Universul, iunie 1892 (Anul 10, nr. 127-151)
1892-06-25 / nr. 147
ANUL X No. 147. "Hgp- Cine se va abona la ziarul „Universul“ politic, pentru 3 luni, cu începere de la 16 iunie viitor, plătind lei 7 în capitală și lei 9 în provincie, va primi ca premiu gratis și franco. O frumoasă pălărie de pâslă pentru vară, ultima noutate, neagră, grie sau maron, după alegere. (Această pălărie nu cântărește mai mult de 55 grame). 1 frumos ac de cravată, imitația diamantului, care se vinde cel puțin 10 lei, sau o broșă, sau un ac de per, imitația diamantului, 1 mic evantaliu și 2 romane de câte un volum. Cine se va abona pentru 6 luni, plătind lei 13 în capitală și lei 16.50 în provincie, va primi toate premiile de mai sus plus o pereche de cercei, imitația diamantului, puse într’o cutie elegantă. Cine se va abona pentru un an plătind lei 24 în capitală și 31 în județe va primi tote premiile de mai sus plus portretul marelui poet Alexandri, o frumoasă brățară, un frumos evantaliu de pânză zugrăvit cu panglică de atlas și în loc de 2 romane va primi 6 volume. N.B.—-Abonații din provincie ne vor trimite mărimea capului pentru ca să le trimitem pălăria după mesură și ne vor indica culoarea ce doresc. ggy Toți nouii abonați,carii vor plăti, peste costul abordnamentului, lei 6 în capitală, și lei 7.50 în provincie, vor primi franco, afară de premiile de mai sus și un j frumos „ceasornic“ pentru o masă cu deșteptător, minitar și opritor Banii se vor trimite direct prin mandat poștal la administr. ziarului UNIVERSUL, str. Bresoianu No. 11 (casa proprie), București. ggp- Cine nu va lua premiul până într’o lună de la data de când începe abonamentul, perde dreptul la acel premiu CALENDAR PE 1892 ORTODOX Mercur!, 24 Iunie. —1 ATaster eto, 1»» Ipoteză.t»a^inl. CATOLIC Mercur, 6 Iulie. — Isaia. Soarele răsare, 4.23. Soarele apune 7.46. București, 24 Iunie 1892. Examenele școlare Asistarăm în mai multe scoale la examenele școlare și ne-am cules oarecare apte asupra rezultatelor pe care l dă studiul, în învățământul secundar mai ales. Din ce în ce, constatăm din partea elevilor cea mai mare sîrguință la învățătură. Pe când mai de mult, ceea ce se numește ștrengarul era considerat —în vecîniea revoltă în contra disciplinei și a învățăturei —ca un fel de mic erou de către conșcolari, în tineretul nostru s’a născut, general vorbind, un dispreț mare pentru leneș! și pentru tulburători! ordine!. Și, ceea ce era fatal să rezulte din această rădicare a nivelului moral al elevului s'a produs . Ceea ce a pierdut copilul în libertatea dezordonată, a câștigat la demnitate. X în lull’d care izbesc pe orice om când 5 Bani in Capitala—10 Bani în Judgțe, asistă la ezamenele școlare, e superfluitatea studiilor, munca cheltuită de copii pentru învățarea unor lucruri de nimic. Asiști la examenele de clasa a VlI-a liceală, cea din urmă, care acordă tânărului ceea ce se chiamă maturitatea și-l vezi învârtindu-se într’un cerc de cunoștințe care erau folositoare poate în alte vremuri, dar care nu mai corespund cu nevoile moderne ale societății. Examenele de grecește—ca să luăm un ezemplu—sunt o vecinică „tragere pe sferă“ din partea elevilor. Neavând vremea și cei mai mulți nici chiar gustul de a-și pierde tinerețele ca să poată citi pe Homer în original, în apropiarea examenelor se face o adevărată coaliție între elevi ca să poată subtiliza nota de trecere la limba elenă. Bar vreunul să știe ceva grecește și profesorii—înțelegem ei înșiși lipsa de folos a acestui studiu—închid ochii și se lasă de dragă voie să cadă în mult meșteșugitele curse întinse de elevi. Și fac foarte bine. * Iți pui numai întrebarea: De ce s'o fi torturând, cinci ani de-a rindul, mintea copiilor cu acest studiu ? De ce, mai ales atunci când asiști în aceiași clasă de sfârșit de liceu, te surprinde slăbiciunea elevilor la limba germană, slăbiciune ce se explică prin faptul că acest studiu de atât de mare folos se predă numai timp de trei ani de zile ? Trei ani pentru o limbă a căreia cunoștere e absolut necesară unui om cult la vremea de azi și cinci ani pentru neînvățarea unei limbi moarte, — căci, cum am spus, mai nimeni nu iese din liceu cu ceva cunoștință de grecește, întreg sistemul nostru de învățământ e plin de anomalii ca aceasta, și el ar da roade înzecite, dacă s’ar transforma o dată radical programele moștenite de la strămoși.V -O reformă s’ar putea face dintr’un condens, lăsând încă pe sofiști să discute ridicula chestie a clasicismului și realismului, — pare că ar fi să tăcem done specii de oameni, unii cari se se uite în stele și alții cari să scormonească noroiul ! — Se se înlocuiască limba grecească prin cea germană în toate liceele, iar pentru a nu se îngreuia clasele I și II gimnaziale, unde actualmente nu se învață grecește, studiul limbei latine să înceapă din clasa III, ca al celei eline acum. * * * Dar, să revenim la examene. Rezultatele sunt bune și nu e vina elevilor dacă li se dă să învețe secături. Profesorii tineri își dau în mare parte osteneala, așa că arare ori mai vezi fosile care intrau în clasă, torturau pe elevi cu întrebări ridicole și drept curs le arătau în carte: — Pe mâine să învățați de aci până aci ! ___ 4 DIN ITALIA (Corespondența part. a ziarului „ Universului Roma, 21 Iunie 1892. Un articol al dlui Crispi. — Apărarea terii. — Papa. .Fostul ministru al Italiei a trimis ziarului „North American Review“ un articol, care a produs mare sensație nu numai in lumea politică italiană, ci între toți bărbații de stat din țările, cari compun Tripla-Alianță. In acest articol d. Grifti face apel la încrederea și simpatia Americei pentru Italia. „Țara mea, zică densul, e înarmată numai pentru a se apăra și nici decum pentru un atac ofensiv. Criza financiară a Italiei este rezultata! Răsboiu inevitabil I). Crispi vorbind despre politica externă a statelor europene, zice, că un răsboiu mare e inevitabil. Nu se știe însă, unde va isbucni întâiu acest răsboiu. Desastrul suferit de Franța la 1870 a aprins în capul Francezilor ideia „revanșei“. Dar revanșa Franței nu e îndreptată nmai împotriva Germanilor ci împotriva tuturor statelor cari nu hrănesc simpatii pentru Francezi. Alianțele Alianța Franco-Rusă, zice d. Crispi e o nenorocire pentru libertatea Europei. Franța a căutat această alianță numai ca să strice celorl alte naționalități. Dacă Franța și Rusia ar învinge într’un viitor războiu, atunci echilibrul bătrânei Europe va fi distrus și popoarele vor suporta consecințele triste. Oricum ar fi înțelegerile între cele două mari puteri fie că ele nu sunt decât reînoirea tratatelor vechi dintre Napoleon și Țarul Alexandru (la Insit) totuși marele bărbat d de stat Italian e convins, că Franța nu va privi, niciodată cu ochi buni o biruință a armatelor rusești și mai devreme sau mai târziu va fi silită, în interesul civilizațiiin ei,—să apuce armele împotriva aliatului ei de azi. Dacă Franța va fi biruită—termină d. Crispi—rezultatele vor fi grave pentru ea, căci nici odată nu sa va mai putea ridica moralaimte și materialminte chip* ca va suferi un disttrii în vre-un viitor T&fcoiă. unui reă sistem de taxe și a unei slabe politici economice, înarmarea țării abia e de ajuns să o susțină în fața unui atac extern. De altmintrerea ea e foarte mult susținută de Tripla Alianță. Progresul material al Italiei justifică augmentarea taxelor și contribuțiilor și acest progres e superior sacrificiilor, pe cari le cere apărarea sa militară.“ D. Crispi zice, că papa este inimicul natural al Italiei și că el e gata oricând să se alieze cu orice putere, care ar veni să atace regatul. Jquî, 25 iunie (7 iulie)#89a. Presa italiană și străinii Articolul foarte interesant al d-lui Crispi a emoționat foarte mult presa italiană și, mai cu seamă cea germană. „Riforma,“ „Lanterne“ și „Italie“ laud articolul în chestiune zicând că d. Crispi nu voește să lovească în nici o putere dar voește să deslușască odată lucrurile. Fostul ministru nu combate deloc actualul guvern, ci îi dă numai să înțeleagă că o înclinare spre Franța ar fi fatală Italiei. „Blageblat“ „Neue Freie Presse“ și alte ziare germane spun scurt că d. Crispi are dreptul și că un pas făcut de Francezi—în șovinismul lor—contra Italiei, Germaniei sau altei țări ar aduce cu sina un desastru mare European de care numai Italia ar fi de vină în cazul când ea ar asculta de „demonstrația franco-rusescă.“ Cardinalul și briganzii au primit deja vestea despre moartea cardinalului Augusto Theodori. Cu ocazia morții acestuia, ziarele reînprosperează o aventură curioasă, pe care înaltul prelat a avut-o cu niște briganzi. In anul 1868 monseniorul Theodori fusese trimis de guvern ca arbitru într’un proces agrar pe care îl aveau doe comune Tribur-Tisaltti și Capo-Fiume. Fusese numit guvernator în Trosinone. Pe când se plimba pe câmp în inspecție el fu înconjurat de câțiva briganzi. El le zise numaidecât. Ce faceți me , nu știți că eu sunt guvernatorul Trosinone. Nu vă e frică de mine ? Bandiții nici una nici două îl luară pe sus și’l duseră într’o pădure da de mute n’a putut scăpa decât în schimbul unei mari sume de bani. In timpul șederii sale între bandiți monseniorul nu făcea altceva decât bea teribil, mânca bine și dormea de auzea cățelul pământului. De acea în tot decursul vieței sale cardinalul Theodori își aducea „cu regret“ aminte de zilele petrecute în mijlocul bandiților. Amiplu, ÎNTÂMPLĂRI din ȚARA Ploi mari cu grindină In județul Tutova s’au mai întîmplat următoarele accidente : Pe teritoriul comunei Vinderei, plasa Târgu-Simila, a căzut ploaie cu puțină grindină, fără a face stricăciuni semănăturilor, afară numai că a mărit ca 15 fălci fâneață, mici rupturi pe la ogoarele cu păpușaii și stricarea drumurilor de comunicație. A căzut ploaie torențială, însoțită de grindină, pe teritoriile comunelor Bogdănești, Pui Ieșeni, Costești și Unțești, care a causat ruperea de ogoare, orz și păpușoii și distrugerea de drumuri și podețe; iar la comuna Unțești, pe lângă celelalte stricăciuni, au fost distruse cu 13 hectare vii; la comuna Costești a fost distrusă șoseaua națională cum și podul Doamnei, causând pagubele următoare: la comuna Punteșeni 11.010 tei și la comuna UnțeșU 11.000 lei. Pocăința unui bețiv Mulți bețivi sunt, dar puțini dintre a? se poetesc. Nu dintre aceștia a fost desigur Toade? Miron, din Pitești, județul Tutovei. E drept că vițtul bețiv îl cuprinsese cu totul. — El, dacă nu s’ar fi îmbătat într’o zi, a doua zi n’ar mai fi fost om.— Se cercă să scape de această boală, dar toate mijloacele îi fură zadarnice. Din fire ambițios, lui Toader Miron îi era mai ales rușine de fin-șefi Gheorghe. Se hotărî să-și puie capăt vieței rușinoase pe care o ducea. Alese, spre acest sfîrșit, spânzurătoare». In adevăr, fiul șeii îi găsi, atârnat cu o funie de cânepă de o coardă a pivniței cu vin. Voise să moară în mirosu! vinul«!...ucis de un brad D'ipă manca grea, locuitorul Ion Vâjel ăla Perîsan! (Argeș) se unsese, biatăl