Universul, iunie 1892 (Anul 10, nr. 127-151)
1892-06-10 / nr. 134
ANUL X No. 134. Cine se va abona la ziarul „Universul“ politic, pentru 3 luni, cu începere , de la 16 iunie viitor, plătind lei 7 în capitală și lei 9 în provincie, va primi ca premiu gratis și franco. O frumoasă pălărie de pâslă pentru vară, ultima noutate, neagră, grie sau maron, după alegere. (Această pălărie nu cântărește mai mult de 55 grame). 1 frumos ac de cravată, imitația diamantului, care se vinde cel puțin 10 lei, sauî o broșa, sau un ac de păr, imitația diamantului, 1 mic evantaliu și 2 romane de câte un volum. Cine se va abona pentru 6 luni, plătind lei 13 în capitală și lei 16.50 în provincie, va primi toate premiile de mai sus plus o pereche de cercei, imitația diamantului, puse într'o cutie elegantă. Cine se va abona pentru un an plătind lei 24 în capitală și 31 în județe va primi tote premiile de mai sus plus portretul marelui poet Alexandri, o frumoasă brățară, un frumos evantaliu de pânză zugrăvit cu panglică de atlas și în loc de 2 romane va primi 6 volume. N.B.—Abonații din provincie ne vor trimite mărimea capului pentru ca să le trimitem pălăria după măsură și ne vor indica culoarea ce doresc. Toți nouă abonații,cari vor plăti, peate costul abonamentului, lei 6 în capitală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un frumos „ceasornic“ pentru masă cu deșteptător, minutar și opritor. Banii se vor trimite direct prin mandat poștal la administra ziarului UNIVERSUL, str. Brezoianui Ho. 11 (casa proprie), București. ggsg* Cine nu va lua premiul până într’o lună de la data de când începe abonamentul, perde dreptul la acel premiu CALENDAR PE 1892 ORTODOX Marți, 9 Iunie. — Cuviosul Kiril. CATOLIC Marți, 21 Iunie. — Alois. Soarele răsare, 4.16. Soarele apune 7.47. București, 9 Iunie 1892. Idei de luat in semn se pare, firește bine, când vedem discutându-se în chip serios unele idei expuse de noi — iar nu susținute cu privire la chestiile relative la nevoile cele mai urgente ale zilei. In ce privește repaosul de duminecă, noi am pus o serie de întrebări, pentru ca să înlesnim prin glasul interesaților, o rezolvare priincioasă. Am susținut și totdeauna vom susține, că orîce om are nevoe de întrerupere în muncă, de un răstimp de viață personală, cum am zis într’un articol trecut. Vorba e cum poți împăca, fiindcă vorba e deocam dată de agitația funcționarilor comerciali, interesele negustorului iiu ale cumpărătorului ? 1 La această întrebare, găsim un răspuns în Buletinul Camerei de Comerț, din Iași Vrednic de luat în seamă: , Iată ce scrie d. G. D. Șerban, în acastă chestie în Buletin : 5 Bani în Capitală—10 Bani în Județe zice că e evreu sau musulman, și va ține în Iuși deschis. Chestia e foarte complicată. Se pare bine că în Buletinul camerei de comerț din Iași se pune pe un teren Uippede, în care să nu intre patimi religioase și prejudicii. Dar soluția eficace, credem, nu poate proveni decât prin facerea unei legi, după care, din șapte zile, una, sau chiar o jumătate de zi, să intre în „învoiala“ pe care o face funcționarul comercial cu patronul — lucru sprijinit de judecătorii, — iar alegerea timpului să se facă după libera învoială între ei a funcționarilor comerciali. O Injifă teribilă* — (Vezi paga[ — „De câtva timp a început a se ajsta la noi in mod foarte curios chestiunea repaosului de Duminecă. Acei, cari fac mai mult zgomot în jurul acestei chestiuni, sunt funcționarii comerciali. Dânșii pretind că, ca oameni trebue să aibă libertate măcar în una din cele 7 zile ale septemânei, pentru a se găsi în mijlocul familiilor lor sau pentru a se simți liberi de grija ocupațiunei lor, în fine pentru a se repauza după 6 zile de muncă necontenită și obositoare. Astfel, după cum se prezintă chestiunea, s’ar părea că nu este nimic de obiectat. Se înțelege, omul are nevoe de repaos după orice muncă obositoare, și necontestat funcționarii comerciali de orice grad, muncesc, poate tot așa de mult, dacă nu chiar mai mult decât ceilalți funcționari administrativi, judecătorești, financiari etc., cari au ziua de Duminecă pentru repaos. Pe lângă aceasta apoi toți funcționarii publici se mai bucură și de alte zile de repaos, cum sunt vacanțiile, care în justiție se întinde și până la 2 luni de zile. Pe când funcționarii comerciali, sunt obligați atunci fără întrerupere anul întreg, bucurându-se de repaos numai de 2 zile în sărbătorile Paștelor și ale Crăciunului și una a Anului Nou. Chestiunea privită numai sub aceste puncte de vedere, neapărat că orice om , recunoaște că dreptatea este în partea funcționarilor comerciali, și că statul, care e obligat a satisface orice interese care ating în mod direct și simțitor o clasă a țerei, trebue să intervină cu legi care să reglementeze această stare de lucruri, care cere o urgentă soluțiune. Dacă însă vom întinde cercetările mai departe vom vedea că chestiunea aceasta care se prezintă sub o formă așa de simplă, cuprinde cu toate aceste niște dificultăți , nu tocmai ușor de rezolvat. Chestiunea aceasta trebuie privită încă sub alte 2 puncte de vedere, acel religios și acel economic. Religia creștină ortodoxă fiind singura domnitoare in statul român va trebui pentru a se împăca și prescripțiile religioase, a se reglementa ca ziua de repaos să fie aceia a Duminicei, și această dispoziție se va întinde asupra tuturor naționalităților ce compun statul român. In acest caz, întreb : vom putea noi obliga pe celelalte naționalități cu alte religiuni a respecta religia noastră prin abținere de la lucru în zilele de Duminecă? Putem noi impune cuiva altă credință decât acea pe care o are moștenită de la părinții și străbunii sei? Căci, eu înțeleg că legea care va regula repausul de Duminică, va zice că în această zi a Duminicei, nimeni nu va lucra. Adică toate magaziile, atelierele, piețele, etc. vor fi închise, și nici un meseriaș sub nici un cuvînt nu va putea lucra. Nu cred, că legiuitorul nostru va fi așa de ușor, să zică că repausul cuprinde numai pe o parte a muncei, iar alta nu. Adecă, nu cred că legea va ordona ca magazia de coloniale, manufactură etc. să fie închisă, iar cafeneaua, birtul, pităria, piața etc., să fie deschisă. Căci in așa caz lucrul ar fi făcut numai pe jumătate, și e nedrept a acorda un avantagist asupra și a-1 refuza altora. Astfel fiind pusă chestiunea, vedem că sub punctul de vedere religios vom întâmpina o dificultate de oarecare însemnătate, căci ni se va zice că s’a violat libertatea religioasă garantată prin Constituția Statului Român. Dacă vom privi chestiunea din punct de vedere economic, aici vom găsi altă dificultate. Românul de la țară, săteanul, e ocupat în toate zilele septemânei cu munca câmpului, iar Duminică și în zilele de sărbătoare vine la oraș, pentru a vinde produsul muncei sale, și a cumpăra necesariile traiului său și a familiei sale. Dacă vom reglementa ca Dumineca să fie ziua de repaos la orașe și târgușoare, atunci va trebui să reglementăm în același timp ca săteanul să stea pe loc, la el acasă ia toate Duminicele și sărbătorile. Ei bine, când dar va veni săteanul la oraș, pentru a ne aduce nouă orășenilor, virtualil8 atât de necesare traiului nostru ? Va trebui ca săteanul să vie la oraș Joia ori Sâmbătă, dar în așa caz el perde o zi de lucru, prea prețioasă pentru ogorul seu, saul pentru marele agricultor. Măsura aceasta apoi, mai prezintă și altă dificultate, ea se opune unei stări de lucruri sociale vechi, care datează de secol, poate. Obicinuința poporului român este a vizita orașele mumai Duminicile și în zilele de sărbătoare. Putea-va statul legifera cu ușurință contra uzului, contra deprinderilor vechi ale poporului ? Căci nu cred că legea aceasta a repaosului de Duminecă, va cuprinde numai orașele mari, lăsând pe cele mici libere ; in așa caz măsura ar fi nenorocită, căci ar nenoroci cu totul orașele mari. Iată pe scurt 2 considerații cari s’au scăpat din vedere, și cari au rămas neatinse la discuțiile urmate asupra cerințelor funcționarilor comerciali. Soluțiunea cea mai bună care se poate da acestei chestiuni este, ca să se lase deplină libertate patronului firmei a se înțelege cu funcționarul său comercial asupra zilei din săptămână când să poată fi liber a se repauza. Va fi de ajuns ca legea să recunoască funcționarului comercial dreptul, iar patronului îndatorirea unei zile de repaos pe săptămână. Cu chipul acesta s’a satisfăcut dreapta cerință a funcționarilor comerciali. In ce privește meseriile a ei va trebui ca legea să oblige pe orice meseriaș a respecta ziua de Duminică ca zi de repaos“. Opinia aceasta a libertății între alegerea zilei nelucrătoare în cursul săptămânei am emis-o și noi, nesusținend-o, însă, în chip absolut, deoarece se vor găsi între lucrători unele persoane docile și între patroni uni cu mijloace mai mari ca să îndemne pe lucrător de a munci într’una. Apoi, cum și cine va face controlul ? Un negustor va ține poate deschis Sâmbăta zicând a »mmau, iar Duminica va Miercuri 10 (ga) Igale 1892 . DIN BELGIA (Corespondența part. a ziarului „ Universului Bruxel, 7 iunie. Revizuirea Constituției După ultima statistică, în Belgia sunt peste 5 jum. milioane locuitori (cam 200 pe un kkilometru pătrat). Dintre aceștia însă, conform constituției de la 1830, numai 130.000 de cetățeni au dreptul de a alege și a fi aleși. Spiritul de civilizație a făcut pași uriași în Belgia, poporul s-a cultivat mult, el are o bună educație politică. Afară de aceasta, nici progresul timpului nu mai permite să se aplice constituția de acum 62 de ani, care era foarte bună pe vremea aceia, dar în timpul de față e cu totul unilaterală și necorespunzătoare aspirațiilor politice ale poporului. Ea e și cauza luptelor violente politice ce se manifestează în Belgia, în timpul perioadei electorale. De aceia bărbații de stat au socotit că e foarte bine să se revizuiască constituția, acordându-se drept de vot tuturor cetățenilor tereî. Deosebire de vederi Cea mai mare parte din clericali țin morțiș la constituția de la 1830. Ei știu, că o revizuire în sens democratic a acesteia, le-ar nimici viața lui politică. Liberalii, ca să poată răsturna regimul liberal, au întreprins campania sufragiului universal. Mulți dintre ei însă s’au respândit și au revenit asupra acestei chestiuni. Ei au observat, că sufragiul universal va aduce în parlament și prin urmare în luptele politice, în administrația municipiilor pe socialiști. De aceia ei se opun sufragiului universal și admit numai sporirea numărului alegătorilor într-un mod limitat, iar nu acordarea dreptului de vot tuturor cetățenilor. Prin urmare liberalii sunt despărțiți în două tabere. Referendum Regele Leopold II este unul dintre cei mai constituționali suverani din Europa. El a observat însă că nu-i de ajuns, ca un suveran să urmeze constituția pentru ca să poată face bine poporului său. Sunt partide politice, de ex. sunt camere, cari într-un moment dat votează un proiect de lege de o valoare capitală care e oarecum contrar binelui poporului. Leopold II a voit să facă o îmbunatățire radicală în privința aceasta. El a zis, că dacă politicianii voesc să revizuiască constituția să-i dea și lui dreptul de apel direct la popor în contra legilor votate de camere, despre cari legi, credința lui ar fi, că sunt contrare binelui obștesc. Votul popular se opune, prin urmare , ca un corectiv votului parlamentar—ceva i nou în monarhia constituțională. Aceasta e „referendum“ primit de ultima cameră cu 78 voturi contra 48. Unii clericali primesc referând unii alții ba. Prin urmare și el ca și liberala sunt despărțiți în două tabere.