Universul, martie 1892 (Anul 10, nr. 50-75)
1892-03-01 / nr. 50
ANUL X No. 50. O frumoasă brățară UI XOBIL NOUTATE și mai multe alte articole ca premiu de la 1 Martie a. c. „Universul 11; deschide un nod abonament cu următoarele premii gratuite: p entru. 31-a.aix: In capitală.......................lei 5.50 „județe. ....................... „ 8.— s `au premii O frumoasă brățară sau un lanț de ceasornic, după alegere. 1 Portret al marelui patriot M. Cogălniceanu, mărimea naturală. 2 romane, adică : O țigancă șef de banlift și In fața Eșafodului. 1EPentru. © la zii: in capitală ...... lei 11.— „ județe ....... „ 15.50 m r premii iui 1 brățară sau un lanț de ceasornic. 1 portret al marelui patriot M. Cogălniceanu. 1 frumos notes de buzunar cu oglindă. 1 Regina Bucătăriei saui Rețete complecte pentru orice mâncări, prăjituri, cofeturi, licheruri și altele. 3 Romane noui (în total 4 volume), adică: „Scrisorea misterioasă (2 volume), „In fața Eșafodului“ (1 volum) și „O țigancă șef de bandiți“ (1 volum). Pentru ■o.» an. In capitală..................lei 21.50 „ județe.......................„ 29. 50 19* PREMII 1 brățară ultima noutate. 1 lanț pentru ceasornic. 1 portret al lui M. Cogălniceanu. 1 frumoasă toaletă de buzunar, de piele forta fină, conținând un pieptine, o curățitóre de urechi și de unghii, precum și o curățitore de dinți și o oglindă forte fină. sari tóte se vând cel puțin cu 4 lei. 1 frumos notes de buzunar cu oglindă. 1 Regina Bucătăriei, 1 „Memoriile lui Moltke“ sau istoria războiului germano-francez din 1870—71 (2 mari și frumose volume cu 35 ilustrații), 4 Romane (total 6 volume), adică: „Cei patru Sergenți“ (2 volume), „Scrisoarea misterioasă“ (2 volume), „În fața Eșafodului“ (1 volum) și „O țigancă șef de bandiți“ (1 volum). NE. Cine nu dorește aceste romane, le acordăm tot atâtea volume din altele, apărute la editura nostră. §^r Toți nouii abonați, cari vor plăti, peste costul abonamentului, lei 6 in capitală, și lei 7.50 in provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minutar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștat la administr. ziarului UNIVERSUL, str. Brezoianu No. 11 (casa proprie), București. Cine nu va lua premiul până într’o lună de la data de când începe abonamentul, perde dreptul la acel premii . n Bani in Capitala—10 Bani în Județe Un Zior atentator. —(Vezi pag. 3) CALENDAR PE 1892 Ortodox. Sâmbătă, 29 Februarie. — Părintele Casian. Catolic Sâmbătă, 12 Martie. — Papa Grigorie. Soarele răsare : 6.19. apune : 6.01. București, 29 Februarie 1892. 0 REFORMA Avem de zis câteva cuvinte asupra unui reglement, al cărui cuprins îl dăm act, el e deja adoptat de consiliul de miniștri : Toate ministerele și direcțiile dependințe, afară de Direcțiunea generală a căilor ferate, vor tipări lucrările lor în camptul Statului și numai la Imprimeria Statului. Singura direcție a Monitorului Oficial și Imprimeriei Statului are dreptul a se adresa la tipografiile particulare, când nu va putea să execute o lucrare ce i s’a încredințat, iar achitarea costului se va face din fondul prevăzut în acest scop în budgetul acelei direcțiuni. Fondurile actuale prevăzute în budgetele ministerelor și direcțiunilor dependințe, pentru plata vie imprimate și hârtie, se desființează. Direcția Monitorului Oficial și Imprimeriei Statului va prezenta fiecărei autorități un borderou trimestrial de toate lucrările efectuate pe seama lor, care după verificare și aprobare vor servi la întocmirea unei situații de producția anuală generală a direcției Monitorului Oficial și Imprimeriei Statului, care se va publica în Monitorul Oficial la finele fiecărui an financiar; în aceste situații se vor menționa totde odată și lucrările încredințate tipografiilor particulare precum și cauzele, cari au oprit pe Imprimeria Statului de a le executa. Iar, în interesul controlului, ministerele și direcțiile dependințe vor întocmi, în toți anii, situațiunea imprimatelor, care va cuprinde pe de o parte tipăririle executate în câmunul Statului în cursul ultimului an financiar expirat, precum și soldul rămas din fiecare imprimat la finele anului. Aceste situațiuni se trimit direcțiunei Monitorului, pentru a se publica o dată cu sus vorbita situație generală. Dispozițiile noi coprinse se vor aduce la îndeplinire de fiecare ministru în parte, după comunicarea ce va primi din partea d-lui ministru de interne. Intenția d-lor miniștri cari aui luat hotărîrea de mai sus e, de bună samă, onorabilă . Trebue să se preteagă institutele de stat. Da, însă, deoarece statul el însuși hotărăște și executa, ar trebui să păstreze oarecari norme când e vorba ca să se amestece în industria privată. Nu suntem dintre neînduplecații partizani ai neintervenției statului în materie economică. Aceasta, pentru că, adesea, am văzut, mai ales în România, unde clasa rurală e prea mult apăsată, că statul a putut stăvili desfășurarea multor nedreptăți.—Dar, avem cuvântul să nădăjduim că, cu trecerea vremii, se vor cultiva țăranii și vor putea prin ei inșii rezista acelora cari voiesc să-i exploateze. Cu totul altceva e cu industria tipografiiei. Ea e aproape exclusiv orășenească și statul, prin măsuri draconice ca cea enunțată mai sus, nu exercită vre-un control asupra industriașilor, ci le face o curată concurență. Banul public, prin urmare, e întrebuințat pentru concurarea aceluiași public. Credem c’am fost înțeleși. Când se fac legi pentru încurajiarea industrielor, de ce s’ar crea o escepție pentru cea tipografică? Duminecă, 1 (13) Martie 1898 " ■«■ [UNK] [UNK]"«■Wi» .iJLUfflU"ilgg".l"l.lll Corespondență particulară a „ Universului“ DIN FRANCIA Paris, 26 Februarie. Eterna dramă de amor erau citați în mahala ca modelul soților. Când cineva zicea „soții Krueger“, zicea două persoane din Alsacia, care după ce optaseră pentru cetățenia franceză în urma anexiunei, trăiau minunat de bine cu micul lor venit, fractul unei moșteniri vândută înainte de emigrațiune, zicea o pereche care ducea o viață simplă, modestă, liniștită și fericită. Un singur punct negru tulbura seninătatea acestei vieți : soții Krueger nu aveau nici un copil. De patrusprezece ani locuia și în Paria în calea Neuilly, în al cincilea caz al unuia din marile palate construite de întreprinzători îndemânatici, pentru trebuința claselor mai puțin favorizate de noroc. Franz Krueger era un om înalt, voinic, inteligent. Ii plăcea pipa, berea și jocul de domino, un gust triplu căruia ’i jertfea câteva ore pe fiecare zi, în cafeneaua din catul de jos al casei în care locuia. Prietenul în casă . Astfel jucând, bând, glumind, Franz făcu cunoștință cu un tânăr onest și vesel, Mitt Amat, un om de spirit, care spunea mereu anecdote și povești plăcute. Amat locuia în Paris într’o cameră unda se retrăgea numai seara ca să doarmă. Intre Iuliu și Franz se stabili o mare prietenie. Intr’o zi cel din urmă invită pe cel d’ântei la masă în casa sa. Iuliu se duse întâia oară, a doua oară, a treia oară. Deveni un obicinuit al casei Se simțea foarte bine în acea locuință liniștită și curată. Și pe urmă stăpâna casei era așa amabilă, așa îndatoritoare ... „Adoratul meu Iliu. „Vino în seara asta. Franz nu va fi acasă; vino prin gara St. Lazare; euam să te aștept la serbarea populară de lângă poarta Maillot. „Luisa ta.“ Acest bilet, în loc să meargă la destinație, căzu în mâna lui Franz, care dintr’o , dată află de necredința femeei și de trădarea amicului. La 9 ore și jumătate, trenul de Paris sosi la stația Courcelles Levallois. Conductorul făcu o revizie prin vagone. Intr’un vagon era un om care dormia. Amploiatul se repezi să’l deștepte; văzu atunci cu spaimă un om desfigurat, plin de sânge, care d’abia mai respira. Fața’i era umflată, vânătă, ochi i eșiți din cap, țeasta spartă în mai multe locuri. Iuliu Amat, căci el era, fu transportat mai întâifi la o farmacie de pe bulevardul Pereire apoi la spitalul Beacon unde muri după două zile fără să fi putut pronunța decât vorbe neînțelese. Nu’i nevoie să spunem enu s’au petrecut lucrurile. Sunt lesne de înțeles. Franz Krueger se intorse acasă în acea seară pe la 11 ore , nevasta lui lipsia. Dânsa se dusese la poarta Maillot ca să ’și aștepte pe „adoratul Iuliu.“ S-ă așteptat multă vreme. Văzând că nu mai vine s’a întors acasă. Bărbatul seu o întâmpină la ușe și apucând-o de braț fi zise scrișnind: — Ei, așa’i că n’a venit ? Știu ei... Și te asigur că n’o să mai vie. Înțelegi? — Ce vrei să zici ? — Vreau să zic că Iuliu al tău n’a venit și n’o să mai vie!... Adăogă scoborând glasul: — Pentru că eu l’am ucis. Luisa, galbenă ca o moartă, stătea cu gura căscată în vreme ce Franz îi arătă un box de oțel, american, plin de sânge, și pe ai cărui dinți se lipise păr de al victimei. — Vezi, urmă Franz, cu ăsta l’am misrostiat până a murit... Ce,um« ASUMI nu