Universul, septembrie 1896 (Anul 14, nr. 207-231)

1896-09-01 / nr. 207

Universul No. 207. S­.: — Ai dreptate, zise Aureanu, ești prea grasă ! Dacă i-ar­­ dat cine­va 2 palme nici atunci d-na Aureanu nu s’ar [fi înfuriat așa de grozav. — Prea grasă ! strigă dînsa — știi că ești obraznic... eu prea grasă! ! ? — Altmintrelea, — continuă Aureanu, — ai dreptate să nu umbli cu velocipedul și dacă ți-ar veni vre­o­dată o ast­fel de idee cu unul nu ți-aș da voie să știi că mori de supărare ! — Tu ? strigă d-na Aureanu înfuriată. Tu, să nu-mi dai voie ? — Da, eu! — Știi că ești obraznic?.. Asta-i prea mult’îndrăznești tu să mă oprești pe mine, care ți-am adus... — 60.000 de fr. zestre... știu asta... Dar să știi că am să te o... prese!! — O să vedem, zise d-na Aureanu roșie de furie.* * ¥ Chiar în ziua aceea d-na Aureanu, care nu suferea nici o contrazicere, și-a cumpărat un velociped. Și cu toate speranțele criminale ale bărbatului ei, dînsa n’a fost călcată nici de tramwaie, nici de trăsuri și nu va fi călcată nici odată, din cauză că nu se folosește de velociped, fiind-că șeaua acestuia e prea mică pentru corpul d-sale. Totuși d-na Aureanu s’a despăgubit de in­­covenientul acesta căci și-a cumpărat un cos­tum de velocipedislă și poartă costumul a­­cesta ostentativ de dimineață până seara, de 3 luni de zile, numai ca să-șî năcăjască bărbatul. Dar bărbatul nu se necăjește de loc. Din contră, el își freacă mâinile de mulțumire. Dînsul se gândește la socotelile de mai na­­inte ale croitoresei, la chilipirul care costa 800 de fr. și rîzând în barbă își zice : — Un costum întreg de velocipedislă pentru 60 de fr!... Ah, totuș velocipedul e o invenție splendidă ! Sora Burma Calatoria, — Prin fir telegrafic — Copenhaga, 28 August Majest. Lor rusești au sosit la ora 12 cu corabia «Étoile polaire». Au fost primite de perechea regală, de prințul și principesa moștenitori, precum și de prințesa de Gal­­les. Străzile sunt decorate într-un mod splendid. Majeste Lor rusești au fost salutate la castelul Bernadorff de către împărăteasa văduvă. Pe tot timpul vizitei Majestăților Lor rusești, nu se va face nici o serbare. K 23 " — Iți recomand pe d. X., un om care se învârtește în cercuri înalte...­­? — Da, domnul­e aeronaut, întâmplarea tragică din Beriad (Boul nenorociri pentru o găină) In curtea d-lui Dumbravă, comerciant în Bârlad, s’a întâmplat de­ună­ zi o teribilă nenorocire. In acea curte se află o fântână adâncă. In ziua acea, o găină umblând de colo până colo pe ghizduri, își pierde echilibrul și cade în fundul fântânei. Un lucrător din curte, văzând pățania găinei și fiindu-imilă de ea, se hotărăște să-i salveze viața. El chiemă un băiețaș, îl pune în ciutură și-i dă drumul înăuntru. Băiatul se împotrivise la început dar o­­mul i-a spus că n’o să i se întâmple nimic și că numai de­cât va fi scos afară. Pe la mijlocul fântânei, băiatul ameți și căzu. Din fericire un picior i se atârnase de ciutură și el stătea spânzurat în aer. Lucrătorul uită acum de găină și se gândi să scape cât mai în grabă viața copilului. El dore să se scoboare, dar alunecând căzu în fundul fântânei, lovindu-se rău de pereții ei de piatră. Lumea prinse de veste despre această nenorocire. Cu ajutorul unei scări, câți­va inși se scoborîră in fântâna. Băiatul a fost scos mai mult mort decât viu. El a fost transportat într’o stare dis­perată la spital. Sărmanul lucrător a fost scos mort. ILUSTRAȚIA NOASTRĂ Se știe că asasinii lui Hagi Nicola din Galați au fost prinși de poliție și aduși în Galați. Ei au fost fotografiați imediat în curtea parchetului de Cuvurlui. Principalul autor al crimei e, după­ cum am spus, Gheorghe Gheorghiu (portretul din stânga), de fel din Galați. El a fost multă vreme în serviciul lui Hagi Nicola, în timpul serviciului d-na Hagi Ni­cola ,i-a dăruit un stilet cu care Gheorghe a ucis pe stăpânul său. Eșit din serviciul lui Hagi Nicola, Gheor­ghe­ venea din când în când să vază pe d-na Hagi Nicola, căreia îi aducea romane de citit. Acum în urmă Gheorghe intrase în ser­viciul d-lui Marchesini. In ajunul crimei, servitorul a vestit pe stăpânul său că poate să nu vină a doua­ zi dimineață sau după amiază. Asasinul nu are de­cât 19 ani. Complicele lui e Petre Mardare. Crimina­lul acesta e de loc din Huși. El aparține unei familii foarte cunoscute în localitate, are un frate fost căpitan de marină, fost atașat la diviziunea flotilei în ministerul de răsboiu, și condamnat în a­­celaș timp cu generalul Maican în afacerea comandei încrucișătoarelor. Petre Mardare pretinde că e minor, par­chetul însă, după cercetările făcute, ar fi constatat că asasinul are 21 de ani. Ori­cum, s’au cerut din Huși actele lui de naștere. Petre Mardare a fost în serviciul d-lui Frigator, comerciant din Galați, de unde a plecat în urma condamnare­ pentru furt ce suferise. Instrucțiunea afacerea e ca și terminată; asasinii au mărturisit crima și nu rămâne de­cât să se dea ordonanța de urmărire în contra lor, ordonanță care va fi trimisă a­­poi la Camera de punere sub acuzare. Asasinii nu au angajat nici un apărător ; li se va da însă unul din oficiu. Afacerea lor va veni în a doua sesiune a curtei cu jurați de Covurlui. [ 2 — Programul Militar al primirei M. S. împăratului Frantz Joseph­ In ziua de 15 Septembrie In ziua de 15 Septembrie întreaga divizie I-a din corpul I de armată va fi așezată în linie de bătae, la frontieră, în apropiere de Vârciorova, în așa mod ca să poată fi vă­zută de împăratul Austriei din tren. La intrarea în gara Vârciorova, o compa­nie cu muzică și drapel va face onorurile militare. O baterie va da 101 tunuri în mo­mentul intrarea trenului în gară. La oprirea trenului în gara Vârciorova, d. general comandant al corpului I de ar­mată, având în stânga sa pe comandantul statului major al corpului I, va prezintă M. S. Împăratului Frantz Joseph situația și ra­portul trupelor corpului I de armată, apoi se vor urca în trenul imperial. In tot timpul muzica va cânta imnul a­­ustriac. După plecarea din gară, trenul va merge cu o foarte mică viteză, așa ca împăratul să poată observa mai bine trupele din di­vizia I, așezate de-a lungul drumului ferat în linie de bătae. D. general va da expli­­cațiunile cerute. La Severin o companie cu muzică și dra­pel va face onorurile cuvenite. 101 tunuri vor anunța sosirea în gară a trenului Im­perial. Primirea împăratului de către M. S. Regele _ M. S. Regele României, după ce va a­­sista la serbarea inaugurarea porților de fier, se va reîntoarce la Craiova unde va aștepta sosirea împăratului Austriei. Trenul Imperial va sosi în gara Craiova în ziua de 16. Se vor afla la gară M. S. Regele și stat majorul seu, casele civile și militare, M. S. Regina cu damele de onoare și AA. L­ RR. Principele și Principesa României cu casele lor. De asemenea toți doi miniștri cu doamnele, și ofițerii cari nu vor fi sub arme. După ce o companie de div. Il-a cu mu­zica și drapelul va face onorurile militare, trenul imperial în care va lua loc MM. II. regele și Regina, AA. LI. RR. Principele și Principesa României și doi miniștri, va merge încet așa ca M. S. împăratul Aus­triei să poată trece în revistă trupele din div. Il-a și elevii școalei militare din Cra­iova cari vor fi așezate cu spatele spre Rîmnic. La gările Slatina și Pitești, unde trenul se va opri, onorurile militare vor fi date de gărzi de onoare din div. 11. In București La gara de Nord o companie cu drapel și muzică, din divizia III-a, va face onoru­rile militare. D. comandant al corpului II de armată va prezintă raportul și situația trupelor. De la gară la Cotroceni, trăsurile Auguș­tilor Suverani vor fi escortate de întreg di­vizionul de geandarmi călări. Pe tot parcursul stradelor se vor afla pe ambele trotuare trupe de infanterie, iar pe piețe și locuri libere, escadroane de cava­lerie și baterii de artilerie. Defilarea Defilarea corpului II de armată se va face în ziua de 17, orele 9 dimineața, pe pla­toul de la Cotroceni. Ambii Suverani vor încăleca de la pala­tul Cotroceni și vor merge până la locul de defilare, situat la spatele cazărmei geniului, printr’o alee de arcuri de triumf. Terenul despre Nord și Est al platoului va fi închis cu stâlpi decorativi legați cu frânghii. Programul de ordinea defilărei nu s’a în­tocmit încă. Se va atașa corpului II de armată o bri­gadă de roșiori compusă din reg. 1, 3 și 4. Infanteria va avea batalioanele compuse din câte 500 oameni. Cavaleria în escadroane de câte 120 de călăreți. Artileria având regimentele de 6 baterii compuse din 6 tunuri, 1 furgon și 3 che­­soane. După terminarea defilărei, la orele 12, se va da un prânz de gală la Cotroceni, iar la orele 2 trenul imperial va conduce pe înaltul oaspete la fortul Kitila, unde se vor executa trageri de răsboiu cu piesele for­tului. Linia ferată de la gara Kitila până la for­turi va fi decorată cu arcuri de triumf. La debarcare se va construi un frumos pavilion. Garda de onoare va fi compusă din com­pania de asediu. Plecarea la Sinaia La orele 5 seara Împăratul Austriei va părăsi Bucureștii. Trenul Imperial nu va intra în gara Plo­ești, ci va trece pe la racordarea liniei Bu­­curești-Ploești-Sinaia. In acel loc, trupele diviziei a V-a din corpul III de armată vor fi așezate în linie de bătie așa ca să poată fi observate de M. S. împăratul din tren. La Sinaia, batalionul de vânători va face onorurile cuvenite. După ce M. S. împăratul va vizita Cas­telul Peleș, va pleca chiar în acea noapte prin Predeal. Italienii in Africa — Prin fir telegrafic — Roma, 28 August. In privința știrea unei deplasări de trupe de către Menelik, «Esercito» spune că a­­ceastă deplasare are de scop o aprovizionare de hrană. Dar aceasta nu exclude o miș­care înainte, la care ar putea să se opună italienii. Roma, 28 August. «Agenția Stefani» declară ca lipsită de temei și știrea care anunță că niște batalioane de război nu sunt gata să plece în Africa. Cum s’a hotărât nu de mult, generalul Bal­­disera va pleca să reia guvernul Eritreei. UN SFAT PE ZI Oue moi.— Ouă de tot moi, foarte greu se pot fierbe. In cele mai multe cazuri nu­mai gălbenușul e moale iar albușul e tare. Pentru stomacurile celor bolnavi, albușul tare e stricăcios, căci nu se digeră, sau se digeră greu. Iată un metod ușor de a face ouă moi de tot. Se încălzește un vas de pământ, se pun ouăle în vas și se toarnă peste ele apă fier­binte până ce apa trece cu S—4 degete dea­supra oului. Vasul se astupă bine și oul (sau ouăle) se țin așa un sfert de ceas. Ast­fel și albușul e moale. In chipul acesta ocule se pot ține multă vreme calde fără să se întărească. Evenimentele din Tema Constantinopol, 28 August. Intr’o depeșă oficială a marelui vizir că­tre valis, se spune că, în caz dacă tulbură­­rile din Constantinopol s’ar întinde la pro­vincii, toți funcționarii civili și militari vor fi ținuți să procedeze la represiunea lor, sub propria lor răspundere. Ori­cărui parti­cular îi e oprit să se amestece în actele mi­nisterului. Se vor afișa proclamațiuni pentru a îm­­pedica neorînduelile ; proclamațiunile vor fi redactate în toate limbile vorbite în imperiu. — Prin fir telegrafic — Paris, 28 August. D. Hanotaux a pus la dispoziția ambasa­dei franceze la Gostantinopole suma de 10.000 de lei, cu care să vină în ajutorul armenilor. Atena, 29 August. Escadra engleză a părăsit baia Falera. Guvernatorul Cretei va face în curând un turneu în toată insula. Atena, 29 August. Știrile din Creta sunt din ce în ce mai asigurătoare; între deputați nu sunt neînțe­legeri. Puterile și Turcia sunt de părere să mențină pe guvernatorul general de a­­cum, Constantinopol, 29 August. După o comunicare a Porții, într’o bise­rică armeană s-a găsit un atelier unde se fabrică bombe. Au fost decretate mandate de arestare împotriva membrilor comitetului revolu­ționar. Se alcătuesc acum trei companii de po­lițiști călări destinate pentru Constantinopol. O CUGETARE PE ZI In­deobște, aceia strigă că patria nu poate peri, cari nu contribue cu nimic pentru a o face să trăiască. LUCRURI DIN TOATA LUMEA O mie de lei și opt zile de închisoare pentru... 25 de lei.— Curtea de poliție din Manchester a dat o pedeapsă foarte in­teresantă din punctul de vedere al protec­­țiunei animalelor. Un oare­care William Bagshaw, locuitor în acel oraș, a făcut prinsoare cu prietenul său Coombes, că va face cu calul său, fără să descalece, o cursă de o sută două­zeci de k­ilometri. Acest «tur de forță» trebuia făcut pentru caraghioasa sumă de... 25 de franci. Bagshaw și-a câștigat în fond prinsoarea. Drumul a fost străbătut în timpul și cu conficțiunile stabilite. In tot cursul drumului, calul nu s’a odih­nit de­cât 2 ceasuri și călărețul nu s’a dat jos de pe spatele lui nici în timpul acestui repaus. Dar cum a ajuns la locul destinat, nefe­ricitul dobitoc a căzut jos și după câte­va minute și-a dat sufletul. Ast­fel «isbânditorul» călăreț și-a perdut calul care valora mai bine de 700 lei. Paguba asta nu a fost însă de ajuns, căci călărețul a fost dat judecăței pentru că a cauzat moartea calului său, supunându-l la o muncă mai mare de­cât puterile lui. Curtea l-a condamnat în unanimitate la opt zile de închisoare și 300 de fl­­amendă. Iată un succes care l-a costat scump : Societățile pentru protecțiunea animalelor au dat banchete în onoarea acestui câștig pen­tru cauza operei întreprinsă de ei și au votat diferite adrese de mulțumire curtei de po­liție din Manchester . Societățile de protecțiune sunt foarte sigure că asta va servi de lecție multor ne­săbuiți cari fac diferite prinsori pe spinarea animalelor și care la urmă își însușesc meritele cari la drept cuvînt nu li se cu­vin. Oare dacă cine­va câștigă cel mai mare premiu la o cursă de cai, al lui e meritul, sau al calului? Crima din Bușteni Se scrie din Bușteni, jud. Prahova, că Luni seara s’a întâmplat în această locali­tate o crimă în următoarele condițiuni: Un locuitor din Bușteni, pădurar la mo­șia d-lui D. Cezianu, venind să’și petreacă, zise unui țigan să’i cânte. Acesta pentru anumite motive, nu ascultă cererea româ­nului și plecă. îndârjit, românul alergă după țigan să’l bată, dar Cum faraonul își mai atașase pe drum alți trei conaționali, lupta dintre ro­mânul cu chef și țigani, a făcut pe cel d’întâi să simtă că și țiganul e tare când e ajutat de alte brațe; înfuriat de bătaia pe care o mâncase, ro­mânul scoase un cuțit și lovi cu el în ți­ganul care nu voia să-i cânte, rănindu-l grav în dreptul intenstinelor. Intr-o stare gravă, nenorocitul țigan a fost transportat la spitalul din Câmpina. Criminal prins în Capitală Poliția a arestat pe un sătean anume Ni­­culae Petre, din comuna Tărtășești, ju­dețul Ilfov, care zilele trecute a împuș­cat pe un băiat, fiul lui Sterie Georgescu, și cu care era în ceartă. Duminecă , Niculae fugise după comiterea crimei și venise în București unde se ascunsese sub­ alt nume._________________ ȘTIRI PRIN POSTT Anglia.— Corespondentul ziarului «Standard» la Viena, anunță că contele Kapnist, ambasador­ al Rusiei la Viena, se va duce la Paris în tim­pul șederei Țarului în Franța. Ziarul englez conchide că­­ contele Kapnist va urma prințului Lobanoff. Austro-Ungaria.­ In Kusztely (Banat) a fost prinsă o bandă de falsificatori de bani șerbești compusă din 6 inși. Tot acolo a mai fost ares­tată o bandă, care de 5 ani de zile a să­verș­it mai multe omoruri și jafuri. Șeful bandei, ju­decătorul Petruț Siva, a dispărut. ’­n Franța. — De vre­o patru zile Consiliul de miniștri se adună în fie­care seară și discută chestiuni asupra călătoriei Țarului și Țarinei. Germania.­ In cercurile politice din Berlin se asigură că, contrar celor spuse de ziarele vi­­eneze, întâlnirea țarului cu Wilhelm II la Bres­lau, are nu numai o deosebită însemnătate politică, dar că ea dovedește o apropiere între Germania și Rusia. Se mai scrie din Berlin că țarul și-a exprimat mulțumirea sa, pentru desleg­area paș­nică a chestiunei cretane. Italia.— Se pun mari silințe pentru ca să coincidă căsătoria prințului de­ Neapole cu o dată în care Țarul ar putea veni în Italia. Generalul Langa a fost însărcinat să întrebe pe Țar în această privință. Rusia.­ Au fost date severe instrucțiuni au­torităților maritime din Odessa pentru ca să fie împiedicată debarcarea armenilor cari ar în­cerca să se refugieze la Odessa. Intr’adever va­porul olandez Haarlem, care avea pe bord 103 armeni refugiați din Constantinopol, a fost con­­strîns să-și urmeze calea pentru o destinație necunoscută, fiindu-i interzisă debarcarea. Instrucțiuni identice au fost date în toate por­turile rusești. Spania.—Consiliul de miniștri a hotărît crea­rea unei legi aspre împotriva­ anarh­iștilor. Tot o­dată s’a hotărît înființarea unei poliții speciale pentru anarh­iști. Turcia. C­hial multe familii armene, fugite din Constantinopole, au fost atacate de turci la Scutari. 25 de armeni au fost omorîți. Armenii din Scutari au fugit în alte localități. UN PROVERB POTzI Gardul cu proptele nu cade ușor. _________________________(românesc) Scandalul de la otelul Bristol Un scandal s’a întâmplat erî la otel Bri­stol, în următoarele împrejurări: In camera No. 76 a otelului locuește un­doron Gr. Bănulescu, major în retragere. D-sa a trimis erî și a chemat pe un anu­me Gross, comisionar, pentru niște afaceri particulare. Acesta a mers însoțit de un prie­ten al săii Simon Fișman, din str. sf. Spiri­don. 43. Gross s’a suit la d. Bănulescu, iar Fișman, aștepta jos, în gangul otelului. Se ved­e că știam ca e o afacere încurcată la mijloc. De­odată apare d. Gh. Bobeică, fiul ră­posatului Costică Bobeică, chiamă un co­misionar de stradă, și-i dă o scrisoare, spu­­nându-i să o ducă la otel Union, unde va găsi pe d. Gherghel căruia să-i spue să vre1 imediat. Fișman înțeles că tovarășul seu este în pericol și s-a dus la contabilul otelului, ru­­gându-i să se ducă să vază ce­ i cu Gross. Contabilul s’a întors spunând că ușa ca­merei 76 este închisă și nu a putut să in­tre. Atunci Fișman a chemat un sergent de stradă care s’a dus sus, a luat pe Gross și i-a făcut vînt pe o ușă din dos. In timpul acesta sosise și d. Gherghel, care, după ce s’a suit un moment sus, s’a coborît înapoi pe scările otelului împreună cu d. Bobeică și, dând peste Fișman, în­cepu să ’i tragă palme și pumni, împin­­­gându-l în cafeneaua otelului. Sosind agenții poliției, despărțiră pe be­­­ligeranți și arestară pe d-ni. Bobeică șii Gherghel. Eipsa de la Piroteh­niie O teribilă explozie s’a întâmplat alaltă-erij pe la orele 2 p. m. la pirotehhnia armatei,1 de la Cotroceni. Explozia s’a petrecut în atelierul unde se încarcă focoasele pentru artilerie. Două lucrători, anume Ion Niculescu și Ștefan Dumitrescu, umblând la dulapul a­­șezat în acel atelier și în care se găseau 800 gr. de material explosibil și capsule fulmi­nante, acestea explodară, producând o de­tunătură îngrozitoare. D’odată fumul întunecă atelierul și panica cuprinse pe lucrători, cari, îngroziți, fugeau­­cari încotro apucați. Țipete oribile umpleau aerul și o învăl­mășeală fără seamăn domnea pretutindeni.­ Imediat ce explozia se produse, ofițerul­ 2 morți și 20 răniți 98 Martirii Căsătoriei Roman de Emile Eichtebourg PARTEA 11-a ’Virginia și martiră XI A doua­ zi de nuntă Nu se gândea doar la nenorocirea sa, ci la a Angelei. Plângea pentru fericirea ei, pentru viața ei poate în veci perd­ută. Era coprins de o durere groaznică. — Ad­­­esclamă dânsul lovindu’și peptul cu pumnul, ce-am făcut eu oare ca să me­rit așa pedeapsă? Sunt eu oare așa vinovat pentru că mi s’a înrădăcinat în inimă un sentiment care e permis ori­cărui om și prin urmare și mie? Și dânsa, sărmana co­pilă, de ce este ea victimă ? O! fatalitatea! fatalitatea!... Așa­dar e adevărat, nu e o supersti­ție a orientalilor, că e o fatalitate tot așa după cum e un destin ? Fatalitatea!... ea ne învălue, ne strânge, ne apasă, ne strangulează sau ne înăbușă. Și se ascunde mișelește și se târăște până în ziua când se aruncă asupră-ne și ne o­­moară. Tot așa e cu destinul pe care nimeni nu l cunoaște, pe care nimeni nu poate să-l pre­vadă, să-l ghicească, pentru că stă mereu în umbra tainei. Destinul! Cine,oai’e poate spune care o să fie al Angelei, care o să fie al meu ? O ! de mine prea puțin îmi pasă ! Iasă dânsa, D-zeule! dânsa! Suferințe și plânsete, țipete de durere și scâncete ! Rochia albă de mireasă aruncată în foc și înlocuită prin haină de doliu. Nici o bucurie mai mult și numai tristeți fără sfârșit. Și, frângendu-șî mâinile, adaogă cu un rîs nervos : — iată, iată fericirea ce visasem pentru ea ! In momentul acesta, când inima îi era zdrobită și sufletul desperat, o mulțime de gânduri îi trecură prin cap ca o furtună, gânduri ce se isbiau unele de altele, for­mând ca un vârtej, gânduri spăimântătoare. Intre ele fu unul mai grozav ca toate : gân­dul sinucidere! ! De­oare­ce divorțul nu era cu putință, nu rămânea sinuciderea singurul mijloc ca nevasta sa să fie din nou liberă ? Din fericire, respinse repede această idee ca nevrednică de dînsul. A’șî da cine­va singur moartea, era un lucru cu totul opus principiilor sale. Se arătase în­tot­deauna un dușman înfocat al sinuciderei, pe care o declarase de mișelie în ori­ce caz, o mi­­șelie pe care un om de inimă nu trebuie s’o comită. Și pe urmă, el voia să fie în viitor păzi­torul ne­adormit al onoarei nevestei sale; apoi atunci, dacă și-ar fi sburat creerii cu un glonte, ce n’ar fî zis lumea de nevasta sa? Cu încetul, i se mai potoli tulburarea su­fletească, începu să i se facă liniște în ini­mă. Simți un fel de ușurare la durerea d’întăiți care fusese groaznică. Acum își puse ideile într’o rânduială oare­care și cu­getă mai sănătos. Totuși, nu putea să vadă lucrurile alt­fel de cum erau, de cum hotărîse ca ele să fie. Situațiunea rămânea tot spăimântătoare. Trebuia să sufere. Zisese că pentru sine suferința nu era nimic, cel puțin așa cre­dea. Insă să știe că ea suferă, și s’o vadă suferind ■!... Ideea asta ’1 îngheța de spaimă, îl îne­­bunea! Și pe urmă era la mijloc cel­ l’alt. Când avea s’o sărute pe frunte și ea să’î zică­ bunul meu amic, atunci densul tre­buia să știe că gândul ei e departe, în cău­tarea celui­ l’alt și nu trebuia nici s’o pri­vească atunci, de frică să nu’î citească în ochi suferințele sufletești. Și atunci în­tot­­dea­una, dînsul trebuia să ’și zică : «Ce mult îl iubește! Și-a dat lui inima, dra­gostea de fată mare, iar eu soțul, nu am și nu pot să am de­cât dragostea fiicei pen­tru tatăl ei; asta e tot ce poate să’mî dea. D. de Bloville se gândi acum că trebuiau să fie foarte numeroase în lume dramele tainice, necunoscute ale căsătoriei. Și ’și zicea că prea adese­ori căsătoria era un lanț greu de purtat, că într’o căsătorie nepotri­vită, trebuia să fie cel puțin un martir, fe­­meea sau bărbatul, dacă nu cum­va amândoi. Și ca și cum ar fi voit să găsească o mângâiere pentru nenorocirea Angelei și a sa, își reprezenta pe toți martirii căsăto­riei. Se spăimântă închipuindu-și numărul lor. In adâncul inimei tuturor acestor fe­mei și tuturor acestor oameni, erau ascun­se dureri crude. Cutare femee era cu dreptate roasă de viermele geloziei. Cutare bărbat nu avea de­cât dispreț și desgust pentru nevasta sa adulteră, mama copiilor săi. Insă nu putem să înșirăm aci toate plă­gile familiei și toate josniciile omenești ce veneau acum în gândul d-lui de­­ Bloville ; el făcea acum descoperiri­­ spăimântătoare, ridicând perdeaua care ascundea adevărul, scormonind conștiințele oamenilor și feme­ilor, chiar ale unora din cunoștințele sale, care sub masca veseliei și a zîmbetelor,­­ as­­cundeau chinuri îngrozitoare. Dar chiar Cristiana, nevasta ticălosului acela de Mercelier, nu era dînsa o victimă, o martiră a căsătoriei ? El însuși și Angela n’aveau să fie doi alți martiri ai căsătoriei? Pendulul bătu patru ore din noapte. După ce’șî frecă cu mâna frun­tea și ochii, d. de Bloville se rădică și se apropie de ușa nevestei sale. N’o deschise ci numai își lipi urechea de ea și ascultă câte­va mo­mente. Nu auzi nimic. Se depărtă de lângă­ ușă zicând : — De­sigur că s’a culcat și asta e bine. De-ar putea să doarmă, sărmana copilă­­ști să găsească în nevinovăția și curățenia ei sufletească un somn dulce și liniștit. Se așeză iar în fotoliu și din nou delei curs gândirilor sale dureroase. Stătu mult­­ast­fel nemișcat, gârbovit, ca zăpăcit. Auzi bătând ș­apte ore , se făcuse ziuă. Cu toate astea, sdrobit cum era de oboseală, capul i se resturnă pe spatele fotoliului și ast­fel adormi. Nu-i fu somnul de odihnă, ci un șir de vedenii, de visuri rele. Angela, după plecarea bărbatului său, căzuse din nou pe canapea și plânsese mult încă. Apoi, gândindu-se în momentul acesta mai puțin la Petre Malouet decât la d. de Bloville, pentru care i se părea că n’o să aibă nici o dată destulă admirațiune, se desbră­­case încet și se pusese în pat. (Va urma)

Next