Universul, iunie 1895 (Anul 13, nr. 127-152)

1895-06-11 / nr. 136

Universu­­lfa. ISO» muna unde se născuse și crescuse. Aci avea o căscioară și o sforicică de moșie, zestrea de la părinți. Bărbatul nu-i lăsase nimic și din pri­cina chieltuielilor prea mari nu mai putea trăi în oraș. Băiatul învățase 5 clase liceale în orașul unde «tăi » a fost vreme de 10 ani de zile a funcțio­nar la prefectura județului. Iorga era cam bolnăvicios și ea nu avea cu se să-l îngrijească cum se cade cu doctori și doctorii. De aceea l’a adus cu dînsa la moșie ca să-l aibă aproape. — Cartea l’a mâncat—își zicea văduva—când auzea pe Iorga tușind sec și ’l vedea stând cea­suri întregi la soare, pe prispa casei. Două luni de zile a tânjit bietul băiat, dar aerul sănătos de la țară i-a făcut bine. Se în­viorase largu cum se­cade. Mama lui era nes­pus de vesela. Era hotărîtă însă să nu-și mai ase băiatul să mai învețe carte. Intr’o seară de toamnă, după o muncă obositoare, ea s’a așezat îngă el pe o bancă din fundul gradinei și i-a «s : — Uite ce m’am gândit eu, Iorgule maică... tu să rămăi de anul ăsta acasă, ca să te între­mezi cum se cade... Vezi bine că ești cam slab și cartea îți strică sănătatea. Pe lângă aceea n’a­­vem nici bani. Cu ce o să trăiești tu în oraș ? Ei, dacă ar trăi tatăl tău ar fi alt­ceva.... Dar așa? Rămâi cu mine. O să stăruiesc să capeți postul de învățător aici în sat. După ce te vei face bine de tot și mai strîngem și noi ceva pa­rale poți să -ți continui studiile— — Cum o să remâi cu așa, mamă ?— întrebă lorgu­răstit. Știi că ai haz.... Lasă că știri eu ce fac. Mă duc și ’mi continuu studiile să știți bine că nu știu ce v­ face. Găsesc eu mijloace de traiu. In noaptea aceea sărmana văduvă n’a putut dormi de loc. Gândurile și jalea îi framentau inima. QJÍ Am­spah­r,­­ ft . , (. ... j lorgu a plecat în oraș ca să-șî continue studi­ile. A lăsat pe mama sa plângând ea nu i-a făcut nici un reproș ci i-a zis doar atâta: — Vezi dragul mamei și te poartă bine. Nu te împrieteni cu băeții de bani gata nici cu tot felul de haimanale și scrie-mi din când în când ce mai faci. O să vin și eu pe la tine. Apoi îi strecură în buzunar câți­va franci pe, cari ’i mai avea în casă, îl sărută pe frunte. Lacrimile o podidiră. Iorgu se sui într’o căruță care aștepta­ în drum. Văduva stătu vreme lungă în poartă uitân­­du-se după trăsura care se perdea în zare. Apoi se întoarse în casă, se trânti în pat și se puse pe un plîns cu hohot. După ce potopul de la­crimi îi potoli focul mare al inimei, ea înge­­nunchiă înaintea icoanei maice a Domnului și re­petă aceiași rugăciune scurtă, pornită din adân­cul sufletului: — Doamne, ține-mi’l, căci numai pe el ’i mai am pe lumea asta ! Văduvei i se păru că Isus și maica lui își a­­țîntesc asupra ei privirile lor dumnezeești, mi­loase și îndurătoare. In primul an Iorgu a fost pedagog într’o fa­milie, unde primia în schimb mâncare și bani pentru haine. El muncea din răsputeri dar mun­ca îi sleise și mai rea puterile. Mamă-sa a venit în două rânduri să’l vază, dar el nu prea se bucurase de vizitele ei și vă­duva a plecat foarte supărată acasă. Iorgu se împrietenise cu niște colegi de ai săi și s’a dat la petreceri și la chefuri. Din cauza exceselor s’a îmbolnăvit mai rău iar familia unde era pe­dagog l’a dat afară. Nenorocitul rămăsese pe drumuri. Un prieten ’1 ținuse la densul câte­va zile, pe urmă n’a mai vroit să știe de el. Prăpădit de boală și de excese lorgu a fost silit să intre în spital­. El însă n’a scris nimic mamei sale. Bătrâna îi scria mereu, ’1 întreba de sănătate și din când în când îi trimetea câte- o mică su­mă de bani din economiile ei. Sărmana mun­cea­ din­ răsputeri și prisosul care ’i rămânea. ’i vindea numai ca să vie în ajutorul unicului ei băiat.. . . De la o vreme, nemai­primind nici o știre de la el s’a dus în oraș și după multe cercetări l’a găsit în spital, slab, prăpădit. Ea a plîns încet când l’a văzut și l’a sărutat pe frunte. Peste 2 zile Pa dus acasă la țară. * *S * Au trecut mulți ani de atunci. Dacă vei trece cititorule vre-o­dată prin Movi­lești, vei vedea în marginea satului o casă ară­toasă, împrejjmuită cu zăplaz nou, iar în dosul casei o grădină mare cu pomi roditori. Prin curtea curată a casei se joacă 3 copii­­, cu trei îngerași, grași, rumeni la față și cu perul încerl­ionțat. Casa e a lui Iorgu Frunzeanu, institutor în sat. El e cel mai fericit om din comuna aceea și când se întoarce­ de la școală îl întâmpină cu frag bătrâna lui mamă, nevasta­ sa, o gospodină farnică și cu­minte și cei 3 îngeri de copil .1 hij. __________________Sora Durma, Paris în 1900 zice: «Împăratul să treacă Intáin pe la Frankfurt. Să ia tractatul de pace și să vie și să-l rupă în piața Concordiei, ast­fel împăcarea între cele două țări este imposibilă». S’a votat o rezoluțiune ca alsacianiî și lore­­neziî să ia act de declarațiile făcute de guvern celor două Camere, dar să nu se depărteze de ideea că Europa nu va fi nici­odată pacificată până când Alsacia și Lorena vor rămâne ale germanilor. întrunirea s-a împrăștiat în strigăte de : «Tră­iască Alsacia! Trăiască Lorena !» fără să se în­tâmple nici un alt incident. Demonstrații în contra serbări­lor din Kiel La întrunirea societăței alsaciene care, după cum se știe, a avut loc deună­ zi, Sansboeuf a ținut un discurs patriotic în care cere ca par­ticiparea escadrei franceze la serbările din Kiel ș i fie liniștită și demnă. El a respins ideea ori­cărei demonstrațiunî­­ugând ca totul să se mǎrgineascä la depune­rea unei coroane pe statuia Strasburg. Vorbind apoi de călătoria lui Wilhelm II la OAMENII ZILEI Siegmund Haber Siegmund Haber e unul dintre cei mai distinși umoriști germani. S’a născut la 1835 în Neisse, unde și-a făcut primele studii. De aci s’a dus la Breslau și apoi la Kiel. La 1870 s’a stabilit în capitala Germaniei unde a început să scrie la diferite ziare politice umo­ristice. In timpul din urmă a luat direcția cu­noscutului ziar umoristic «Ulk” colaborând tot­­de odată și la «Berliner Tageblatt». Istorisirile lui satirice și umoristice au devenit foarte populare. Tipurile lui sunt luate din viața sileziană și prusiana. O contrabandă la Galați Deună-zi pe la orele 2 p. m. revizorul regiei tutunurilor, d. Nicu Pavel, a descoperit în casa contrabandistului Tănas­e Steriopulo din strada Zînelor, desp. II, o contrabandă de tutun sub dușumeaua casei sale. Cantitatea de tutun era mică, însă se vedea cât de colo că sub acea dușu­mea fusese ascunsă o cantitate însemnată și chiar saci întregi de tutun, cari fuseseră ridi­cați cu un timp mai nainte. Această descoperire a avut ca urmare că Tă­­nase Steriopulo, fiind cunoscut ca vechiu contra­bandist recidivist, a fost pus la o amendă în­doită, plătind suma de 168 lei.­ ­A­cte d­eLcistle Sub-chirurgul D. Bromz, actual agent-sanitar­­vaccinator la plasa Vrancea, din județul Putna, este permutat în asemenea calitate la plasa Su­lița, din jud. Botoșani, în locul sub-chirurgului Ioan Gheorgiu.­­ Sub-chirurgul d. G. Obreja este numit agent­­sanitar-vaccinator la plasa Vrancea, din județul Putna, în fond sub-chirurgului D. Brener. * D. Gh. Vitzu, suft-casier la casieria generală a județului Putna, și d-nii Paraschiv Mihăileanu și Victor Gotescu, perceptori în orașul Ploești, au­ fost autorizați, conform art. 56 din legea timbrului și înregistrărea, să constate contraven­­țiuni la această lege. D. Sterie I. Călinescu este numit supraveghe­tor in serviciul exterior al vămilor, în locul d-lui Constantin C. Stoian. L 55> - 2 - A intervenit lumea și așa s’a potit de­o­camda­­tă scandalul. Căpitanul a fost chemat grabnic la parchetul militar înaintea căruia își va da socoteală. Arendașul Tomescu rănit a fost trimis din ordinul parchetului la domiciliu. DESCOPERIREA ZILEI Nu mai sunt pompieri arși.— S’am făcut la Montreal (Canada) mai multe­­ experiențe cu un costum pentru pompieri țesut în amiantă, sub­stanță care se bucură, după cum se știe, de pro­prietatea de a fi incombustibilă. Mai mulți­­ indivizi îmbrăcați cu acest costum au pătruns prin uși și scări cari erau cuprinse de flăcări, fără să primească cea mai mică arsură. Ochii sunt apărați de niște ochelari de sticlă refractară, iar capul întreg este acoperit cu un capișon făcut din aceeași țesătură: Genește 20.000 de fr. de la stăpâna sa pe care o servea cu credință de peste 20 de ani. Ce fel de serviciu făcea papagalul stăpânei sale ? La această întrebare nu putem zice ni­meni nimic. Cea ce știm este că în fie­care dimineață pa­pagalul întreba pe stăpână-sa: «cum ai petrecut noaptea ?» la care ea Îi răspundea: «Mulțumesc bine.» Tribunalul a numit un tutor care să îngri­jească de averea papagalului, căci magistrații au considerat că de­și papagalul are peste 20 de ani totuși el n’a eșit din starea de copilărie și n’a devenit major’ și deci nu e capabil de a ’și în­griji singur de averea sa. Scandal cu săbii și citire la Galați D­ună­ri urma să se judece la judecătoria de ocol din Galați procesul intentat de frații Sus­­man, colportori, d-lui maior Ivanovici, in­spectorul musteilor militare, căruia­­ pretindeau o sumă de 5000 de lei pe motivul că acesta ar fi calomniat pe o soră a lor. Procesul s-a amânat pentru a se cita noui martori. Părțile și foarte multă lume curioasă eșuau din sală îmbrâncindu-se mereu. In stradă, frații Șusman s’au dedat la un scandal foarte mare; unul din frați s’a repezit cu furie asu­pra maiorului Ivanovici, strigând: — Am să te împușc! Maiorul râzându-se ast­fel atacat, cât este de slab și mititel a luat de pept pe agresor. Ime­diat însă­, fratele și rudele acestuia i-au sărit în ajutor, tăbărând cu toții asupra d-lui Ivanovici pe care au început să o lovească cu pumnii. Să­rind în ajutorul maiorului publicul și mai mulți mil­itari, scandalul a început să degenereze. Fra­ții Süssmann au scos cuțitele, iar militarii să­biile. Poliția a intervenit de­vreme, calmând spi­ritele și arestând pe frații Su­ssmann. UN SFAT PE ZI Căpătarea oftice­ din lapte.— Se știe cât de bin e laptele, pentru boalele de piept, cu toate acestea se știe și neglijența ce au­ oamenii la noi în țară de a se îngriji de proveniența hranei. Sunt vaci ofticoase, care pot transmite oftica nu numai prin contact direct, dar și prin laptele lor. Pen­tru a se convinge de acest lucru, d-nii Ernst și Peters din Boston au examinat laptele a 36 de vaci ofticoase, dar ale căror țîțe erau perfect să­nătoase. Ei au făcut 121 examene microscopice și au găsit baccilii ofticei in laptele de la 12 din aceste vaci. Inoculând laptele acestor vaci la 88 animale 12 din ele au devenit ofticoase. Că­utând dacă baccilii ofticei se propagă când mân­căm laptele ce conține acei baccilii și hrănind cu el­epuri, porci și vaci, au vezut că 4 la sută din epuri, 50 la sută din porci și 33 la sută din vaci deveneau ofticoase. De aceea trebuie să ne ferim a mânca laptele crud din piață sau pro­ducte ale laptelui neștiind daca provine de la vaci sanatoare sau bolnave. Laptele care conține baccilii ofticei cu cat se fierbe mai bine cu a­­tâta devine mai puțin primejdios, după cum a­­rată d. Roth de la Geneva. Nenorocirea de la Arsenal 3 răniți Alaltă­ seară pe la orele’6 și jum., după ter­minarea muncei din ateliere, soldații lucrători au fost scoși la corvoadă pentru a căra cu va­­gonete niște butuci colosali, pe cari îi transpor­ted la un ferastrau mecanic. Soldații încărcând din cale afară un vagonet, când veneau pe valea arsenalului, vagonetul s’a resturnat. Butucii s’au prăbușit în vale cu va­gonet cu tot peste soldații loan Dumitru, din contingentul 1894, căruia i-a zdrobit ambele pi­cioare , Radu Dumitru, contingentul 1895, căruia i-a zdrobit un picior, iar un soldat care se afla d’asupra vagonetului, a fost asvârlit în vale de un zid, scăpând ca prin minune de a fi omorît; acesta din urmă s’a ales numai cu o simplă rană. Răniții au fost transportați la spital. O CUGETARE PE ZI Bătaia de la Curtea de Apel Un scandal care a degenerat în bătae, s’a pe­trecut alaltă­ieri pe scările curtei de apel din capitală, scandal care a emoționat foarte mult pe spectatori de­oare­ce era în cauză un ofițer. Iată faptul : Căpitanul Benedict C. Petrescu din statul ma­jor, se judecă de câtă­va vreme cu arendașul moșiei Corbi, din jud. Vlașca, pentru reziliere de contract. Se vede că continua amânare ce tot o cere arendașul nu-i convenea căpitanului, și procesul înfățișându-se din nou înaintea secției III a Cur­tei de Apel, nu s’a putut judeca pentru lipsa unor martori și s’a amânat pentru Octombre. Lucrul acesta a indignat atât de mult pe căpi­tanul Petrescu, că la eșirea din ședință pe scă­rile Curtei de Apel, el a dat câte­va perechi de palme arendașului Tomescu ; acesta voi să se apere, căpitanul l’a luat la bătaie. Doctorii au născocit mijloace pentru stârpirea părăsiților din lumea animală. In societatea ome­nească însă sunt paraziți cu mult mai periculoși, împotriva cărora nu e doctorie, căci nu s’a năs­­cut încă doctori de r^’o iMentec. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Mărirea armatei ruse.—Artileria din armata rusească va fi mărită anul acesta. Țarul Nicol­ae a prescris de a se repartiza mortierele de câmp, nu în 11, ci în 20 de baterii de câte ș­ase tu­nuri de calibru 152 milimetri și 4. Această artilerie se servește de obuze puter­nice, cari sunt destinate, pentru to­tul direct în contra trupelor de rezervă ; fie­care proectil are 683 de gloanțe de plumb; încărcătura sa este de 247 grame de oarbă de pușcă. Spre a lucra în contra obstacolelor cari se o­­pun la trecerea trupelor, obuzierul de câmp în­trebuințează un obuz de fier care rupe tot ce întâlnește. Acest proectil are o încărcătură foarte puternică de 4 kilo 880 de iarbă neagră. Numai la o distanță variiind între 3,000-3,500 metri artileria aceasta e întrebuințată și numai atunci când artileria ușoară n’a putut să aibă un bun efect. Un papagal moștenitor.— Mulți oameni ar dori să fie în locul acestui papagal, care moș­ nota satirica — Dă-mi, domnule, un program ! CASIERUL.—Iți dau cu plăcere, costă 25 de bani, dar spectacolul s’a sfârșit. Sunt 12 cea­suri. — Nu face nimic. Vreau să conving pe ne­­vastă-mea că am fost la teatru. LA TEATRU — Aș vrea să fiu o stea, zise într’o seară d-na X. bărbatului seu. — Și eu aș vrea aceasta — răspunse bărbatul. — Pentru ce ? întrebă ea... — Fiind­că cea mai apropiată stea de noi se află la o distanță de 11 milioane de k­ilometri I EVANTALIURI Evantaliuri chinezești de hârtie, bani 10 bu­cata. Frumoase evantaliurî mari de hârtie cu gra­vuri, bani 60 bucata. Evantaliurî frumoase de pânză, cu picturile cele mai frumoase cu lei 1.50, 2.20, 2.50 și 2.90 bucata. Evantaliurî de pene pentru d-șoare lei 1.80 bucata. Evantaliurî de mătase și atlas cu picturi ar­tistice cu lei 2.90, 3.50, 5.50, 6.50 și 12 lei bu­cata. Evantaliuri de pene de struț, foarte elegante, cu lei 5.50, 7.50, 12.50, 15, 18 și 20 lei bucate. Nici cu 30 la sută mai scump nu se găsesc în România asemenea evantaliuri. De vânzare la administrația ziarului «UNI­VERSUL», strada Brezoianu No. 11, București. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Pe pag­­i a numărului nostru de azi dăm por­tretul decedatului director al gimnaziului Can­­temir din Capitală. Pană Constantinescu — acesta e numele de­functului,—a fost un vechi­ și harnic profesor român. El s-a născut la 1832. A făcut studii spe­ciale de agronomie și pentru complectarea a­­cestor studii și a dus la Geneva unde a termi­nat cu succes facultatea de științe. Reîntors în țară, a fost numit la 1863 inspec­tor de studii la școala de agricultură și la 1864 profesor la catedra de fizică, chimie și agrono­mie, cursul superior, la seminarul central din București. La 1867 a fost numit profesor de ștințe natu­rale și de matematici la externatul secundar de fete. Acest externat a fost înființat în urma stăruinței comisiunei pentru admiterea elevelor în societățile centrale. Din această comisiune făcea parte și Pană Constantinescu. La 1873 a fost numit profesor suplinitor de științele Naturale la asilul Elena-Doamna. In anul 1879 a fost numit director a­l gimna­ziului Cantemir. A publicat o interesantă carte de agronomie pentru școalele rurale. Pană Constantinescu a fost timp de 31 de ani profesor și 18 ani director de gimnaziu. Fusese decorat cu coroana României, cu Steaua României, cu Bene-Merenti cl. I și cu medalia de aur de la expoziția cooperatorilor din țară (1883). Dumineca, ii [an si iunie, xooo. HBHS5S"SS**SHABS=äSSH9BBHH«S_HS2 înmormântarea defunctului va avea loc azi,­ 10 iunie, la ora 2 p. m. Cortegiul va porni de la localul gimnaziului Cantemir-Vodă, str. Pri­­­mă­verei No. 21. JL &p&it Hercule Am spus ori­cine a fost Hercule, un om de o putere extra­ordinară. Una din cele mai mari fabrici de velocipede din Europa a construit un fel de velocipede atât de solide în­cât publicul le-a calificat velocipede «Hercule». Aceste velocipede sunt în același timp ușoare și elegante. Administrația Universului care s’a interesat în­tot­dea­una de a procura cititorilor lucrurile tre­buincioase cele mai ieftine și bune, a adus un mare transport din aceste velocipede și mulțu­­mirid­u-se numai cu un mic câștig, iar nu cu sută la sută ca alți negustori de așa marfă, le dă cu următoarele prețuri: Velocipede cu cauciuc pneumatic «continental» pentru barbați lei 275. Velocipede­ cu cauciuc pneumatic Dumlop, pen­­­tru bărbați lei 290. Velocipedele pentru dame ne vor sosi peste 5—6 zile. De­­ vânzare la administr. ziarului Universul, str. Brezoianu No. 11. UN PROVERB PE ZI Boala intră cu carul și iese ca prin urechile acului. (Românesc). ȘTIRI PRIN POSTA Franța.—Continuă tacita protestare în contra intervențirei Franței la Kiel. Mulțimea depune mereu coroane pe statuia de Strasburg, așa cum ea e acoperită de flori. Gardiștii lasă poporul să facă aceste manifes­tații liniștite. Italia.— In­stabilimentul Noveri din Turin, unde se fabrică artificii s’a întâmplat o teribilă explozie. 7 lucrători au fost grav răniți. 4 dint­­tre ei au murit pe drum către spital. Spania.­ Starea sănătăței generalului Prim de Riviera, victima atentatului căpitanului Gla­­vijo, s’a agravat mult. Doctorii de speră de a­­ putea scăpa cu viață. Portugalia.—Un incendiu s’a declarat dem­a« seară la acoperișul palatului Camerei deputați­lor din­ Lisabona, dar a fost imediat stins. Tor­tuși întreg acoperișul a fost consumat de flacără. Cauza ar fi accidentală. Germania.—Vestitul spărgător de case de­ bani, Henry Benston, a fost condamnat de către tribunalul din Frankfurt pe Main la 3 ani de închisoare și la 5 ani de pierdere a drep­­turilor politice. Benston e american. El a furat acum e­anul din banca regală de acolo suma de 30.000 de franci. Austro-Ungaria. — Toți lucrătorii zidari dipt Reichenberg s’au pus în grevă din cauză că nu li s’a mărit leafa cu un creițar (2 parale) pe ceas. Greviștii sunt în numer’ de 800. In acel oraș se începuse construirea mai multor palate și edificii mari. Anglia. — Publicul a fost admis la Stewen House spre a vizita expoziția numeroaselor și splendidelor daruri de nuntă primite de ducele d’Aosta și principesa Elena. Mai multe sute d­e persoane au defilat prin lungile saloane ale cas­telului până la sala muzeelor unde sunt expuse darurile, care vor fi expediate în curând la Or­leans House, Rusia.— Orașul Denilov din guvernământul Iaroslav, a fost distrus de un incendiu. Au­ ars 350 de case, 2 biserici, tribunalul și 3 școlii 12 oameni au perit în flăcări. O mulțime de familii au rămas pe drumuri. Pagubele se urcă­ la 2 milioane de ruble. Turcia.— In sferele politice din Constantino­­pol domnește o foarte mare îngrijire pentru a­­glomerarea trupelor bulgare la graniță. Sublima Poartă a adresat o interpelare guvernului din Sofia. Se crede aci că Bulgaria lucrează de a­­cord cu Rusia și se prepară a interveni în Ma­cedonia, unde, de când Anglia, Rusia și Franța au deschis ostilități în contra Turciei, domnește o mare ferbere. Belgia.­Secțiunile camerei belgiene au primit în unanimitate proiectul școlar al guvernului, prin care se introduce din nou în școli, ca o­­bligatoriu, studiul religiunei. Până acum studiul religiei era facultativ în Belgia. Elveția.—Vine știrea din Basel că lucrătorii fabricei de țesut a­ lui Linder s’au pus în grevă.! E temere să nu Înceteze lucrul și lucrătorii dej­a la alte fabrice. Vre-o 15 greviști cari voiau să­ spargă biroul contabilității au fost arestați. Bulgaria.—Se scrie din Sofia că cei doi mi­tropolie au refuzat să meargă la Petersburg cu deputațiunea însărcinată să depue coroana pej mormântul­ țarului Alexandru III. Cauzele ar fi mai mult politice. Muntenegru.— 4 refugiați politici sârbi (toți radicali) urmăriți pentru niște delicte, au fost d­i prinși pe teritorul muntenegrean și predați au­torităților sârbești. Serbia.­­ Lângă Craguevar a fost prinsă o bandă de haiduci al căror șef e un tâlhar ves­tit cu numele Vassa Kumici. In lupta pe care au avut-o cu soldații, Kumici și 3 tovarăși ai lui au fost greu răniți. Grecia.— Se anunță din Atena că opoziția parlamentară are de gând să se retragă din par­lament. Fostul prim-ministru, d. Trioupis a de­­clarat că se va abține pentru cât­va timp de la luptele politice. 1­ . 201 BANDITUL IN HAINE NEGRE PARTEA III Greatille*» <3.0 cale larg­ă, XV Desperare «Scumpul meu Bernard, n’am fost pentru d-ta o fen­ee așa cum ar fi trebuit să fiu. Insă în­tot­dea­una am fost ascultătoare și supusă. «D-ta ’mi ai dat un ordin. «Eu o să’l execut acum. «Pentru ca să fii sigur de tăcerea mea, o să’mî închid gura de veci, o să’mî închid acești ochi care ți se päreau frumoși une­ori, când nu te gândeai la ochii unei alte femei pe care o iu­­ești. «Ah, am înțeles eu bine asta, n’am grijă. «Dar nu eram superată. «Aveai mare­ dreptate s’o iubești. «Dacă mai târziu, când veți fi liberi amân­­doui, nu veți mai avea secrete unul pentru al­tul, îi vrei povești trista mea istorie și pe ur­mă o vei săruta pentru mine, te rog, și ’î vei spune că­ mor cu părere, de­ reu și că n’am pu­tut,­ s’o îmbrățișez pentru ultima oară și s’o rog să mă ierte de o greșeală de care nu mă acuzez dar pe care, cu toate astea am comis-o fără voia mea. «»« Spui mamei că o iubeam foarte mult. Eașa să spui și d-lul de Montelin, și coman­­tului. Poter. «Cât despre d-ta, amicul meu, nu vei ști nici­odată câtă recunoștință am pentru indul­gența și blândețea d-tal­e. «M’am cruțat de­ vorbe crude. «Nu m’am tratat ca pe o vinovată ce sunt ei ca pe o bolnavă. «Ești generos și bun și aș vrea să reîncep viața pentru ca să te iubesc așa precum merit­ să fii iubit. »Insă asta e cu neputință. «Nenorociri ca a mea nu se repară. «Greșeli ca a mea pot fi iertate dar uitate nici­odată. «Ele trebuiesc ispășite de ori­cine are o i­­nimă. «Eu m’am condamnat și acum o să ’mi exe­cut sentința. «D­ amicul meu, ce mult mi costă ca să mor ! «Mi se sfâșie inima când mă gândesc să pă­răsesc tot ce am iubit. «Vers lacrimi de sînge în ceasul acesta când mă hotărăsc să ’mi sting viața care e atât de puternică la vârsta de două­zeci de ani și când avem înainte-ne un șir lung de speranțe. «Ascultă-m­ bine. » «Nu vreau să se bănuească cauza morței mele. «Mama mea, d. de Montelin, Valentina în sfâr­șit ar suferi prea crud, atât de greu e cum­va să disprețuiască ce-a iubit. «Scrisoarea asta este deci singura pe care o las. «Nimeni altul afară de d-ta nu va cunoaște, motivul faptei mele. «Am să caut un mijloc d’a face să se creadă că a fost un accident. «Am să ’l găsesc. «Dacă nu mă vom­ întoarce până diseară să­ știi că toate s’au sfîrșit. «Și acum remân cu bine, hotărîrea mea e nestrămutată. «Da, rămăi cu bine, amicul meu. «In viață n’o să ne mai revedem. «Amintirea despre mine să nu ’ți tulbure nopțile și să nu ’ți fie spre durere. «Nu ’ți aminti din trecut de­cât de cele câte­va ceasuri de bucurie și uită pe cele­l­ alte, pe cele nefaste, pe cele rușinoase din aceste ultime zile. «Ispășindu-le voi­ plăti un moment de nebu­nie printr’un groaznic moment de frică. «Căci îmi e frică de moarte , de ce, nu ’țî-aș spune. «Insă frica­ nu poate împedica pe cine­va d’a ’șî face datoria. «Și eu o să ’mî-o fac pe a mea. «Primește o ultimă sărutare de la... «Nenorocita d-tale Suzana.» Se ridică. Sărută hârtia udată de lacrămile sale, o în­doi și o puse într’un plic pe care scrise aceste cuvinte : «Pentru tine ! Puse scrisoarea pe biuron așa ca să fie văzută la întâia privire și se coborî în bucătărie. Aci se afla mama sa. — Ce roșii îți sunt ochii! zise bătrâna. Cred că nu vei fi plâns ? Să plângă ? Pentru ce ? Ce motive ar fi avut ca să plângă? Suzana începu să rîdă, cu rîsul argintiu și drăgălaș care fermeca așa de mult pe d-na de Montelin. — Nu, n’am plâns, răspunse dînsa, însă ’mi e reu ? — Ție! — Da, foarte reu. Se încercă să facă o mutră veselă, își arătă fruntea ei arzătoare și o lovi cu fru­moasele’­ degete și zise : — Mă doare aci , mi se pare că am o mi­grenă. E lucru ciudat la mine care n’am avut nici o dată migrenă, îndată adăogă : — Mă duc să mi preumblu, poate o să’mi trea­că. Tu te întorci la Chatelier ? Maria Brignon umbla mereu între Chatelier ș Rousseliere împărțindu’șî ast­fel timpul între fiicele sale. — Nu, răspunse dînsa, rămân aci în astă seară dacă vrei să me primești. — Cum nu , îmi pare încă foarte bine și lui Bernard­o să’i pară bine asemenea, îmbrățișa pe mama sa ca de obiceiu, și o sărută poate de mai multe ori ca altă dată. Și zise foarte repede : — La revedere pe curând , eu me duc să mă preumblu. Nu fii îngrijată, n’o să întârziu. Se duse­ la grajd, porunci să i să­ pună șeaua pe cal, luă o biciușca, încălică și, zîmbind ma­mei sale care o privea pe fereastră. ÎI trimise o Sărutare din mână. Și apucă spre Croisilles, ale cărei case și bi­serică se zăreau la oare­care distanță, trecu pe calea principală zâmbind amicilor săi și sprijin­du-le câte-o vorbă bună acelora care treceau pe lângă dînsa. Eșind din sat porni d’a dreptul peste câmp, urmată de un câne mic negru, care o însoțea adesea prin curte și care lătra veseli în jurul calului. Iar sitarul care stătea în picoare lângă barie­­ra satului, o văzu apucând spre Montelin. Nenorocita se depărtă fără speranță de reîn­toarcere pe acele locuri unde îȘi petrecuse­ zilele de copilărie în cea mai mare liniște. De­sigur, dînsa nu cunoaște bucurii tari în­ viața sa de femee onestă, stimată de vecini; •» iubită de toți care se apropiau de dânsa. ij Insă ce deosebire între viața sa lină și tul­­burarea groasnică din aceste ultime zile și,­ chinurile ucigătoare prin care trecea, chinuri pe care o femee dacă le-ar presimți, nu ar­ îndrăzni nici­odată să le înfrunte . "« Și nebunia sa se termina printr’o catastrofă care întrecea tot ce putuse să’șî închipuie pân­ă atunci. . S Acum când nu mai era văzută de nimeni și E os omorâse la față, sprâncenele i se lăsaseră,­­uzele i se sgârciseră, întreaga’i figură drăgălaș­ie făcută pentru zîmbet exprima un disgus­t nemai­pomenit. Cum, astea erau plăcerile după care umbla cine­va cu atâta furie pe care ’și le închipuiai așa de dulci, de îmbătătoare ? >­ Cu adevărat­, ele nu valorează o ispășire, si ispășirea o poartă în ele însele. _ 4­ Și cu toate astea Suzana era hotărîtă să sa pedepsească pentru ele In chipul cel maji cru­,' mai crud chiar de cum ar fi condamnat’’ un ju­­decător, cât de aspru ar fi fost. (Va ur­ia)rjy

Next