro-Ungaria.—O expoziție de ar­­­­­măsari se va ține la Viena de la 17 mai 19 Octombre. — Ni se scrie din Viena că la 3 Oc­tombre se deschide din nou, după o scurtă pauză, parlamentul ungur. Sesiunea ce­­vine, cea din urmă înainte de alegeri, pro­mite a fi foarte agitată. Partidele opoziționiste se întrunesc pen­tru a împedica prin obstrucționism trata­rea sistemului de administrație. In chipul acesta e foarte probabil ca să răstoarne guvernul lui Szapari. — împăratul Frantz-Iosif n’a arătat nici o spaimă, când auzi, la Reichenberg, esplodând niște bombe cu dinamită. Se confirmă că acele bombe au fost puse nume ca să puie capăt vieții monarh­ului. * * * Rusia. — După ziare împăratul ar fii decis ca în anotimpul viitor să nu se dea nici o serbare la curte și ca sumele ce ar fi fost destinate pentru aceasta să se îm­­partă săracilor din regiunile lovite de mi­zerie. — Niște ukazuri publicate de ziarele oficiale finlandeze, prescrie că secretarul de stat pentru Finlanda va trebui să co­munice toate proiectele cari ating intere­sele comune ale ducatului și ale Rusiei și miniștrilor ruși. Proectul pentru dietă și senat și resoluțiunile luate de aceste două corpuri, vor fi comunicate guvernatorului general în limba rusească; amploiații vor*­ trebui să fie ruși eșiți din universitate sau­ finlandezi cari cunosc bine limba rusescă * * * Anglia.Demonstrațiile din partea li­beralilor s’au făcut în mai toate orașele din Anglia, din cauza reintrării în lupta politică a d-lui Gladstone, celebrul bărbat de stat liberal englez. Șeful partidei liberale se crede că va­ putea atrage din nou în jurul său pe disi­i­denții liberali. — Ast­fel, partida ar fii sigură de succes. — Se scrie din America de sud că lor­dul Randolph Churchill, tînărul fost mi­­­nistru care a făcut atâta zgomot nu e vii situație tocmai bună, cu esploatarea de­ mine în Lumea Nouă. Probabil că d. Churchill se va întoarce­ mai sărac de cum s’a dus. — Negocierile dintre Anglia și Chinai se înăspresc din nou. Măsurile luate s’arli părut insuficiente. De aceea e vorba să­ se ducă la fața locului mai multe escadre­ engleze și franceze. Cele­l­ alte state europene sunt dispusei a intra și ele în horă. Un proverb pe zi Cu balanța nu se cântărește puterea, nici cu cotul deșteptăeiunea. Lucruri din toată lumea" Un nihilist genial. — Emile Gautier­ susține în „Figaro“ că un inginer rus, a­­nume Kibalcici, a deslegat deja de maii mulți ani problema cârmei balonului. Așa cel puțin sună tradiția răspândită între nihiliștii ruși, căci Kibalcici a fost nihilist și unul din omorâtorii țarului Alexandru I. El era un mecanic genial, descoperise o bombă care putea să se miște în aer înscr-o direcție anumită, în­tocmai ca tor­pilele în apă. Forța care mișca bomba era produsă prin­ mici explosiuni succesive a substanțelor­ conținute în interiorul ei. Pe baza acestor principii, balonul putea­­ de asemenea să fie dirigiabil și Kibalci­i­ lăsă mai multe proiecte amănunțite în a­­­ceastă privință. Sfârșitul lui Kibalcici e știut ; el fu spân­­zurat împreună cu Jeliakoff, Risakoff și Sofia Perovskaia, în urma atentatului să­vârșit contra țarului Alexandru al II-lea. O V Aur în stomac. — Din Berlin ni se scrie cu data de Vineri, Eri, înainte de UCIGAȘA Roman c­e mare senzație de JULES MARY Și uitându-se prin odaia bietului bă­trân, în care abia era strictul necesar, a­­gentul adăugă: — O să fii tot așa de bine ca aici! Barabas, suspinând mereu, își puse pan­talonii. — Am vreme să mă îmbrac? — Da, da. Mulțumesc, d-lor, sunteți prea buni. După un sfert de ceas era îmbrăcat ga­ta să plece. — Vă urmez, de oare­ce trebuie. Dar nevastă-mea nu s’a întors încă și ași fi vrut s’o îmbrățișez înainte de plecare. — O să vie să te vază ! Barabas se cobora, jelindu-se mereu. — La arest­ dezonoarea ! Cine știe ce o să ’mi facă ? Cine știe ce o să pățesc ? — N’avea grije, d-le Barabas, tortura ie desființată de multă vreme. Bătrânul ridică capul cu demnitate. — Dar ie tortura morală, d-le!­a trăsură era la scară după cum spusese agentul. Barabas se urcă. După o jumătate de ceas, intră la arest cu capul plecat, cu pălăria în mână, salu­tând adânc pe portar care deschise porta și pe supraveghetorii pe cari îi întâlni prin curte. I se luă numele pe registru de închi­dere, se dete o chitanță agenților cari plecară, și după cinci minute Barabas era închis într’o celulă curată, mobilată cu un pat, cu o masă și cu un scaun.­­ Căzu pe pat zdrobit. — închis ! zise el, închis! eu! Și începu să plângă, căci îi era frică. Apoi, după ce plânse bine, mânia îi în­locui lacrămile, o mânie în care era a­­mestecat și puțin amor propriu și oare­care orgoliu că se împotrivea așa, el o­­ ființă slabă, a tot­puterniciei poliției pariziene. — Ah ! me’nch­id! Ei bine, n’or să afle nimic! Ziua trecu ast­fel, în singurătate. Hotărându-se așa, mânca cu poftă fa­solea ce i se aduse, dormi până la cinci ceasuri, mâncă iarăși cu poftă și se culcă odată cu venirea nopții. — Mâine­au să mă întrebe, își zicea el. Dar a doua zi trecu fără să’l cheme nimeni. Aceasta i se păru lung. — Ei bine, n’au de gând să mă cheme ? „Se vede că nu se prea grăbesc. A treia zi trecu tot așa. Și tot așa și zilele următoare. — M’au uitat ! In sfârșit, a cincea zi un supraveghetor deschise ușa celulei lui. — Urmează-me! îi zise. Barabas se sculă. Eși după supraveghetor. Acesta îl dete în primire paznicilor mu­nicipali cu cari străbătu curtea și cori­doarele, trecu pe sub o boltă și ajunse pe bulevardul Palatului. — Unde me duceți? întrebă Barabas. Paznicii nu răspunseră. Mergea între amândoi și oamenii de pe bulevard se uitau la el curioși. Un ștrengar, se puse în fața lui, cu mâinile în buzunar gi’i zise: — Ai o mutră bună, tu. Ce dracu ai făcut de te duce între doi sticleți ? Barabas auzi, se opri, vru să explice, cu naivitate, ce făcuse, dar două brațe îl înpinseră înainte și n’avu vreme să-și facă gustul. — De­sigur că nu se un asasin ! zicea ștrengarul. Paznicii intrară în palatul prefecturei. Ureară întâiul cat, străbătură sălile în cari așteptau agenții de siguranță și în cari stau jefuitorii. — Știu acum ! murmură Barabas mă duc la prefectul de poliție. Intr’adever paznicii deschiseră o ultimă ușe și împinseră pe bătrân într’o odae pe­­ care am descris’o, cabinetul prefectului de poliție. Acesta era la birrou, gata să iscăleas­că ordinele pe cari i le presinta șeful sef de cabinet. Recunoscu pe Barabas: — Ah ! ah ! zise el iscălind mereu: Ia­­tă-te încăpățânatule. — Dă-mî voie, d-le prefect... zise Ba­rabas. — Ești la arest de cinci sau de șase zile, mi se zjare ? — Și eu găsesc vremea cam lungă. — Se greșala d-tale. Nimic nu ți-e mai ușor ca să-ți câștigi libertatea... — Da, știu, spuindu-țî unde sunt hârtii­le lui Lafistole ? — Tocmai. — Ei bine, d-le prefect, dă’mî voe să ’ți spui ca închizându-me, adică întrebuin­țând violența, ai întrebuințat un mijloc cu totul contrariu aceluia care ar fi putut să mă convingă. — Ah !­ah ! Și prefectul iscălia mereu. — Și o să vorbești dacă te-oi pune în libertate ? — Nu zic nici da nici nu. E treaba mea. Prefectul își stăpâni un gest de mânie.­ Bătrânul primia lupta. Și în această luptă ciudată nu era si­­­gur că prefectul o să iasă învingător. Acesta replică indiferent. — Ei, d-le Barabas, se vede că-ți pla­ Vi ce la arest ?­­ — Mă cam plictisesc, dar hrana e bu­nă, slujbașii sunt respectoși... (Va urma).

Next