Universul, iulie 1897 (Anul 15, nr. 150-176)

1897-07-01 / nr. 150

Tranversul No. 150- lari asupra chestiunei orientale, în privința căreia guvernul lui Disraeli (care de că­te­va zile a fost ridicat la rangul de lord Bea­­consticld) a stat mult la îndoială. Insă­și opiniunea publică engleză și-a schimbat simpatiile. De unde mai înainte ținea cu neatârnarea imperiului Osmanic, acum, după cruzimile comise de bașibuzuci în Bulgaria, publicate de ziare și declarate în Cameră chiar de guvern, care a spus că 60 de sate au fost prefăcute în cenușă și 12.000 de creștini au fost uciși, agitațiunea contra acestor barbarii găsește în toată Anglia un teren rodnic. 6 August.—Prințul Carol se hotărăște să nu mai ridice castelul în dimensiunile pro­iectate, la început, din cauza sumelor mari cheltuite numai cu temeliile. Dânsul invită pe profesorul Doderer, conducătorul lucră­rilor, d’a ’I prezintă un plan simplificat. 6 August.­Spre marea părere de zeű a perechei princiare, principesa-mamă de Wied pleacă îndărăt în țara sa. Prințul și prințesa o petrec în trăsură până la grani­ță, la Predeal și se întorc apoi călări la re­ședința lor de vară din monastire. Muntenegrenii, sub conducerea voivodu­lui Petrovici, au bătut la 2 August pe Mah­­m­ud pașa. Acesta va fi dat în judecata u­­nui consiliu de războiu. Dînsul e creștin din naștere, se numia Freund și a fost o­­fițer austriac. 10 August. — Prințul Carol primește de la tatăl seu următoarea scrisoare datată din Krauchen­wies : ... Ți se va părea de­sigur lucru vrese că ne gândim mult mai mult la afacerile României de­cât la acelea ale țărilor vecine ei, căci reacțiunea războiului serbo-turc se va arăta și la voi — fie în favoarea sau de­favoarea­­ erei, — totuși chestiunile interne, cari sunt acum acolo la ordinea zilei, ne ab­sorb toate meditațiunile și sentimentele. Din nenorocire, ne lipsește cu totul măsura pentru o judecată obiectivă a faptelor. «Pe când unii se îngrijesc de gradul de fierbințeala la care au ajuns Senatul și Ca­mera, ei fac parte dintre acei puțini cari ved chiar în pasiunea excesivă și amețeala de putere a deputaților, o întoarcere apro­piată la cumințenie. «Acum se produce impresia, cel puțin după informațiunile ziarelor, că liberalii ar fi speriați de propriile lor fapte, în­tocmai cum și Anglia se speriase de poli­tica sa de la început și care o lăsa izolată în chestia orientală. «E cu totul imposibil să iasă cine­va din confuziunea știrilor contradictorii ce sosesc de la teatrul sârbesc al resboiului și mai iu seamă să-șî facă o părere fermă. (Va urma.) D­ili ,-Vâlcea (Corespondență part. a ziarului UNIVERSUL) R.-Vâlcea, 27 iunie. O amenințare de dezastru Din cauza multelor ploi căzute pe terito­riul comunei Kheia, situată între dealuri înalte și în apropiere c­in­ munți, din susul acelei comune, la o distanță de 2 kilometri spre munte, s’au împreunat două dealuri, ce s'au prăbușit și printre cari trecea rîul Kei, și din care cauză aceste dealuri, prin alipirea lor, au format o stavilă înaltă care a închis cursul rîului, iar din stavilă, sus pe munte, rămâind o regiune goală, a­­dâncă, s’a umplut cu apa rîului oprit, care n’avea pe unde mai curge. E deci un colos de apă care îngrijește și înspăimântă foarte mult pe locuitori, căci rupându-se și pornind toată acea apă, care aducea și o sumedenie de bușteni pe ea, ar fi o mare nenorocire, ar nimici toate sa­tele de pe linia curgerea ei, și ar distruge și orașul R.­Vâlcea, fiind expus la același pericol, căci rîul Kei, sa­ comuna Sărăcinești, se împreună cu rîul Olăneștilor care trece prin Râmnic, revarsându-se în Ol,­­în apro­piere de oraș. Prefectul județului, d. Al. Grăsnaru, fiind înștiințat despre acest caz ce amenință cu nenorocirea o mulțime de oameni, s’a dus la fața locului însoțit de doui ingineri și alte multe persoane cu cari să observe ce ar putea fi făcut pentru înlăturarea răului. S’a dispus de îndată a se strînge oameni din mai multe sate și a se trimite și com­panii de soldați cari să lucreze spre a da drumul apei cu încetul. Cu toată capacitatea însă a mai multor funcționari ai corpului teh­nic și cu toate brațele de muncă ce s’au trimis la locul indicat, nu se poate lucra nimic spre a­­ da drumul. 32 E mare temere că, la cea dintîi ploaie to­rențială ce va cădea la Keia, nenorocirea e gata. Multă lume curioasă însă din Rîmnic și de prin împrejurimi se duce la Keia ca să vază acel colos de apă. De la Rîmnic până la Keia este o dis­tanță de 20 de kilometri. O drama ia valurile Oltului Luis Samuil, un copil de 12 ani, al d-lui Solomon Samuil, din Rîmnic, mergând îm­preună cu mai mulți copii pentru a se scălda în Olt, înainta prea mult la apă mare și ne­­știind să înoate, curentul apei l’a tras și l’a înecat. Nenorocirea s’a întâmplat tocmai du­pă ce eșiseră din apă și se îmbrăcaseră toți cei cu cari Luis s’a scăldat, rămânând nu­mai el cel din urmă. Cei cari s’au scăldat, cu toții erau peste 20 de inși, cu copii și cu alți oameni ma­turi, și îndată ce văzură nenorocirea, s’au desbrăcat și au sărit cu toții în valurile Ol­tului, înotând, spre a­­ scăpa. Toate aceste ajutoare însă au fost în za­dar, căci înotătorii, până când să se des­­brace, era deja târziu­, și Luis a pierit fără să se mai vază. In timpul când nefericitul Luis se căuta prin apa Oltului, sosesc din oraș și părinții lui, țipând din puteri, și de disperare se aruncară amândoui în valuri după scumpul lor fiu; dacă nu sărea lumea pentru a ’i scăpa, se înecau și dânșii. După 4 ore de căutare, cadavrul lui Luis a fost găsit la vale de podul de fier, pe malul Oltului, aruncat de apă; se adunase multă lume curioasă pe mal, în fața cada­vrului nefericitului copilaș. Gandrov. U IM­PROVERB PE ZI Spune-mi cu cin­te unești, Ca să-ți spun eu cu cine ești. (Românesc.) — 2 — Reorganizarea armatei Starea de activitate ce se desvoltă de la un timp încoace în bi­rourile ministerului de războiu, a ajuns aproape a deveni o stare febrilă. Aceasta se datorește hotărîrei luate de d. general Berendeiü de a prezintă M. S. Regelui și consiliului de miniștri, înainte de împrăștierea colegilor săi în vilegiaturi, toate proiectele de legi cu care va veni în viitoarea sesiune parlamentară înaintea Cor­purilor legiuitoare. Unele di­n ele ating chestiunea de organi­zare, iar altele de modificări de legi defec­tuoase prin ultimele schimbări greșite și de­venite desavantagioase intereselor armatei. Infanteria Unul din cele mai importante proiecte este acela al reorganizarei în parte a acestei ar­me, prin care se va aduce un spor în efec­tivele ei, și o economie la capitolul solde­lor ofițerilor acestei arme. Num­ărul regimentelor armatei active va rămâne aceleași cu aceeași organizație de 3 batalioane de fie­care și în aceleași condi­­țiuni de comandament. Rezerviștii acestor regimente vor fi însă ast­fel repartizați pe companii și contigente, în­cât la ori­ce mo­ment fie­care companie să poată compta pe 250 luptători, plus un număr oare­care, ce va rămăne disponibil pentru eventualități. D. general Berendeiü, găsind cu totul de­fectuoasă organizarea milițiilor pe batalioane, formând corp în parte, conform legei pre­decesorului său, dă prin proiectul său o altă organizare acestui element al armatei. Cele 33 batalioane de miliții organizate de d. general Budișteanu, vor fi transformate în 11 regimente. Prin această nouă organi­zație se face o mare economie la soldele ofițerilor. D. general Berendeiu dă comanda fie­cărui regiment unui locotenent-colonel, având un maior ca ajutor și comandant al unui batalion, ceea ce face­ în total 22 ofi­țeri superiori, în loc de 33 după legea d-lui general Budișteanu. Comandanții de companie se vor lua, în timp de concentrări și manevre, dintre lo­cotenenții vechi din armata activă, fiind în­locuiți la corpurile lor prin camarazi din rezervă. Cadrele, grade inferioare, câte­ patru de companie, vor face servicii în permanență la corpurile active, trecând la regimentele de miliții în anumite timpuri. Cavaleria Existența unei cavalerii independente este recunoscută în toate armatele; dar pentru ca ea să aibă o acțiune eficace trebue să aibă cât se poate mai multă mobilitate și repe­ziciune. Aceste condițiuni sunt cerute prin faptul că rolul acestei cavalerii,­­ în primul loc, este de a protege mobilizarea armatei, și prin urmare trebuind a se pune în miș­care imediat ce se va da ordinul de mo­bilizare, ea nu are timpul necesar de a-șî aștepta rezerviștii, de a’î echipa, etc. Aceste considerațiunî pe care de general le expune cu multă măestrie în expunerea sa de motive, l’a făcut a cere imperios spo­rirea efectivelor escadroanelor celor 6 re­gimente de roșiori care vor forma, în caz de rezbel, cavaleria independentă a arma­tei noastre, plus un al 5-lea escadron de regimente, care va fi escadronul de deposit. Dat fiind­ că acest spor, care necesită cumpărarea a 1.200 cai și echiparea a 864 oameni, ar cere o cheltuială budgetară e­­normă, d. general Berendeiü, luând și avi­­sul comitetului consultativ al cavaleriei, a găsit un mijloc foarte practic pentru a-și a­­tinge scopul. Pe viitor remonta cavaleriei nu se va mai face în Austro-Ungaria, unde caii se plătesc între 500 și 550 lei unul. Ca și în trecut comisiunea de remontă a cavaleriei va merge în Rusia, unde pentru prețul de 400 lei, se poate avea un excelent cal de că­lărie pentru trupă, ale cărei calități este­tice sunt înlocuite prin acele ale solidi­­tăței și iuțelei. Uniformele vor fi mult simplificate, har­­nașamentul redus la cea mai simplă expre­­siune pentru a deveni și mai ușor și mai puțin costisitor, marele echipament cu de­săvârșire schimbat. Cu aceste reduceri, mai bine de jumăta­tea sumei necesare pentru cumpărarea cai­lor și echiparea oamenilor va fi acoperită. Artileria Numărul regimentelor române același, nu­mărul bateriilor însă, din fie­care regiment, vor fi reduse de la 8 la 6, afară de la cele 4 regimente de corp de armată. Cu tunurile de câmp de calibru mic și cu tir repede, cu materialul ce va rămâne dis­ponibil de la aceste baterii, se va forma artileria călăreață a diviziei de cavalerie in­dependente. Caii servanților acestor baterii, vor fi de aceeași calitate ca și caii trupei de cavale­rie, pentru a putea urma cu înlesnire aceas­tă armă în marile și repezile sale evoluțiuni. Se vor mai înființa încă două regimente de artilerie de cetate, pentru garnizoanele din forturile cetăței București și a regiunei întărite Focșani-Nămăloasa-Galați, ocupate astă­zi într-un mod foarte incomplect de trupe de geniu. Cele două regimente de geniu vor fi tran­sformate în 6 batalioane, făcând fie­care corp în parte și distinația sa specială: batalioane­le 1, 2 și 3 de săpători mineri vor avea re­ședințele lor la Craiova, București și Galați; batalioanele 4 de căi ferate, 5 de pontonie­­ri și 6 de telegrafiști vor avea reședințele lor în Roman, Brăila și București. Materialul de la ambele regimente se va împărți pe categorii în aceste batalioane. Dacă mijloacele budgetare vor permite, a­­cum se va înființa la București și un parc de aerostație militară, pus sub direcțiunea u­­nui ofițer superior special în această ramură.­­ Legea soldelor D. general Berendein, având în vedere că actuala lege a soldelor este defectuoasă, mai cu seama pentru ofițerii inferiori, care la retragerea lor din armată nu au mijloace suficiente de trai­, în scop de a spori pen­siile acestora, propune următoarele : Să se suprime adaosul actual de la acce­sorii, sporindu-se cu el solda propriu zisă, care va spori în consecință pensia. Legea de avansare Legea de avansare va fi schimbată în ur­mătorul sens : Se vor modifica condițiunile de admitere la examenele pentru obținerea gradului de maior, ținându-se mai mult compt de reco­­mandațiile șefilor erarhiei, apoi se va su­prima examenele ce se cer prin legea drlui general Budișteanu, colonelilor ce aspiră la gradul de ofițer­ general. Ofițerii de rezervă din ori­ce proveniență vor putea obține ori­ce grad, dacă vor co­respunde totuși cerințelor, inspecțiunilor a­­nuale și examenelor ce li se vor impune a trece. Legea poziției ofițerilor va fi radical prefăcută; proiectul d-lui general Berendeiü se apropie mult cu le­gea în vigoare. Sentințele consiliilor de anchetă pot fi stri­cate de ministrul de războiu și judecate din nou de alt consiliu, compunerea acestor consilii se va face prin tragere la sorți de ofițerul obiect al anchetei. Limitele vârstei pentru punerea la retra­gere din oficiu sunt modificate. Codul de justiție Asupra acestui punct, comisia nu a că­zut încă de acord, căci opiniunile sunt îm­părțite asupra faptului dacă existența ac­tualelor instanțe judecătorești militare mai e necesară de­cât pentru judecarea aface­rilor pur de disciplină și delicte militare, rămânând ca restul faptelor să fie judecate de justiția ordinară a țerei. Geniul ilustrația noastră Deună­zî a sosit din Paris vestea despre moartea lui Henric Meilhac, spiritualul scrii­tor dramatic francez, ale cărei comedii au fost traduse în toate limbile culte. El era un maestru al limbei și al formei, dispu­nea de o mare cunoștință a lumei și știa să descrie oamenii și lucrurile întocmai după natură. A lucrat multe bucăți dimpre­ună cu Halevy. Meilhac era la început desenator și lucra pentru Journal pour rire. Făcu atunci încercări în literatură și a atras curând asupră-și atențiunea lumei prin darul său de invențiune, ceea ce i-a adus glorie și avere. A scris pentru Offenbach libretele: Fru­moasa Elena, Barbă Albastră, Marea du­cesă de Gerolstein, opere cari au fost pen­tru dînsul adevărate mine de aur. Cele mai însemnate piese ale lui sunt: Atașatul de legaliune, Frou-frou, Auto­graful. De la 1889 era membru al Academiei franceze. A murit în vârstă de 65 ani. ȘTIRI PRIN POSTA­ ­ Anglia.— Un număr de dame engleze, do­ritoare d’a se emancipa, au adresat camerei Co­munelor o altă petiție în termeni violenți și în care se plâng că nu s’a dat nici o urmare bilu­­lui de acum câte­va luni relativ la recunoștea în principii, a dreptului femeilor de a lua parte la alegeri. Petițiunea aceasta a fost și ea pusă la dosar. Austr­o-Ungaria.— La Lemberg, în Galiția, se întinde într’un chip înspăimântător tifosul epidemic. — Zilul «Fremdenblatt» spune că deputații Trentinului au prezintat președintelui consiliu­lui austriac, contele Badeni, un nou proiect pentru autonomia Trentinului. Contele Badeni ar fi făgăduit că va invita în curând la Viena doi notabili din deputațiunea trentină, pentru a discuta cu ei proiectul.’ . Franța.­Marele pictor francez Dantan aflân­­du-se în vilegiatură la Villerville, calul de la trăsura lui s’a speriat și a isbit trăsura de zidul bisericei satului. Dantan a rămas mort pe loc; nevasta lui și o amică a ei și-a fi rupt picioarele.­­ Prințul Enric de Orleans, într’o altă scri­soare trimisă ziarelor din Paris, spune că Mer­­nelik când a primit misiunea engleză, purta numai decorații franceze și rusești, ceea­ ce a fă­cut mare supărare lui Rodd, șeful misiunei, care știa că Menelik are și decorații engleze. Germania.­Maiorul german Wismann, înso­țit de nevasta sa și de doctorul Bumiller, va pleca peste câte­va zile intr’o călătorie de ex­­plorație în nordul Asiei centrale, pe cheltuiala împăratului. Italia.—• Se asigură că îndată după retrage­rea lui Nigra din postul de ambasador la Viena, se va face o mare schimbare în tot corpul di­plomatic al Italiei în străinătate. Se spune de asemenea că succesorul lui Nigra la Viena va fi un general. — In urma grozavelor călduri ce domnesc în Italia, prețul gheței s’a urcat de la 1 fr. și ju­mătate la 6 franci, suta de khilograme. .Rusia. — In cercurile curtei se asigură că Țarul are de gând să numească pe d. Felix Faure, președintele republicei Franceze, colonel al unui regiment rus, cu ocazia vizitei sale la Peters­burg.­­S-a sancționat o lege prin care se acordă 530 de mii ruble pentru înființarea în portul Reval a unui bazin special al amiralității și creearea de șanti­ere în scopul construirea vaselor de răz­­boi­. Turcia.—In cercurile diplomatice din Cons­­tantinopol e foarte mare mirarea că Anglia a luat fără de veste o atitudine cu totul favora­bilă Turciei. — S’a dat ordin să se concentreze trupe nu­meroase la Domokos, în Tessalia. La Velestino turcii lucrează zi și noapte la reparare și ridi­care de întăriri. LUCRURI DIN TOATA LUMEA Un vapor împărătesc.­Un arma­tor din Copenhaga primi comanda de a con­strui un vapor imperial rusesc, sub nume­le Standard. In contract se prevedea ca armatorul să furnizeze vaporul pentru un anume preț. Când însă se începu construcția, se con­stată­­ că vaporul va costa o sumă cu mult mai mare de­cât aceea stipulată în contract. Armatorul se vedea expus a avea o pă­ i..an > .di tutte lefter, gubă colosală. Se adresă gt.­'’ 'Tuî rusesc,’ cerându-i să-î mai acorde o ■> '’ostie cea stipulată în contract, și care era v­oit in­ferioară costului real al construcție. Guvernul răspunse că, după lege, aceasta nu se putea face, însă, fiind-că voește ca ar­matorul să nu păgubească atâta la vaporul imperial, i-a mai acordat o despăgubire de încă un milion și jumătate de lei. Tot vaporul imperial va costa de 50 mi­lioane de lei. El va fi unul din cele mai frumoase va­poare din lumea întreagă și va fi special re­zervat călătoriei Țarului­­ și familiei impe­riale rusești. Căldura in Italia.­In Italia domnește acum o căldură foarte mare și neobicinuită. Pe insula Sardinia sau constatat 42 de grade Celsius la umbră. In Milan căldura a ajuns la 3p și jumă­­tate grade Celsius. , Și este de notat că nici noaptea căldura nu încetează. S’a încercat a se ameliora căldura prin stropirea străzilor, dar milanezii agită acum­ să nu se mai stropească străzile, căci căl­­­dura pământului e de nesuportat când a­­cesta e stropit cu apă. In consecință medicii din Milan cer să nu se mai stropească, ci să se strângă ușor praful de pe străzi, care apoi să fie distrus prin ajutorul focului. Locuitorii de prin acele părți spun că e foarte mult timp de când nu au existat căl­duri asemănătoare cu cele din vara aceasta. După cum vedem, după o iarnă căldu­roasă, avem o vară înăbușitoare. Expedițiunea lui Andrée Ia polul Nord Corespondentul ziarului Local Anzeiger din­ Berlin trimis la Danes Island, în insula Spitzberg, pentru ca să asiste la plecarea lui Andree în balon către polul Nord, ra­­­portează următoarele: «Noi cel dinte­ am dus lui Andrée poșta, sub pavilion german. Andrée s’a arătat foarte amabil cu noi. Ne-a dat explicații în pri­vința planului său de călătorie. Are o mare încredere în sine și vorbește aproape numai în glume. Balonul e gata de plecare. El are o capa­citate de 5000 metri cubici. Umplerea lui cu gaz a durat 89 de ore, a început la 19 Iunie (s. n.) și s’a terminat la 22 Iunie. Proviziile de merinde sunt puse deja în să­culețe. Nacela e gata de a primi pe călător. Balonul, umplut cum este acum, are o înăl­țime de 21 și jum. metri ; nu e tocmai sferic, ci în mijloc cilindric. Nepotul con­structorului se ocupă de lucrările de con­densare. Pentru a se constata eșirea gazu­lui din balon, se vor pune cârpe băgate în plumb topit și cari se înegresc la atinge­rea gazului. D’asupra balonului e întinsă o pânză care trebue să ’l apere de isbirea vre­unor elemente. Balonul e apărat contra apăsăreî, în in­teriorul coperișului printr’o cingătoare de pâslă. Când Andrée a ajuns la Spitzberg, a gă­sit casa de scânduri în care se afla balonul înconjurată de munți de ghiață ; toți mun­ții cari erau în fața lui din­spre nord, au fost dărîmațî ; acum balonul poate să plece liber spre nord. Pe munții de prin prejur s’au­ pus steaguri care trebue să arate direcțiu­nea vânturilor de sus. După amiazi­e la Spitzberg ceață și vân­tul bate de la Nord-est. Andrée așteaptă vântul care bate regulat de la sud, în luna iulie, pentru ca să poată­ pleca. El crede că va ajunge la pol în 6­ zile, că va trece peste el și va ajunge în America, de unde se va întoarce în Euro­pa pe vapor. UN SFAT PE ZI Călcarea mătăsei.— Călcarea mătăsurilor cere multă îngrijire, pentru că acest soia­ de stofe se strică foarte lesne. Iată aci o rețetă pentru a călca bine și frumos mătasa:: Curățiți câți­va cartofi buni. După ce i-ați­ spălat, râdeți’s întru’un vas cu apă rece.­ Trebuie 200 grame de răzătură de cartofii pentru un litru de apă. Amestecați, apoi lăsați răzetură în apă­, două zile pentru ca să se depune pe fondul­ vasului. Strecurați apoi lichidul și muiații într’însul de mai multe ori mătasa ce voiți; s’o călcați, fără ca s’o șifonați.­­Apoi întindețî mătasa pe o masă curată,­ așa în­cât să nu facă încrețituri, prindeți-0­ la capete cu ace fine și treceți apoi, pe­ când stofa e încă puțin umedă, cu un fiert potrivit de cald peste dînsa. SOȚIA BLESTEMATĂ XII «Și privind sângele ăsta care curgea, ră­nile sângeroase ale biciușcei, râdeam ca o fericită și mă desfătam de durerea aces­­tui om. — Ai făcut tu asta? — Am făcut. — Ești o nenorocită! Și pentru înteiașa-dată ! fu frică de fe­meia aceea. Ea adaogă : — Tu ești acuma , tatăl Fernanden. El murmură mișcat . — Biata mititică ! Toată mânia ’i se potolise. Biyete rítrea acuma ; a înconjura cu bra­­țele"$i, 'acelui cu încetul, sirena ’și reluă dubi­llul. Și deja se ștersese din mintea lui Roger amintirea cumplitei scene. Ei cugeta căutând, fără de voie’î, să’î găseg s­ă scuze. —Ea e o senzitivă ; nu se gândește de­loc ]n ceea ce vorbește și aș fi bun delegat dacă aș lua în serios cuvintele ei. Și el mai cpgșta : — MisaL de asemenea, a mintit. ELveta nu e o hoață și cât lumea nu’i voia pomeni despre acea acuzație grozavă. XIII Elveta nu ’și părăsise răzbunarea și, în­țelegând că nu trebuia să se bizuie pe com­plicitatea lui Roger, ea hotărîse să găseas­că altă combinație mai sigură. Mai intenü de toate trebuia regăsit Randal. Poate că er­a tot în Harra, așteptând momentul imbarcărei pentru o destinație depărtată. A­ doua­ zi, în veștmântată cu un costum închis, cu un voal gros pe față, ea se duse în port unde câte­va vapoare, trebuind să pornească peste câte­va zile, ’și zorneau pregătirile. Mișcarea cea mai mare domnia în toate părțile , camioane grele, încărcate cu baga­je de tot felul, se îndreptau spre cheiul de îmbarcare. Soarele reapăruse, vremea era minunată, marea era năpădită de lumină iar negurile, de obiceiu așa de groase în acest timp al anului, părea fi oprite la orizont de niște lanțuri nevăzute. O căldură plăcută umplea inima marina­rilor, vechi urși de mare,­­cari soseau cân­tând sqldii și greoi, în port. Burțile vapoarelor, spălate cu apă multă, lucrau la soare. In vârful catargurilor, ma­rinarii sprinteni ’șî faceau pregătirile năsdră­­vane, răspunzând cu hohote de râs la stri­gătele vesele ale celor cari păscau gura pe cheia. Elveta, zărind un marinar care ’și fuma pipa in tihnă, se apropie de el. — Nu știți cum­va dacă d. Randal se îmbarcă pe vre­unul din vapoarele as­tea? întrebă ea. Marinarul ’și luă pipa din gură, scutură domol cenușa, apoi se hotărî să se uite la acea care ’î vorbea. El răspunse: — Zdravăn aș fi dacă aș putea cunoaște numele tuturor pasagerilor noștri. — Dar n’ațî putea să vă informați? zise Elyeta. — Negreșit că da. Elyza deschise portmoneul, luă o piesă de 20 de franci și o întinse marinarului. — Poftim pentru osteneala dv., amicul meu. Mergeți de vă informați, vă aștept acilea. Marinarul se sculă în picioare și uu pas tîrîș se îndreptă spre o grupă de mateloți cari încărcați pacheboturile. — Uite Ivan, ziseră mai multe glasuri. Ce caută el pe aicea? — ’Mî trebuie o lămurire, am să ve cer un serviciu. — Ei bine ! spune, ziseră tovarășii. — Aveți bagaje pe numele Randal? — Se poate, dar, spre siguranță, adre­­sează-te la biuton sau, mai bine, însuși că­pitanului. Tată­l că tocmai sosește. — Dec­i să întreb un șefi se gândi Ivan, las’ pe alții treaba d’asta. Reia ’și particu­lara banii și lasă-mă în pace. — Ei bine ? întrebă Elveta văzându-1 în­tors cu mutra bosumflată. — Ei bine ! d-nu sau mai bine d-șoară, adresați-vă căpitanului. E un băiat frumos și viteaz care, pare-se, ține la sexul slab și care negreșit că le va răspunde mai bine de­cât mie. Elveta nu așteptă sa­u i se mai zică odată ; se scoborî pe cheia, străbătu o podișcă și intră cu încredere în mărețul transatlantic care se legăna în racă. Zărind-o, căpitanul, mare admirator al fe­meilor frumoase, înainta numai de­cât. — Domnule, ’I zise ea, aș avea să cer o deslușire. — Dacă pot să v’o dau... d-nă. — Aveți printre pasageri unul cu numele de Bandai ? — Vă voi­ spune îndată, d-nă , bine-voiți de mă urmați. O duse într’o cabină spațioasă și cu ga­lanterie oferi Elvetei un jeț ; apoi, se apu­că să resfoiească registrul inscripțiilor. In curând, zise : — Da, d-nă , unul a­nume Randal (Pe­­­tre) trebue să se îmbarce mâine, cel mai­ târziu, și să plece de­ o­dată cu noi. — La New­ York plecați d-v. ? — Da, d-nă. — Puteți să ne primiți și pe noi, bărba­tul meu și eu ? — Negreșit. — întrebările ce ve fac în privința ace­lui om trebue să ne surprindă, adăugă ea, cu seriositate. — Cu adevărat. — Eu sunt din familia nenorocitului a­­­cestuia, aproape sora lui. «El e cam nebun și nebunia ’î stă întru aceea că me crede nevasta lui. Atunci înțe­legeți, bărbatu-meu și eu suntem foarte în­tristați, căci ne temem ca nu cum­va nu­; bunia asta, inofensivă până acuma, să ia, de­o­dată un caracter de serioasă gravitate ;; și ne temem chiar să nu atenteze atunci la­ zilele noastre. — Oh! liniștiți-ve, d-nă, în cazul când ar de­veni primejdios. o vom închide și pace bună. Inima Elvetei datea să se spargă. — Chiar asta, chiar serviciul acesta­­ aș­tept de la d­v., și o asemenea măsură de precauțiune va evita multe nenorociri. (Va urma). ,

Next