Universul, decembrie 1897 (Anul 15, nr. 281-304)

1897-12-02 / nr. 281

Universul No. 281, el­plisor de lacrămi către Reprezentantul lui OlividuS, cum altă dată fetele din Ierusalim ridicară privirile lor către Isus Christos. «Lucia­ Eugenia Dreyffus» Toate ziarele italiane publică această scri­soare. Antigo îi întâmplări u un CAJPWWAJLA Sinuciderea din strada Păuni­lor.­Tinerul Nae Petroianu, în vârstă de h de ani, locuia în strada Păunilor No. 17. In aceeași stradă locuește și d-na Blen­­dașchi. în timpul din urmă se fură d-nei în chestiune o hârtie de 100 lei, pe care o avea într’un cufăr. Ea bănui imediat pe vecinul ei, tînărul Petroianu, și reclamă chiar secției respec­tive pe acesta. Tinerul, vezându-și reputația perdută și cuprins de desnădejde că putea fi privit ca hoț, se hotărî să se sinucidă. In acest scop luă Sâmbătă seara mai multe cutii de chibrituri, pe cari le disolvă intr’un pahar cu mastică, și bău amestecul. Cuprins de dureri peste câte­va momente, el începu să geamă. Imediat s-a descoperit încercarea de si­nucidere a tînărului Nae, și cazul fu comu­nicat secției respective. Nefericitul finel a fost transportat la spi­talul Filantropia, unde starea lui este conside­rată ca disperată. IMSÍ fill Incendiul din Galați.­Pe str. Traian din Galați, în casele d-lui Dimitrie Stama­­tiade. Sâmbătă seara, pe la orele 4 jum., a izbucnit un foc puternic. Incendiul a putut fi localizat de abea târziu noaptea, cu ajutorul pompierilor locali. Pagubele sunt mari. Nu se cunoaște până acum cauza acestui incendiu violent. S’au început cercetări în această privință. O CUGETARE PE ZI Când nădejdea ne părăsește, ea se duce să ne sape mormântul. (Carmen Sylva) Știri din străinătate In procesul sensațional din Roma, în care figurează ca acuzați,de calomnie trei advocați riărî și despre care s’a vorbit în corespon­dența noastă de sâmbătă, s’a dat sentința. Avocatul Aureli a fost condamnat la 150 fr. despăgubiri și trei ani închisoare. Ceî­l­alțî doar au­ fost achitați.ft . * împăratul Austriei a dat 1500 de fiorini p­entru soldații și sub­ofițerii cari au fost biți în esxesele de la Praga și s’a infor­­mat de starea ofițerilor răniți, ceea ce a făcut o mare displăcere ceh­ilor. It ¥ . Din Modena (Italia), patru sute de lucră­tori au pătruns cu forța în localul primăriei, cerând cu amenințare pâine și ocupațiune. Cu mare greutate trupele au risipit mulți­mea, totuși lucrătorii sunt încă foarte turbu­lenți. * 41 In teatrul național din Lemberg, cu ocazia reprezintărei piesei «Logodnica vîndută», de Smetana (ceh­) s’a făcut o înfrățire en­­tusiastă între ceh­i și polonezi. Orchestra a cântat : Polonia nu e moartă! S’au trimis din teatru telegrame de felicitare primaru­lui Pragei și altor personaje ceh­e și po­loneze.* * * «Neue Freie Presse» primește din Pesta o telegramă în care se zice că împăcarea celor doui șefi ai românilor din Ardeal și Ungaria (Rația și Lucaciu) a pus pe șerbi în mare mișcare. Aceștia au început de asemenea să facă agitații pentru ajungerea scopului lor național. Conducătorii sârbilor au fost foarte fericiți că încercările de împăcare între par­tidele lui Gautsch n’au izbutit. áPUF“ Cereți, azi Luni, împreună cu «Universul» politic, care se vinde cu 5 bani în toată țara, și «Univer­sul Amusant», care se «3au Sinuciderea de la otel Central Un finer în vîrstă de 22 de ani s’a gă­sit erî mort în otelul Central, in camera No. 37. Cin­e este acest finer? Iată detaliile ce am putut culege în privința acestei tra­gice morți. Ast­fel se numește sinucisul. E un liner blond, cu figura simpatică și, după cât se zice, avea un caracter foarte blând. El e unul din fii d-lui Mihail­­ Ianculescu, profe­sor la gimnaziul Alexandru cel Bun, din Iași. E de prisos să mai spunem că Iancu Ian­­culescu era îndrăgostit. La acesta vârstă nimeni nu poate scăpa de veninoasele să­geți ale amorului. Dar Ianculescu iubea pe o doamnă mă­ritată din Iași și o iubea cu toată patima unei inimi înflăcărate și a unui suflet rătăcit. Un cunoscut al tînărului ne-a spus că Ianculescu singur nu-șî dădea seama cum s’a născut în el acea dragoste. Se ducea a­­desea în familia aceasta, stătea de vorbă cu d-na în chestiune, a început să-î admire grațiile, dulceața vocea, surîsul, până când se văzu cuprins de cea mai mare iubire. Și multă vreme a înăbușit el în peplu­ î acel foc consumător, neîndrăsnind să spue nici un cuvînt femeea pe care o iubea, acelei doamne din înalta societate, măritată de cu­rând și care își iubea bărbatul. In cele din urmă a făcut oare­cari alu­ziuni, a dat să înțeleagă ființei pe care o iubea cât de adânc i-a rănit inima și a vă­zut numai de­cât că ori­ce nădejde e za­darnică. Nenorocitul­­ iubea imposibilul. El se convinse de aceasta și atunci luă hotă­­rîrea de a pune capăt vieței sale nenorocite. Plecarea la București In ziua de­ 27 Octombrie plecă din Iași și sosi a doua­ zi în București. Aci cumpără un revolver calibru 8 și veni la otel Cen­tral, unde se instală în camera No. 37. In timpul serii el scrise cinci scrisori, le închise în plic, apoi începu să plîngă. Ast­fel spune cel puțin unul din servitorii ote­lului, care, intrând ca să aducă o cană cu apă, l-a văzut cu ochii scăldați în lacrămi. Sărmanul­­ nu-i părea, de­sigur, rău că pleacă din acesta lume , ci plângea gîndin­­du-se că se desparte pentru tot­dea­una de aceea pe care o iubea, că n’are s’o mai vadă. După ce termină de scris cele cinci scri­sori, se sculă de la masă, veni în fața o­glinzei, scoase revolverul și-l băgă în gură. El își aținti privirile cât­va timp in oglindă. Voia să vadă singur îngrozitorul spectacol cum îi sboară creerii obosiți de frământări nebune, apoi dădu foc și glonțul ieși prin cea­l’alta parte a capului. N’avu putere de­cât să facă un pas îna­poi și căzu pe un fotoliu. Din gură, din urechi și din nas începu să curgă sânge. Alarma Țeava revolverului fiind băgată în gură, detunătura n’a fost tocmai puternică. Pe de altă parte, fiind noaptea târziu, toată lumea dormea, ast­fel că nimeni n’a auzit descăr­carea. Tocmai Sâmbătă seara, văzând servitorii de la oțel că acel finer nu se arată, au bătut la ușă, dar fără a primi nici un răs­puns. S’a înștiințat secția a 4-a și d. comi­sar Ștefănescu veni numai­de­cât la fața locului. Bătu din nou la ușe, fără să se audă vre-un răspuns. Atunci o forță și când ușa căzu la pământ, i se prezintă îna­intea ochilor un spectacol din cele mai înfiorătoare. Pe fotoliul din fața oglinzei stătea în­ghețat cadavrul nenorocitului Ioan Iancu­­lescu. El avea ochii deschiși, sclipitori. O mână era atârnată în jos, voind parecă să arate sacul de sânge de la picioarele lui. Fața îi era neagră și începuse deja să se descompue. Scrisorile Done din scrisori au fost deschise. Una era adresată tatălui său, Mihail Ianculescu, și spunea între altele: — «Adio tată, îngrijește de mămița, n’o lăsa să plângă. Iartă-mă pentru că m’am sinucis. ■ Mi-am dat moartea aci în Bucu­rești, spre a fi departe de familie și a nu o compromite». A doua scrisoare era adresată fraților săi Alexandru și Adil Ianculescu. In ea le spu­ne să se poarte bine în societate și să iu­bească pe tatăl și pe mama lor. Scrisoarea o termină luându-și un etern adio. loan Ianculescu Iubirea Sinariderea Cadavrul . 2 La orele 10 și jul îi., din ordinul d-lui prim-procuror Sărăței Stan, cadavrul s’a trans­portat la Morgă, înștiințându-se în acelaș timp telegrafic și părerțlî nenorocitului des­pre această tragică moarte. Una din cele­lalte­ trei scrisori era adre­sată d-nei din Iași, ființa pe care o iubea și pentru care s’a strîucis tinerul Ioan Ian­­culescu.­­ I Reporter. UN SFAI PE ZI Pentru a avea mânuile mai învălu­ile seara în câte un petic de pot^r, uns cu gălbenuș de oue. Lacrimi bin­­ löIr TIüiia Spânzurați din simpatie.—Aproape de necrezut e faptul căi­ urmează și cu toate astea așa este. Trei ucenici din Seghedin, prieteni foarte buni, s’au dus împreună pe malul Tisei, unde, alegendu-și un lic potrivit, la umbra unei sălcii, au depus a js­trei jurământ, că se vor spânzura de acel pom. Zis și făcut. Ștefan Turucuz a fost primul. Poliția l’a găsit mort, dar cauza­­ sinuciderei a rămas pentru ea o enigmă. Marți, la 18 Noembrie, s’a găsit spânzu­rat de același pom, Ludovic Palotas, uce­nic la un dogar. Și cauza acestei sinucideri a rămas o enigmă pentru parchetul­ și poliția ungurească. Mercur­ dimineață s’a spânzurat al trei­lea, Anton Rozza. Din fericire oamenii s’au observat încă la timp, și frînghia a fost­ tăiată. Nefericitul băiat a deplasat plângând, îna­intea comisarului polițienesc, că el s’a spân­zurat fără nici un motived numai din pură prietenie a depus jurăm­înt, de o dată cu cei­l’alțî, de a muri împreună cu ei, în ace­lași loc și prin același fel de moarte. meKimmmmmmmmaBmaaBBasBaaimeemtiBmmKaitaaMiUiKBBemsxtSsaz» «wnmrauacggacsB Moartea d-lal Mir Heréscu Sâmbătă seara, la orele 8 și 20 minute, d. Zefir Herăscu, fost director al liceului șf. Sava, veni la Liga culturală, strada Nouă No. 3, unde este membru în comitetul cen­tral. După ce a urcat Scările, d. Herescu intră în secretariatul Ligei, unde se aflau mai mulți studenți, îi salută zîmbind, apoi trecu în sala de lectură.­ Nu trecură cinci minute, și se auzi clo­poțelul de la sonerie. Servitorul intră adu­când mai multe jurnale, jși de­odată vede pe d. Herescu că se reazămă cu capul de mână și începe să alunece de pe scaun. Servitorul deschide atunci ușa și începe să strige: — Săriții nu știu­ ce sțre d. Herescu. Studenții și cei­l­alți membri ai ligei cari se aflau acolo, săriră în ajutor. S’a trimes numai de est să se cheme un asistent de la farmacia Bras de alături. I s’a dat să miroasă­­ eter, i s’au făcut câte­va fricțiuni pe piept.Nor d. Herescu nu dădea semne de a-șî irefeni în simțire. Din când în când, horhăia numai, și des­chidea ochii mari. In timpul acesta sosi și d. dr. Floren Teodorescu, care îndată ce pipăi pulsul, esclamă: «S’a sfârșit». In adevăr, peste câte­va minute, Herescu era un cadavru. .Cauza morții a fost un anevrism.­­ S’a înștiințat numai­de­cât familia și d-na Herescu, deși bolnavă, s’a sculat din pat și a venit la Ligă. E greu­ ca să putem descrie durerea ne­norocitei soții. In vre-o două rînduri a în­ceput să aiureze. — Joi plecăm... și vom merge în Italia­, da, da... Tu ce zici...,­îngînă d-na Heresfiu. Mulți avură teamă că și-a perdut mintea de la orele 10 veni d. prim-procuror Să­­rățeanu și autoriză transportarea cadavrulu la domiciliu, str. Pitar-Moșu, No. 14. * * ¥ înmormântarea se va face azi, la orele 2 la cimitirul Șerban Vodă. Serviciul religios se va oficia la Biserica Albă din calea Vic­toriei. Comitetul central al Ligei a invitat pe toți membrii ca să asiste la această înmor­mîntare. Arttj&jt; Sâmbătă seară s’a reprezentat la Teatru Național pentru prima oară, în beneficiu d-nei Aristița Romanescu,o singură iubire comedie în 3 acte de d. I. Nenițescu. Comedia a avut succes și publicul a che­mat de repetate ori pe autor, care nu s’a putut prezintă, de­oare­ce era absinte. După cum se știe, d. Nenițescu este prefect al jud. Tulcea. D-na Romanescu ne-a arătat și în această piesă, ca în­tot­deauna, marele seu talent. Dânsa a fost des aplaudată și i s’au oferit două coșulețe cu flori. Foarte bine a fost de asemenea și d-na Gănescu, precum și d-nii Notara și Deme­­triadi. In numărul de Joiî 4 Decembrie al zia­rului «Teatru, Muzică și Modă» se va face o dare de seamă amănunțită atât asupra succesului cât și a subiectului acestei comedii. 3HC JL £ 3 Chelnerița. Cum domnule ? pleci la Ca­meră nepeptănat? Deputatul. Lasă c’o să mă peplene opozi­ția acolo. Slu­stia la con­tra evreilor întrunirea care era să se țină era la Plo­ești în chestiunea evreiască, nu s’a mai putut ține de­oare­ce toate sălile de întrunire din Ploești au fost refuzate. * * * Fiind temeri că pe ziua de ieri Dumi­necă se vor repeta turburările petrecute Du­mineca d­inainte, primăria comunei Bucu­rești, a placardat prin cartierele locuite de evrei următorul apel: «Cetățeni ai Capitalei, «Se fac încercări pentru a se provoca de­­sordine cari ar fi o rușine pentru capitală. In numele celor mai sacre datorii se avem cu toții pentru țara noastră, fac un apel căl­duros către toți cetățenii capitalei rugându’î a se abține de la ori­ce manifestări cari ar putea turbura ordinea publică. «De altmintielea autoritățile competente au luat măsurile cuvenite spre a înfrâna pe tulburători. «C. F. Robescu, «primarul capitalei». ft * * Pentru menținerea bunei ordine se lua­seră era cele mai întinse măsuri; tot per­sonalul polițienesc era la postul său; la fie­care secție de cl. I erau concentrați sol­dați ; jandarmii călări și pedeștri erau con­semnați în cazarmele lor ; toți sergenții de zi și o mare parte din cei de noapte au stat de asemenea gata de a reprima ori­ce încercare de tulburări. Ziua de eră a trecut însă în liniște. ft % ¥ ¥ ț: ‘ '* ■' '' «Curierul Olteniei» a publicat o informa­ție, pe care am­ reprodus-o și noi, că stu­denții universitari olteni proiectează o în­trunire antisemită în Craiova. Președintele societăței «Oltenia», desminte această știre, scriindu-ne următoarele: «Noi, studenții universitari olteni, ne-am constituit în societate, nu pentru a face a­­gitații de uliță, ci din contra, a lucra pe cale liniștită­­ și cu tot calmul pentru pros­­perarea culturei naționale, iubirea între frații români, unirea și solidaritatea între studenți. 4» * De asemenea n’am­ primit nici o telegramă de la corespondenții noștri particulari din provincie. Prin urmare suntem siguri că ziua de ieri s’a petrecut pe liniște în întreaga țară. Marți, 2 (14) Decemvrie D. Latery citit in duel întreaga capitală a fost era surescitată și inimele tuturor au fost cuprinse de o a­­dâncă durere la vestea înfiorătoare că d. G. Erp. Lahovary, directorul ziarului «L’Inde­­pendance roumaine», a fost omorît în duel de către d. N. Filipescu, directorul ziarului «Epoca». Cauza duelului se știe care e cauza acestui duel. In zia­rul «ț­’Independance roumaine», a apărut un articol în care se critica ziarului «Epoca», spunând cum și-a schimbat opiniunile în diferite chestiuni, combătând mâine ceea­­ ce astă­zi susținea, și susținând astă­zi ceea­ ce a combătut era. Articolul provocator de moarte iată, în traducere, articolul în chestiune : «Regretabilele evenimente din zilele din urmă au scos din nou la iveală imoralitatea procedurilor noastre de opoziție. S’a putut observa încă de la început că «Epoca» a văzut cu ochi buni agitația stu­denților în afacerea rezerviștilor evrei. După primul scandal în sala Dacia, numi­tul ziar s’a grăbit să aprobe fără rezervă lecția pe care studenții au dat-o evreilor,—■­și de alt­fel nu trebue uitat că printre acești studenți se aflau și oare­cari redactori li­terari ai «Epocei». Cu ce scop a încurajat organul conserva­tor actele de dezordine și a îndemnat la altele nouă? Unii susțineau că directorul-proprietar al acestui ziar, însuflețit fiind de o ură oarbă împotriva evreilor, era atras în mod firesc spre o mișcare antisemită, uitând toate prin­cipiile pentru a nu asculta de­cât de suges­tiile aversiunei sale. După o altă versiune însă, directorul «Epocei», preocupat înainte de toate a creia încurcături guvernului, a împins pe agenții săi la dezordini, pentru a-și croi o nouă ar­mă împotriva cabinetului și a putea cere retragerea sa, în numele principiului ordi­nului violate. Astă­zi se știe care e versiunea adevă­rată. Atitudinea «Epocei» confirmă cu totul explicația a doua, care nu e de­sigur cea mai onorabilă pentru acest ziar. In primul moment, o notă directorială blama și justifica în acelaș timp excesele de Duminecă, întocmai ca «Voința Națio­nală.» Era tranziția, trebuia preferată schim­barea de atitudine, care nu avea să întâr­zie. A doua zi, în adevăr, «Epoca» publica un articol cerând în termeni impetuoși re­tragerea guvernului, care a dezonorat ca­pitala și țara. Și mânia ziarului conservator a mers crescând,—așa e obiceiul «Epocei» s’o ia pe repezeală; era ea viza deja mai sus , se adresa Coroanei pentru a o întreba dacă e mulțumită de explicațiile consilieri­lor săi. «Epoca» uită că ceea­ ce blamează este­ propria-i operă! Dar ce are a face ! In po­litică nu se mai ține seamă de așa de pu­țin îuoru. De altmintrelea nu pentru întâia oară. «Epoca» se poartă ast­fel. Ea a mai făcut și altele. In afacerea Mitropolitului Ghena­­die a urmat aceeași tactică și «Voința» a­ putut să o acuze de impostumă. Foaia con­servatoare e aceea care a dat semnalul com­paniei în contra fostului Mitropolit. Ea a început să-l acuze de tot felul de rele și a cerut să fie depus. Apoi, când Mitropolitul a fost condamnat și executat, se știe cum­ și-a întors cojocul, după un prim moment de ezilație ca și astă­zi. Aceste două exemple caracterizează de­ minune moravurile noastre politice, al că­­­rora, unul din cele mai frumoase produsel­e de­sigur «Epoca»,­­alături de... un alt­ tribun. Acest ziar e un organ conservator și di­rectorul său, însuși acela care a lansat toate­ aceste afaceri, face în cerul de studii al Clubului conservator teorii conservatoare foarte savante, de un puritanizm cu totul­ englezesc. Asta e teoria. Dar în fapt, când crede a servi un inte­­­res de partid—de alt­fel îl servește foarte reci—uită atât respectul datorit proprietăței cât și idealul religios, despre care, de alt­­mintrelea, scrie disertațiuni; procedează opt un demagog, ca cel dintâi sau cel de pa urmă dintre triburi Să ne fie permis de a fixa diferența care există între aceste procedeuri și linia din conduita ce urmăm noi fără a ne abați din cale. In chestiunea religioasă am blamat din­ primul mnom­ent cu o convingere călduroasă pe acei cari încercau să arunce turburarea în Biserică și aducea și o lovitură credinței noastre, discredințând pe cel mai Înalt zel­­prezentant al religiei noastre. Indignarea noastră însă nu ne-a făcut să uităm scopul­ urmărit, anume acela de a restabili ordi­­­nea, a reabilită o victimă și soluțiu­nea pe care am preconit-o a avut fericirea a în­truni, în acelaș gând de împăciuire, cele două partide politice mari ale noastre. Astă­zi, în afacerea de dezordinele de Du­mineca trecută, suntem preocupați mai ales de principiul legalității. Ne dăm seamă foarte bine de necesita­tea în care ne aflăm de a ne apăra contra pericolului evreesc. In această privință a vem­ o opinie a noastră, pe care o vom ex­pune când trebuința va fi. Nu prin stradă însă se rezolvă o chestie atât de gravă și nici unui om politic, nici unui om­ de ordine nu­ î e permis de a în­curaja sau aproba excesele plebei, chiar a­­tunci când sunt îndreptate contra evreilor. Aceasta e deosebirea dintre «L’Indepen­­dace» și «Epoca». Noi nu înțelegem a sa­­crifia un principiu conservator, numai și nu­­mai pentru a lovi în guvernul liberal; și mai puțin încă consimțim să dăm sprijinul nostru unor agitațiuni, cari dacă pot pune1 38­0 mkm DMN MOARTE Komas* istorico-soci«! PARTEA A DOUA Stoaia mi] enatesel Clara VII «Insă când ajunserăm acolo, tata se căi, căci clima este foarte pestilențială și peri­culoasă pentru europeni. «Dar eu nu cugetam la nimic. Eram foarte fericit că pot să admir atâtea plante și a­­tâtea fructe exotice în acel loc sălbatic. «Pe când tatăl meu se ocupa repede cu lichidarea afacerilor, eu visitam interiorul insulei. «Intr’o zi, trecând pe din naintea colibei unui Javanez, văzui înaintea porții două co­pile cam d­e nouă ani, desbrăcate; una din ele sta gemând cu fața spre pământ, sub loviturile ce’i dădea sora sa cu niște inele. «Cuprins de compătimire pentru victimă, smulsei nuiaua din mâna ceieî­ l’alte fete și cu o voce aspră îi zisei : «—Ce faci ?—Nu vezi că sora ta sufere ? «Copila, privindu-me, începu să rîză și i-se văzură dinții albi ca perlele printre bu­zele sale ; ea se grăbi să răspundă : «—Ce te amesteci tu aici, străinule?... Dute în afacerile tale, căci eu sunt stăpână să fac ceea­ ce voesc cu sora mea. «Și adăugând la vorbe faptele, ridică ca­pul victimei, și începu a-1 lovi de-o piatră. «— Fiind iritat de această barbarie, smul­sei pe inocenta copilă din mâinile acelei fete căreia îi dădui două palme». — Și ai făcut bine—zise Guido. — Nu’î adevărat că ai ghicit, că acel dia­vol mic era Nara?... Guido încremeni. — Nu, te înșeli, zise Guido. Marchizul, zîmbind, îi răspunse: — Ascultă-me și vei vedea: «După ce am pedepsit pe acea insolentă fiică, îmi aruncă o privire așa de sălba­tecă, în­cât nici astă­zi nu pot s’o uit. «Victima, săraca, se apropie de picioarele mele. Eu ședeam pe un sac la ușa borde­iului și o luai pe genunchi, pe când Nara, de la o parte, mă privea cu cel mai mare dispreț. «— Tu, dragă, vorbești franțuzește ? o întrebai. «— Da, domnule, căci tata este francez, dar el nu iubește de­cât pe Nara. «— Și cine este Nara ? «— Aceea de acolo­­ îmi zise arătând cu degetul pe sora sa. «— Și mama ta nu te apără ? «— Mamă nu am, ea este în cer, unde vrese să merg și eu. Pentru asta sunt bă­tută de Nara. «Priviam lung acea ființă inocentă ; ea era mult mai frumoasă de­cât Nara. Tu n’am observat figura respingătoare a calorinei ? — .Eu n’am observat nimic, zise Guido. Marchizul de Chart­re începu să rîză. — Cu siguranță, că dacă tu aî voi să faci o asemănare intre Nara și nevasta ta. Nara ți-ar părea un monstru, acum să urmez: «Acea copilă, de­și suferindă și persecu­tată, avea ceva grațios. Părul său frumos era neglijat și plin de praf; dacă ea ar fi avut o mamă, care s-o îngrijească, acel păr ar fi fost o raritate. Privirea sa era dulce, profundă, perea puțin brunetă, buzele ’î erau roșii și printre ele zărea două șiruri de dinți albi ca fildeșul. «Nara, de­și avea formele în general fru­moase, buzele îi erau încrețite de răutate, privirile și ochii îi erau foarte sălbatici. «— Străine, îmi zise cu o ironie răută­cioasă—până când o să stai aici, ca să as­culți plângerile acestui șarpe mic?—Ast­fel zicea ea sucorei sale: «Eu o privii cu seriositate în față. «— Până când se va reîntoarce tată-te­l, răspunsei cu aceeași ironie, și până când el imi va da voie ca s’o duc cu mine. «—Nara, la auzul acestor vorbe, își muș­ca buzele de furie. «— Ahi așa vrei să o faci, zise bătând din picioare. Dar dacă eu n’aș vrea ca sora mea să meargă cu tine? «— N’așî cere permisiunea ta, răspunsei zîmbind. «Mica copiliță se alătură serioasă lân­gă mine și două lacrimi îi curgeau pe față... «—Tu o să mă duci departe de aici? «—Da, foarte departe, într’un oraș mare, unde surorile nu-și bat pe surorile lor, un­de monștrii cei mici ca Nara sunt închiși și bătuți cu nuiaua când bat pe surorile lor. —«Nara părea foarte umilită, dar, cu o privire tot sălbatecă, își aruncă ochii asu­pra mea zicându’mi: «—Ar sfi’mi plătești scump asta. «Eu mă făcui că nu înțeleg și continua­ a discuta cu copiliță de pe genunchii mei. «—Tu vei avea haine frumoase—vei avea perle ca să le pui la gâtul meu, bomboane și multe jucării. «—In fața acestor promisiuni așa de fa­buloase, fisionomia copilei se schimbă , din tristă, de suferințele ce’i impunea sora sa, deveni veselă. «—Tu ești îngerul păzitor, despre care îmi vorbea mama ! Îngerul, care conduce cu sine, în fie­care an pe copii cei buni,... nu este așa, că eu am fost bună? Oh ! acum m’aș lăsa ca să me bată din nou, fără să mai plâng, numai să plec cu tine. «In acel moment Nara se schimbă cu tor­tul, privirea sa deveni aproape blândă, în cele din urmă începu să plăngă cu șiroao de lacrămi. «Suspinele sale emoționază foarte mult pe copila din brațele mele. «Ea se duse repede, după ce mă privi, la sora sa. «—Pentru ce plângi, Maro? îi zise îm­­brățișind-o. «—Pentru că eu ți-am făcut reü. «—Dar eu nu’m­i mai aduc aminte ; ou­­ragiu, fii veselă; dacă acest bun domn me va lua cu el, ea îți voi­ trimite toate ca­dourile pe cari el mi le va da. — Ba să rămâi aci cu mine, căci nu te vom­ mai bate nici odată ! «Copiii ța mă privea nehotărîtă. — Vom face ceea ce va zice tata; în fine, tu știi că el zice tot­dea­una că eu îi sunt inutilă și că nu’i fac de­cât încurcături. Nu’ți pot spune cât am fost de emoțio­nat, dar fiind­că părintele copilelor nu ve­nise și fiind­că al meu mă aștepta, plecai zicendu-le că me voiü întoarce și să co­munice tatălui lor ceea ce le-am spus. (Va urma).

Next