Universul, ianuarie 1894 (Anul 12, nr. 1-24)

1894-01-01 / nr. 1

u­ni­versul Ro­­l.9 . Foarte important înștiințăm pe cititorii «Universului» politic cotidian, că afară de numeroasele premii ce acordăm la fie­care­­ abonat în parte, toți abonații concurează prin tra­gere la sorți la următoarele premii : 5 ceas mimice ele aur și cinci de ar­gint pentru bărbați; 5 ceasoarnice de aur și 5 argint pentru dame ; 10 cea­­soarnice de metal aurit pentru băr­bați și 10 pentru dame ; 10 ceasoarnice­­ de masă cu deșteptător ; 5 frumoase za­­­ harnițe de argint plaquet; 20 obiec­­­­te de artă de marmură; 5 serviciuri de masă pentru oțet, tunt-de-lemn, sare, si piper de argint plaquet; 2 frumoase serviciuri de liqeu­r, ele argint pla­quet ; 2 frumoase serviciuri pentru fructa, de argint plaquet ; 100 frumoa­se tablouri colorate și 100 volume din romanele noastre. iSir Tr­­agerea se va face negreșit la­­ 15 ianuarie 1894, prin urmare toate per­soanele care doresc a se abona să se grăbească de­oare­ce data tragerea se apropie. TABLOUL DE ÎNAINTĂRI IN ARMATA Infanterie Maiori la gradul de loc.-coloneii : D. Da­­­mian, G. Orleanu, A. Radulescu, C. Crassan D. Cocea, G. Corvin, G. Teișanu. Loc.-coloneii la gradul de coloneii: T. Rob­­­escu, N. Rădulescu, C. Beresteanu-Constanci­­nescu, C. Gheorg­hiu și A. Parlo. Artilerie Maiori la gradul de loc.-coloneii: A. Dră­­gulît­escu, A. Zahareanu, A. Drag­omirescu, I. Boerescu și L. Dragoescu. Loc.-colonel la gradul de colonel : I. Perii­­cari. Cavalerie Maiori la gradul de loc.-coloneii: I. Ni­țu, G. Danielopol și N. Constantinescu. Loc.-colonell la gradul de colonel!: G. Zos­­sima și A. Lambrino. Flotila Maiori la gradul de loc.-coloneii: E. Coz­ Jinsky și I. Irimescu. Geniu Maiori la gradul de loc.-coloneii: D. Theo­dor, H. Cnuțescu și G. Enescu. Loc.-colonel la gradul de colonel ; M. Bo­­teanu. Intendență Maiori și asimilați la gradul de sub-inten­­dent: N.­­ Georgescu (maior), A. N. Ionescu (adj. cl. I), P. N. Gheorghiu (adj. cl. I). Sub-intendenți la gradul de intendenți: C. Mihăescu, A. Ștefanescu, C. Mineiti și C. Ciun­ea. Ofițeri sanitari . Medici Medici de reg. cl. II la gradul de med. reg. cl. I. A. Pârîiuz, I. Demetrescu, C. Dobriceanu, N. Davidescu și C. Emanoitescu. Medici de reg. cl. I la gradul de­ med. de divizie : C. Papilian, B. Chessini și N. Dabi­ja. Medic de divizie la grad de medic de corp de armată : S. Dumitrescu. Rezervă Medic reg. cl II la grad de medic do reg' el. I: G. Aldeanu. Farmaciști Farm, do batalion la gradul de farmacist de . regiment: M. P. Bordăneanu, D. Áverésen și M, Țanovicl. Farm. de reg. la grad de farm. de divizie; V. Albescu, M. Betros, C. Georgescu, I. Cara­cas și N. Dumitrescu. Farm. de divizie la gradul de farm. de corp de armată: G. Constantinescu și M. Marinescu-Farm. de corp de armată la gradul de farm șef: C. Stoicescu și I. Constantinescu. Veterinari Vet. de divizie la gradul de vet. de corp de armată: T. Drăgănescu și I. Constantinescu Vef. de corp de armată la gradul de vet șef: C. Fometescu, I. Popescu și N. Ioanin. Rezervă Infanterie Sub-locotenenți la gradul de locotenenți: C Protopopescu, C. Carvas, N. Pompiliu, G. Pa­ragaru, C. Cernescu, D. Aricescu. Locotenent la gradul de căpitan: S. Savan Artilerie Sub­locotenenți la­ gradul de locotenenți: C Slobozeanu, N. Mitescu, T. Mitescu, T. D. A­lexiu și N. Artemis. 269 Turburările din Italia M — Prin fir telegrafic — .. Neapel 29 Decembre. j Perchizițiile și arestările, continuă­­ ] printre fascii. Cinci vapoare încărcate­­­­ cu trupe au plecat la Palermo. Tur in 29 Decembre.­­­­ S’au făcut câte­va arestări de an­ti­­­chiști. Provenințele din Franța și Elve­­­­ția sunt foarte mult supraveghiate.­­ Roma 29 Decembre. : ^ «Fanfulla», semnalează sub toată re­­­­zerva zgomotele puse în circulație după care niște exaltați s’ar fi reunit în bande ’ în împrejurimile Romei și ar fi decla­rat resbei legii și societăței. ( Palermo 29 Decembre. ( Liniștea continuă în toată Sicilia. ( Roma 29 Decembre. ( Tulburătorii din Corato strigat­­ori: ] «Trăiască Sicilia! Travis­ ä Franța!» Se­­ asigură că printre tulburători e un mort­­ și trei răniți și printre soldați mai mulți răniți, dar foarte ușor. S’au­ trimis trupe­­ la Corato dar liniștea pare a fi deja­­ restabilită. ( Mantua 29 Decembre. , Lucrătorii fără lucru s’au­ întrunit în­­ fața primăriei și au­ s­­os strigăte se­l­­­­­țioase, dar au­ fost împrăștiați și liniștea , s’a restabilit. . Modena 29 Decembre.­­ O mie de lucrători din Tinale Emilia , care veneau să lucreze la mătur­area zăpezei au­ însoțit la gară pe soldații rechemați din clasa anului 1869 cântînd imnul lucrătorilor și strigând: Trăiască deputatul Aquini. S’au trimes trupe la finale Emilia. UN SFAT PE ZI In contra arsăturilor se recomandă aplicarea pe locul ars a unei mici can­tități de peltea de pomușoară. ÎNTÂMPLĂRI DIN CAPITALĂ încercarea de omor în calea Moșilor Iordan Teodorescu, lucrător la pan­­tofăria din casa cu No. 243, în calea Moșilor, nu trăia de loc bine cu cole­gul său Tudor Ghigășanu. Vecinie se sfădiau­. Alaltă­ eri, furios, Iordan sări ca Tu­dor și-l lovi cu niște foarfece în pânte­ce. Sări stăpânul și alți lucrători, des­­părțind pe cei ce se băteau­. Rănitul a fost dus la spitalul Colțea. —Cel cu foarfecele a fost arestat. Rațe voiajoare S’au­ rostit­oare, sau­ nu, doctorii a­­supra chestiei dacă, de anul nou­, un om singur poate să mănânce două rațe fără să se îmbolnăvească de indigestie ? Nu știm. Poliția însă, care și ea are grijă de bolnavii de pungașomanie mai ales, n’a vrut să lase pe Constantin. Vasile și pe Ion Ionescu să se îmbolnăvească de in­digestie. In adevăr era primejdie. Acești doi indivizi furaseră câte două rațe din curtea unei case din stada Egalitate­. Patru rațe la două stomacuri, cam­­ prea­ prea! Cei doi cavaleri se căiesc a­­cum, de lăcomia lor, mai ales că la­­ table d’hôte de la dubă nu e un menit tocmai bogat. , Vorba cântecului: Frunză verile... trei măsline, . De-am mâncat, n’am mâncat bine ! E drept că lăcomia strică omenia. : Anarobistul Vaillant condamnat la morte Paris, 29 Decembre. Se luase meșine riguroase; ușile sălei erau­ de aproape supraveghiate. Puțină­­ lume în culoare, asistență relativ nu­meroasă în sală. Intrând, Vaillant a fă­­­cut unul asistent un semn cu mâna. Atitudinea sa e energică și hotărîtă ;­­ pe timpul citirea actului de acuzație el­­ ia note. Președintele începe interogato­­­­riul. Vaillant răspunde cu o voce fermă. Prin fir telegrafic, j) declară că a îndreptat atentatul söut­um­a! în contra deputaților, ca princi­­ali autori ai mizeriilor sociale ; a anun­­ț­at bomba sa pentru că nu găsea de­­ l­ucru, pentru că nu-și putea hrăni fa­­­­m­ilia. Neagă a fi primit bani pentru a - i repara atentatul. Dna Redus i-a dat 1­a de Jos pentru a-i veni în ajutor; nea­mt de asemenea că ar fi voit să fugă upil atentat, n'a voit să omoare pe n­imeni căci la din contra ar fi pus car­­­­ușe în locul cu elor în bombă. El pan­estă cu energie când președintele îi s­pune și vorbește ast­fel numai ca să-și cape capul. i Vai­llant citește un lung memoriu în c­are face proces societăței actuale și i­mpune planul societăței închipuite de 1: énsul.­­fi­zice sfîrșind: In duelul meu­­­­u societatea n’-am făcut de­cât să lă­­s 3 pe adversarul meu. Mă puteți lovi, ar ce va însemna Verdictul vostru în i­ntona popoarelor (­mișcare prelungită), i Martorii cari povestesc explozia nu s­pun nimic nou­, și afirmă ca Vaillant J ■oui să fugă în urma atentatului. D. J . Jir­ud, directorul laboratorului mu­nici­­i ]­al, declară că bomba ar fi omorît mai multe persoane dacă n’ar fi izbucnit în ‘ ,ei. Procurorul general susține că Vail­­ant a făcut toate aceste nu sub influ­­eța mizeriei, ci din cauza îngânfftiei, le e pedeapsa cu moarte, și roagă cu , ‘ târuință pe jurați ca să și facă datoria or. D. Labori apără pe Vaillant, și sus­­ț­ine că crima este o ei iată de excepție, 1 crimă socială. Vaillant n’a om­orît, e­­ tar cu neputință ca să fie condamnat l a moarte. După o deliberare de 25 mi­­­­nute, Juriul pronunță un verdict afir­­nativ asupra tuturor chestiunilor și mai cu seamă pentru acea a premedita­ție î­ni fără circumstanțe atenuante. In con­­secință Vaillant e condamnat la moarte. Vaillant a salutat condamnarea lui cu strigătul de : «Trăiască anarh­ia !» 3 femee de 75 de ani ucisă de ginerele ei La comuna Bobaița, s’a găsit moartă o femee în vîrstă de vre-o 75 ani, anu­me Rada. Ea era învelită în zăpadă la o dis­tanță de vre o 100 de metri departe de rasă. Se crede că densa ar fi fost ucisă de un ginere al ei. Autoritățile au­ început cercetarea. Cereți la tote chioșcurile și vin­ tetori­i de ziare din țara. Fa­sei oda l­a din marea operă de ecuație: Viitorul Resboiu dintre Franța și Germania. 10 bani fascicula ilustrată de 16 pagini pi­votă țara. Toți ofițerii greci în ținuta de cere­monie și o mare mulțime au­ asistat la debarcarea cadavrului acelui om care cerea patriei lor gloria ultimului asil. O anecdotă nostimă. — Lapointe, cismarul-poet, care a murit mai zilele trecute, se dusese odată să viziteze pe­­ Victor Hugo. Marele poet francez l-a introdus în cabinetul său de lucru, cu aceste cu­vinte : — Intră, domnule, poeții sunt socotiți ca regi. Lapointe istorisia tuturor primirea frumoasa ce ia făcut-o Victor Hugo și se umfla de orgoliu. Poetul Beranger care a auzit într’o zi pe Lapointe spunând primirea ce "i făcuse autorul operei Mizer­abilii,’X zise: — Și d-ta ce ai răspuns ? — Nimic, replică cismarul-poet, nue mulțumit de a face o închinăciune, eram foarte încurcat. — In locul d tale, adăogă Beranger, aș fi respins : domnule Hugo, am venit sa ve iau măsură pentru ca să vă fac o pereche de ghete. --------«...------­ Nenorocirea de la gara de Ford Femeia Măndica Nedelcu, din strada Afumați, în vîrstă cam de vre­ o 35 de ani, era de multă vreme lucrătoare la regia monopolului tutunurilor. Era dimineață pe la orele 6 și 45 m. Mân­­dica se ducea, ea de obicei­, la regie. Ea ajunsese în gara de nord. Ca să și scurteze calea a voit să treacă prin ga­ră, peste liniile ferate. Măndica se gră­­bia. Ajungând în dreptul magaziei tre­nului de mare viteză, dă să treacă li­nia. Pe linie manevra o locomotivă. Nebă­­gând bine de seamă, când a ajuns în­tre șine, nenorocita femee a fost iubită de locomotivă și trântită jos. Ea­ a în­ceput să strige. Mecanicul n’a putut să oprească mașina. Roatele ÎI au­ retezat imediat picioa­rele femeii, i-au­ tăiat apoi mijlocul și mâna stângă. Sărmana femee a murit pe drum că­tre spit­al. LUCRURI DIN TOATA LUMEA. O iubire curioasă a Greciei.— Glo­­rioasa Grecia, cu toate că azi a decă­­zut, exercită o puternică fascinare sen­timentală asupra inimilor delicate. A murit la Viena mai zilele trecute, un ofițer din armata austriacă, George Tung, aghiotant al generalului Hall. El a murit în vîrstă de 25 ani, lovit de o boală de inimă. Testamentul tenorului cuprindea nu­mai aceste câte­va linii: «Nu am de­cât o ultimă voință, nu am de­cât o dorință de exprimat, ca rămășițele mele pământești să se odih­nească în poetica țară a Greciei. «Toată viața mea am avut pofta să văd această țară, însă n’am putut să merg în Grecia. «Faceți barem ca după moarte să văd această mult dorită și iubită Grecie». Auzind acestea un materialist va zice de­sigur că ofițerul austriac era atins de o sentimentalitate bolnăvicioasă. Dar ori­cum ar fi totuși în aceste timpuri de presa vulgară, această sen­timentalitate este foarte nostimă. De aceea și rudele mortului s’au gră­bit să respecteze ultima lui voință și să o transporte în Athena, ge rece, că el a omorît pe tatăl său cu o secure. Pentru a fi mai sigur, i-a rupt și picioarele. * La trecătorile de pe granița ru­sească, în Galiția, s’au­ instituit nouă cordoane sanitare. Trecerea oștenilor din Rusia în Galiția e cu desăvîrșire interzisă evreilor. Galițienii cari vreau să emigreze în Rusia, vor fi siliți de aci navi­e să plătească o anumită taxă pentru fondul comunelor, pe cari le pă­răsesc.­­ Anglia.—2 regimente de soldați au fost concentrate pe lâ­gă granițele Pa­­mirului. Trupele rusești nu mai pot înainta în­spre Asia centrală. E temere de un nou conflict între Anglia și Rusia pentru Pamir. * In Ungaria, defraudările se fac pe o scară întinsă. Ast­fel ni se scrie din Budapesta, că deună zi a fugit din o­­raș un alt impiegat poștal, furând suma de 250.000 de fr. El se chiamă Orbán. Se crede că s-a dus în America.­­ Rusia.—Un ziar din Moscova spune că în pivnița comerciantului Mihailoff din Petersburg s’a descoperit o tipogra­fie secretă nihilistă. S’a confiscat o o mulțime de broșuri și foi volante. S’au făcut numeroase arestări. Un bărbat c­ălugăriță Din Budapesta se scrie. Vineri seara a venit o călugăriță în casa primarului din satul Beglar și a cerut să i se dea adăpost peste noapte. Primarul dete de­­mâncare călugăriței, precum și o odae de culcare. Insă tînărul servitor al pri­marului, împins de curiositate, s’a as­cuns în camera unde avea să doarmă călugărița. Când aceasta începu să se desbrace servitorul văzu cu groază că era un bărbat, care puse pe masă două revolvere și un cuțit. Servitorul hotărît se repezi iute­ puse mâna pe un revol­ver și trase asupra streinului, care căzu lovit de moarte. Servitorul mai trase­ câte­va focuri prin fereastră și zări pe mai mulți oameni fugind peste uluce. ȘTIRI PRIN POSTĂV­ ­ă Franța.­­La Paris s-a făcut o mare întrecere cu velocipedul pe 1000 k­ilo­­metri, între Stephane și Core. Cel din­­tetit a ajuns înainte cu 171 kilometrii. El parcursese distanța de 1000 kil. în 39 de ceasuri, 28 minute și 8 secunde. I * Trupele din spre granița italiana a­u­­ fost retrase în lăuntrul țerei. Ele vor fi concentrate în Februarie pe lângă granița Alsației unde se vor face mici manevre militare.­­ si Italia.—Direcția telegrafelor din Ro­­­­mă a dat ordin că va confisca toate de­­­­peșilor cifrate, trimise din Sicilia. A­­ceasta pentru a împedeca expedierea depeșilor, care conțin rapoarte exagerate asupra revoltei de acolo.­­ Guvernul italian a chemat sub dra­pel în 37 de districte militare și a doua clasă de rezervă, din 1868, așa că se poate vorbi despre o mobilizare parțială.­­ Germania.­Trei adunări socialiste: una la Altona, a doua la Hamburg și a treia la Francforte au­ fost oprite­ de poliție. La Francfort au­ fost arestați 18 socialiști care voiau­ să­ provoace mani­festați­­ini revoluționare. * Un rentier bogat din Frankfurt pe Oder dăruise o sută de mii de lei su­veranului seif. Unul dintre cei d­­intâi ii moștenitori a trimis o petiție lui Wil­helm al II-lea. Acesta i-a răspins trimi­­țându’î un cec de 10000 de franci. a Au­stro-Un­gari­a.—O crimă îngro­zitoare s’a comis într’una din zilele tre­cute în comuna Lemnia, comitatul Sol­­noc-Dobâca. Proprietarul Vajda András a fost găsit mort și cu totul sfâșiat. Ca­pul îi era zdrobit, picioarele rupte de la genunchi. Bănuiala căzu îndată asu­­­­pra femeei și fiului vitreg al lui Vajda. Fiul fiind arestat, a mărturisit cu Iân Sâmbătă, 1 (13) Ianuare 1894 ____- ---------------------­ ILUSTRAȚIA NOASTRĂ In noaptea de unul nou, după ce bate miezul nopții, lunea adunată în cafenele și familii devine de­odată mai veselă ca ori­când. Revelionul petrecut până aci în liniște se face sgomotos. Toți se ridici­ și-și urează cu dragoste și sinceritate ani mulți fericiți. Oamenii se pip pe chef și veselie sa­lutând cu inima plină de speranță anul ce vine. Ilustrația noasta reprezintă o scenă veselă din noaptea anului nou, la Tenorodreads la Cocorești Dom­ <nii asfixiați Erau orfani o tată și traiau din mile unuia sau a alta. Dar Cocorăști sunt în Prahova și prahovenii sunt filoși în­cât cei 2 fraț găsiau aj­utor. Mama lor de temenea numeia și a­ducea acasă ceh de trebuință. Deună zi, mait plecând în sat, în­cuia în casă pe­ ei doar copii ai ei, ui­nul de trei ani altul de patru. N’art alt­ceva ce lucru copiii ?—Au­ început să scobească prin sobă și, o scântee căzu pe niște țoale. Țoalele se apiseră și copiii au fost găsiți asfixiați 1 fumul țoalelor care ardeau încet. Desperarea Anei elesne de înțeles Ingrozirea © rimă <iMar ^noiDisari Poate nici odă nu s’a întâmplat în județul Râmnic o crimă așa de oribili ca aceea ce s’comis în pădurea din comuna Chiojda, într’una din dimi­nețile trecute-rima despre care am a­mintit, pe scurtutr’unul din numerile trecute ale ziului nostru. Iată amânuri interesante: In comuna și mumiții locuia de multă »■ [UNK]ni ONOAREA RAPITA Roman de mare sensație PARTEA A DOUA XXXIV Explicațiuni In sfârșit scena cu Carol când căpă­tase în mână teribila armă contra lui. In acelaș timp își aduse aminte de chipul copilei pe care o trăvnise la se­nul ei și pe care pe urmă o alungase fără milă... Și în sfârșit amorul ei nelegiuit cu un om susținut altă­dată de femei pu­blice. Complotul făcut contra bărbatului ei și în sfârșit fuga proectată cu aman­tul ei. Ea scăpase de rușinea asta supremă ! Prin cine?... Printr’o streină, o necu­noscută ! miss Clarissa Hertford! Aceasta depărtase cu un ceas mai înainte pe Suzana, sub un pretext ba­nal, ca să nu asiste la acea scenă abo­minabilă care avusese loc. Ea adusese în casă pe curtezana a cării relați­uni îi -i deschisese ochii. Dar cu ce scop această necunoscută făcuse toate acestea? Ce interes avea ea la toate astea? Mama Suzanei își înăbuși suspinele... Un fel de sentiment secret, zicea că tânăra fată ar găsi pentru densa vorba de consolație. Magareta dispăru din salon îndată ce intrase Hermania nevrând prin presen­­ța ei să măriască rușinea și confusiunea acestei din urmă. Ea rămăsese în fundul grădinei de iarnă unde o zări d-na Thévenin. Ea o chemă cu un semn... Magareta alergă foarte palidă... Urmi­ un lung moment de tăcere. Hermanța cu fruntea între mâini, nu îndrăsnia să ridice ochii spre tânăra fată. Magareta r­eni­ase în picioare , inima bătea cu putere, pe când de genele ei atârnai­ lacrimi pe cari nu putuse să le re­ție­— Miss Hertford, zise în sfârșit Her­­mania cu o voce sfărâmată de emo­țiune,—miss Hertford, onoarea familiei noastre, viața copilei mele viața mea totul e amenințat... — Mi am făcut datoria, doamnă. — Știai clar că onoarea casei noastre depinde de d-ta. —­­ Eu­ n’am fost de­cât un instru­ment, doamnă, mânuit de alt­cine­va fără voia mea. — De cine ? întrebă Iformanța mi­rată. — Ți voiți spune mai târziu­... doamnă! — Dar ’mi vei putea comunica de unde provine interesul ce’l arăți casei noastre, cum să mi explic ca o străina.. — Dar poate nu sunt străină... — Ce însemnează aceste vorbe, Cla­­risse ?... Vorbește conjur! — Nu pot să spun mai mult, doamnă, dar te asigur că afecțiunea mea e sin­ceră și legitimă !... Nu fac de­cât dato­ria mea... — Datoria ?... Există oare între noi vre­ o legătură misterioasă?... —­ Nu îndrăznesc a vorbi încă, doamnă!... N’aș avea nici forța nici cu­ragini!... E un jurământ care mă îm­către mama mea! Către mama d-tale?... Mă cunoștea dar mama d-tale ?... — Repet încă­­ o dată, doamnă, nu pot să vorbesc; cea ce fac este din par­tea noastră reparațiunea unei greșeli ce am comis... — O greșeală ce ai­ comis, d-ta către mine?... Margareta pleacă capul plângând. — De astă dată, continuă Hermania, ai spus deja foarte mult și nu mai tre­­bue să taci. «Dacă ai a­ți reproșa ceva față de mine, apoi ai expiat­e prin imensa bine­facere de curând. «Dar încă o dată te rog, spune-mi ce legătură există între noi ? Margareta nu avu­t timpul să răs­pundă, ușa se deschise și abatele Pascal intră. — Scuză-me, doamnă, că am intrat fără a vii anunța, zise el Hermaniei care era speriată și mirată la vederea preotului. Venea el pare să’i reproșeze păcatele comise, adulterul, crima încercată?... și zise cu demnitate : —­ Fii liniști, doamnă, nu vin­ cu vorbe severe din contra cu vorbe de eroare! «Știi ce­­ s’atiîmplat!... Dumnezeu­ ți-a trimis un ger care te a scăpat le pen­­e­ș­ti «In numele țestul înger, doamnă, deschide-țî m­ii, însă-ți ai nevoie de creare, vrei serțî ?... — Eut să nu?... Ett?... Pe cine!... Preotul arăta un gest pe Marga­reta, care eu mi ascuns în pernele unui fotoliu i gen amar.­­— Ah ! mi­­leit fort a comis o gre­șeală, cum zis și ea... și îmi cer o ci­tare mie nompiteî, mie periuței, mie pkCcito[ÖGÍ !... ii — Nu ea îk a comis greșeala de care e vorbar totuși se simte res­ponsabilă. . . . . Dar de greșeală e vorba .... în­trebă Hermaj din ce în ce mai mi­rată... (Va urma).

Next