Universul, decembrie 1891 (Anul 8, nr. 320-344)

1891-12-08 / nr. 324

Universul a dat concetățenilor sei următoarea cir­culară prin care îndeamnă sa și trimită co­piii la școală: „Ocoalele s’au deschis de la 1 Noembrie. Eu cer părinților să’șî trimită copii regu­lat la școală, să’l pândească dacă nui se joacă pe drumuri și nu aruncă, cu bulgari în trecători. Numai începutul este greu pa urm­ă cele­l­alte merg strună. Sunt destule capete de oi (dobitoci) printre voi, nu a nevoe să le mai mărim numărul Băgați de samă și țineți minte că fără carte copii voștri nu vor deveni de­cât niște măgari.“ în urma acestei circulari primarul a fost destituit. Meyer, întâmplări din țară Surprindere neplăcută Comerciantul Nicolae Atanasiu, băcan din Buzăi­, ducendu-se iute, deunăzi di­­smineața, să deschidă prăvălia, a găsit-o deschisă gata; belciugile lacătului erau rupte. Intrând înăuntru, surprinderea lui ajunse la culme, casa de bani era spartă, și din ea lipseau bani și bijuterii, de vr’o șase mii de lei. Că spărgătorii au­ ajuns acolo la așa perfecțiune în­cât să taie plăcile de metal, asta se datorește în mare parte poliției locale. Felicitări. Plecat după apă Un lucrător de la puțul de păcură al d-lui Iancu Georgescu din comuna Glodeni (Dâmbovița), sosi galben, speriat la tova­rășii sei și zise abia suflând: •— Tudose... Tudose!... — Eu, ce este? •— A murit!... Toți se îngălbeniră la rândul lor. Ce hiciu­rî ciudate pe lumea asta! Tudose plecase cu cinci minute înainte după apă, era sănătos, zdravăn, vesel, cânta. — Cum așa? — Uite, veniam amândoi cu hărdăul de apă și obosisem. El zice: măi Ioniță, să ne odihnim nițel. Ne puserăm jos pe iarbă. Tudose era de tot vesel, spunea o mul­țime de­­ năsdrăvănii. D’o dată îl văzut lăsându-se pe spate. „Măi Tudose, să n’a­­dormi, îi zisei, că ne ocărăște stăpânul.“ Tudose nu răspunse. N­ scuturai, de­geaba, murise. Doamne păzește. Toți alergară și aduseră cadavrul lui Tudose Roșca. Toți fură grozav de emo­ționați de această apariție a morței spăi­­mântătoare, însă numai până a doua­ zi când uitară totul și se deferă iar la gân­durile vieței. Titiul Uc Iată cum a judecat Ion MuSEiscu din Corni (Fălciu) : — Eu țin drumul ăsta pe câmp, însă cum sunt beat, o să mă rătăcesc. Mai bine a să mă urc pe malul liniei ferate și să merg p­­ifiliPcă o să ies drept acasă. Zis și rocul. Ion mergea pe linie. D’o fată se aua uruitul unui tren și doi ochi de foc se iviră în noapte. Ion, zăpăcit nu văzu și nu auzi nimic. Se trezi împuns de botul mașinei. Văile tăcute resunară de un răcnet îngrozitor. Trenul se opri. Nenorocitul abia mai resufla. După un ceas a murit. Șinile sunt încă pline da Mohr luă cu chirie cârciuma numită „La Strassburg“ din str. Luthey și o ex­­ploată câte­va timp. In acea cârciumă, serviciul se făcea de femei ușurele. Soții se certau mereu. Maneta se îm­băta adesea și oeărea grozav pe bărbatul seu. Acesta răbdător și iubitor cum era pentru densa, o ierta mereu. Intrio zi Marieta începu să strige, fără nici un temeiu, că bărbatul ei primia scri­sori da pe la femei, și că o înșela. Declară că voia să plece la Paris și­­ ceru 200 de franci pentru călătorie. Densul refuză săi dea măcar un ban. Atunci ea începu să-și adune lucrurile și bijuteriile, înjurând mereu pe Mohr. Fostul ofițer își perdu sărita, apucă un revolver și slobozi asupra femeei toate cele cinci gloanțe. Dânsul pretinde că în momentul acela nu știa ce face. După săvârșirea crimei, dânsul alergă ca un nebun să se dea pe mâna poliției. La audiență, a stăruit în sistemul a­­cesta de apărare. Judecătorul de instrucție a declarat că la întâiul interogator, acuzatul nu părea stăpân pe mințile sale, era într’o stare nepomenită de zăpăceală. Declarația asta a făcut o mare impre­­siune. Mohr a fost condamnat la patru ani închisoare. ___________ CURIER JUDICIAR­ ­ TRIBUNALELE STREIN Un ofițer care și-a ucis nevasta Curtea cu jurați din Liege (Belgia) a judecat pe un fost ofițer Edmond Mohr, acuzat că și-a ucis nevasta. Aceasta avea o purtar­e tot proastă și era bine cunoscută la L rege sub nu­mele de Marieta. Acuzatul își dăduse demisia Putin armată în 1891 pentru ca să o ia de nevastă. Căsătoria se făcu la Aprilie același an, cu toată împotrivirea părinților acuzatului .» Acte oficiale D. Alexandru Proca, actual șef al serviciului drumurilor din jud. Pale iti, se înaintează la gradul de inginer-ordinar clasa III.­­ D. G. Botez se numește referendar clasa II pe lângă înalta curte de compturî, în locul d-lui N. Herescu. UN FAPT MONSTRUOS Adevărat că e monstruos faptul petrecut în Maroc, la Marrakech; el e privitor la vânzarea sclavilor. Se știa că sunt maro­cani bogați cari se ocupă cu „creșterea oamenilor“, unind femei negre, cumpărate în interiorul Africii, cu negri frumoși. A­­poi, copiii rezultați din amestec se vând la vârsta de 7 ani, pe piețele din Maroc. Constatând marele beneficii pe care mai mulți supuși ai săi le trag din acest trafic, sultanul însuși a voit să se facă negustor. Ast­fel, s’au vândut o sumă de copii de la șapte până la zece ani, provenind din amestecurile cele mai variate, pe contul sultanului. In câte­va zile, peste o sută de copii s’au vândut. Cei mai frumoși au­ ajuns la prețul de râie .100 £ r. Acest trafic se face de înaltă vreme în Maroc, dar până acum, sultanul rămăsese str­ăin de acest lucru și intervenția sa va avea efectul de a desvolta acest comerț, dacă puterile îi vor permite aceasta. Pandele, Voico Vasile, Toma Ion, Andrei Nico­lae, Paraschivescu Bragomir, Grăjdeanu Constan­tin, Cadmus Vasile, Tudor Ioan, Jugănaru Gheor­­ghe, Ciolănoiu Marin, Pilip Costach­e, Pungă Gheor­ghe, Adam Augustin, Rusu Irimia, Eugonea lăncii, Deaconu Constantin, Gheman Costachie, Albu Ni­colae, Strassen Petrache, Ferchezeu Gheorghe, To­­fan Năstase, Moscovici losub, Guranda Ion, Romă­­nescu Theodor și Mocanu­ Vasile. Grațierii reduceri și comutări de pedepse Sunt grațiați soldații : Nistor Marin, Budurincă Constantin, Dina Marin, Buranși Dobre, Ianoș Jo­ban, Gogan Nicolau, Constantin Lazar, Dobre Ma­rin, Vișan Constantin, Luca Manea, Petru Gheor­ghe, Vlan­culescu Iordache, Nicolae Duțu­, Țiganu Dumitru, Marin Dumitru, Petre Manea, Banu Min­ea, Constantinescu Mitică, Ghiță Nae, Zălăciuglon, Niculescu Scarlat, Pușcașu­ Ștefan, Udrea Mihaili, Neagu Constantin, Lăzărescu Fotea, Andre­iu­ Ion, Feraru Grigore, Vedova Radu, Gheorghe Constan­tin, Spirea Temesen Ion, Rădăuțeanu Gheorghe, Marca Marin, Popov­ici­ Mih­aiu­, Crețui Vasile, Po­­povici Costache, Par­caș Giurgeu, Nicolau Constan­ti­n, Anghelache Gheorghe, Bușe Ion, Mihăiță Ma­rin, Ion Caratusma, Stoica Tom­a, Neacșu­ Gheor­ghe, Alexicoici Alese, Mielescu Nicolae, Rădules­­cu Nicolae, Glogoveanu Ion și Constantin Ion. Brigadierii: Ion Gheorghe, Albu Costache, Ilie B. Constantin, Vasilache Mihălcescu, Radu Gheor­ghe și sergentul Ioniță Tudor. * * :I<­w­w S’a comutat osânda de la munca silnică pe viață soldatului Cojocaru­ Ștefan. S’a redus cu un an soldaților Cocan Ștefan și Orechidan Nicolae.* S’a redus cu 6 luni soldaților: Georgescu I. Ște­­fan, Lăzărescu Constantin, Stan Nicolae,­­Stănescu Aneste, Mirică Ghiță, Moldoveanu Ștefan, Gheorghe O sinucidere groasnică Din Berlin ni se scrie. Desperat de moartea mamei sale pe care o iubise cu frăgezime, bărbierul Bandei din Schînkelstrase, își luă sâmbăta trecută viața întrun mod îngrozitor. Mai întâia, el se încercă să se spînzure, dar frînghia se rupse sub greutatea lui, el sări apoi din al treilea stagiu dar nu’și făcu nici un zen. Bandei apucă atunci o bucată de lemn și’și trase în cap câte-va lovituri atât de puternice, în­cât craniul sări în bucăți. Nenorocitul fu găsit într’um lac de singe. Capul său mutilat era aproape de necu­noscut. Fiind dus la spital, el muri după o a­­gonie de câte­va ceasuri. ÎNTÂMPLĂRI din CAPITALA Tu stăpână, ca stăpână _Hop și Marița Popescu la secția 1. Nu se mai vezuse­­m mult. Au­ adus-o o broboadă și un șasț ale Măriei Niculae, stăpâna caselor din calea Mer­șilor No. 25. Iată dar și pe Marița stăpână pe casa secției unde cum a ajuns, s’a apucat să spele geamurile și pardoseala. Iată așa, de­cine are zilele lui bune în viață , nimeni să nu se dispereze. Persecutat de insecte Iordach­e Ian din strada Mărcuței mergea­ ca un om cinstit pe stradă, pe la trei­ ore din nopte se pomeni cu un gardist că­­ sare în cap și 'i zise : — Tu ești cu musca pe căciulă. — Ce muscă, neică, te-ai smintit ori n’ai mult ? Cum poți să vezi noaptea măștile. Tura­vura. Hai la secție, la lumină, zise gardistul și se du­seră sprijinindu-se. Când ajunseră la secția 45, ce să vezi, sărma­nul Iordache avea mai multe muște dintre care una în persoana unei h­ârt­î de 20 lei a lui Ion Tudor, îl căzuse hodoronc­helea chiar în seara a­­ceea. A rămas bietul om la secție până să i se confecționeze niște apărători. Copil arestat Un copil ca de șase ani a fost arestat la sec­ția 17 fiind­că umblând cu anuarul Bucureștilor în buzunar, a fost așa prost ca să se rătăcească. E adevărat că nu știa să citească tocmai bine fiind școala cam departe de locuința sa. Părinții respectivi să se grăbească a ’i scoate. O escrocherie originală Eduard Betseh, un mic proprietar din Tölz (Bavaria), anunță, acum doi ani, că a găsit pe moșia sa un izvor de iod pe care e gata să o vânză pe un milion de mărci. Se formă o societate pe acțiuni, care după ce lăsă să se analizeze apa iz­vorului plăti d-lui Bertsch milionul cerut. In primul an, societatea câștigă 100,000 de mărci și valoarea acriilor se urcă me­reu, când fără de veste se constată că isvorul cumpărat nu conține de­cât apă curată. Bertsch ascunsese în interiorul isvorului un filtru mare plin de substanțe chimice și reușise în modul acesta să-și vînză pe un milion moșia sa care nu valora nici 20,000 de mărci. Bertsch se află acuma în america și ac­ționarii nu prea au șanse de a-și revedea banii. Abea la primăvară se vor emite pri­mele acțiuni, căci in lunile de iarnă pu­blicul e mai puțin accesibil pentru între­prinderi fantastice. Turnul se va construi în parcul Wem­bley unde sindicatul a cumpărat teritoriul necesar pe un preț foarte eftin. Un sfat pe zi să se amestece 1>00 gr. săpun alb bine uscat și ras cu­ 5 gălbenușuri de oue, 15 gr. sare de masă pisată foarte mărunt și atâta apă de fiere de bou, cât se poate face o cocă destul de moale. Această a­­mestecătură se poate prepara mai ușor în piulițe de marmură, frecând-o bine cu un pisălog de lemn. Această cocă, tăiată în bucăți pătrate ca săpunurile cele mici se usucă la aer liber. Cu acest săpun ne servim ast­fel: se scutură mai antei de praf materia sau haina pătată, după aceia se udă bine cu apă curată părțile pătate, se spală cu a­­cest săpun și se limpezește cu altă apă curată. Ast­f­el petele vor eși de tot, înmu­ Fii ei la Londra Inginerul Sir Benjamin Baker a anun­țat sindicatului care s-a constituit pentru clădirea unui turn Eiffel la Londra că temelia turnului e gata. In fruntea întreprinderei stă arhimisio­nurul englez Sir Edward Apathin după numele căruia va fi botezat turnul. Duminecă, 8 (20) Decembre 1891 Știri prin poștă Franța. — Mare emoție a făcut la Paris sosirea episcopului din Bordeaux, care a venit să facă multe comunicații importante ministrului justiției. Episcopul ar fi însărcinat să declare că Biserica ar fi folosită, decă s’ar despărți de stat. Papa înaintea tribunalului din Paris... E ceva de necrezut; totuși, ni se asigură că Suveranul Pantefice va da în judecată pe moștenitorii marchizei de Plessis-Bel- Kâres, care a lăsat Vaticanului o avere de zece milioane. — Artileria franceză va face curând încercări cu o mitrailleasă perfecționată de însuși președintele republicei. * * 4c Italia. — Deputatul Scipione Ronchetti a prezintat în cameră o interpelare la a­­dresa guvernului, întrebându-l dacă crede că e bine să se interpreteze legea așa că poliția în actele penale, să aibă ace­eași drepturi ca magistratura. — Ziarul „Diritto“ din Roma a desco­perit că papa Piu IX era înscris în loja masonică din Palermo, încă din tinerețe. — Din motive de economie, jumătate din escadra permanentă se va trece în reservă.* * * Germania.—La Sarreguemenes, în Al­sacia, s’au lipit, noaptea, pe toate ziarr­e, afișe cu acest cuprins : „Doamne, dați o­­rașul nostru îndărăt Franței.“ Autorii a­­cestui fapt n'au putut fi încă aflați. —■ Consiliul sanitar al armatei germane a cerut profesorului Billroth din Viena, oare­care amănunte și sfaturi în privința celor zise de Bilroth că în viitorul răsboiu se va vedea nesuficiența numărului docto­rilor pentru căutarea răniților. — Prințul de Bismarck, nemulțumit de chipul în care „Hamburger Nach­richten“ îi apără ideile, e hotărât să cumpere u­­nul din ziarele mari din Berlin iar de nu se va ’nvoi, atunci va fonda un ziar nou­. Austro-Ungari­a. — Ungurii din Buda­pesta s’au hotărît să aranjeze la primă­vară o exposiție de coarne de cerbi. — Deputatul Lueges, în camera vieneză, a interpelat guvernul acuzându-l că a to­lerat ca d. de Caprivi să rostească cuvinte insultătoare la adresa monarh­iei. Contele Taaffe a respins aceste acuzații, zicând că tocmai acum alianța celor trei puteri centrale e mai strânsă. — Mare agitație între studenții cehi din causa unui discurs al rectorului Universi­tății din Praga. Rectorul a zis: „Ames­tecarea studenților în demonstrații poli­tice, este contrară programului școalei. Studenții să întrebuințeze mai bine acest timp la învățarea limbelor streine“ (sub în­țeles a celei germane). * ____________ _ _ __ Anglia.— Căsătorie regală. Ni se scrie din Londra că prințul cu­ Napoli, moștenitorul tronului Italiei, va­­ lua de soție pe una dintre fiicele prințului­­ de Edimburg fiul reginei Victoria a Angliei. * Logodna ar fi fost anunțată oficial la Lon­dra, după cum se zice. De­oare­ce moștenitorul tronului Româ­niei va lua pe altă fiică a ducelui de E­­dinburg, viitorii suverani ai Italiei și ai României ar deveni cumnați.. — Ducele de Devonshire, tatăl lordului Hartington, e pe moarte. Dacă-și va da sufletul, Hartington, ca­pul partidei unioniste, va trece, prin drept de ereditate, în camera lorzilor. * îți­­ fi Rusia.—In podul unei cazarme a tru­pelor de gardă, de lângă localul -poștal, s’a găsit cadavrul gol al unui comis-vo­­iajor german Ritscher, acest comis luase, cu o zi înaintea dispariției sale, o sumă mare de bani de la poștă. Cadavrul stă­tea de mai mult timp în pod, înghețat.­­ Nihiliștii au publicat o proclamație în care cer numai­de­cât un parlament pentru Rusia. Un exemplar al proclama­ției a fost trimis și țarului într-un chip necunoscut încă. Nihiliștii zic că singura scăpare din situația grozavă creiată de foamete este chiemarea de representanți ai poporului.* * * Belgia. — Arsenalul din Mechelu a sărit în aer, în urma unei explozii. Patru­ ofițeri au fost răniți și opt soldați uciși A * Y­sfe Hs , Elveția.—La Liestal, în Elveția, a isbucnit un incendiu teribil. Orășelul a fost distrus cu desăvârșire. Sute de oameni au rămas pe drumuri. * * # O <cn§£ ermine pe «d Ceea ce se numește căsătorie de interes trebue să fie socotită o căsătorie a două nebuni. Lucruri din tota lumea O vînătoare de Leoparzî în Sibe­ria. — Leoparzî în Siberia ? vor întreba cititorii cu un zîmbet neîncrezător. Da, leoparzî, și încă din speria cea mai­ mare. Aceste bestii se rătăcesc de multe ori din Asia centrală până în Siberia și nu trece an în care vînătorii din guvernă­­mîit Dil lakutsk să nu în mriște câțî­va leo­­parzi. Lăcomia, curagiul, puterea și agilitatea acestui animal fac di­ntr’însul un adversar periculos. Zilele trecute, doi visători, un Iacut și un Tunguz dădură, în apropiere de Ner­­cinsk, peste un leopard enorm. Iakutul încărca pușca sa cu două țevi și înainta asupra bestiei. Leopardul își zburli perul, se încolăci ca un șarpe și se uită cu un ochiu­ înflăcărat la adversarul său care pusese un genunchiu în pământ pentru a ținti mai bine. Glonțul nu avu efectul dorit. Animalul, rănit greu dar nu de moarte, sări asupra vânătorului și cu o lovitură de labă îi rupse brațul drept. In același moment, trngazul înarmat cu o­lande năvăli a­­supra searei și o răni în trei locuri. Leo­pardul se întoarse contra noului agresor și-l trânti la pământ. Din fericire, lakatul își revenise în firi și cu mâna stângă reuși să dea panterei lovitura de moarte. Bravul Iakuf a muri după două zile de rănile primite, iar Tunguzul zăcu bolnav câte­va luni. — O fată precoce. — Se scrie din Cog­nac (Franța). Tînera Ezilda Biroullaur, în vîrstă de patru­spre­zece ani, din comuna Ambleville, pe la sfirșitul lunei octombre trecut trase un foc de revolver asupra unui anume Verd­ier, pe care-l acuza ca o violase. 4 1 Locașul Spaimel Mare roman de sensație JULES MARY Mabillot se restunase pe Chariot pre­cum se restunase și Iulian. Cel d’intern, dupe spusa celui din urmă, îl acuzase de hoție și de încercare de o­­mor asupra infirmului căruia îi spărsese capul. In urma acestora, Chariot fusese inter­nat la colonia penitenciară agricolă Matte Benvron. De aceea Bertina acum n’avea nici un rijip, și era desperată că iubitul ei Char nu era lângă ea s’o apere. Bietul Chariot era de mult închis în pe­nitenciar. Și penitenciarul era o clădire vastă, ri­dicată sub al doilea imperiu și care tre­buia să serve de castel de vînătoare lui Napoleon al II. Evenimentele și iută1"vi1­nea, care­­,in­duce adesea soarta imperiilor, făcuse din această reședință un locaș pentru micii ștrengari. Patru sau cinci sute de hectare de pă­mânt cultivat, și o mică pădurice ținea de colonie, care e străbătută de pmrașul Beuvron. Copiii trimiși aici sunt supuși la un re­gim aspru de muncă și de disciplină, sub supravegherea paznicilor cu tunica verde și galoane galbene. Sunt întrebuințați la câmp tot anul a­­fară de ceasurile în cari studiază, fac gim­nastică sau muzică. Câte­odată unii, de pe mai mulți ani, în vremea cărora a dat probă de cuminție și căință, sunt liberați și dați pe la cas­telanii da prin prejur la cari voesc, cu leafă, în diferite slujbe, își fac serviciul militar și scap de ori­ce primejdie. Dar nu toți au­ aceleași disposițiuni. Se bucură, in munca lor la câmp, de o libertate oare­care. Sunt U­imeși, gripa-grupe, să muncească la câmp, să sape,, să are, să cosească, să semene, să facă grădinărit. Saii sunt trimiși, în pădure să tac lem­­n>A sau­ să păzească turmele. Paznicii penitenciarului nu sunt îndes­tulători ca să-i păzească pe toți când sunt așa de risipiți. Evadările sunt clar mai leznicioase. Dar uniforma de lucru a câmpiilor, bluza de pânză cenușie, pantaloni largi de piază de aceeași culoare, șapcă de lână albastră cu pompon roșiu­, îi dai­ de gol numai­de­cât. Evadările se semnalează jandarmilor din vecinătate și copiii sunt aduși la colonie Nu-î prind însă pe toți. Cei mai ener­gici scapă. Lui Chariot ii plăcea la câmp. Și nu fu nenorocit la Motte-Beuvron. Fu ținut multă vreme sub supraveghere particulară, ca să i se studieze natura. Raportul care îi însoțise la colonie și care era iscălit de d. Sinard, directorul agenției, il reprezintă ca un copil stricat. Duse de mai multe ori probe de vio­­lență, de nesupunere. Eșea în toate serile din fabrică ca să se ducă la Saint-Reine la o fată pe care o nenorocise cu toată vârsta-i ten­eră. In sfîrșite era înfățișat ca un individ care făptuise o încercare de hoție, în urma căreia rănise grav pe un biet co­pil infirm care se cercase să o respingă In condițiunile acestea, nu se pare sur­prinzător, dacă directorul ținea pe Char­iot sub cea mai mare pază. Când Chariot sosi și apăru în fața lui fu surprins că vede un copil cu chipul drăgălaș, și deștept, cu ochii dulci și rî­­zăt­ori, cu gura foarte veselă, cu o înfă­țișare de cinste răspândită peste întrea­ga­ figură. Fu chiar așa de surprins că întrebă: — Dumneata, ești Chariot, de la Agen­ția Maubeuge. — Da, d-Ie... vin­ de la fabrica La­­verjoe... Directorul își zise că copilul fusese ca­lomniat sau­ că era un ipocrit și jumătate destinat să devie criminal. Supravegherea nu constată nimic anor­mal în Chariot. Era blond, delicat, foarte deștept. S’ar fi crezut că existau două copii cu acelaș nume. Directorul era obișnuit cu atâtea vi­clenii din partea băeților în­cât tot­dea­­una sta în pază. Ii era frică să nu fie înșelat. Cât fusese internat și nu putu eși de­cât întovărășit de alții în zilele de plim­bare, Chariot nu putu da nici o veste Ber­tinei despre­ el. Dar în curând începu să lucreze ca cel­ l’alțî. Fa întrebuințat la grădinărie, aproape de castel sub privirea veghetoare a unui paznic. Sf. a Izbuti însă să puie la poște o scrisoare pentru Bertina. In grădină făcu cunoștință cu un ares­­tant care săpa pământul cu o vigoare și Cu toate că părea tânăr, adolescent chiar, era înalt și viguros. Umerii lui desvoltați trădau o putere timpurie care nu desmințea ceafa lui de taur. Chipul său îndrăsneț era luminat de doi ochi negri mari, aspri și sălbateci. i­i . Fruntea îi era mare, dar părul o învă­­­­luia mai toată. Venise de curma în colonie, trimis de TM la Mettray. I­usese trimes de la Mettray în urna mai multor hoții și trebuia să stea acolo până la 21 de ani. (Va urma.)

Next