Universul, decembrie 1892 (Anul 10, nr. 282-306)

1892-12-01 / nr. 282

Universal No. 2S2*’ ’este următorul fapt tragic, petrecut daună-zi în localul acela . Mai mulți oameni jucau cărți la o masă. In jocul jocului un deputat cam beat observă, că un alt deputat, prietin bun cu el, îl înșală. Numaidecât sare la el și ’i dă o palmă. Deputatul pălmuit se scoală atunci sus, scoste repede din buzunar un revolver și împușcă pe colegul său, omorîndu-l pe loc. Spăimântat apoi de crima sa, făcută in furie, el și-a pus numai decât țeava revolverului în tâmplă și și-a dat un glonț. Această tragedie s'a petrecut așa de repede, încât până să se nesmetecească mesendi înmărmuriți, cei doi deputați erau deja induși fără suflare, la pământ. Sechestrarea misterioasă a unei femei Acum o lună, un individ de vre-o 35 de ani s’a prezentat la un proprietar de pe strada Sevastopol (Moscova), unde a luat o odae cu chirie. El, spunea, că se numește Mileticî și că e ajutor de inginer. In fiecare zi, individul acesta care pe Munci nu avea nici o ocupație stătea forte foarte mult închis în odaia sa. Proprietarul îl vedea ieșind, din când în când singur și întorcându-se cu câte 2—3 pâini mari la subțioară , dar n’a dat mare atențiune acestei circumstanțe bizare. După ce a trecut luna, chiriașul acesta curios a spus proprietarului că nu mai ia de la el. Seara s-a și mutat. In dimineața următoare, proprietarul intrând în odaia ocupată de Miletici fu iubit de o priveliște înfiorătore. O femeie cam de 25—30 de ani era intinsă pe pământ. Ea părea fără conștiință. Era slabă ca un schelet, aproape moartă. Proprietarul, apropiindu-se mai bine de ea, observă că e plină de sânge, iar la pept avea o rană mare făcută de un pumnal. Comisarul și un doctor, fiind chemați in grabă, au dat nenorocitei femei primele ajutore. După un ceas, ea și-a revenit în fire dar era așa de slabă, încât n’a putut da nici o deslușire asupra acestei sechestrări misterioase. Ea a fost dusă la spital. In ziua următoare s’a aflat în marginea orașului, corpul unui tener pe care proprietarul l’a recunoscut că e cadavrul fostului seu chiriaș. Nenorocitul se împușcase. Nu s’a putut stabili încă indentitatea femeii. Dar se crede că îndată după ce ’i va fi mai bine, se va putea face lumină asupra acestui mister. Hantinsky. OWT-DE-LEM FMITICZESC — calitate superioară — garantat curat de măsline, 20 la sută mai eftin decât oriunde. Litru ...... ....... Lei 2.75 Tinichea de 1 litru................................. „ 2.85 Tinichea de 1 kilo și 280 grame. . . „ 3.15 Unt-de-lemn, calitatea II-a, garantat curat de măsline. Litru............................... 2.20 Idem, în timichele de 900 grame ... „1.80 De vânzare la administrația ziarului „Universul“, Strada Brezoianu No. 11, București. CAPRICII de MILIONARI La Chicago se află un domn anume Enric Furber, care e victima unei încurcături, pe cari toți am fi fericiți să o avem: el are milioane peste milioane de dolari și nu mai știe cum să ’i întrebuințeze. Acum spre a’și mai petrece timpul și a-șî mai risipi misantropia așteaptă construirea unui palat gigantic, care va fi cel mai mare din câte există, pentru că va măsura înălțimea bagatelă de o sută de metrii. Intr’o mare sală a acestui palat, Furber va expune „un milion“ de dolari în piese de aur toate noi. Publicul va fi admis gratis la această Expoziție, cea mai originală desigur din toate câte s’au organizat până azi. Dar afară de a fi un archi-milionar extravagant, Furber mai e și artist, și ca 42 să facă localul demn de cantitatea de aur ce va cuprinde, de și-a pus gând să decoreze pereții săiei cu mari mosaic venețiene. Furber a trimes companiei Venezia Murans traducea în mosaic a doue scene colombiane. Săptămâna viitoare mosaicul Colombian va pleca pentru Chicago și peste câtva timp va sosi împreună cu lucrătorii însărcinați de a le așeza pe pereții săiei destinate expoziției de dolari a lui Euric Furber. Cele done mosaice costă împreună 50.000 de lei. Nici in Boston milionarii nu glumesc. Doamna Gartner ar fi demnă să unească inima sa împreună cu cele 300 de milioane ale ei la acelea ale lui Furber. Trebuie să știți că acum câteva luni miss sau mistress Garnier telegrafia de la Boston la Venezia pictorului Passani, cerendu-i să-i facă portretul în ueiü. Passani era atunci in Berlin, unde își petrece o parte din an cu frumoasa sa nevastă, cu care s’a căsătorit de curând. Telegrama careî fu transmisă nu ’l mișcă de loc și în mijlocul lui Septembre el râspunse, că s’a întors în Veneția și doamna Gartner dacă voește poate să vină să ’i facă portretul cerut. Milionara Gartner nu așteptă ca să i se zică a doua oară acest lucru; și acuma se găsește în Veneția unde stă ceasuri întregi înaintea pictorului italian. Tot odată acum Veneția e plină de capriciile archi-milionare din Boston. Se istorisește între altele, că ea posede un lung lănțișor de briliante de care e legat evantaliul ei, lanț care are o valoare de „un milion“ de franci. A eter ficial. Sunt înaintați în direcțiunea comptabilităței generale a statului din administrația centrală a financelor . D. Vasile Taban, actual țiitor de registre, se înaintează cap al biuroului mișcărea fondurilor ; d. C. F. Frasineanu, actual verificator clasa I, se înaintează țiitor de registre ; d. I. Dimitrescu, actual verificator clasa II, se înaintează verificator clasa I; d. D. Moldoveanu, actual numerator de cupoane, se înaintează verificator clasa II. Falsiiiratorî da bani in Ungaria Citim în „Tribuna“ . Se scrie din Temișoara foilor maghiare, că poliția de acolo a arestat zilele acestea pe un țeran din Sacul, care umbla să caute un litograf expert pntru fabricarea de bancnote false. Țeranul a și găsit ce a căutat, și anume în persoana biografului Paul Bisza, care s’a învoit să meargă cu el în Sacul pentru plata de 5 fl. pe zi și restituirea tuturor stelelor. Țeranul i-a arătat desemnul negativ al unei bancnote de 50 îl. Intr'aceea poliția a pus mâna pe țeran și l’a arestat. Făcându-se perchiziție la țeran, s’a găsit în locuința lui o presă de bancnote și o sumă mărișoară de bani falși, cari toate au fost sechestrate. Doi complici de ai țeranului au fost asemenea arestați. — In Sânt-Nicolaus mare poliția a pus mâna pe doi țărani bulgari, în momentul când voiau să facă niște cumpărături în piața de acolo cu bancnote false. Țeranii au spus că ei au executat falsificatele transmițând cuierul de călcat bancnote veritabile pe hârtie uiă. .. ■ ■ mi'll« I li, id I. ■■■fiUA'i^TTTT-rri"I1!- ■■Hiwaaw»—..... Paranautiqua, numele dat acestui bastiment, are niște lentile prin care se pote vedea dintr’ensul tot ce se petrece afară zilei Un nou bastiment sub-marin. — D- Balsamello, un teuer inginer italian, a inventat un nou tip de navă sub-marină, cu care s’au făcut încercări la Civita Vechia. Această navă particulară are forma sferică, al cărei interior conține aparatul motor și organele necesare să producă mișcarea. Acest bastiment submarin merge în linie dreaptă, pe suprafața mărilor și a apelor. El trece pe dedesuptul celui mai mare vapor și, prin torpile poate să asvârle în aer orice bastiment ar dori, fie el cât de mare. Un funcționar tener din Viena, cu numele Wilhelm L., cunoscut în societatea înaltă, iubea foarte mult pe fata unui negustor bogat din acel oraș, Ludovic M. Părinții fetei se opuneau din răsputeri la căsătoria tinerilor, din cauză, că Wilhelm se bucura de o reputație cam rea, pe lângă aceia era risipitor și plin de datorii. Intro zi amanții, cari de altmintrelea își scriau mereu unul altuia, văzând, că nu mai au încotro, se hotărîrâ să fugă împreună. Amantul făcu pregătirile de lipsă și alese ca loc de ascunzătoare—deocamdată—o mică vilă din împrejurimile Vienei. El scrise amantei sale : Dragă Margareta! — „Toate simt pregătite. La noapte, punct la orele 12, te va aștepta o trăsură în dosul grădinii tale. In trăsură se va afla și o femee voalată — încrezuta mea. Suete fără grijă. Nu rosti nici un cuvânt pe drum, pentru mai multă siguranță. La vila X. te voiă îmbrățișa. Al tău Carol“. Din întâmplare, când sosise scrisoarea de la poștă fata nu era acasă. Comerciantul, care se cam temea de bucluc, ca niciodată, deschise scrisoarea adresată fetei sale și află tot planul. Nu zise absolut nimic. El chemă pe servitoarea de casă, care îi spuse ceva, dându- și vre-o 40— 50 de zi. Chemă apoi pe nevastă-sa, cu care de asemenea discută câtăva vreme. Negustorul apoi închise scrisoarea aproape cum a fost și o puse pe masa fetei, mutându-i totodată ceasornicul din perete cu un sfert de oră în urmă. Apoi se duse la un comisar de poliție, prieten al séu. Noaptea, punct la 12, trăsura lui Carol aștepta la poartă. O femeie voalată deschide portița și se suie în trăsura, care pleacă repede. In timpul acela fata al cărei ceasornic arăta 12 fără un sfert își împacheta un mic geamantan cu o rochie, cu juvaricalele ei și cu banii pe cari îi avea. Când văzu la ceas punct 12 ieși la grădină, deschise o portiță și ieși afară; tocmai o aștepta o trăsură în care sa afla o femeie voalată. Se sui îndată și trăsura porni repede. Trăsura primă ajunsese deja la vila X. Carol o aștepta cu nerăbdare. Când se scoborî amantă-sa el o îmbrățișă cu căldură, dar în acelaș moment intrară și 3 polițiști. — „Ce poftiți d-Ior ?“ — îi întrebă Carol. — D-ta ai furat pe servitoarea comerciantului Ludovic M.“ Carol înmărmuri, apoi se repezi la amantă-sa, îi ridică voalul de pe față și spre marea lui surprindere vezu, că în adevăr e servitoarea. Nu putu rosti o vorbă. Polițiștii, deocamdată luară pe servitoare, o suită în trăsură și porniră în oraș. In timpul acesta trăsura a doua, în care se afla Margareta parcurgea străzile Vienei. Fata nu zicea o vorbă. Femeia voalată de lângă ea asemenea tăcea. După o jumătate de oră de drum ea intră într’o curte , tot în curtea comerciantului. Fata credea că a ajuns la vila X. Iute sări din trăsură. Văzând un om înaintea ei cu un felinar orb în mână crezu că e amantul ei. Se repezi la el și-l sărută. Dar în acelaș moment scoase un strigăt de spaimă. Sărutase pe tatăl șeii. In vremea aceia femeia voalată care nu era altcineva, decât mama fetii începu să rîză cu hohot. Apoi luând fata de mână îi zise: — „Acum ești ostenită de aventuri, haide repede și te culcă“.... Astfel au fost păcăliți cei doi amanți. Un proverb pe zi D-zac nu iubește pe cel ce-și desprețuește servitorii. ____________(Arab). ZACHAIt bucățele și căpățînă . „ „ 1.15 De vânzare la administrația ziarului „Universul“, Strada Brezoianu No. 11, Bucuresci. CAFEA Bio Calitatea, NI . . . Kilogr. Lei 2.80 „ Rio „ I . . . „ „ 3.20 „ Salvador. ..... „ „ 3.50 „ Martiniéi ..... „ „ 3.70 „ Ceylan............................. „ „ 4.20 „ Moca................................. „ „ 4.70 Lucrări din lumea O fată criminală.—Am istorisit mai acum câteva zile că o fată de 11 ani, Clara Werneke, din Berlin, fusese condamnată la trei ani închisoare pentru că aruncase într-un canal pe fratele ei în etate de opt ani. Acest fapt foarte rar în analele crimei a interesat forte mult pe împărăteasa văduvă Frederic, care a exprimat dorința să aibă un raport detaliat asupra purtărei pe care o are în închisoare Clara Verneke. Raportul fiind excelent și stabilind, că condamnata este inteligentă și activă, împărăteasa a obținut o suspensiune a pedepsei. Mica Verneke va fi transferată într-o casă de țară și crescută pe cheltuiala suveranei. Ea va fi grațiată dacă purtarea ei va fi bună. Un bun țintaș,— Leon Martin-Romer, din Olten (Elveția) face foarte multă sensație în Berlin, prin exactitatea sa în tragerile la țintă. Ziarele berlineze se califică ca primul și unicul țintaș cu pistolul din lune „Feuilles des étrangers“ din Berlin, citează următoarele isprăvi: „Martin se angajase să spargă cu glonțe într’un minut, șasezeci de mingii foarte mici de sticlă așezate unele lângă altele. „El s’a ținut de cuvânt și le-a spart în 59 de secunde. „Intre altele el pariase să tragă în acelaș spațiu de timp, adică un minut, o sută de gloanțe în centrul unei trese. Nu î-a trebuit pentru aceasta decât 54 de secunde și n’a greșit nici un glonț. Iși poate oricine închipui aclamațiile asistenței. Ministrul Rusiei, contele Schouvaloff, a însărcinat pe Martin de a exersa ca fiul său să tragă cu pistolul, în timpul cât el va sta în Berlin. Afară de acesta toată aristocrația din Berlin ia lecții de la acest celebru țintaș. Un fifkt pe sis Petele de grăsime și de untdelemn dispar, după parchete și scânduri, dacă se văruesc cu var și după 18 ceasuri se frecă bine cu perii tari înmuiate în apă de săpun. După două asemenea tratări, cea mai mare pată dispare. Știri prin poștă Franța.—Bată textul testamentului lui Renan: Institui pe soția mea Cornelia Schaffer de moștenitoare universală a întregei mele averi — în amintirea alipirei noastre afectuoase. Sunt asigurat înainte, că prin asta am făcut numai pe voia copiilor mei, și sunt sigur că cât timp trăește mama lor, între dânsa și ei nu se va naște o chestie de interes. Dar și subscris cu mâna proprie, aflându-me deplin sănătos și cu mintea întreagă, în Paris la 4 Noembre 1888.“ — In atelierul fabricei de metal Cocherii de la Seraing a exploadat o patronă cu dinamită ; 2 oameni au fostomorîțî. Atentatorul a fost descoperit în persoana unui lucrător cu numele Paguay. El a mărturisit totul, spunând că a comis fapta din resbunare, pentru că a fost dat afară din fabrică. Marți, 1 (13) Decembre 1892 Italia. — La Padua s’au început serbările aniversării universității de acolo. Au sosit 1000 de studenți din’ toate părțile Italiei. Asemenea și o mulțime de student din Germania. In seara d’întâifi municipalitatea a dat studenților un banchet splendid. . ~ Ziarul „Italie“ primește următoarea știre din Catanzare: In urma unei tempeste_ violente, 3 bastimente au făcut naufragiu în portul Santa Venera; echipajul unuia a scăpat; din cele l’alte clone s’au înecat 10 marinari. Germania. — In arhivele universitate din Weimar sau descoperit 100 de poezii inedite, ale celor mai mari poeți germani : Ghoethe și Schiller. Poeziile acestea sunt în general foarte scurte ,și aparțin genului epigramatic. —Iată resultatul întrecerii curioase, care s’a făcut la Dortmund: După cum am mai vorbit, luptătorii trebuiai să parurgă în fugă o distanță de 4 kilometri dar în același timp să bea câte o halbă de bere în 19 cârciume. Cei trei, cari au ajuns întâia erau beți morți. Al patrulea a obținut premiul. El a parcurs distanța aceasta în 3 ore, pe când cel d’intâiă mumai într’o oră. Prima grijă a învingătorului a fost să ceară al 20-lea pahar cu bere. El a primit un premiu de 1.000 fr. *4 ^ Austro-Ungaria. — Mare sensație s* produs în Verșeț sinuciderea exportatorului de miere de acolo Carol Mülleker, întâmplată zilele acestea acolo. Nenorocitul și-a pus capăt vieții împușcându-se pe mormântul tatălui său. Sinucisul a fost de 41 ani. Intr’o scrisoare ce a lăsat, Mülleker spune că motivul faptei sale disperate a fost desgustul de viță. El a testat câte 100 fi. reuniunii de cântări și orfelinatului de acolo. — Se scrie din Praga, că representanța comunală din Vischovitz, în ședința sa de la 4 dec. st. n. a decis în unanimitate, ca de la anul nou încolo să nu se mai perceapă impozitele. Această propunere a fost motivată prin aceia, că reprezentanța comunală cehă nu se mai simte datoare a mai percepe dările pentru un guvern, care nu voește binele poporului ceh. * * * Anglia.—Se anunță moartea prințului William-Carol Bonaparte Wyse, născut la Waterford (Irlanda) 1827. El era nepotul lui Ducien Bonaparte. Dânsul a publicat la 1878 un volum de versuri celebre, precedat de o prefață de celebrul poet provensal Mistral. William e foarte apreciat în lumea literară. — Se scrie din Londra că celebrul escroc Wells a fost arestat. El a speculat de done ori banca din Monte-Carlo. Escrocheriile făcute de el se ridică la suma de 2 milioane de fr. El posede mai multe yachturi, cari se numesc „Flota din Moin-,te-Carlo“ și dintre cari cei mai principali poartă numele „Palais-Royal.“ * * * Rusia.—Guvernul rusesc a respins cererea unor capitaliști francezi de a li se concede construirea de linii ferate în Siberia. S’a hotărât ca construirea de linii ferate în această țară, să fie amânată până se vor afla destui capitaliști indigeni ca să facă aceste lucrări. De la 1872—1885 au emigrat in Rusia 9 milioane 458000 de străini. Dintre aceștia 6 milioane 100000 sunt Austro-ungari și germani; 1 milion 235,000 din aceștia s’au stabilit definitiv în Rusia. Cei lalți s'au întors în patriile lor. Actualminte numerul străinilor în Rusia e nu mai da 5 milione.* * % Turcia.—Guvernul otoman a răspuns afirmativ celui grecesc, care’l rugase pentru o acțiune paralelă înpotriva briganzilor din Tesalia. O trupă de soldați turci au și prin 3 6 bandiți, cari trecuseră în provinciile turcești. * * * O cugetare pe zi Numai amorul poate să dea ultima poleială sufletelor mari. CENUȘĂREASĂ PARTEA ÎNTÂIA ZÎNGA ATELIERULUI XVII O lovitură de trăsnet „Ah, e așa car, onoarea mea în joc ? Nenorocitul își apăsă mâinile pe cap ca un om care simte că înebunește. Claudina Anglade era acum decisă să spue totul; vedea că nu mai poate amâna teribila mărturisire. — Jérôme, reluă ea, trebue să fii liniștit, ai nevoie de tot sângele rece pentru a mă asculta și a me pricepe. „Scumpul meu bărbat, o mare nenorocire a căzut pe capul nostru ca un trăznet și, dacă n’am murit pe loc când am aflat’o, e că D-zeu vrea să rămân încă pe lume unde am de împlinit o misiune sfântă. — Claudino, mé sperii! exclamă Járome galben ca ceara. — Amicul meu, am suferit lovitura, cu femee bolnavă și slabă; oricât de teribilă ar fi trebue să o suporți și tu, trebue să fii tare! „Jérôme, fiica noastră a fost victima unui atentat mișelesc; un mizerabil a mânjit, a dezonorat copila noastră ! Paznicul forestier scoase un țiperc răgușit oribil. Apoi cu ochii holbați, cu fața sclimonosită, cu brațele înțepenite, el râmase nemișcat și rece ca un bloc de peatră. — Vai, sărmanul meu prieten, reluă paralitica, iată grozavul adevăr ce credeam că trebue să -ți ascund atâta vreme. „Gabriela a venit încoace, în ziua când lipsiam de acasă pentru afacerea braconierului ; în genunchi, ea mi a povestit totul. Ah! sărmana copilă, câte a mai suferit! Și ce suferințe o așteaptă încă! „Ea a văzut de asemenea pe Jean Legrand și -i a zis că trebuie să renunțe la proectele sale; iată de ce bunul băiat a plecat de aci, căci el iubește și astăzi pe Gabriela. Paznicul ascultă fără a face o mișcare. — Jérome, continuă sărmana mamă cu o putere de care n’ar fi crezut-o nimeni capabilă, ’ți jur înaintea lui D-zeu, Gabriela nu e vinovată, e o victimă, n’a fost sedusă, ci violată. — Oh! făcu Anglade cu pumnii strînșî. — Jerome, când copila noastră mi-a mărturisit totul, știi ce am făcut ?... „Am luat-o în brațe, am strîns-o la pept ca altă dată, am îmbrățișat pe sărmana victimă, pe blânda martiră!.... „Apoi, Jérome, am binecuventat-o! Angla de foarte agitat tresări. După o tăcere, Claudian reluă: — Jérôme nu ți-am spus încă totul... — Ghicesc despre ce e vorba, murmură el, Gabriela e însărcinată! — Vai! — Unde e ? întrebă el, unde ai ascuns o? Vreau să știu! Glasul lui era sugrumat, avea în ochi scânteire sălbatice. Bolnava se simți cuprinsă de groază. — N’o să’țî spun! strigă ea, nu, n’o să ’ți spun! „Te știu ce violent știu nenorocitele, ai fi în stare să’mi omori copila! El înălță din umeri, apoi cu un glas întrebat: — Se omoară oare o martiră ? zise el, poate să fie înfuriat cineva contra unei copile pe care mama ei a binecuventat-o? El căzu pe un scaun și is’pucai în plânsete. — Ah, Jérôme, Jerome! pronuță d-na Anglade cu un accent de durere supremă. — Femee, zise el, ai plâns cât ai vrut, lasă-me acum și pe mine să plâng. Urmă o tăcere lungă; amândoi plângeau. — Jérôme, reluă Claudina, tu iubești ca și mine pe sărmana noastră copilă și tot așa o plângi. Ah! Acum când e nenorocită să o iubim și mai mult. Paznicul forestier nu răspunse , părea a nu auzi nimic. — Jérôme, continuă bolnava, trebuie să împărțești cu mine misiunea ce mi-am luat și după moartea mea te vei consacra singur. „M’ai întrebat unde e, Gabriela, am trimis-o la soră-mea Julia. Ei bine, bunul mei! Jérôme, n’o să treacă nici o lună și fiica noastră va da viață unui copil care nu va avea tată. „Jérôme, tu n’o să părăsești pe fiica ta ; de asemenea nu trebuie să părăsești pe mica ființă nevinovată asupra căreia va cădea crima miserabilitului al cărui nume va purta. Paznicul forestier sări deodată în sus. El avea privirea încărcată de fulgere și tot corpul îi tremura. „Femee, strigă el cu o voce care resuna ca un tunet, desonoarea familiei mele, suferințele și lacrimile Gabrielei cer resbunare, spune-mi numele miserabilului. — Jérôme, te rog... — Ai vorbit, Claudine, ca o femee care ’și iubește pe copila sa și de aceea te-am ascultat. „Eli, care iubesc de asemenea pe fiica mea, voi face cea ce trebuie să facă un tata. „Am de resbunat onoarea mea și a Gabrielei ! „Spune-mi numele miserabilului. — Nu, nu, Jérôme, nu’mi cere asta. Ah, D-zeu mi-e martor că aș preda pe acest om drepte-i taie mâiii, dar pentru tine, pentru viața ta tremur! — Claudino, dacă nu’mi spui nume!* Lui me voiă duce să întreb pe Gabriela. — Ah, nu, nu! fie-ți milă de copila noastră! strigă ea frâng'ndu’și mâinile. — Atunci, vorbește, replică el cu o violență, spune’mî numele miserabilului! Va urma).