Universul, decembrie 1897 (Anul 15, nr. 281-304)
1897-12-02 / nr. 281
Universul No. 281, elplisor de lacrămi către Reprezentantul lui OlividuS, cum altă dată fetele din Ierusalim ridicară privirile lor către Isus Christos. «Lucia Eugenia Dreyffus» Toate ziarele italiane publică această scrisoare. Antigo îi întâmplări u un CAJPWWAJLA Sinuciderea din strada Păunilor.Tinerul Nae Petroianu, în vârstă de h de ani, locuia în strada Păunilor No. 17. In aceeași stradă locuește și d-na Blendașchi. în timpul din urmă se fură d-nei în chestiune o hârtie de 100 lei, pe care o avea într’un cufăr. Ea bănui imediat pe vecinul ei, tînărul Petroianu, și reclamă chiar secției respective pe acesta. Tinerul, vezându-și reputația perdută și cuprins de desnădejde că putea fi privit ca hoț, se hotărî să se sinucidă. In acest scop luă Sâmbătă seara mai multe cutii de chibrituri, pe cari le disolvă intr’un pahar cu mastică, și bău amestecul. Cuprins de dureri peste câteva momente, el începu să geamă. Imediat s-a descoperit încercarea de sinucidere a tînărului Nae, și cazul fu comunicat secției respective. Nefericitul finel a fost transportat la spitalul Filantropia, unde starea lui este considerată ca disperată. IMSÍ fill Incendiul din Galați.Pe str. Traian din Galați, în casele d-lui Dimitrie Stamatiade. Sâmbătă seara, pe la orele 4 jum., a izbucnit un foc puternic. Incendiul a putut fi localizat de abea târziu noaptea, cu ajutorul pompierilor locali. Pagubele sunt mari. Nu se cunoaște până acum cauza acestui incendiu violent. S’au început cercetări în această privință. O CUGETARE PE ZI Când nădejdea ne părăsește, ea se duce să ne sape mormântul. (Carmen Sylva) Știri din străinătate In procesul sensațional din Roma, în care figurează ca acuzați,de calomnie trei advocați riărî și despre care s’a vorbit în corespondența noastă de sâmbătă, s’a dat sentința. Avocatul Aureli a fost condamnat la 150 fr. despăgubiri și trei ani închisoare. Ceîlalțî doar au fost achitați.ft . * împăratul Austriei a dat 1500 de fiorini pentru soldații și subofițerii cari au fost biți în esxesele de la Praga și s’a informat de starea ofițerilor răniți, ceea ce a făcut o mare displăcere cehilor. It ¥ . Din Modena (Italia), patru sute de lucrători au pătruns cu forța în localul primăriei, cerând cu amenințare pâine și ocupațiune. Cu mare greutate trupele au risipit mulțimea, totuși lucrătorii sunt încă foarte turbulenți. * 41 In teatrul național din Lemberg, cu ocazia reprezintărei piesei «Logodnica vîndută», de Smetana (ceh) s’a făcut o înfrățire entusiastă între cehi și polonezi. Orchestra a cântat : Polonia nu e moartă! S’au trimis din teatru telegrame de felicitare primarului Pragei și altor personaje cehe și poloneze.* * * «Neue Freie Presse» primește din Pesta o telegramă în care se zice că împăcarea celor doui șefi ai românilor din Ardeal și Ungaria (Rația și Lucaciu) a pus pe șerbi în mare mișcare. Aceștia au început de asemenea să facă agitații pentru ajungerea scopului lor național. Conducătorii sârbilor au fost foarte fericiți că încercările de împăcare între partidele lui Gautsch n’au izbutit. áPUF“ Cereți, azi Luni, împreună cu «Universul» politic, care se vinde cu 5 bani în toată țara, și «Universul Amusant», care se «3au Sinuciderea de la otel Central Un finer în vîrstă de 22 de ani s’a găsit erî mort în otelul Central, in camera No. 37. Cine este acest finer? Iată detaliile ce am putut culege în privința acestei tragice morți. Astfel se numește sinucisul. E un liner blond, cu figura simpatică și, după cât se zice, avea un caracter foarte blând. El e unul din fii d-lui Mihail Ianculescu, profesor la gimnaziul Alexandru cel Bun, din Iași. E de prisos să mai spunem că Iancu Ianculescu era îndrăgostit. La acesta vârstă nimeni nu poate scăpa de veninoasele săgeți ale amorului. Dar Ianculescu iubea pe o doamnă măritată din Iași și o iubea cu toată patima unei inimi înflăcărate și a unui suflet rătăcit. Un cunoscut al tînărului ne-a spus că Ianculescu singur nu-șî dădea seama cum s’a născut în el acea dragoste. Se ducea adesea în familia aceasta, stătea de vorbă cu d-na în chestiune, a început să-î admire grațiile, dulceața vocea, surîsul, până când se văzu cuprins de cea mai mare iubire. Și multă vreme a înăbușit el în peplu î acel foc consumător, neîndrăsnind să spue nici un cuvînt femeea pe care o iubea, acelei doamne din înalta societate, măritată de curând și care își iubea bărbatul. In cele din urmă a făcut oarecari aluziuni, a dat să înțeleagă ființei pe care o iubea cât de adânc i-a rănit inima și a văzut numai decât că orice nădejde e zadarnică. Nenorocitul iubea imposibilul. El se convinse de aceasta și atunci luă hotărîrea de a pune capăt vieței sale nenorocite. Plecarea la București In ziua de 27 Octombrie plecă din Iași și sosi a doua zi în București. Aci cumpără un revolver calibru 8 și veni la otel Central, unde se instală în camera No. 37. In timpul serii el scrise cinci scrisori, le închise în plic, apoi începu să plîngă. Astfel spune cel puțin unul din servitorii otelului, care, intrând ca să aducă o cană cu apă, l-a văzut cu ochii scăldați în lacrămi. Sărmanul nu-i părea, desigur, rău că pleacă din acesta lume , ci plângea gîndindu-se că se desparte pentru totdeauna de aceea pe care o iubea, că n’are s’o mai vadă. După ce termină de scris cele cinci scrisori, se sculă de la masă, veni în fața oglinzei, scoase revolverul și-l băgă în gură. El își aținti privirile câtva timp in oglindă. Voia să vadă singur îngrozitorul spectacol cum îi sboară creerii obosiți de frământări nebune, apoi dădu foc și glonțul ieși prin ceal’alta parte a capului. N’avu putere decât să facă un pas înapoi și căzu pe un fotoliu. Din gură, din urechi și din nas începu să curgă sânge. Alarma Țeava revolverului fiind băgată în gură, detunătura n’a fost tocmai puternică. Pe de altă parte, fiind noaptea târziu, toată lumea dormea, astfel că nimeni n’a auzit descărcarea. Tocmai Sâmbătă seara, văzând servitorii de la oțel că acel finer nu se arată, au bătut la ușă, dar fără a primi nici un răspuns. S’a înștiințat secția a 4-a și d. comisar Ștefănescu veni numaidecât la fața locului. Bătu din nou la ușe, fără să se audă vre-un răspuns. Atunci o forță și când ușa căzu la pământ, i se prezintă înaintea ochilor un spectacol din cele mai înfiorătoare. Pe fotoliul din fața oglinzei stătea înghețat cadavrul nenorocitului Ioan Ianculescu. El avea ochii deschiși, sclipitori. O mână era atârnată în jos, voind parecă să arate sacul de sânge de la picioarele lui. Fața îi era neagră și începuse deja să se descompue. Scrisorile Done din scrisori au fost deschise. Una era adresată tatălui său, Mihail Ianculescu, și spunea între altele: — «Adio tată, îngrijește de mămița, n’o lăsa să plângă. Iartă-mă pentru că m’am sinucis. ■ Mi-am dat moartea aci în București, spre a fi departe de familie și a nu o compromite». A doua scrisoare era adresată fraților săi Alexandru și Adil Ianculescu. In ea le spune să se poarte bine în societate și să iubească pe tatăl și pe mama lor. Scrisoarea o termină luându-și un etern adio. loan Ianculescu Iubirea Sinariderea Cadavrul . 2 La orele 10 și jul îi., din ordinul d-lui prim-procuror Sărăței Stan, cadavrul s’a transportat la Morgă, înștiințându-se în acelaș timp telegrafic și părerțlî nenorocitului despre această tragică moarte. Una din celelalte trei scrisori era adresată d-nei din Iași, ființa pe care o iubea și pentru care s’a strîucis tinerul Ioan Ianculescu. I Reporter. UN SFAI PE ZI Pentru a avea mânuile mai învăluile seara în câte un petic de pot^r, uns cu gălbenuș de oue. Lacrimi bin löIr TIüiia Spânzurați din simpatie.—Aproape de necrezut e faptul căi urmează și cu toate astea așa este. Trei ucenici din Seghedin, prieteni foarte buni, s’au dus împreună pe malul Tisei, unde, alegendu-și un lic potrivit, la umbra unei sălcii, au depus a jstrei jurământ, că se vor spânzura de acel pom. Zis și făcut. Ștefan Turucuz a fost primul. Poliția l’a găsit mort, dar cauza sinuciderei a rămas pentru ea o enigmă. Marți, la 18 Noembrie, s’a găsit spânzurat de același pom, Ludovic Palotas, ucenic la un dogar. Și cauza acestei sinucideri a rămas o enigmă pentru parchetul și poliția ungurească. Mercur dimineață s’a spânzurat al treilea, Anton Rozza. Din fericire oamenii s’au observat încă la timp, și frînghia a fost tăiată. Nefericitul băiat a deplasat plângând, înaintea comisarului polițienesc, că el s’a spânzurat fără nici un motived numai din pură prietenie a depus jurămînt, de o dată cu ceil’alțî, de a muri împreună cu ei, în același loc și prin același fel de moarte. meKimmmmmmmmaBmaaBBasBaaimeemtiBmmKaitaaMiUiKBBemsxtSsaz» «wnmrauacggacsB Moartea d-lal Mir Heréscu Sâmbătă seara, la orele 8 și 20 minute, d. Zefir Herăscu, fost director al liceului șf. Sava, veni la Liga culturală, strada Nouă No. 3, unde este membru în comitetul central. După ce a urcat Scările, d. Herescu intră în secretariatul Ligei, unde se aflau mai mulți studenți, îi salută zîmbind, apoi trecu în sala de lectură. Nu trecură cinci minute, și se auzi clopoțelul de la sonerie. Servitorul intră aducând mai multe jurnale, jși deodată vede pe d. Herescu că se reazămă cu capul de mână și începe să alunece de pe scaun. Servitorul deschide atunci ușa și începe să strige: — Săriții nu știu ce sțre d. Herescu. Studenții și ceilalți membri ai ligei cari se aflau acolo, săriră în ajutor. S’a trimes numai de est să se cheme un asistent de la farmacia Bras de alături. I s’a dat să miroasă eter, i s’au făcut câteva fricțiuni pe piept.Nor d. Herescu nu dădea semne de a-șî irefeni în simțire. Din când în când, horhăia numai, și deschidea ochii mari. In timpul acesta sosi și d. dr. Floren Teodorescu, care îndată ce pipăi pulsul, esclamă: «S’a sfârșit». In adevăr, peste câteva minute, Herescu era un cadavru. .Cauza morții a fost un anevrism. S’a înștiințat numaidecât familia și d-na Herescu, deși bolnavă, s’a sculat din pat și a venit la Ligă. E greu ca să putem descrie durerea nenorocitei soții. In vre-o două rînduri a început să aiureze. — Joi plecăm... și vom merge în Italia, da, da... Tu ce zici...,îngînă d-na Heresfiu. Mulți avură teamă că și-a perdut mintea de la orele 10 veni d. prim-procuror Sărățeanu și autoriză transportarea cadavrulu la domiciliu, str. Pitar-Moșu, No. 14. * * ¥ înmormântarea se va face azi, la orele 2 la cimitirul Șerban Vodă. Serviciul religios se va oficia la Biserica Albă din calea Victoriei. Comitetul central al Ligei a invitat pe toți membrii ca să asiste la această înmormîntare. Arttj&jt; Sâmbătă seară s’a reprezentat la Teatru Național pentru prima oară, în beneficiu d-nei Aristița Romanescu,o singură iubire comedie în 3 acte de d. I. Nenițescu. Comedia a avut succes și publicul a chemat de repetate ori pe autor, care nu s’a putut prezintă, deoarece era absinte. După cum se știe, d. Nenițescu este prefect al jud. Tulcea. D-na Romanescu ne-a arătat și în această piesă, ca întotdeauna, marele seu talent. Dânsa a fost des aplaudată și i s’au oferit două coșulețe cu flori. Foarte bine a fost de asemenea și d-na Gănescu, precum și d-nii Notara și Demetriadi. In numărul de Joiî 4 Decembrie al ziarului «Teatru, Muzică și Modă» se va face o dare de seamă amănunțită atât asupra succesului cât și a subiectului acestei comedii. 3HC JL £ 3 Chelnerița. Cum domnule ? pleci la Cameră nepeptănat? Deputatul. Lasă c’o să mă peplene opoziția acolo. Slustia la contra evreilor întrunirea care era să se țină era la Ploești în chestiunea evreiască, nu s’a mai putut ține deoarece toate sălile de întrunire din Ploești au fost refuzate. * * * Fiind temeri că pe ziua de ieri Duminecă se vor repeta turburările petrecute Dumineca dinainte, primăria comunei București, a placardat prin cartierele locuite de evrei următorul apel: «Cetățeni ai Capitalei, «Se fac încercări pentru a se provoca desordine cari ar fi o rușine pentru capitală. In numele celor mai sacre datorii se avem cu toții pentru țara noastră, fac un apel călduros către toți cetățenii capitalei rugându’î a se abține de la orice manifestări cari ar putea turbura ordinea publică. «De altmintielea autoritățile competente au luat măsurile cuvenite spre a înfrâna pe tulburători. «C. F. Robescu, «primarul capitalei». ft * * Pentru menținerea bunei ordine se luaseră era cele mai întinse măsuri; tot personalul polițienesc era la postul său; la fiecare secție de cl. I erau concentrați soldați ; jandarmii călări și pedeștri erau consemnați în cazarmele lor ; toți sergenții de zi și o mare parte din cei de noapte au stat de asemenea gata de a reprima orice încercare de tulburări. Ziua de eră a trecut însă în liniște. ft % ¥ ¥ ț: ‘ '* ■' '' «Curierul Olteniei» a publicat o informație, pe care am reprodus-o și noi, că studenții universitari olteni proiectează o întrunire antisemită în Craiova. Președintele societăței «Oltenia», desminte această știre, scriindu-ne următoarele: «Noi, studenții universitari olteni, ne-am constituit în societate, nu pentru a face agitații de uliță, ci din contra, a lucra pe cale liniștită și cu tot calmul pentru prosperarea culturei naționale, iubirea între frații români, unirea și solidaritatea între studenți. 4» * De asemenea n’am primit nici o telegramă de la corespondenții noștri particulari din provincie. Prin urmare suntem siguri că ziua de ieri s’a petrecut pe liniște în întreaga țară. Marți, 2 (14) Decemvrie D. Latery citit in duel întreaga capitală a fost era surescitată și inimele tuturor au fost cuprinse de o adâncă durere la vestea înfiorătoare că d. G. Erp. Lahovary, directorul ziarului «L’Independance roumaine», a fost omorît în duel de către d. N. Filipescu, directorul ziarului «Epoca». Cauza duelului se știe care e cauza acestui duel. In ziarul «ț’Independance roumaine», a apărut un articol în care se critica ziarului «Epoca», spunând cum și-a schimbat opiniunile în diferite chestiuni, combătând mâine ceea ce astăzi susținea, și susținând astăzi ceea ce a combătut era. Articolul provocator de moarte iată, în traducere, articolul în chestiune : «Regretabilele evenimente din zilele din urmă au scos din nou la iveală imoralitatea procedurilor noastre de opoziție. S’a putut observa încă de la început că «Epoca» a văzut cu ochi buni agitația studenților în afacerea rezerviștilor evrei. După primul scandal în sala Dacia, numitul ziar s’a grăbit să aprobe fără rezervă lecția pe care studenții au dat-o evreilor,—■și de altfel nu trebue uitat că printre acești studenți se aflau și oarecari redactori literari ai «Epocei». Cu ce scop a încurajat organul conservator actele de dezordine și a îndemnat la altele nouă? Unii susțineau că directorul-proprietar al acestui ziar, însuflețit fiind de o ură oarbă împotriva evreilor, era atras în mod firesc spre o mișcare antisemită, uitând toate principiile pentru a nu asculta decât de sugestiile aversiunei sale. După o altă versiune însă, directorul «Epocei», preocupat înainte de toate a creia încurcături guvernului, a împins pe agenții săi la dezordini, pentru a-și croi o nouă armă împotriva cabinetului și a putea cere retragerea sa, în numele principiului ordinului violate. Astăzi se știe care e versiunea adevărată. Atitudinea «Epocei» confirmă cu totul explicația a doua, care nu e desigur cea mai onorabilă pentru acest ziar. In primul moment, o notă directorială blama și justifica în acelaș timp excesele de Duminecă, întocmai ca «Voința Națională.» Era tranziția, trebuia preferată schimbarea de atitudine, care nu avea să întârzie. A doua zi, în adevăr, «Epoca» publica un articol cerând în termeni impetuoși retragerea guvernului, care a dezonorat capitala și țara. Și mânia ziarului conservator a mers crescând,—așa e obiceiul «Epocei» s’o ia pe repezeală; era ea viza deja mai sus , se adresa Coroanei pentru a o întreba dacă e mulțumită de explicațiile consilierilor săi. «Epoca» uită că ceea ce blamează este propria-i operă! Dar ce are a face ! In politică nu se mai ține seamă de așa de puțin îuoru. De altmintrelea nu pentru întâia oară. «Epoca» se poartă astfel. Ea a mai făcut și altele. In afacerea Mitropolitului Ghenadie a urmat aceeași tactică și «Voința» a putut să o acuze de impostumă. Foaia conservatoare e aceea care a dat semnalul companiei în contra fostului Mitropolit. Ea a început să-l acuze de tot felul de rele și a cerut să fie depus. Apoi, când Mitropolitul a fost condamnat și executat, se știe cum și-a întors cojocul, după un prim moment de ezilație ca și astăzi. Aceste două exemple caracterizează de minune moravurile noastre politice, al cărora, unul din cele mai frumoase produsele desigur «Epoca»,alături de... un alt tribun. Acest ziar e un organ conservator și directorul său, însuși acela care a lansat toate aceste afaceri, face în cerul de studii al Clubului conservator teorii conservatoare foarte savante, de un puritanizm cu totul englezesc. Asta e teoria. Dar în fapt, când crede a servi un interes de partid—de altfel îl servește foarte reci—uită atât respectul datorit proprietăței cât și idealul religios, despre care, de altmintrelea, scrie disertațiuni; procedează opt un demagog, ca cel dintâi sau cel de pa urmă dintre triburi Să ne fie permis de a fixa diferența care există între aceste procedeuri și linia din conduita ce urmăm noi fără a ne abați din cale. In chestiunea religioasă am blamat din primul mnoment cu o convingere călduroasă pe acei cari încercau să arunce turburarea în Biserică și aducea și o lovitură credinței noastre, discredințând pe cel mai Înalt zelprezentant al religiei noastre. Indignarea noastră însă nu ne-a făcut să uităm scopul urmărit, anume acela de a restabili ordinea, a reabilită o victimă și soluțiunea pe care am preconit-o a avut fericirea a întruni, în acelaș gând de împăciuire, cele două partide politice mari ale noastre. Astăzi, în afacerea de dezordinele de Dumineca trecută, suntem preocupați mai ales de principiul legalității. Ne dăm seamă foarte bine de necesitatea în care ne aflăm de a ne apăra contra pericolului evreesc. In această privință a vem o opinie a noastră, pe care o vom expune când trebuința va fi. Nu prin stradă însă se rezolvă o chestie atât de gravă și nici unui om politic, nici unui om de ordine nu î e permis de a încuraja sau aproba excesele plebei, chiar atunci când sunt îndreptate contra evreilor. Aceasta e deosebirea dintre «L’Independace» și «Epoca». Noi nu înțelegem a sacrifia un principiu conservator, numai și numai pentru a lovi în guvernul liberal; și mai puțin încă consimțim să dăm sprijinul nostru unor agitațiuni, cari dacă pot pune1 380 mkm DMN MOARTE Komas* istorico-soci«! PARTEA A DOUA Stoaia mi] enatesel Clara VII «Insă când ajunserăm acolo, tata se căi, căci clima este foarte pestilențială și periculoasă pentru europeni. «Dar eu nu cugetam la nimic. Eram foarte fericit că pot să admir atâtea plante și atâtea fructe exotice în acel loc sălbatic. «Pe când tatăl meu se ocupa repede cu lichidarea afacerilor, eu visitam interiorul insulei. «Intr’o zi, trecând pe din naintea colibei unui Javanez, văzui înaintea porții două copile cam de nouă ani, desbrăcate; una din ele sta gemând cu fața spre pământ, sub loviturile ce’i dădea sora sa cu niște inele. «Cuprins de compătimire pentru victimă, smulsei nuiaua din mâna ceieî l’alte fete și cu o voce aspră îi zisei : «—Ce faci ?—Nu vezi că sora ta sufere ? «Copila, privindu-me, începu să rîză și i-se văzură dinții albi ca perlele printre buzele sale ; ea se grăbi să răspundă : «—Ce te amesteci tu aici, străinule?... Dute în afacerile tale, căci eu sunt stăpână să fac ceea ce voesc cu sora mea. «Și adăugând la vorbe faptele, ridică capul victimei, și începu a-1 lovi de-o piatră. «— Fiind iritat de această barbarie, smulsei pe inocenta copilă din mâinile acelei fete căreia îi dădui două palme». — Și ai făcut bine—zise Guido. — Nu’î adevărat că ai ghicit, că acel diavol mic era Nara?... Guido încremeni. — Nu, te înșeli, zise Guido. Marchizul, zîmbind, îi răspunse: — Ascultă-me și vei vedea: «După ce am pedepsit pe acea insolentă fiică, îmi aruncă o privire așa de sălbatecă, încât nici astăzi nu pot s’o uit. «Victima, săraca, se apropie de picioarele mele. Eu ședeam pe un sac la ușa bordeiului și o luai pe genunchi, pe când Nara, de la o parte, mă privea cu cel mai mare dispreț. «— Tu, dragă, vorbești franțuzește ? o întrebai. «— Da, domnule, căci tata este francez, dar el nu iubește decât pe Nara. «— Și cine este Nara ? «— Aceea de acolo îmi zise arătând cu degetul pe sora sa. «— Și mama ta nu te apără ? «— Mamă nu am, ea este în cer, unde vrese să merg și eu. Pentru asta sunt bătută de Nara. «Priviam lung acea ființă inocentă ; ea era mult mai frumoasă decât Nara. Tu n’am observat figura respingătoare a calorinei ? — .Eu n’am observat nimic, zise Guido. Marchizul de Chartre începu să rîză. — Cu siguranță, că dacă tu aî voi să faci o asemănare intre Nara și nevasta ta. Nara ți-ar părea un monstru, acum să urmez: «Acea copilă, deși suferindă și persecutată, avea ceva grațios. Părul său frumos era neglijat și plin de praf; dacă ea ar fi avut o mamă, care s-o îngrijească, acel păr ar fi fost o raritate. Privirea sa era dulce, profundă, perea puțin brunetă, buzele ’î erau roșii și printre ele zărea două șiruri de dinți albi ca fildeșul. «Nara, deși avea formele în general frumoase, buzele îi erau încrețite de răutate, privirile și ochii îi erau foarte sălbatici. «— Străine, îmi zise cu o ironie răutăcioasă—până când o să stai aici, ca să asculți plângerile acestui șarpe mic?—Astfel zicea ea sucorei sale: «Eu o privii cu seriositate în față. «— Până când se va reîntoarce tată-tel, răspunsei cu aceeași ironie, și până când el imi va da voie ca s’o duc cu mine. «—Nara, la auzul acestor vorbe, își mușca buzele de furie. «— Ahi așa vrei să o faci, zise bătând din picioare. Dar dacă eu n’aș vrea ca sora mea să meargă cu tine? «— N’așî cere permisiunea ta, răspunsei zîmbind. «Mica copiliță se alătură serioasă lângă mine și două lacrimi îi curgeau pe față... «—Tu o să mă duci departe de aici? «—Da, foarte departe, într’un oraș mare, unde surorile nu-și bat pe surorile lor, unde monștrii cei mici ca Nara sunt închiși și bătuți cu nuiaua când bat pe surorile lor. —«Nara părea foarte umilită, dar, cu o privire tot sălbatecă, își aruncă ochii asupra mea zicându’mi: «—Ar sfi’mi plătești scump asta. «Eu mă făcui că nu înțeleg și continua a discuta cu copiliță de pe genunchii mei. «—Tu vei avea haine frumoase—vei avea perle ca să le pui la gâtul meu, bomboane și multe jucării. «—In fața acestor promisiuni așa de fabuloase, fisionomia copilei se schimbă , din tristă, de suferințele ce’i impunea sora sa, deveni veselă. «—Tu ești îngerul păzitor, despre care îmi vorbea mama ! Îngerul, care conduce cu sine, în fiecare an pe copii cei buni,... nu este așa, că eu am fost bună? Oh ! acum m’aș lăsa ca să me bată din nou, fără să mai plâng, numai să plec cu tine. «In acel moment Nara se schimbă cu tortul, privirea sa deveni aproape blândă, în cele din urmă începu să plăngă cu șiroao de lacrămi. «Suspinele sale emoționază foarte mult pe copila din brațele mele. «Ea se duse repede, după ce mă privi, la sora sa. «—Pentru ce plângi, Maro? îi zise îmbrățișind-o. «—Pentru că eu ți-am făcut reü. «—Dar eu nu’mi mai aduc aminte ; ouragiu, fii veselă; dacă acest bun domn me va lua cu el, ea îți voi trimite toate cadourile pe cari el mi le va da. — Ba să rămâi aci cu mine, căci nu te vom mai bate nici odată ! «Copiii ța mă privea nehotărîtă. — Vom face ceea ce va zice tata; în fine, tu știi că el zice totdeauna că eu îi sunt inutilă și că nu’i fac decât încurcături. Nu’ți pot spune cât am fost de emoționat, dar fiindcă părintele copilelor nu venise și fiindcă al meu mă aștepta, plecai zicendu-le că me voiü întoarce și să comunice tatălui lor ceea ce le-am spus. (Va urma).