Universul, octombrie 1891 (Anul 8, nr. 259-283)

1891-10-03 / nr. 259

Universul No. 259. Flota franceză era atunci în Suedia. Numai­de­cât o invită la Cronstadte, Regina Angliei o invită apoi și ea la Rortsmuth. Ceea ce a urmat după asta se cunoaște de toți. împăratul Germaniei a fost ast­fel pre­vestit că Rusia nu va permite ca Franța să fie atacată de­geaba. Franța, de­și să înarmează mereu, caută să nu dea nici un motiv de ceartă. Cum va remânea însă cu povara nesu­ferită ce apasă asupra popoarelor prin ți­nerea armatelor pe picior de resboii­, nu se știe. Dar dacă ne gândim că toate si­lințele unor diplomați de a provoca o de­­sarmare generală au rămas zadarnice, nu vedem alt rezultat al situației actuale de­cât răsboiul. O dramă de amor Lângă Berlin, în casa unui pădurar, si­tuată chiar pe marginea unei păduri se­culare, s’a petrecut deunăzi o dramă te­ribilă de iubire. In această casă trăia fericit șeful pă­durarilor, d. Gustav Orlieh, cu nevasta și trei copii, doi bieți și o fată care acum era mare. Ajutorul d-lui Orlieh, Iohan Drober, un tener frumos de 27 de ani, era amorezat de doi ani de fată însă fără nici o nădejde, căci părinții nu voiau să i-o dea de nevastă. In vremea din urmă, fiul unui comer­ciant din Berlin se ducea mereu în vizită la casa pădurarului. El ceru mâna fetei și o dobândi. Intr’una din zile sosiră patru trăsuri la casa lui Orlich, aducând mai mulți domni și doamne. In acea zi se făcu logodna tinerilor. Iohan, în acea zi, rătăci nebun prin pă­dure, nemâncat și însetat. A doua zi pe la ora 10 d-șoara Maria, ast­fel se numia fata, după ce dormise mult după o petrecere atât de plăcută ca a logodnei, e și in grădină să dea mâncare la două căprioare pe care i le dăduse tatăl său. Cine­va o strigă pe fereastra deschisă. Se întoarse și văzu pe Iohan. In acel moment se auziră două detunări ű fata căzu jos ucisă de doue gloanțe. După asta Iohan își trase și lui două gloanțe și căzu jos. Când au alergat ai casei au găsit două cadavre. Emoțiunea e măream Berlin, Meyer. Acte oficiale Sunt confirmați: D. Teodor Dinescu comisar clasa II pe lângă poliția orașului Craiova, județul Dolj, în locul d­­ni Al. Stoicescu; d. George Manolescu comisar polițienesc în orașul­ Tulcea, jud. Tulcea, în locul l-ii I. Morariu ; d. Spiridon Brătianu, comandant al gardiștilor din Tulcea, în locul d-lui George Manolescu ; d. Haralambie Nițulescu registrator­­ir chivar în cancelaria sub-prefecturei plășei Ocolu- Otăsău, jud. Vâlcea; d. Olimpie Hristescu copist în cancelaria aceleiași sub-prefecturi, în locul d-lui Gheorghe Hubert.­­ D. I. Ionescu a fost numit secretar-comptabil și conferențiar de comptabilitate la școala de a­­gricultură și industrie „Iordach­e Zossima“, di­n co­muna Armășești, în locul d-lui L. G. Boitaș. * D. Dimitrie A. Negrea este numit polițait al orașului Huși, din județul Fălciu, în locul d-lui Alexandru Răducănescu. întâmplări din țari Un tăcut Apa lină e adâncă, zice românul sau­ ast­fel: pisica blândă sgârie rău­ și are mare dreptate. Iată Filip Satinovei din Galațî, un om foarte tăcut, care nu ame­nință nici­odată, dar în schimb vai­ dă... și tace. Om de ispravă nu alt­ceva. Păcat că nu l-a făcut mă-sa un ministru, căci calitatea asta d’a face fără a vorbi ar fi minunat de folositoare la cârmă. In sfârșit Satinover, greșindu’și cariera, a isbit în cap cu o sticlă plină pe un tâ­năr care azi e greu bolnav. E de sperat că Satinover nu va dormi tocmai pe mele nopțile următoare și că i se va da să’nțe­­leagă că ’șî întrebuințează rău calitățile. Tâlhărie D. I. Jocu, învățător din comuna Ro­șiori, județul Ilfov, pe când se întorcea din București, împreună cu Niacșu Mihailă, comerciant din acea comună, au fost bă­tuți de 3 indivizi la marginea pădurei Boteanca. Pe unul din indivizi îl chiamă Marin. La țipetele victimelor, venindu-le în a­­jutor un isprăvnicel de pe moșia Sinești, au putut scăpa, totuși li s'au luat, celui d’ânteiu un ceas și celui d’al doilea 50 lei. Surprindere neplăcută D. Max Weissblatti, comerciant din stra­da Mare în Galați se duse iute alaltăieri dimineață să -și deschidă prăvălia, se scu­ture și să aranjeze. Ce grozăvie! Alții scu­turaseră în vremea nopții; unele mărimi erau trântite jos, altele trebue să fi fost departe. Casa de bani era goală. Nici că se poate o surprindere mai neplăcută a­­tât pentru d. Weisshouth cât și pentru po­liția de Galați. Scuturătorii intraseră în prăvălie prin str. Pastramă. —— in­­­­­im ■ ■ [UNK] [UNK] [UNK] [UNK]­­ * Omorât în fața reginei Regina­ Spaniei a fost de curând mar­toră oculară la o nenorocire oribilă. Regina se plimba cu copiii ei într-o tră­sură deschisă pe șoseaua ce duce de la San Sebastian la Iron. In apropiere de Imn, trăsura sa opri. Imediat un public numeros se strânse pen­tru a vedea familia regală. Pentru a im­­pedica publicul de a se apropia prea mult de trăsură un gard din escorta reginei vru să risipească mulțimea. De­odată însă calul seu se sperie și-l aruncă ia șanțul de lângă șosea. Gardul rămase atârnat de un tufiș. Când regina văzu nenorocirea întâmplată, ea scoase un țipăt, se cobora imediat din trăsură, luă o cutie de medicamente și spălă cu propriile ei mâini sângele ce cur­gea șiroaie din capul rănitului. Dar silin­țele ei rămaseră zadarnice, căci nenoroci­tul călăreț își rupsese coloana vertebrală. Când regina se întoarse la San Sebas­tian, populația care aflase cele petrecute o salută cu entusiasm. O pe­ssi Iu amor neliniștea e tot ce dă spirit a­­mantului. O C aletorie tragică Din Anvers se anunță : Pe la începutul lui Septembre se înbar­­că pe vaporul „Rhynland“ o femee expul­­sată din Rusia anume G­hitel Taspe. Ea emigra cu cei doi copii ai ei, în vârstă de patru și de șase ani, la America unde avea niște rude. Pentru a plăti biletul de călătorie, ea vîndu-se ultimele lucruri ce-i rămăsese. Pe timpul trecerii peste ocean, copilul cel mai mic se îmbolnăvi și muri. Nenorocita mamă nu vru să se despartă de micul ca­davru care însă, cu toată insistența ei, fu aruncat în mare. Femeea înercuri de du­rere. La New­ York, nebuna nu a putut să dea nici o deslușire în privința rudelor ei și fu trimisă îndărăt în Europa. Copilul ei cel mai mare a fost adoptat de căpita­nul vaporului „Rhynland“. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Iubitor da fiori Ce nu faci cu o floare? Faci de toate. Mai în­tâi o floare e oglinda vieței. Ca dânsa omul este fraged, se veștejește și pere. Ferice de cine iu­bește florile. Pe urmă o floare o trimeți amantei adorate și poate ținea loc de o diademă. In sfârșit, o floare, sau mai multe, se poate preface în golo­gani drăgălași. Iată motive puternice ca Marin Crăciunescu să facă gimnastică peste gardurile grădinilor. Alaltăieri însă î-a ești treaba cu râu. Din grădina d-nei Fălcoianu unde se furișase a sărit drept în arestul secției 16. — 2 — Fatima la om. Acum se zice așa : — Păzește-me, Doamne, de prieteni că de duș­mani m­e păzesc eu. Mai de demult se zicea alt­fel: — Pazește-me, doamne, de mine că de alții me păzesc eu­. Cu adevărat, era lumea mai filosoafă înainte, do­vadă Marin Dobre din strada Raionului No. 147. El se păzia de dușmanii din afară și când colo vrăjmașul era chiar în el. Patima de chef, de cărți și a lenei îl aduse înaintea lăzei mamei sale și-l sili să spargă acea ladă unde era un bilet al casei de depuneri de 100 lei. Se pare că numai­ singură secția 40 o să învingă pe dușmanul de moarte al lui Marin. In 40 de zile în jurul lume! Vaporul englez „Emprese of China“ pă­răsi Japonia la 13 August și făcu călăto­­ria până la coasta americană numai în 9 zile. Un tren special luă in primire mesa­geriile destinate pentru Anglia și în 84 de ceasuri făcu drumul de la coasta ocea­nului Pacific până la New-York. Aci mesageriile fură duse pe bordul va­porului „City of New-York“ care după 5 zile, 22 de ceasuri și 50 de minute ajunse la Queenstown în Irlanda. Toată călătoria de la Jokohama la Que­­ensf­oyon, adică aproape jumătate din e­­quatorul pâmîntului, fusese făcută în 20 de zile! Dacă nu vrea să rămâe de rîs cu ro­manul „O călătorie în jurul pământului în 80 de zile,“ Jules Vernes trebue să-l prelucreze și se dea titlul: „O călătoria in jurul pământului în 40 de zile!“ —~— ■ i ......— Un sisfatt f>e zi Cura de struguri sistematică se face în chipul următor: In prima zi să mănâncă un chilogram de struguri, apoi treptat se mărește doza aplicându-se în 15 zile la patru chilograme pe zi. Se mănâncă o parte dimineața, înainte de mâncare, o parte între mese, și o parte înainte de culcare. Nu trebue se se înghită coaja bobițelor. Prea multe scrisori de dragoste Un nou fel de tapisare a budoarelor a fost născocit de Mrs. Emiley Wanton din Albany (Statele­ Unite.) Pereții budoarului ei sunt tapisați, a­­proape în întregimea lor, de scrisori de dragoste. Scrisorile sunt aranjate după data lor cronologică. Pe tavan sunt lipite plicurile în care fuseseră trimise biletele de amor. Mrs. Wanton e convinsă că peste trei luni cel mult ea va fi în stare să com­­plecteze golul ce a mai rămas în odaie. DECORAȚI Sunt numiți membri ai Ordinului „Steaua Ro­mâniei“ : In gradul de cavaler: D-nii Floru Dianu, ingi­ner de mine, inspector al salinelor și Ștefan Sta­­matescu, inginer de mine. S’a conferit medalia „Serviciului Credincios“ , Clasa I: D-lui Pandele Cuza, intendent al spi­talului central al casei S-tuluî Spiridon din Iași și d-lui Grigore Stamatian, sub-inspector silvic al casei S-tuluî Spiridon din Iași. Știri prin poștă Franța.­ La redeschiderea camerelor franceze’ un grup de deputați s’a decis să facă o interpelare asupra convenției franco­­rusă. Aceasta e considerată ca o insultă pentru „Franța liberatoare“. — Se telegrafiază din Bruxelles ziare­lor pariziane că declarațiile primarului Buls, făcute la Marsilia, cum că Belgia nu are vre­un tractat de alianță cu Germa­nia, au fost autorizate formal de guver­nul belgian. — La un banchet ministrul francez Roche a declarat că guvernul va susține cu energie înaintea Senatului scutirea de u­­nele taxe a intrării materiilor de primă necesitate în Franța. — Cardinalul Merimilloc, intimul răpo­satului prinț Gérôme Napoleon, e foarte bolnav într’o stațiune balneară de la ho­tarul Franței. E puțină speranță că el va scăpa cu viață. *H« H« Italia.— Ziarele italiene afirmă cum­ că vizita regelui României la Monza a avut un scop politic,— anume aderarea „de­clarată“ a țării românești la întreita ali­anță. — Se afirmă că îndată după întoarce­rea prințului moștenitor al Italiei se vor face două logodne: aceea a însuși prințului cu o fiică a prințului de Galles, și aceea a ducelui de Aosta cu o bogată fată de prin­cipe din Roma.­­ La spitalul din Livorno murind o fe­mee, infi­rmierele o ridicară după constata­rea doctorilor, s’o ducă la camera mortu­ară. Moarta sări d’o dată din mâinile in­firmierelor și începu să țipe. Fusese nu­mai într’o stare de catalepsie.­­ Din Paris a sosit la Roma o co­roană admirabilă pentru mormântul lui Victor Emanuel. Ea e trimisă de mai mulți mari comercianți francezi, ca o protestare la cele săvîrșite de cei trei francezi.­­ Germania.­In ședința din urmă a con­siliului municipal s-a luat hotărîrea ca leafa ajutorului de primar să fie urcată pentru viitor la suma de­­ 15.000 de mărci pe an, îndată ce hotărîrea aceasta va fi apro­bată se va profede la alegerea funcțio­narului pentru acest post de ajutor de primar.­­ Preșidentul comunității liber-religi­­oasă a adresat consiliului comunal petiția în care cere să se introducă și în Ger­mania înmormîntarea prin cremațiune. Daca autoritățile comunale ar respinge cererea, preșidentul comunității are de gând să se adreseze parlamentului prusian. — Particularismul german se manifes­tează din ce în ce cu mai multă tărie. In Hessa, s’a produs o manifestație semnifi­cativă. Monumentul ridicat la Karlsruhe și dedicat cetățenilor decedați în timpul dominației franceze pentru patrie, a fost înconjurat cu draperii negre, purtând pe densele următoarea inscripție : „Amintirea zilei de umilință, 8 Octombre 1866. „Leul culcat pe monument avea o panglică pe care era scris: „Scoaîă-te !“ * & H; Austro-Ungaria.— Congresul ingine­rilor și al arhitecților ce să ține la Viena a hotărât să se facă o petiție la guvern ca să înființeze un post de inginer­ atașat pe lângă legațiunile din Washington, Lon­dra, Paris, Berlin, Petersburg, Roma și un oraș din Orient. — Arhiducele Albrecht zace de câte­va zile bolnav în pat. Boala e din răceală, dar considerând vîrsta înaintată a arhiducelui e­femere de o catastrofă iminentă. — Ministrul de finanțe Steinbach, și-a desvoltat proectul seu pentru buget. In privința regularei valutei, ministrul Stein­­bach e de acord cu ministrul ungar Weckerle. Intru­cât privește politica vamală, el a zis că nu se poate face fără oare­cari jertfe.* * H< Anglia.— Iată ultimele cuvinte rostite de Parnell, șeful partidei irlandeze, înainte de moarte : „Transmiteți expresia sentimentelor mele de devotament poporului irlandez, pentru cari nu-mi pare real că mor.“ — O ceremonie foarte frumoasă a a­­dunat, săptămâna trecută, pe membrii de la „National Lifeboat Institution“. Scopul societății e scăparea din înecuri și incendii a celor amenințați să șî piardă viața. A fost medaliat un anume Ch. Fish, care la 25 de ani a scăpat de la o moarte sigură 350 de inși din înec și 527 din incendiu.­­ De la Victoria (Australia) vine știre la Londra despre un furt foarte ciudat. Sceptrul președintelui camerei legislative de aur masiv, care făcea parte din teza­urul acestei adunări, a fost furat. Acest sceptru valora 50000 de franci. * H« Hî * H« Jouî, 3 (15) Octombre 1891. Kagg5aggi£sgÎZiEgssaBSga^^ Rusia.—Zilele trecute a fost arestată la Przemysl (Galiția) sub bănuială de spio­­­nagiu, o tînără doamnă, foarte inimoasă, anume Genoveva Kolazscen­día. Ea a des­­­­ins într’un otel și a saoarcat sa înjghe­beze o revoltă militară. De­sigur că va fi osândită la deportare­­în Siberia.­­ Consulul chinez a anunțat pe gu­vernul din St. Petersburg că’ autoritățile chinezești au luat toate măsurile necesare pentru apărarea supușilor rusești cari tră­iesc în China. De altă parte, am dat zilele trecute știrea că supușii chinezi se plâng de a­­supririle ce îndură din partea autorităților americane.­ Turcia. — Aflăm că în Constantinopol bănuie difterita ca epidemie. Zilnic mor mulțime de copii de această boală gravă. Un proverb j­e zi Curagiul învinge unele neajunsuri,— dar nerăbdarea pe toate. (finlandez) Lucruri din tota lumea Cum se fabrică bancnotele. — „Re­vista tehhnică“ „Le Génie civil“ dă câte­va date interesante asupra fabricațiunii banc­notelor în Franța. Banca franceză întreține la Ferté-sous-­ Jouarre o fabrică proprie de hârtie. Nu­mai cârpe de calitatea cea mai bună sunt întrebuințate pentru fabricarea hârtiei de bancnote: înainte de a fi trimisă la bancă, hârtia e cântărită și numărată cu cea mai mare m­inuțiositate. Luarea în primire a hârtiei trebue să se facă de secretarul general, de controlorul general și de directorii impri­meriei. După ce se conving că sigiliile sunt intacte, ei deschid lăzile și compară con­ținutul cu protocolul de trimitere. Hârtia e închisă într’o magazie la care doi funcționari superiori au câte-o chee. Fără de permisiunea consiliului de inspecția nu se poate să se scoată din magazie nici o coală de hârtie. Hârtia e adusă apoi în imprimeria băncii. Imprimeria își fabrică singură tot ce îi trebuie: vopselile litografice, cleiul pentru valuri, plăcile și formele. De asemenea, banca are un atelier propriu de fotografie și galvanoplastie care sunt păzite cu cea mai mare rigurositate. înainte de a fi tipărită, hârtia e inhi­bată cu o solit ți mică grasă pentru a pre­veni oare­care imitațiile litografice. Im­primeria posedă 23 de prese și 5 mașini de numerar. Mașinele tipăresc în fie­care zi 50.000 de bancnote. După tipar, bancnotele sunt examinate­­ de 60 de lucrătoare supraveghiate de in­spectori. Bancnotele nereușite sunt puse la o parte, dar nici una nu trebuie să lipsească. Ele sunt păstrate în timp de 5 ani, apoi sunt arse. In momentul acesta imprimeria băncii franceze lucreză la reînnoirea tuturor banc­notelor din cauza numeroaselor hârtii fal­se care circulă în timpul din urmă. O Caraghioasa aventură a unui consi­ler.­Consilierul municipal Gheorghe Ber­ry din Paris povesteș­te în ziarul „Fi­garo“ o aventură hazlie ce avu în timpul voiagiului său prin Germania, într’un mic orășel de lângă Rin: „Voiam să vizitez azilele lucrătorilor și m’am adresat căt,re portar vorbindu’i nem­țeasca ce învățasem în școală. „Portarul înțelese se vede că vreau să fiu și eu primit în asii. „Ah“ exclamă el, actorii ăștia belgianî ! Tot­d’auna bine îmbrăcați și nici o lăsă cae în buzunar. „El îmi puse mâna prietenește pe nunet și ’mi zise­­ , — Urmează-me, ai să fii mulțumit! * „In primul moment nu știu­ ce să fac, „Dar vread să aflu exact cum sunt or- UCIGAȘ !” Eloixian. el e mare senzație de JULES MARY — Ce mai praznic!... E mai bine de două­zeci de ani, de când n’am băut atât de mult și n’am mâncat așa de bine. Și atâta tot. Adormi­ndenc cu zîmbetul pe buze. — Bietul om­ zise Valentin. Leroy trase cu piciorul cutia cu clari­net. Barabas își pierdu echilibru și căzu pe canapea. Băiatul se apropie : — Ie turtit, clarinetistul­ zise el. — O să’l ducem acasă. Fă-ne socoteala. Valentin plăti pe când Victor căuta pe bulevard o trăsură. Trecu o trăsură cu 4 locuri. După cinci minute Barabas dormia în sa. Leroy, la cafenea, deschise cutia cu un cuțit. Ridică capul. Nu se înșelase și, triumfător, arătă lui Valentin hârtiile strînse cu îngrijire. — Uite comoara! zise el. Ia-o și fă ce știi cu ea; răzbună pe tatăl d-tale sau scapă familia d’Hautefort. Ești stăpân, singurul stăpân. Și te poți bizui pe dis­creția mea absolută... Valentin dete din cap. — Mulțumesc, zise el, că mi-am dat o armă așa de teribilă. „Dar mi-e milă de bietul betran. „Lasă pe mine. „Vreau să mi dea el singur hârtiile. — Cum poftești. Se urcară în trăsură lângă Barabas care dormia. Strada Acacias era aproape. Ajunseră acasă. — Crez că n’o sâ’l ducem pe umeri, zise Leroy rîzend. Și scutură pe Barabas cu putere. Acesta se deșteptă cu greutate. In sfîrșit bietul bătrân fu la ușe. Leroy puse lângă el cutia. Și sună cu violență. Auzi nașii greci ai mamei Barabas. Ușa se deschise. — Domne! dar ce are ? zise bătrâna re­cunoscând pe frate-său. — S’a cam turtit... culcă’l... Și coborî scara fără să mai bage în seamă exclamațiunile mamei Barabas. — Mâine de dimineață să fii lângă el, zise Leroy... De mine n’ai nevoie.... Valentin strânse în tăcere mâna agen­tului de poliție. Se despărțiră. Dimineața Valentin sună la ușa lui Ba­rabas. Erau aproape zece ceasuri.­­ Barabas trebuie să se fi sculat, își zi­cea tânărul, și cred că beția i’a trecut. Mamei Barabas, Valentin îi spuse că în­tovărășise pe muzicant în ajun și ajutase pe Victor să -l transpoarte până la catul al ș­aselea. Vizita lui n’avea alt scop de­cât ca să afle dacă ie bine bătrânul. — Iești prea bun, d-le zise femeea. Pof­tiți înăuntru.. Barabas s’a sculat... Bar­­tă-mă că n’am strâns prin casă... Valentin intră. Auzind vorbă, Barabas ieșise din o­­daia Nu cunoscu la început pe Valentin. Ii era capul greu, în dimineața aceea, — pare ca avea un cerc de fier în jurul frunței. Se uită la Valentin cu curiozitate. — Ah ! zise el, te cunosc.. Erai aseară cu Leroy. Și începu să rîză. — Ce mai praznic, ai ? ce mai praznic! Poftim de șezi. — D-le Barabas, zise tânărul, când d. Victor Leroy, cumnatul d-tale, ne-a reco­mandat a uitat, cu voință, să ’ți spuie nu­mele meu întreg. — Ah ! Și de ce ? •— O să ghicești poate când îți voi spune că mă numesc Valentin de Săve­­rac... Pare că mai auzise de numele ăsta, dar cum îi era capul greu nu putea să ’și a­­ducă aminte. — Severac! Severac ! zicea el. Cunosc parcă numele ăsta. „Stai.. „Mi-aduc aminte.. „Nu cumva ie un Severac amestecat în omorul bietului Lafistole? — Da. — Ești radă cu el ? — Sunt fiul seu. — Ah ! Și Barabas, surprins sări în sus. In acelaș timp se uită la cutia cu clarinet care se afla pe masă la locul ei obișnuit. Cutia era acolo, așa se. Dar hârtiile ? Erau și ele tot în cutie? Și încercă sâ’șî aducă aminte incidente­le din seara trecută, întâlnirea cu Leroy la bal, generozitatea lui, stridiile, vinul de Sauterne... și încolo nimic!... Cum se sfîrșise serata? Dormise de­sigur. Și în timpul somnului ce se făcuse cutia ? Simți un fior prin corp. Se duse la masă, se plecă, se uită la broască și se încredința îndată că fusese silită, își șterse sudoarea de pe frunte. — Nu e frumos, murmură el, nu e fru­­­­mos! ” „Am fost furat.“ „De­sigur hârtiile n Și era s’o deschiză căni prcc­i sunt în cutia Valentin­el o. (Va urma).

Next