Universul, decembrie 1894 (Anul 12, nr. 282-306)

1894-12-01 / nr. 282

Universol No. 282 le-a confiscat iar cadavrul a fost trans­portat la morgă. Facându-se apoi perchiziție și pe bor­dul vaporului «Orei» din Brest s’a aflat sub niște scânduri 10,000 de fr. în ar­gint. In total suma furată de Oudart «se ridică la 10,000 de fr. Acești bani au fost luați din caseta vaporului. Banii fuseseră depuși în casetă de o doamnă cu numele Mignot, care voind să facă o călătorie pe mare nu voia să fie suma aceasta mare de bani asupra ei. Sărmana femee însă a murit de apo­­plexie îndată ce a aflat că i s-au furat banii. LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catramină ale doctorului Bertellî din Milan, care vindecă ori­ce fel de tuse, se vând de acum înainte cu lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’au vândut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în in­terior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Univer­sul» se vor refuza ca falsificate. De vânzare în provincie la toate far­­maciile și în București la Drogheria cen­trală M. Stoenescu, strada Academiei No. 2 și la farmacia «Ochiul lui Dum­­nezeu­», Victor Türinger, Calea Victo­riei No. 154, întâmplări din Capitală Slugă necredincioasă Răducanu Ionescu, servitor la d. Cos­­tică Gheorghiu, din strada Teiului, se bucura de toată încrederea stăpânului. Răducanu însă nu e dintre aceia cari să fie recunoscători pentru bunele trata­mente; el s’a folosit de ocazie și a fu­rat 60 de lei de la stăpân. Fiind prins, a fost arestat. Pentru puțina băutura La arestul secției a 5-a c­areeter un anume Iancu Râvna. Acesta intrase pe sub ascuns în pivnița prăvăliei d­lui Niculae Dumitru, cu ș­ase sticle goale, ca să le umple cu vin. Sergentul de stradă îl văzu și-i strică toate planurile. ILUSTRAȚIA NOASTRA In ziua de 8 Noembre curent a în­cetat din viață la Peterhof, la moșia sa (lângă Petersburg), Anton Rubinstein, după Liszt cel mai mare pianist al veacului nostru. Rubinstein a murit în vârstă de 66 de ani în urma unui atac de apoplexie. Marele compozitor s-a născut în ziua de 30 Noembrie 1828 în Wechh­otineț, lângă Moscova. Stu­diile muzicale și le-a făcut întâi zi în Moscova, apoi la Paris (1839) sub Liszt, iar la 1845 în Berlin sub Delin. Rubin­stein arătase deja de tânăr un mare talent musical. La 1848 a fost numit pianist virtu­os al casei marei princi­pese Elena din Petersburg; la 1848 a fost ridicat la rangul de director de concerte­l curții imperiale. In anul 1862 a fundat observatorul mare din Petersburg al cărui director a fost până la 1867. La 1877 a fost numit nobil rus. Rubinstein a făcut lungi voiagiuri în Europa vizitând Germania, Franța și Italia. El a fost un virtuos neîntrecut și un compozitor mare. A compus între altele minunate bucăți de salon, 5 sim­fonii, 10 opere de valoare mare, între cari cele mai principale sunt: Macabeii si Nero, oratoriile: Paradisul perdut, Faust, Ivan IV, Don Chifot, uverture, concerte de vioare, etc. Ilustrația de pe pag.­i a numărului nostru de azi reprezintă portretul lui Rubinstein. ~Ö^CITG­ET­ARE­ P­E ZI Durerea e mai firească pentru om de­cât bucuria; de aceea iadul a fost mai bine descris de poeți de­cât raiul. -----~­­■ *y—— Banditái in Mine negre PESCUFEȚUL de DRAGOSTE somlait de CHAHIiES MEHOUVEU PARTEA ANTÂIA Fiica amantului VI Scânteia «M’aș fi ținut cu cinste de fagädu­iala ce’ți dădusem; mă void ținea tot așa de făgăduiala ce am dat altuia. Voi­ întrebuința tot timpul ce mai am de trăit ca sa ispășesc slăbiciunea de un moment. «Void avea Curaj. «E datoria mea oare sa-ți dad pildă de curaj? «Matilda.» Cunoaștem ceea ce a urmat după asta SAU 20 Omor di­n. g­elorza.e Balurile, cafenelele-chantante și câr­ciumile de pe bulevardele Parisului atrag în fie­care seară o lume specială de femei și de tineri, cari stad de mul­te ori toată seara, până la trei de di­mineață, bând și petrecând. Adese­ori se întâmplă bătăi și «jocul cu cuțitele» e obicinuit. Sâmbăta trecută, seara, un grup zgo­­motos staționa la colțul stradei Tourtille. Unul dintre tineri, un anume Charles Guédé, în vârstă de 17 ani, lucrător mecanic, glumea cu o tînără femee pe care o cunoscuse mai de mult și acum devenise amanta unuia dintre prietenii săi, anume Mercier, în vârstă de 22 de ani, lucrător în bronzuri. Mercier, care era acolo, nu arăta că se sinchisește de glumele lui Guédé cu fosta lui amantă. De alt­fel, cinaseră împreună și până atunci nici o ceartă nu izbucnise între dânșii. Guédé urmă prin urmare să vorbea­scă cu femeia și grupul mergea preum­blând­u-se, spre strada Brisson, când de o­dată Mercier, fără ca să i să poată ghici planul, ajunse repede pe amanta lui care era lângă Guédé și, fără nici o vorbă, își împlântă cuțitul în pieptul acestuia. Lovitura ajunse drept în inimă și victima căzu moartă, fără ca să­­ scape nici un gomei Mercier o rupse de fugă îndată, dar a fost prins și arestat. OAMENII ZILEI Anton Dohrn Anton Dohrn e unul dintre cei mai distinși geologi. Tatăl său, Carol, a fost un etnolog de frunte, jurist, comerci­ant și industriaș chiar. Anton Dohrn s-a născut la 29 Decembre 1840 în Stettin, unde și-a terminat studiile liceale. Cele universitare l- a terminat la Berlin. In anul 1869 a întemeiat stațiunea zoolo­gică în Neapol. Scrierile sale principale sunt: Ori­ginea și principiul transformării speciilor animale, Pantopodele golfului Neapol, etc. Actualmente el e profesor de zoologie la universitatea din Berlin. Luptă. între dum șerpi Se scrie din Londra că un incident în adevăr extra­ordinar s’a întâmplat la grădina zoologică ele acolo. Unul dintre gardiani își făcea inspec­ția când constată spre marea lui uimire, că din cușca rezervată șerpilor «boa constrictor» lipsea una din aceste rep­tile. Ce se făcuse una din aceste reptile? Boa care rămăsese dormia, fătul. Era un boa de cel puțin de trei metri. El înghițise pe tovarășul sed de lo­cuință. Drama s-a reconstituit. Ea e îngro­zitoare. Cel mai mare dintre șerpi mânca un­ ­ £ — porumbel viu și cel­ l­alt se apucase și el să mănânce de asemenea un porum­bel, când boa cel mai mare, lacom, se apropie. El apucă partea din porumbel care rămăsese afară din gura șarpelui și începu să mănânce. Fiind mai m­are de­cât colegul sed, mâncă așa de re­pede în­cât, într-un moment, apucase capul șarpelui mai mic. Boa cel mare nu mai­­ avea nici un cuvânt, acum, ca să se oprească și mâncă cu totul pe colegul sed. Acest ospăț oribil nu­­ indispusese de loc. Din contra. Când ieși din amorțeala produsă de digestia corpului tovarășului sed, se arată foarte vioid. 7D’a­le justiției Sunt numiți: D. Athanasie P. Nițescu, actual judecător de pace la Roșiori-de-Vede, județul Teleorman, în aceeași calitate la judecătoria de pace Pătăr­­lage, județul Buze­u­ ; dr Haralambie Stoenescu, ajutor la judecătoria de pace Târgu-Jiu; d. Leonida Manacachi, actual ajutor de grefă la tribunalul Covurluiu, ajutor la judecătoria de­ pace Tulcea, în locul rămas vacant prin per­mutarea d-lui Al. G. Timofte ; d. C. V. Vasi­­liu, actual judecător de pace la Sfințești, ju­dețul Teleorman, în aceeași calitate la judecă­toria de pace Zimnicea; d. D. D. Popovici, ac­tual judecător de pace la­ Șerbănești, județul Olt, în aceeași calitate la judecătoria de pace Sfințești, județul Teleorman, în locul d-lui D. V. Vasiliu transferat ; d. G. Chr. Volga, jude­cător de pace la Șerbănești, județul Olt, în lo­cul d-lui D. D. Popovici permutat. l­ N S­FAT PE ZI Cremă după masă, proporție pentru 6 persoane : Spargeți 4 ouă și turnați gălbenușurile intr’o tigae, adăugați 11% kilo de zahăr pisat și o bucățică de vanilie. Amestecați bine și vărsați de­asupra încetul cu încetul, o jumătate de litru de lapte sau de smântână în cobcote. Lăsați să se coacă, amestecând mereu, pentru ca să nu fiarbă. Se stre­coară apoi și se servește rece._____ LUCRURI DIN TOATA LUMEA O căsătorie originală.— Faptul s’a întâmplat în Villanova (Sardinia). Un anume Guglielmo Dimosi, un săr­­man lucrător care trăește din munca mâinilor sale, acum de câte­va luni se căsători civil cu o vară a lui de al do­ilea grad. După această căsătorie ei voind să facă și cununia religioasă. Dar pentru a­­cesta aveau nevoe de dispensa bisericei, căci alt­fel comitead un mare sacrilegiu. Mai zilele trecute ei se prezentară la paroh­ spre a obține dispensa. Acesta le ceru 35 de lei, dar sărmanul soț spuse că nu poate da de­cât 20 lei, căcî nu are parale. Dar parochul nu se învoi și în zadar ei protestară episcopului, căci nu că­­pătară nici un rezultat satisfăcător. In fine ei văzând că nu o scot la cale cu popii dacă se iad cu binele, au recurs la o șiretenie. Ast­fel deună­zi când se celebra litur­ghia la biserica din Villanova, ginerele se duse hn fața altarului și ținându-și mireasa de mână zise părintelui: — Iacă nevasta mea, eu sunt băr­batul ei. Părinte bine­cuvîntează ne. Confuziunea, care se născu, fu mare. Parochul, striga cât­e lua gura . — Nu valorează nimic această căsă­torie. Ve void excomunica. Lumea din biserică rîdea cu hohote și preotul ca să nu se facă caraghios a trebuit să'l cunune pe loc, căci alt­fel se făcea caraghios de tot. 'o Un judecător care imitează pe re­gele Solomon."Un judecător de pace din Georgia (America) a voit să imiteze pe regele Solomon, dar a fost neno­rocos. Două femei revendicau în fața jude­cătorului maternitatea unui copil în vârstă de zece luni și judecătorul era încurcat ca regele Solomon. Reamintindu-și atunci de Istoria Sa­cră, poate singura pe care o citise în viața sa, judecătorul puse să se aducă un cuțit și întinzând pe copil pe masă, declară femeilor că o va tăia în două și le va da la fie­care câte o jumătate. Dar nu se întâmplă ceea ce el se aș­tepta, căci cele două femee o strigară împreună : — Destul ! Nu ’i mai ucide! Mai bine ține ’1 d-ta! Și eșiră din judecătorie, lăsând pe copil judecătorului, care se află foarte încurcat căci nu știe ce să facă cu el. NOTA SATIRICĂ — Cum îți dă mâna să vinzi atâtea haine așa de ieftin ? — De.... sunt hainele mușteriilor cari le-au­ comandat dar pe urmă n’am mai voit să le ia.... — E și câte cos­tume ți-au remas ? — Cam 100,000 de bucăți. — Al dracului! Știi că nu-ți merge rău ?... ZEI­­A.13 Domnul și doamna vorbesc despre viitor, la gura sobei. — Când unul din noi va muri, zise bărbatul, să știi că mă retrag la țară. «IAtragem atenția cititorilor noștri asupra premiilor extra­ordinare pe care le acordăm abonaților noștri, cu începere de la 15 Noembre. Prețul obiectelor—a căror listă o dăm pe pag. l­a,—valorează aproape costul întregului abonament. zivIUl X Wwului V AVfc * B Germania.— Curtea imperială din Lipsea a dat o deciziune foarte intere­santă: Directorul unui ziar nu poate fi făcut răspunzător pe cale de despăgu­biri civile, pentru o greșală rămasă în­tr’un anunț, dacă manuscrisul n’a fost scris foarte lizibil. * Se anunță din Harzburg că într’una din zilele trecute s’a petrecut acolo un interesant caz de hipnotizare. Un me­dic a povestit In­somnul hipnotic, că vis-a vis de statua Canossa e un loc unde se află îngropată coroana lui Hen­ric IV, împreună cu comori enorme. In urma acesteia poporul aleargă la acest loc în cete mari. Guvernul din Braunschweig a dat ordin ca locul să fie săpat și comorile căutate cu multă băgare de seamă.­­ Austro-Ungaria.—Unui ziar vienez i se anunță următoarele din Belgrad Vestitul șef de bandiți Bastovan, care a declarat că radicalii Pad îndemnat (pe plajă) să otrăvească pe regele Ale­xandru, a reușit să fugă din pușcăria Craguevar. In urma spuselor lui au fost arestați mai mulți bărbați cu vază din partidul radical. Se eredeted Bastovan a născocit istoria otrăvirii regelui ca să scape mai ușor. Fuga lui se datorează neglijenței autorităților. Procesul Cebm­­­ac, autorul complotului împotriva di­nastiei, va începe zilele acestea. * Din Viena se scrie că împăratul Franz Iosef a sancționat proiectul­­ gu­vernului maghiar, privitor la căsătoria civilă. Ziarele din opoziție din Buda­pesta cred că, cu toată sancționarea, cabinetul Wekerle își va da demisia. Cercurile guvernamentale spun că ac­­tualul guvern va dura încă multă vreme.­­ Anglia.—Puțin după nașterea fiu­lui ducelui d’York, prințul primi o scrii­soare în care i se făcea cunoscut un complot pentru răpirea noului născut. » Poliția e pe urma conspiratorilor. * Două cuirasate engleze au pornit din portul Liverpolului spre gurile Ni­lului, unde vor sta tot timpul iernei. 3 corăbii de răsboid din fiota engleză din Mediterana au primit ordin să ple­­ce în apele Chinei. E Rusia.­­ Țarul a primit președința de onoare a unui congres al agriculto­rilor ruși, ce se va ține în ianuare viitor. împăratul vrea să se convingă însuși de nevoile cultivatorilor ruși. * In­portul Astrahan a explodat ca­zanul vaporului rus «Cazacoff». 2 me­canici au fost omorîți pe loc. 7 pasa­geri, căzând în valuri, s’au înecat. Ne­norocirea s’a întâmplat pe când vapo­rul era să ancoreze. * Turcia. — Se anunță din Smirna că pe lângă țărmuril Siriei s’a cufun­dat vaporul turcesc «Salonic» încărcat cu coloniale, 2 pasageri și 1 marinar s’au înecat. ȘTIRI PRIN POSTA a Franța. — Alegătorii din circum­scripția a doua din Beaune, unde locul de deputat e vacant din cauza morții lui Gueneau, au iscălit o adresă prin care roagă pe d. Ernest Carnot, al doi­lea fiu al președintelui asasinat, să pri­mească a fi candidat. O deputăție a fost trimisă la d. Carnot. * In al trei­spre­zecelea arondisment din Paris s-a deschis o listă de subscrip­ție în favoarea candidature­­i lui Ge­­rault-Richard—condamnat pentru un ar­ticol în contra d-lui Casimir Périer— la locul vacant de deputat. S’au adu­nat deja peste 3000 de franci. In Italia.—In urma căsătoriei sale religioase, celebrată deună­zi, d. Crîspi a făcut să se restitue domeniilor Vatica­nului mănăstirea seculară a Assiselor și depedințele ei.­­ Sume mari se adună, în toate ora­șele Italiei, pentru victimele cutremu­relor de pământ. Guvernul trimite aju­toare pretutindeni. E vorba să se creeze o mare casă de ajutorare pentru locui­torii amenințați de cutremure și de revărsări vulcanice. UN PROVERB PE ZI Nu e vin fără drojdie. (Slovac). O DRAMĂ SÂNGEROASĂ Intr’o odăiță din strada de Villers, la Bruxelles, locuind de mai mult timp un oare­care Beckhont, birjar și o vă­duvă Gruisbergh. Amantul și cu amanta nu trăind bine. Duminecă din săptămâna trecută, Beckhont se întoarse beat acasă și că­ută îndată pricină amantei sale. Furios,­­ apoi, bețivul apucă pe nevasta și o a­­runcă pe fereastră de la al doilea stagiu, în curte. Mizerabilul văzând că femeea mai mișca, luă un ciocan, descinse și lovi de mai multe ori în cap pe nenorocita femee. După ce -l mai dădu cu călcâele și se asigură că omorîse pe sărmana fe­mee, birjarul lasă cadavrul acolo și plecă din nod la cârciumă, ca să bea înainte. Vinovatul a fost găsit, pe când cioc­nea la pahare cu alți bețivi. VII Față în față Intunerecul acoperise de mult castelul și parcul de Montelon. Un­spre­zece ore bătuseră la pendulul camerei pe al cărei prag marchizul lă­sase pe Matilda. Tînăra mireasă își termina toaleta de noapte însoțită de Florența, camerista sa. Florența era cu adevărat fericită de nunta asta pe care o considera ca un triumf pentru stăpâna sa, un izvor de prosperitate din care avea să aibă și ea foloase. Insă Florența se mirase foarte mult în ultimele zile de înaintea nuntei văzând pe Matilda turburată și tristă. Ea nu’i înțelegea de­loc spaima la apropierea unui eveniment ce se părea atât de simplu și natu­ral. — D-na marchiză nu mai are trebu­ință de mine ? întreabă dînsa cu o in­tonație cam luătoare în rîs. Matilda chete din cap. — Atunci pot să mă duc. — Dacă vrei. — N’o să’ți fie frică în camera asta mare? De alt­fel n’o să stai multă vre­me singură. — Ah ! Florența !.. — De ce ostezi, de ce suspini ? Nu e aci nimic de speriat. De ce te temi ? Vei putea să faci ce’ți place cu bărba­tul d-tale. D. de Montelin te iubește la nebunie , de alt­fel așa iubesc toți d-nii de vârsta lui când se amorezează de o domnișoară de vârsta d-tale. «După atâtea nenorociri mari, acum ești scăpată din încurcătură, ești mar­chiză, ești bogată, aî milioane la dis­­pozițiune. «O să faci să turbeze de necaz pe toate mariafoaicele care veniau sa’ți plângă de milă, dar care în inima lor erau în­cântate de ceea­ ce ți se întâmpla. «Ar trebui să fii foarte veselă, în loc de asta însă pare că stai să plângi... Tânăra femee murmură. — Ai dreptate , însă ce vrei, e ceva mai tare de­cât mine. — Mai la urmă, zise iar Florența, poate castelul ăsta prea mare, îți in­spiră gânduri negre. E frumoasă, însă e tristă cazarma asta. Și pe împrejur nu se află nici un vecin. Păduri și iar pă­duri și un parc care nu se mai sfâr­șește; șanțuri pline de broaște și co­paci verzi care ’ți aduc aminte de ci­mitire , în sfârșit niște apartamente unde omul se simte mic de tot, ca un șoa­rece într’o biserică. «Bin­­­e ceva de moarte, pre legea mea, însă o să ne deprindem.... Poate că mâine pe soare o să te crezi într’un paradis. «Cu adevărat, e foarte bogat d. de Montelin și toată bogăția lui este a­­cum a d-tale. Asta e deja o fericire, cea mai mare din toate poate, pe care în nici un caz n’o s’o plătești prea scump... D-șoara Florența ar fi voit de sigur să se afle în posesiunea unei așa fe­riciri. Dar fiind­ că nu’î era cu putință, voia cel puțin să se folosească cum putea mai bine de rouă ce cădea asupra stă­pânei sale. Dânsa repetă: — Curaj, ci nă marchiză ! Ce răpi­toare ești în astă seară ! Cum n’ar fi d. de Montelin nebun de bucurie !... Și arătând patul mare cu polog greoi de mătase : — Nu te culci ? — Nu, mai aștept. — Faci văd. Florența mai aranjă câte va obiecta ce se tîriad pe ici pe colo și eși.­­ Matilda remase singură, își strînse capotul de mătase pe u­­meri, se apropiă de fereastră pe care o deschise și se rezimă de balustradă pri­vind afară. Din când în când întorcea capul și se uita spre ușa­­ pe unde avea să vie bărbatul săd. Bărbatul săd! Se sfârșise d’acum ! Era legată pentru tot­dea­una de mar­chizul de Montelin. Dânsul era în același timp bine-fă­­cătorul săd, soțul săd și stăpânul său. Era a lui și nici o putere omenească nu mai putea să rupă legătura care ’l înlănțuia. Curând o cuprinse frigul, se înfioră, închise fereastra și se întoarse în ca­meră. Tocmai atunci se deschise o ușă cetișor. (Va urma). ^

Next