Universul, ianuarie 1895 (Anul 13, nr. 1-25)

1895-01-03 / nr. 1

LEI 2.95 CUTIA Hapurile de Catramină ale doctoru­lui Bertelli din Milan, care vindecă ori­ce fel de tuse, se vînd de acum înainte cu Lei 2.95 cutia în loc de 3.75 cum s’ai­ vîndut până acum. Toate cutiile ce nu vor avea în in­terior o instrucție în limba română cu pecetia Administrației ziarului «Univer­sul» , se vor refuza ca falși floare. De vânzare în provincie la toate far­maciile și în București la Drogheria centrală M. Stoenescu, strada Acade­miei No. 2, și la farmacia «Ochiul lui Dumnezeu­», Victor Turin­ger, Calea Victoriei No. 154. ~TM Trist­iași O pungășie la gară—Accidentul de la oțel V­ic­tori­a —Incenlia—Hoție—Ne­norocirea unui soldat Deună-seară, aproape de plecarea trenului accelerat spre București, un pungaș furat 1200 lei din buzunarul unui călcător din clasa I-a. Păgubașul, prinzând de veste, a dat imediat alarma,— iar poliția gărei cer­cetând grabnic a pus mâna pe făptui­tor,—care nu avusese încă timpul a o șterge. Banii au­ fost găsiți toți și res­tutuiu­l păgubașului­ —iar întru cât pri­vește pe cinstitul cavaler de industrie, Care se pretinde originar din Galați, a fost pus la răcoare. — Joi, pe la orele 11 a. m. d-na Isi­dor Halpern ședea la masă și glumea cu copilul d-sale. De­odată un glonț de revolver, spărgând geamurile de la ușa de din dos, trecu pe la urechea copilului pentru a lovi în perete și a ricoșa imediat. Cauza: un chelner, căruia un pasa­ger îi încredințase un revolver, ne­­știind dacă e încărcat, începu a se juca cu dînsul și a provocat ast­fel întâm­plarea, care putea avea grave urmări. *— Tot Joi, pe la ora 7 dimineața, a­prinzându-se un ogeag de la casele No. 35 din fundătura Lăutarilor, un apar s’a suit pe casă pentru a stinge focul, însă, din cauză că acoperișul era u­­med, el a alunecat și căzând jos și-a rupt brațul stâng, lovindu-se grav și la cap. Pacientul a fost imediat transportat la spital.­­ A treia zi de Crăciun, în lipsa de ac­asă a d-lui Filipescu Ștefan, niște fă­cători de rele, introducându-se în casă prin întrebuințări de chei false, au fu­rat suma de 102 lei, 10 fețe de masă, 3 plapome, 9 cămăși bărbătești de o­­himdă, 6 perine și mai multe obiecte casnice. Nici până azi nu s’a dat de urma hoților.­­ Soldatul Simionescu, din escadro­­nul 4 tren, a fost trântit în manegu­­ de un cal nărăvit și călcat în picioare, sfărăm­ându-i mai multe coaste. Nenorocitul a fost transportat la spi­tal într’o stare desperată, cere unchiului säu, în ajunul plecării, sâ’l împrumute cu 100 de lei. D­na Faustmann informază că bărba­tul säu ar fi dispus să-șî împrumute ne­potul cu suma cerută, se opune și de aci se încep o ceartă între cei doi soți. D-na Faustmann plictisit de această ceartă cum și de viața furtunoasă ce ducea cu soția sa, care era cam arță­goasă din fire, a voit să se sinucidă cu un cuțit, însă a fost împedecat la timp de niște vecini din curte. D na Faustmann, văzând actul despe­rat ce era să comită soțul sau și cum nu dorea să rămâe pentru a patra oară văduvă, căci fusese de 4 ori măritată, se decide să se otrăvească și așeară pe la orele 12 și jumătate bea o doză de șoricioaică pe când bărbatul säu dor­mea. D. dr. Condemin, chemat în grabă, cu toate obicinuitele antidoturi admi­nistrate, n’a putut să fie teribilul efect al acestei îngrozitoare otrave și femeea a încetat imediat din viață. Cadavrul a fost transportat la cimi­tirul celor 3 confesiuni din oraș spre a i se face azi autopsia medico-legală și la urmă înmormântarea. O CUGETARE PE ZI Omul dorește ceea­ ce n’are, iar ce are disprețuiește. Sinuciderea tragică din Pitești Corespondentul nostru din Pitești ne scrie următoarele cu data de 29 De­cembrie 1894 : Un nou­ caz de otrăvire în niște cir­cumstanțe ciudate s’a petrecut în ora­șul nostru. D-na Iulia Faustmann, soția d-nului Manole Faustmann, tămplar din strada Șerban-Vodă, și-a curmat firul vie­ței în­ghițind o doză mare de șoricioaică (ar­senic). Iată cauzele cari au împins pe d-na­­ Faustmann la acest act desperat : In sărbătorile crăciunului sosește din Craiova un nepot al d-lui Faustmann, care cheltuind banii pe cari îl avea. UN SFAT PE ZI Depărtarea ruginei de pe fier când e nouă se șterge frecând-o cu unt de lemn, cu ajutorul unui dop de plută. In cazul când rugina e mai veche atunci se a­­mestecă unt­ de-lemn cu floare de pu­cioasă ca să se facă un fel de cocă și se freacă ferul ’cu o pere oare­care, după ce s’a lăsat cât­va timp coca pe el. Crima misterioasă de lângă Roman Deună­zi s’a găsit de către un canto­­nist de pe șoseaua națională Rom­an- Hăbăucești cadavrul unui om aruncat în șanțul șoselii. Cadavrul avea mai multe găuri și răni la cap. După toate probabilitățile ne aflăm în fața unei crime. In urma cercetărilor făcute, s’a putut stabili identitatea cadavrului. El este a lui Vasile Spiridon, fost funcționar in­ferior la calea ferată. OAMENII ZILEI Canon Wilkinson­ D. Wilkinson e rectorul universității din Birmingham. S-a născut la 1830. A studiat dreptul la Oxorid și apoi li­terele la Londra. E unul din marii ju­risconsulți englezi. A călătorit prin Ger­mania, Franța, Italia, America, prin Africa de nord și Asia mică. Pretutin­­denea a studiat legislațiile acestor po­poare. întors în țară a fost numit profesor la Londra, apoi la Birmingham. Aci a fost ales în urmă rector al Uni­versității. Scrierile principale ale lui Wilkinson sunt: Dreptul roman, Legislația franceză și italiană, Obiceiuri și drepturi, Adevă­ratele legi, etc. UN PROVERB PE ZI Nu se sperie lupul de pielea oii. (Românesc). Intâmplarea tragică de la Hanga în comuna Hanga, jud. Iași, s’a în­tâmplat deunăzi o nenorocire. Băiatul George, în etate de 6 ani, fiul d-lui Emanuel Urmă, profitând de lipsa părinților săi de acasă, a luat dintr’un cui un revolver încărcat și a început să se joace cu el. In casă se afla și sora lui, Olimpia, în etate de 5 ani. Băiatul voia să arate surorei sale cum împușcă tatăl său­ lupii. Fata stă­tea în fața revolverului și rîdea. De­odată se descarcă un foc. Glonțul străpunge pieptul fetiței. A­­ceasta cade la pământ scăldată în sânge. Nenorocita Olimpia a murit Desperarea părinților e nespus de mare. OCAZIUNE FRUMOASE BANȘOANE pentru DAME De imitație de astrahan cu căptușală­ de mă­tase, Let 4.90 bucata. De blană neagră cu căptușală de mătase, Let 4.50 bucata. De pluș de mătase cu pene de Struț, fantezie, cu căptușala de mătase. Let 3.50 bucata. De pluș cu căptușala de mătase pentru fetițe Let 1.90 bucata. De vânzare la administrația ziarului «UNI­VERSUL», strada Brezoianu No. 11, București. Nici cu un preț întreit nu se pot găsi aseme­nea manșoane în țară. Fratricid de un­spre­zece ani Un copil de un­spre­zece ani, Eugen Grimeau, locuind la părinții săi în str. Gergovie, din Paris, a profitat de lipsa de acasă a mamei sale ca să se încerce să sugrume pe soră-sa Heloisa, în vîrstă de 12 ani. Copilul acesta e înzestrat cu toate de­fectele posibile. Pungaș, el furase de la mai mulți vecini câte un franc sau doul, iar de la m­ama­ sa șterpeli deu­­nă­zi o piesă de cinci franci. Sora ticălosului, care’l prinsese asu­pra faptului, îl denunță părinților. Aceștia , amenințară să’l închidă în­­tr’o casă de corecțiune. Furios, tînărul Grimeau se hotărî să își răzbune.­Mercurea trecută el se apropie, pe la spate, de soră-sa care ședea pe un scaun și, puindu I de gât un laț, o trânti pe dușumea și începu s-o tîrîe prin casă. La țipetele nenorocitei copile, pe moarte, alergară vecinii. Mizerabilul a fost trimis îndată la în­chisoare. Istoria relativă la piesa de 20 de lei e aceasta : «Intr’o zi a găsii lucrând ca de o­­bicei­. «—Ce mai faci, tată? «— Sunt foarte obosit, îmi răspunse el continuând a scrie: «— Ar trebui ca să te repauzezi. «Atunci el deschide cutia de la biro­ul său­ și arătâ­ndu-mi doar napoleoni de aur, îmi zise : «— Dragul m­eu, când am sosit la Paris în 1833, aveam 53 fr. Vezi că nu mai am de­cât 40 de lei. Pe cât timp nu ’mi voi­ recăpăta cel 13 fr. nu voiü putea să mă odihnesc. ID vn. Kamnica-Sărat­­ Corespondență particulară a «Universului»­ R.-Sărat 30 Decembre O nenorocire Locuitorul Vasile Nichifor, din cătu­nul Schițele, pe când se ducea deună zi la moară cu vre-o șease saci plini cu grâu, deodată boii și au­ luat vânt și au­ dat căruța de mal, așa că bietul om a căzut de­desubt și a fost strivit într-un mod îngrozitor. El a fost transportat la casa lui într’o stare desperată. Fecunditate Femeea Maria Bordeanu, din Faraoa­­nele, a născut 4 copii de-o dată, dintre care unul a murit, iar cei’alțî sunt sănătoși împreună cu mama lor! O crimă Se zice că pe șoseaua națională Râm­nic-Focșani, între cantonul 3 și 4, s'ar fi comis 2 omoruri de către niște can­tonieri. D. Procuror a plecat la fața locului pentru a ancheta faptul. ____ Colspan. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Pedeapsa unui trădător.­Pe timpul lui Carol VI, un trădător, numit Per­­rinetre Leclerc, a deschis o poartă a cetățel Parisului spre a intra englezii. Spre a se perpetua durerea sau indig­­nația cauzată de această crimă, se re­produse în bronz figura mizerabilului și ea a fost așezată pe un zid la un colț al stradei Sf. Andrei. Fie­care trecător era rugat să ia o peatră de jos și s’o asvârle pe fața bus­tului infamului trădător. Azi n’a mai rămas pe zid de­cât câ­­te­va fragmente informe de bronz, căci figura a dispărut sub lovirea pietrelor asvârlite de francezii răzbunători. O­­ anecdotă asupra lui Dumas ta­tăl.— S’a istorisit că pe la sfîrșitul ca­rierei sale marelui Dumas desbrăcându­­se într’o zi în fața fiului săd,­­l-a că­zut din buzunar un napoleon și luân­­du-l de jos zise: — Iacă, Alexandre. Toți îmi zic că sunt risipitor. Ei bine­­ am sosit la Paris cu do­­i napoleoni și mai am încă u­­nul. Aceasta nu era adevărata versiune a acestei anecdote. D. Alexandru Dumas, fiul, el însuși a dat deslușiri printr-o scrisoare adresată unuia din amicii săi: NOTA SATIRICĂ — Ei bine, drăguță, ce-ai primit de la bărbatul teu cadou de anul nou ?... — Brățări, pălărie și corset... — Dar tu ce s-ai dat ? — Două perechi de... coarne. —A­­doctore. Să nu crezi că mă tem de moarte, ceea ce mă înspăimântă e frica de a fi îngropat de viu­. --- Nu te teme de asta; de oare­ce te caut eu­, n’o să fii dus de­sigur viu­ la groapă. ȘTIRI PRIN POSTA ■ Franța.—Cheltuelile procesului tră­dătorului Dreyfuss s’au­ urcat la suma de 1.687 fr. 50, în afară de onorariile apărătorului. Cum se vede, justiția mi­litară e mai ieftină în Franța de­cât cea civilă. * De­oare­ce viața e prea bună, pen­tru criminalii cei răi, în Noua Caledo­­nie, s-a depus un proect de lege pentru deportarea ucigașilor și a trădătorilor în insulele Salvări. Aci, regimul va fi cu mult mai aspru. ■ Italia. — Poliția din Roma caută de mai multe săptămâni pe un bandit sammemeKammsBBfa .... m i 'w*1 WHWwiBBa faimos, Fortunato Anduini. Acest imnj9 vid, care a fost de 19 ori în ocnă, 19 în costum de popă și scapă în tot . HHi una. * La Turin, în timpul exercițiilor artilerie, un obuz a făcut explozie. Doi­­ soldațî au fost uciși și 18 răniți. ^­n Germania.­­ Acum câte­va septtt­­­­mâni, un lucrător din Liegnitz a fost și osândit la trei mărci amendă sau­ la o­­ zi de închisoare, pentru că, fiind che­­­­mat ca martor, se prezintase la tribal nai în bluză. Curtea de apel a refor­mat această judecată explicând că lu­­crătorul ar fi meritat pedeapsa, dacă ® bluza ’I ar fi fost murdară. 9 * In ultimele 3 zile au fost arestații la Berlin 6 falsificători de bani, 7 a-9 narh­iști și 2 nihiliști ruși. Acești dicHt urmă au­ fost expulzați din imperiu­. 9 . Austro-Ungaria.­In Viena se vor­ arde zilele acestea vre-o 20 de milioane­ de fiorini (40 de milioane de fr.) în bi­­­lete de bancă uzate și rupte ast­fel cum nu se mai pot pune în circulație. Banii vor fi arși în palatul băncii Austro-Un­­gare într’un cuptor anume făcut. In lo­­­cul acestor bilete vor fi puse în circu­­­lație altele noue. 9 * Se scrie din Zara că Croații au­ pre­­­gătit deja un proect pentru unirea Dal­­­mației cu Croația. Dalmațienii de nați­­­onalitate italieni au­ declarat că vor s| combate proectul cu energie. E temerea B să nu se întâmple din cauza aceasta­r grave tulburări în Dalmația. >M­B Anglia.—O întrunire a partidului­­ național irlandez ținută la Liemerick a TM fost împrăștiată de poliție din cauză că­­ J oratorii au­ atacat guvernul englez, încins o încăierare între polițiști și n.. 9 timie. Sunt 13 răniți. S’au­ făcut num­­e­roase arestări. Prin public se imp­ 9H­tiaseră afișe în cari­erate tipărite cu i^9 teze mari cuvintele : «Trăiască autono­­­­mia Irlandei» ! . Ziarele conservatoare din Londra întăresc știrea despre apropiata retra­gere din cabinet a lordului Harcourt. In cercurile liberale se crede că gu­vernul Roseberg nu se va retrage de la putere ci se va face o remaniere mi­ni­ster­ială.­­ Rusia. — Numărul cumunelor de­ , puse pe mormântul lui Alexandru III al Rusiei e de 650 ; valoarea lor trece de trei milioane de lei. * Se anunță că suveranii Rusiei, după­­ sărbători, se vor stabili pe scurt timp iar la Crasnoie-Selo. De aci vor între­prinde un voiaj prin imperiu și apoi­­ vor merge la Abbas-Thuman, unde e bolnav marele duce George, moștenito­rul tronului. Suveranii vor sta 3 săp­tămâni la Abbas-Thuman.­­ Turcia.­­ Alegerile în Creta s’aru fi început. Ca nici­odată, spiritele se a­­­rată foarte liniștite. Curentele revoluți­i­onare în Creta sunt foarte adânc stabi­i­lite. I ILUSTRAȚIA NOASTRA 9 E veselă și grațioasă tânăra care adm­urează noroc și ani mulți, pentru anul 9|­nott 1895. Ea a umplut un pahar da 9 șampanie și, înainte de a-1 soarbe, cu privirea-i drăgălașă, ne dă credințî^H în viitor. 9 Din sticlă, curg spumele șampaniei» ca și din pahar­­e nerăbdătoare zîna, ca să ne sortească o fericire pentru anul 9 în care am intrat. ^9 O să bea ea oare tot ce e în sticlă» numai ea o să se împărtășească d­ Hn nectarul fericirii? Nu! Nu vedeți oarul cum pare a se îndoi ca să bea singură­­ paharul ? De la biserică, ies oamenii, veseli, ca­ să se ducă să prâznuiască pe 1895. Toți» și-au­ uitat necazurile și își urează ,unul­ altuia fericire. Fericire, ca și zîna atât de veselă cărei figură o dăm pe pagina s­ a, «9 râm și noi cititorilor noștri în anul­­ 9­ nott. 9 Al 9 ............ ■——————■«———» 11 Banditul in haine negre PRECUPEȚUL de DRAGOSTE SOMAIT de CHARLES MEROUVEL PARTEA A DOUA In jurul unei moștenitoare ! Acasă — Acolo, pre legea mea, nu știu ce se petrece și ar fi foarte isteț acela care ar ști. Lucru sigur e atâta că de la moartea tinerei marchize și de la a doua căsătorie a marchizului, locurile acelea nu sunt de loc vesele. — Și sunt 18 ani d’atunci... — Da, tocmai, tânăra damă a murit în 66 , marchizul s’a însurat, iar după u­­n an și jumătate, cu d-na de Ranville ,pe care o cunoștea de mult, după cum spun limbile rele. Cu toate astea nu’s­e vede lumea de multe ori împreună. v — Sunt acum la Montelin ? — Da, ved mereu trăsuri cu provi­­ziuni însă nu le prea vin musafirî. Nu mai sunt acum vremurile din tinerețea marchizului. Atunci toți erau primiți și ospătați, vreau să zic toți oamenii de seamă. «Acum marchizul își trece vremea preumblându­se prin pădure și nu doar că i-ar lipsi locul; e slab ca un piron și se face gârbov ca o roată de că­ruță... Doamne, și ’mi aduc aminte ce voinic era! puteai să zici că e clădit din var și din nisip. Trebue să fie aci la mijloc o taină. «Insă d-ta cunoști lucrurile astea mai bine decât mine ; vrei numai să faci haz de mine punându mă să înșir la palavre... Tatăl d-tale e bun prieten cu toți de la castel. — Dar preotul Herblin ce mai face ? — E bătrân ca și lumea. A avut deja un atac.... — In adevăr, astă iarnă.. — Dar și-a venit iar în fire. — Da, însă se poate să’l lovească din nou, când nici s’așteaptă și la vîr­­sta lui cam slabă nădejde. Dar coman­dantul Potel? — C­­ ăla e sdravăn ca cu tun, cu toată năbușala care’l îneacă din când în când. Să vezi că ăla n’o să mai moară; stă drept ca un băț și verde ca un păr și e tot arțăgos cum îl știi. — N’ai văzut de mult pe marchiza? — Pe d-na de Ranville ? — Da. — Am văzut-o într'o zi la gară la Rosiers , e tot frumoasă, pe toți dracii! și are o pereche de ochi ... Servitorii spun că dînsa nu prea iubește pe tînăra fată. — Pe d-șoara Valentina ? Pronunțând numele acesta, glasul tî­nărului era tremurător. — D-ra de Montelin, urmă Michaud, a isprăvit școala și s’a întors acum acasă de la pension. Insă eu unul cred ca n’o să fie un rain pentru dînsa casa tatălui său­. — Vrea să zică nu se mai întoarce la mânăstirea Augustinilor de la Angers? — Se zice că nu ; de alt­fel e și mare acum ; are nouă­spre­zece ani, dacă nu mă înșel. — N’ai văzut-o de mult, Michaud ? — De cinci­spre­zece zile, era călare cu camarada sa ; le-am întâlnit pe la Hous­­sage în apropiere de locuința coman­dantului Petel, vechiul prieten al d-șoarei, mi se pare că chiar nașul ei... — Pe urmă? — Ei, au trecut pe lângă mine pe caii lor frumoși. D-șoara m’a salutat drăgălaș zicându mi : «— Bună­ ziua, d-le Michaud. «In vremea asta, cea­l­altă îmi făcea un semn din cap. — Cum e dânsa? — D șoara de Montelin? — Da, trebue să fi crescut, să se fi schimbat. — Ei, Doamne, acum un an când ai plecat la Paris, dânsa nu mai avea lu­cru mare de făcut până să devie o fată frumoasă. Știi d ta asta tot așa de bine ca și mine. — E adevărat. — Acum îți spun numai atâta că ar trebui să faci multă cale până să gă­sești o fată frumoasă ca ea. — Așa dar acum e persoană mare ? întrebă Bernard Jarry. — Da, numai bună de măritat. Are niște ochi așa dulci și o peliță și o ta­­­­lie, de ’ți perzi sărita când te uiți la» densa. Dar per !... ce mai per mângă-n jos!... In sfârșit nimic nu’i lipsește» nimic. — Dar cea­ l’altă ? — Mica Brig­non ? — Suzana. — Și ea e frumoasă și tot așa învățată» și cocoană ca și d-șoara. De, dacă ati cre­­­scut împreună... Ce știe una știe și cea-­ l’altă. Se zice că marchizul i-a făgădui« sâ’i dea zestre. Și când marchizul di9’, ceva, apoi dă din gros... » «Suzana e foarte iubită la castel ; bă­­­­trânul Bridoy a prins mare slăbiciune de dânsa... e drăgălașă cum îți spusei, așa drăgălașă în­cât de ar fi s’aleg eu­ între amândouă, nu știu­ zeti cum m'aș hotărî, aș fi foarte încurcat. Dar d ta ? Și Michard rîse cu hohot. Ténorul ro și foarte tare. ******* Insă conductorul urmă fără să aștepte respunsul. (Va urma). SAU 57 //-.Ti. 9­9­9­9

Next