Universul, mai 1894 (Anul 12, nr. 100-125)

1894-05-01 / nr. 100

Universul No. 100. Președintele.—Tâlmaciul nu se atacă. Părintele Lucaciu­ declară că nu ata­că pe nimeni, roagă Curtea să i se tăl­măcească exact cuvintele. După o vie discuție se respinge pro­punerea ca tălmăcirea să se facă din 20 în 20 cuvinte. Deschizându-se din nou discuția asu­pra manifestațiunei poporului român, părintele Lucacitt declară că poporul român urmărește procesul și cu toate că în aparență lucrurile stau­ liniștit de oare­ce poliția și armata.... Președintele întrerupe pe părintele Lucacitt și nu’l mai lasă să continue. D. Comșa protestă contra modului barbar cum a fost tratată manifestația poporului român. Președintele. Aci nu e vorba de ma­nifestație. D. Comșa zice că nu știe ungurește și dorește ca traducerea tălmaciului să fie corectă. Președintele declară că cunoaște pu­țin limba română și va putea ușor con­trola. D. Comșa. Atunci tălmaciul n’are nici un rol. D. Aurel Murășeanu, constată con­trazicerea în care a căzut președintele. Ieri n’a lăsat să se vorbească în româ­­nesce și azi da, ba însuși președintele a­ vorbit de două ori românesce. Cum r’ămâne cu hotărîrea Curței ? Președintele, foarte abătut și fără a mai răspunde, ridică ședința la 2 o­­re p. m. Actul de acuzație Agenția română a primit din Cluj următoarea depeșă cu data de 28 A­­prilie: Advocații critică hotărîrea Curții, care amânase desbaterile. Președintele replică imputând advo­caților că vor să tărăgănească procesul și că sunt puțin reped­eși față cu Curtea. Președintele condamnă pe un advocat la amendă pentru că a declarat că impu­tarea președintelui este nedreaptă. Se dă citire actului de acuzație. Acu­zații cer traducțiunea acestui act în ro­mânește. Curtea refuză. Advocatul Stefanovici declară că pre­ședintele a înjurat pe advocați, împu­­tându-le că vor să tărăgănească proce­sul. El zice că pedepsile date advoca­ților constitue o restricțiune la dreptul de apărare. D-sa anunță că dacă pedep­sele nu vor fi ridicate, apărătorii vor renunța la misiunea lor. Președintele respu­nde că Curtea nu va statua în această privință. Apărătorii părăsesc sala. Audiența este ridicată, după cererea acuzaților, cari doresc să se consfătu­­iască și să ia hotărîri. Un nou proces lui Lucaciu­.— Crimă de înaltă trădare (De la Ligă) Cluj, 28 Aprilie Juratul Ganzagó Manó face propune­rea, ca ori­și­ce vorbire rostită în ro­mânește să nu fie tradusă, de­cât în 20 cuvinte maghiare spre a nu se trăgăna procesul. Indignațiunea între acuzați, apărători, și publicul românesc la culme. Foile maghiare scriu­ pe un ton re­voltător și insultător despre români. Ele pretind, că dr. Lucacitt ar fi ex­clamat în grădina Banfi, în mijlocul po­porului : «Jos Regele ! Trăiască împă­ratul !» Foile maghiare cer cu înverșu­nare, ca lui Lucacitt să i se intenteze imediat un proces de lese­ Majestate și înaltă trădare și să fie imediat ares­tat și pus în temniță preventivă până la terminarea instrucției. Procesul Memorandului și presa franceză Biuroul ligei culturale a primit ur­mătoarea telegramă: Paris, 29 Aprilie. Cu toate măsurile prohibitive luate de guvernul maghiar, pressa franceză a aflat de infamiile ce se petrec la Cluj. Journal des Debcts protestează contra limfcagiului nedemn ținut de Wekerle în camera deputaților. Figaro, Temps­­, Moniteur Universel, Siécle publică articole importante asu­pra procesului Românilor de la Cluj și asupra revoltătoarelor măsuri luate pen­tru a face tăcere împrejurul protestelor și plângerilor naționalităților. Directorul ziarului Siècle, d. Yves Guyot, fost mi­nistru, spune Românilor că ultimul re­fugiu pentru a-și scăpa limba și națio­nalitatea nu este de­cât revoluțiunea. Alte amenunte.­ Ședința de Joi Corespondență specială a Ligei Culturale pri­mită prin curier expres era 29 Aprilie 12 ore. Ședința de Joi începută la orele 8,35 dimineața a continuat discuțiunea asu­pra hotărîrei tribunalului pentru amâ­nare. Acuzații și apărători au­ protestat contra motivărea în urma căreia proce­sul nu s’a amânat find­că nu mai e te­mere de tulburări plecând Românii din Cluj. Președintele împiedică discuțiu­nea, acuzând de obstructionism pe acu­­săți și apărători. Brediceanu numind ilegală procedarea președintelui, este amendat cu 150 fiorini. Stefanovici (apă­rător slovac) cere satisfacție pentru li­bertatea apărărei în limba românească în desbateri. Contrarii, el declară că toți apărătorii se retrag. Mișcare vie în­ sală. Președintele întreabă pe acu­­zați dacă voiesc amânarea. Rațiu declară cazul extrem de grav și cere sus­pendarea până mâine. In acest moment toți apărătorii își iau­ pălăriile și ies din sală. După o mică deliberare a tribunalului se decide suspendarea ședinței până azi.­După amiazi preșe­dintele Szentkresszy a vorbit 3 ceasuri la telefon cu ministru din Budapesta. Se crede în amânarea procesului, se a­­firmă că președintele voia să micșoreze importanța procesului, condamnarea fi­ind sigură. Se zvonește că în caz de condamnare, acuzații vor fi arestați i­­mediat, cerându-li-se o cauțiune de 600 mii fiorini. La Arad au­ fost tulburări. Mai multe mii de Români, nefiind lăsați să vină la Cluj s’au­ bătut cu Ungurii în oraș. Pxresa din Cluj publică insulte grave pentru familia lui Rațitt. Studenții au­ cerut satisfacție prin duel. Aseară s’a sărbătorit căderea guvernului. S’at­ fă­cut ovațiuni lui Rațitt și Lucaciut. Azi începe ședința la 8 ore. 104 Revoltele sângeroase din Moldova In Bacău—O femee împușcată.—Sol­dați răniți. Un confrate ieșan istorisește urmă­toarele amănunte asupra răscoalelor din Moldova: O scrisoare primită ne anunță că mai multe comune din Bacău sunt în plină revoltă. Pe lângă comunele Bucșești, Leonti­­nești, etc. răscoala s’a lățit și în comu­nele Moinești, Văsăești și Valea­ Arinilor. S’au­ răsculat și comunele Cărmănești, Dărmănești, Doftana și Brusturoasa, proprietatea fraților Ghica unde sunt peste 10.000 locuitori. Trupe numeroase au­ fost aduse în ju­dețul Bacău, de prin garnizoane de­părtate. Femeea care a fost rănită în lupta ce a avut loc între locuitorii din co­muna Leontinești și forța armată, este soția unui soldat din regimentul de Ba­cău, căsătorit abia de astă iarnă. Ea a fost transportată la spitalul din Moi­nești, unde a murit în ziua de 14 A­­prilie, în brațele soțului ei, care luase parte la atac. Nenorocita victimă era însărcinată. Desperarea soțului a făcut o impre­sie penibilă asupra întregei trupe: întreaga companie din Bacău trimisă să potolească răscoala e în plină deban­dadă. Jumătate din oamenii companiei sunt răniți în lupta ce-au­ avut cu să­tenii. Locuitorii au­ răspuns cu coasele la baionete. Toți răniții sunt cu picioa­rele și glesnele frânte grav de coase. La munte, locuitorii înarmați cu puște trag asupra soldaților. Panica generală în județ. Un notar ucis La Comănești, proprietatea dlui D. Ghica, locuitorii au­ ucis pe notarul Cli­­tescu și au­ bătut crunt pe primar. Toată comuna e în plină răscoală, autoritățile au­ fugit. Asemenea în comuna Bruturoasa, unde locuitorii răsculați au­ improvizat o ad­ministrație nouă. In comuna Nadișa primarul I. Popa a scăpat prin fuga la Bacău și a cerut sprijinul armatei, întreaga comună e în plină revoltă. In comuna Bașoteni, primarul Neică a fost bătut și cu mare greu a fugit cu notarul la Bacău­, cerând ajutor­ întrea­ga plasă Taslăul de sus e în revoltă. Nu e comună să nu fie răsculată. In comuna Bereștii (Taslăul de jos), sub-prefectul Venier, a scăpat numai grație iuțelel cailor săi, fiind urmărit de țărani călări. Cu mult grei­ a ajuns la Oreșa, reședința sub-prefecturei. Cordoanele militare.—împărțirea trupelor Toată plasa Munte­le e în ferbere, dar vești nu prea sosesc, căci cordoane militare încongioară întreaga plasă, ne­lăsând pe nimenea să vie în Bacău­. Călătoriiî sunt opriți să umble prin județ. Patrule de călărași arestează pe toți acei ce-i întâlnesc, fie cu căruța fie cu trăsura. A sosit deja batalionul de vânători din Iași, sub comanda d-lui maior Ma­­vrocordat și un escadron de călărași din Roman, sub comanda căpitanului Cârjă. Trupele de la gară chiar au­ și ple­cat la Scorțeni, unde țăranii s’au­ răs­culat din nou­. Parte din trupe vor fi împărțite prin județ, dar grosul va porni spr­e Comănești și Brusturoasa, unde revolta ia proporțiuni din ce în ce mai mari. Răscoala din jud. Vaslui—Un pri­mar* și un notar bătuți Am anunțat că locuitorii din Hilița, s’au­ r­evoltat și că trupe au­ fost tri­mise pentru a potoli pe săteni. Răscoala se întinde și amenință a lua proporțiuni mari. Locuitor’ii din Poiana Cârnului, pro­prietatea d-lui Andrei Vizanti, aseme­nea s’att revoltat, att bătut pe primar și pe notar, i­att legat cobză, i-att pus într’un car cu boi și i-att dus la Hilița. Spix’itele sunt agitate pe o mare în­tindere împrejurul localităților deja răs­culate. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Expoziția de alimente din Viena, des­chisă la 20 Aprilie de împăratul Franz­­Josef cuprinde tot ce se atinge de hra­na poporului. In «Rotonda» sunt expuse tot felul de mâncări și băuturi, dar fiind-că numai privindu-le omul nici nu se sătură nici nu poate ști dacă-și bine saut­ra, expozanții au­ avut grija să se împar’tă mâncări la vizitatori, fi­rește pe bani. Partea principală a expoziției e așa numitul «sat internațional», opera ar­­h­itec­tului Oscar Marmorek. Ideia aces­tuia a fost să dea un­ tip de arhitec­­tura populară din toată lumea. «Satul internațional» a cărui ilustra­ție o dăm e considerată și ca o podoabă a expoziției și un loc de petrecere și de distracție, întâmplări din capitală Căzut din pom O nenorocire s’a întâmplat în via­ț lui Borănescu, de la marginea orașului. Un băiat, Nicu Gheorgh­e, de 12 ani, din calea Călărași, ducându se la vie cu mai mulți alți copii, s’a suit într’un pom. O cracă pe care se urcase fiind prea supțire se rupse și nenorocitul căzu jos de la o înălțime mare. Copilul a fost ridicat cu amândouă mâinile rupte. El a fost dus la spitalul Maternitatea, înecat Niculae Zidaru, om de vre-o 35 de ani, din strada Viitorului se duse alal­­tă­ieri să se scalde la Tei. Luat de un curent, nenorocitul s’a înecat. Fiind scos, cadavrul a fost dus aca­să mort. Copil rătăcit La secția a 29 -a e un copil, de vre-o 3 ani, găsit rătăcit pe stradă. CRIMA DIN COM. HODINEȘTI Vasile Zamfirache, din comuna Godi­­nești, jud. Tecuciu­, avea mulți dușmani în satul lui, dar cei mai neîmpăcați e­­rau­ Vasile Pavril, Ion Pavril și Enache Răchită. Cauza dușmăniei lor neîmpăcate nu se știe încă. Destul însă că într’una din zilele trecute cei 3 indivizi au­ pus mâ­na pe Vasile Zamfix’ache și au­ început să-l bată exemplu­. Vasile a căzut jos și peste câte­va mi­nute și-a dat sufletul. Cei trei asasini văzând crima săvîr­­șită de eî au­ fugit. Autoritatea comu­nală i-a arestat însă îndată și a sesi­zat parchetul.__________________ DESCOPERIREA ZILEI Suprimarea cârmaciului. — «Nu vor­biți cu omul de la cârma», acesta este avizul care se vede lipit în toate părțile prin vapoarele cele mari. In adevăr o mică nebăgare de seamă a acestui om spre a arunca, într’o clipă de ochi, în­tregul vapor în vre­un mare pericol. Acum un învățat ofițer de marină francezi­, locotenentul Bersier, a desco­perit mijlocul de a suprima pe cârmacii­. Sistemul constă în a însărcina busola de a manevra cârma și de a menține vaporul pe drumul cel bun. Scânteia de inducțiune a unei bobine Ruhmkorf servește de trăsură de uniune între un punct al busolei marinei și două lame metalice legate între ele. îndată ce nava este la drreapta sar­ la stânga de drumul ei, busola mișcă una din cele două lame, scânteia pornește. Un motor cu vapori este îndată pus în mișcare p­’intr’o mașină dynamo-electri­­că și greaua cârma este pusă în miș­care în așa chip în­cât nava se îndrep­­tează. Trebue sä adaogam că scânteia în drumul ei găurește o foae de hârtie și grație acestui dispozitiv variațiunile de drum se găsesc înregistrate. IDZInT CSr^JL,^JJ?X Sinucidere Alaltă­ieri, pe la orele 2 p. m., tâ­nărul Jacques Wexler, care a terminat stagiul de militar, și-a tras un glonț de revolver în tâmpla stângă. Tânărul este fiul d-lui M. Wexler, ex­peditor. Starea pacientului e gravă. Cauza este, după cât se spune, ob­­servați unele severe ce i se făcea pă­­­’intele său­. O descoperire Sunt câte­va zile de atunci, dascălul Mateit­ Popovici, domiciliat pe strada Brăilei, pe când săpa un mic șanț, la o distanță de doi metri, a găsit o mo­nedă romană din timpul sfântului Cons­tantin. Moneda poartă pe o față inițialele I. H., iar pe cea­l’altă parte I. H. N. R. (Isus Christos învinge). Această monedă este o dovadă istorică că Galațul și a­­tunci era un oraș înflorit în comerciu­. Un accident nenorocit Intr’una din zilele trecute Ioan Pascu, frînar la drumul de fer, de foc din Ga­■im&s Duminec, 1 (13) Marti 1894- : laț­, fiind prins între tampoanele trenu­rilor ce manevrat­ în gara Sascut, a fost zdrobit și a muurit îndată. Nenorocitul era însurat și lasă în ur­mă­! soție și 5 copii. Mușcați de un câine turbat Deună­zi, pe șoseaua națională dintre Independența și Piscu, un câine turbai a mușcat pe femeia cantonierului din a­­cea parte a șoselei și pe un copil ca de trei ani. După stăruința d-lui medic primar al județului s’au­ luat măsuri de Comitetul Permanent de Covurluiti ca pacienții să fie trimeși fără întârziere la București în cura d-lui dr. Babeș. LUCRURI DIN TOATA LUMEA împăratul Gemaniei compozitor de muzică.— împăratul Germaniei, care a condus o orchestră, acum câte­va luni, în cursul unei vânători, în Silezia, a căpătat de Dumineca trecută un titlu de glorie mai mult; el este compozitor­. In adevăr, împăratul a compus un marș, care a fost executat Duminecă la Schlitz (Silezia), și care a fost aram­giat pentru orchestr­ă de directorul de concerte al curiei, d. Kluss. O­­ căsătorie pe neașteptate.—In tim­pul unui bal, care s’a dat mal zilele trecute la New­ York, un tânăr om fiind prezentat unei tinere fete pe care go­­sind-o după gustul lui a luat o și arun­cat un vals cu ea după care î-a cerut mâna. Fata imediat a primit și cum, din norocire, stăpânul casei ei ca pastor pro­­­testant, căsătoria se putu face chiar în­dată în prezența tuturor invitaților, la «o [jumătate de ceas» după ce tâ­nărul făcuse cererea. In aceiași seară după sfîrșitul balu­lui noul căsătoriți plecas­ în călătorie de nuntă. T Ceia ce e mai curios este că cei două tineri soți nu se mai văzuseră nici­o­­dată până în acea seară. Pentru bolnavi Persoanele cari tușesc sau­ sufer de influență, astm, laringită, durere de­ gât, bronc­ită, catar, inflamații intes­­­tinale, Ie sfătuim a cumpăra renu­mitele HAPURI de CATRAMINA ale d-rului Bortelli, premiate la 6 congrese medicale și aprobate de consiliul sani­tar superior al României și al Italiei. Aceste hapuri vindecă în câte­va zile ori­ce tuse. In Italia unde bântue in­­­fluența, toate celebritățile medicale în­trebuințează cu mare succes HAPURILE­ de CATRAMINĂ. Depozitul principal, la drogheria centrală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2, București, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu» Victor Türinger, calea Victoriei No. 154, București. — In Ploești sunt de vânzare la Frații I. T. Christescu, droghiști. — In Craiova la farmacia Conteswaller, strada Lipscani. — In Brăila la farmacia N. Fillotti, str. Regală No. 23 și în Tulcea la farmacia regală. Dumitru Melinescu, strada Elisabeta Doamna No. 24. — Se Tinde cu a­lei si 95 bani cutia. — Toate cutisele ce au toc avem pe din afară, peceta administrații zi­arului gil Vl VKMSVTX, și pe din­,­ăuntru o Instrucțiune in ro­mâneste tot cu peceta ziaru­lui Ulii V.fifili SUN­, se vor re­fuza ca falsificate. Onor. M. Stoenescu, farmacist, isprăvind a doua cutie de hapuri de catran mină pe cari mi-ați trimis, mă simt pe deplin vindecat de tusea pe care am avut-o aproape 5 ani. Nu sunt vrednic de a ve mulțumi atât d-voastră cât și onorabilului inventator al mi­nunatelor capuri de Catramină, d-lui doctor Bertelli. Cu stimă vă salut. C.Ionescu Odobești, 15 Ianuarie 1894. ■■mim---LI-------Ț................................ mim iiiii» Roman de Emile Ricliebourg PARTEA II Negustoreasa de toalete X Fiica­­ Margaretei Fetița adormi îndată, iar țăranca stă­tu multă vreme lângă ea și o privi. Pentru prima oară i se deștepta în inimă dragostea pentru un copil ca și al ei. Pe la amiazi primarul, care fusese vestit, veni la casa dogarului și țăranii îi spuseră ce știau­ , din nenorocire erau­ informațiile neîndestulătoare. — O, să fii sigur, d-le primar, fe­tița e lepădată; uite aci, pentru ca să nu se bänueascä cine sunt părinții ei. B’att tăiat cu cuțitul mărcele de pe hăi­nuțele ei. Omul acela pe care dogarul îl văzuse fugind, era vădit individul care adusese fetița și o pusese în grajd. Dar se năștea întrebarea : era el oare tatăl fetiței ? Soții Reboul și primarul nu puteau­ să ghicească că, cu două zile înainte, un ticălos numit Forestier răpise co­pila de la mama ei și pe urmă, pentru ca să se curățe de ea, o pusese în acel staul.­­ De­sigur, zise primarul adresân­­du-se lui Reboul, omul pe care l-ai vă­zut fugind, s’a dus la gara cea mai a­­propiată d’aci și acum e departe. Ar fi muncă zadarnică să caut a afla cine este. Trebue să mă ocup de mititica asta; am s’o trimit la ospiciul copiilor găsiți. — O, nu, d-le primar, zise repede Jac­­quelina, o s’o cresc bine, drăguța ma­mei, o să am mare grijă de ea; m’am înțeles cu bărbatul meu­, nu’î așa Ce­lestin? — De ce nu, dacă va vrea să ni-o lase, răspunse butnarul. — Dacă aveți așa în gând, atunci v’o las, zise primarul; sunt oare­care for­malități de făcut • în­­ 5 zile ati să fie îndeplinite. Țăranca ’șî arătă bucuria acoperind de’sărutări obrajii fetiței; aceasta îl mulțumi și o răsplăti repetând de mai multe ori: — Ah, mamă, ah, mamă! — Se înțelege de la sine, urmă pri­marul, că dacă fetița va fi într’o zi re­clamată de familia ei, o să trebuească s’o înapoiați. — Firește, zise dogarul. — Bunul Dumnezeu­ mia trimis-o, esclamă femeea, și n’o să mi-o ia în­­dărtit. Primarul era emoționat. — Sunteți oameni buni și de treabă, zise dânsul, ceea ce faceți e foarte bine. Dar nu sunteți bogați; gândiți vă că co­pila o să vă dea de cheltueală. — Tocmai asta a zis și bărbatul meu­, d-le primar’, răspunse Jacquelina , îți voit­ spune d-ta!e ce i am spus lui: unde e de trăit pentru doi, poate trăi și un al treilea. Găsirea copilei de pe loc la o anchetă care n’avu nic­i un resultat. Jacquelina așteptă cu grijă și nerăb­dare respunsul ce trebuia să vie de la prefectură și care trebuia să’î fie co­municat de primar. In sfârșit, răspunsul sosi; soții Re­boul erau­ autorizați să țină copila; ea le era încredințată, cu clausă însă că dacă nu vor îngriji-o bine, să le fie luată. Ce’i păsa Jacqueline­ de clausă; ea știa că n’o să aibă nimeni a’i face nici o imputare în privința asta. Dara dînsa prinsese o mare dragoste pentru mititica, își făcuse din ea o fiică, inima sa fiind­ de mult pregătită pentru iubirea maternă, o adoptase îndată. Il căută un nume pentru copilă și i se dete în sfîrșit pe acela de Geor­­geta. Jacquelina ajunsese la vârstă de 45 ani, cu părerea de reü că nu ar­e o copilă. Acum i se părea că nu mai ar­e nimic de î’îvnit mamelor pe care le vedea așa de felicite de a’și ținea copiii în brațe. In sfârșit avea și ea o copilă: era mândră de asta; nu’i tr­ecea de loc prin gând că putea să vie cine­va să’l ia pe Georgeta. Aceasta crescu jrghede sub ochii pă­rinților săi adoptivi. Dogarul îl făcuse un leagăn de mlajă și acolo se culcat dînsa după ce alergase, sărise pr­in ca­­să, pe-afară, pe dinaintea ușei. Seara când se întorcea turma, alerga înaintea caprelor care o cunoșteau­ și o urmaut sbeguindu-se. Mereu­ în mișcare, era sănătoasă, ve­r­selă, simptome dintre cele mai îmbucu­­rătoare la copil pentru viitor. Avea un prieten credincios, pe bunul când Ursu Care se lăsa la toate fanta­siile, la toate capriciile ei, care venia de se culca alăturea de dînsa în vre­mea zilei. — O dată cu copila asta, zicea de­ multe ori Jacquelina, am primit o bi­necuvântare a cerului; ea a adus în casa noastră o veselie pe care n’am cunoscut-o nici o dată. Dogarul și nevasta lui iubeai­ pe Georgeta cu o dragoste mai mult (Va urma)

Next