Universul, iulie 1899 (Anul 17, nr. 177-207)

1899-07-31 / nr. 207

„UNIVERSUL** de Icri­s*a t­ipărit iu 00.340 exem­plare. Calendar pe anul 1899 Orb­u­lu­i Vineri, 30 Iulie. — Ap. Sila și Silvan. Or t oile Vineri, 11 August.— Titu Soarele resare 4.59; apune 7.10 București, 30 Iulie. Sănătatea țărănime! Mai în­tot­dea­una când se vorbește de starea sanitară a țărănimei noastre, se deplânge insuficiența aparatului medi­cal, care ca o rățea ar trebui sa se întindă asupra țării în­tregi. Că tinerimea medicală nu se decide încă îndeajuns să-și înceapă cariera de la pos­turile —de alt­fel binișor re­tribuite— de medici de plasă, ci preferă să dea naștere unui început de proletariat medical în Capitală, lucrul este cam așa­­—dar aceasta stare de lu­cruri e foarte cu leac, ba se v: vindeca de la sine, prin faptul că numărul tinerilor ce se dedică studiilor medi­cale e tot mai mare și e ușor de prevăzut că nu-i departe vremea când pentru toate pos­turile de medici de plasă și încă și pentru cele ce se vor mai crea, vor fi concurenți îndeajuns, și se va putea chiar alege, iar nu numai culege, ca astă­zi. Dar chestiunea aceasta, a întregirii corpului medical al Statului și a punerii lui în stare de a funcționa bine și conștiincios, noi ne vom per­ mite a o numi, cu toată im­portanța ei netăgăduită, se­cundară față cu marea ches­tiune a stării sanitare a ță­­rănimei noastre. E oare­cum în deprinderea noastră de a ne gândi la me­dic îndată ce e vorba de să­nătate ; medicul intervine însă de obicei, numai atunci când sănătatea e perdută, încolo, ajutorul ce­­ dă prin sfaturile sale igienice presupun oare­­cari condiții de trai și, asupra cărora nu e de loc stăpân, în fața lipsei cărora stă nepu­tincios, cu toată știința lui. Și tocmai aci, ba am putea zice numai aci, în aceste con­diții de traiu, stă cheia marei chestiuni: toată chimia și toate picăturile lui Davila din lume nu vor schimba o iotă din deplorabila stare sanitară a țărănimei noastre, câtă vre­me proasta nutrițiune va con­tinua să întrețină mizeria fi­­siologică, câtă vreme bălțile nesecate vor continua să pro­ducă cu îmbelșugare germenii frigurilor palustre, cu tot cor­­tegiul lor de boale următoare, câtă vreme consumarea de porumb stricat sau­, după alții, nutrirea aproape exclusivă cu porumb, chiar bun, va con­tinua să arunce jertfe după jertfe, câtă vreme tinerii, pe cari satele îl dau­ apărării ța­rei, se vor întoarce acasă a­­ducând cu el otrava altor boale urîte... Ce o să facă un aparat me­dical, chiar de zece ori mai numeros și mai conștiincios, în fața acestor stări de lu­cruri ? Munca tuturor medi­cilor din țară n’ar fi de­cât ceea­ ce în mitologie era munca lui Sisif. Străduințele corpului me­dical, ca să dea roade, tre­buie să se desfășoare pe un alt­fel de teren, pregătit de toate forțele națiunii, în co­mun și în armonie, iar nu numai prin intervenția Sta­tului. Intervenția Statului ar fi de pildă foarte eficace în ce privește asanarea locurilor mlăștinoase sau­ în alt chip insalubre; aspre regulamen­tari ar putea restrânge fla­gelul unor boale contagioase; școala ar putea deschide ochii țărănimei asupra multor rele la cari se expune numai din neștiință; biserica ar putea interveni și ea printr'o îm­blânzire a rigorilor postului, care nu puțin contribue la întreținerea mizeriilor fisiolo­­gice. Dar, asupra tuturor aces­tora, vom mai reveni. Din Austro-Ungaria ( Coresp. part. a ziar. «Universul» , Viena, 27 iulie, Prinț bricolat In orașul Praga a produs mare agitație următorul fapt: Prințul de Sc­haumbu­rg-Lippe a voit să viziteze expoziția din Kostoletz de lângă Nachod. Când văzu insă că în localul expozi­ției ,nu se află nici un drapel austriac (negru-galben) a plecat declarând că în asemenea îm­prejurări nu calcă în localul ex­poziției. Declarația aceasta a pro­dus o vie agitație printre cehi, și mai cu seamă printre cârciu­­mari. Aceștia au hotărît să nu mai cumpere bere de la fabrica prințului de Schaumburg din Skalitz, ci din berăriile cehe. Duelul Wolf-Kr­eppk Ern a avut loc aici duelul în­tre deputatul german național Wolf cu deputatul ceh Krzepek. Arma aleasă a fost sabia. Con­di­țiunile erau foarte grele și a­­dică : Lupta până la incapabili­­tate. De­­ la prima repriză a primit Wolf o lovitură gravă, care s-a întins de la frunte peste partea dreaptă a nasului până la obraz. Fiind artera frontală tă­iată, martorii au propus suspen­darea duelului. Adversarii n’au voit, și ast­fel duelul a conti­nuat. Krzepek a fost ușor rănit la umăr și la mâna stângă, de­putatul Wolf a primit o a doua rană gravă la frunte și la um­ăr, ast­fel că fu neapt pentru con­tinuarea luptei. Wolf, după ce a fost pansat pe teren, a fost transportat la locuința fratelui sâu­ în Döbling. Starea sa nu inspiră nici o te­mere. Medicii au­ declarat că este vre-o două saptemâni­va pe deplin vindecat. Adversarii nu s­ au împăcat. Un tAciunar nebun In orașul Hajdú-Böszörmény se întâmplară în vremea din urmă dese incendii. După multă greutate, autorul acestor crime a fost prins în per­­soana tenorului de 16 ani Josef Kerékgyártó. Mulțimea înfuriată a pus mâna pe el și între hui­duel­ și lovituri l’a tuerit până la locul sinistrului, voind a’l arunca in flăcări. Tăciunarul începu deo­dată să rîdă ca un nebun, pe când fața i se contracta în mod oribil, fu­când în același timp și spume la gură. Mulțimea înspăi­mântată i-a dat drumul. Nebu­nul se apropia de foc și începu să gesticuleze în mod desordo­­nat, râzând și cântând. După câ­­te­va momente fu cuprins de un acces de nebunie furibundă, ast­fel în­cât numai cu mare gre­utate a putut să fie legat și transportat într’o casă de sănă­tate. Medicii au constatat că indi­vidul acesta suferia de piroma­­nie (mania de a da foc) și că spaima l’a înebunit. Cât­ citimarul șiret­a istorioară nostimă s’a în­tâmplat în orașul Steinbruch. Un cârciumar de acolo se stră­duia de multă vreme să ’și vîndă prăvălia. Acum de curând s’a anunțat un cumpărător din Pesta, care spuse că va veni într'o zi după amiază să vadă prăvălia. Acesta și veni, dar fiind-oft nu se cunoștea în persoană cu câr­­ciumarul, nu fu băgat în seamă. Streinul se așeză într'un colț, de unde putea bine vedea cum merg treburile cârciumei. El era uimit de numărul cel mare al mușteriilor,cari consumau vîrtos. După o oră un mușterin­ din a­­propierea sa se ridică, pregătin­­du-se să plece. In acel moment însă mușteriul bete ochi cu cum­părătorul, pe care îl cunoștea. Din vorbă in vorbă, cumpără­torul 'și exprimă mirarea că mușteriul acesta — rudenie mai de departe cu dînsu­l—se află așa de vreme în cârciumă. «întâmplarea asta­ și are rostul ei, rispunse mușteriul șoptind. «Cârciumarul dorește să -și vîndă prăvălia ; azi va sosi cum­părătorul din Pesta și din cauza aceasta am fost invitați atâția oa­meni, ca să pară că dar a­verile merg bine. Haide, stai cu noi la masă. Poți să bei și să mănânci gratis». Cumpărătorul înțelese șiretli­cul, primi invitarea de a sta la masă, cu condiția însă ca sâ fie prezentat sub un nume fals. Cheful începu. Cumpărătorul din Pesta mâncă și bău bine, apoi mulțumi cârciumarului pen­tru cinstea făcută și plecă fără a fi plătit nici un ban. A doua zi cârciumarul primi o scrisoare din Pesta, în care cum­părătorul îi lăuda mâncarea și băutura, dar îi spuse că nu mai are poftă să cumpere pră­vălia, după ce vezuse cum stau treburile. Halos. Drama din strada Campoducelui.— (Vezi explicația) 63 CRUNICI FM#NIN £ Cea mai cultă țară Știți care e cea mai cultă tarii ? Sau aceea care posedă universi­tăți superioare, profesorii cei mai renumiți din lume, instituțiuni superioare, spre cari aleargă toată lumea­ doritoare de știință, cum e Franța. Ci aceea unde invățămintul primar e mai răs­pândit și prin urmare poporul mai luminat. Germania, Dane­marca și Elveția merg in frun­tea țărilor europene în această privință. Țara noastră, cu toate progresele ce le-a făcut de câi­va timp, este una dintre cele din urmă, cu­ toate acestea ar putea avea o mangâere, dacă mangâere poate fi, că se găsește mai pe aceiași treaptă cu multe state europene, mai mari, și cari a ai fost supuse la atâtea încercări. E car o dovadă, că suntem un popor foarte susceptibil de civi­lizație. Țara noastră productivă și bogată, inteligența naturală, sângele nostru latin care ne face să ne apropiem cu înlesnire toate progresele fraților noștri de ori­gină, ne-ar favoriza și ne-ar con­duce mai iute la desvoltare, dacă aerul acesta oriental, nu ne-ar transmite moliciunea și le­nea vecinilor noștri. Ceea­ ce ne lipsește e munca și energia, și încă temperanța : unde nu trebue suntem prea porniți, prea păti­mași, când e vorba sa ne mul­țumim unele viituri, cari natu­ral trebue să se nască din cele două calități orientale, de cari am vorbit­­ mai sus. Facem prea multă politică, mai toți vrem să ajungem iute la o căpătuială bună, fără să ne preocupăm dacă de a doua­ zi am cădea , viața de strălucire și de lux ne atrage, ca ori­ce lumină care strânge în jurul ei orbește o lume întreagă de vietăți, care nu prevăd că, apropiindu-se prea mult, s'ar putea arde și distruge. Și In timp ce unii strălucesc, cei­l­alți se pierd in sărăcie­ și ignoranță, cu forțele istovite, cel mai mulți sfârșind cu abrutiza­rea prin alcoolism, ultimul re­fugiu. In loc insă de a privi și a trage spre luminele orbitoare, cari ne amețesc, sa ne întoar­cem ochii, să luăm pilde de la țări tot așa de mici ca ale noas­tre, însă cu moravuri înțelepte, cu dragoste de neam și de țară, lucrând în interesul general, în­credințați că mortal ast­fel va acea fie­care o stare mulțumi­toare. Țările acestea sunt cari îngri­jesc și de educația ,?» înlesnirea țăranilor, pind­ cu el fiind teme­lia unuil stat, de la desvoltarea și traiul lui bun depinde durata țarei. Să luăm de pildă Danemarca. Acolo fie­care țăran își are bu­cata lui de pământ, care nu nu­mai că i’a fost dată, dar a fost pus în stare să o cultive dondu­­i-se și materialele necesare pre­cum și instrucțiuni in privința culturii. Pentru acest din urmă scop s’au înființat așa numitele universități poporale, la care tre­bue să se ducă la­olaltă bărbați și femei, timp de ș­ase luni pe an. In aceste școli se predă toate sfintele popularilor ei, ba încă se cultivă pe lângă aceasta și artele de plăcere, și mai cu seamă muzica și declamațiunea, organizând concerte și reprezin­­tațiuni populare. Afară de aceasta, copii de pă­rinți cu dare de mână sunt așa de mult însuflețiți din școală, pentru binele și dragostea popo­rului, că ajunși studenți, în tim­pul vacanțiilor, pornesc prin sate unde­ țin conferințe, fac lectură de open folositoare, se intere­sează de lucrurile și păsurile po­porului , consfințesc adevărata în­frățire dintre săteni și orășeni, care îl face să fie tot­d­auna cu inimele alături și la timpuri bune și la grele încercări. De altmin­trelea, insist țăranii fiind lumi­nați și cu dorința de cultură, își construesc in fie­care sat o casă pentru conferințe, concerte, unde se adună la discuții și la citire și unde își primesc studenții pro­povăduitori. Cât despre acești din urmă, merită, cu drept cu­­pial, să fie imitați de tineretul nostru flușturatec și curtenitor. Dar... va trece mult până când vom ajunge pe Danemarca. S'ar putea începe ritic și la noi educațiunea și luminarea poporului, in afară de clasele primare. Dar despre aceasta voiu vorbi un alt număr. Vnmna. O CUGETARE !A E ZI Când o femee măritată vor­bește bine de un bărbat, poți să fii sigur că bărbatul acela nu e amantul ei. Românii și Maghiarii Mai dăm azi unele aprecieri ale presei austro-ungare asupra banchetului de înfrățire de la Arad. Ziarul «Hazánk» scrie: «In le­gătură cu instalarea episcopului Iosif Goldiș, unii constată din toasturile rostite acolo, aparența apropiere­ între maghiari și ro­mâni.Toastul contelui Ștefan Tisza , centrul acestui curent de împă­ciuire, față de care avem unele observări. A se îmbia din par­tea maghiară acum ramura de cliv a pacei, nu a fost nici un motiv. Căci conform principiu­lui conducător al politicei domi­nante, decretat de la locuri com­petente, peste tot nu se tinde la oprimarea naționalităților. Nici că a voit maghiarul nici­când să o­­prime pe concetățenii săi de baze străine, ba a fost chiar tolerant, așa de tolerant, în­cât zadarnic ’î-am căuta păreche în om­ și care au­ stat cu naționalități diferite, cu limbi diferite. Pe terenul po­liticei de naționalități din partea maghiari mei de stat alcătuitoare, azi nimic nou­ nu se poate zice. Numai naționalitățile pot să ne spună ceva nou prin faptul, că vor accepta sincer, fără rezervă, heghemonia maghiară, pe lângă care în schimb noi vom ajuta bucuros concetățenilor noștri de buze străine, ca să se fericească. Acesta e programul, și regreta­bil e, că numai acum se decre­tează reciprocitatea lui. Contele Ștefan Tisza a avut destule pri­lejuri și până acum, ca să pună acest program înaintea concetă­țenilor noștri români, iar româ­nii trebuiau să se convingă până acum deja, că maghiarii numai atâta voesc. Dacă deci Mangra și soții până acum nu au­ știut, că politica dătătoare de directivă aceasta e, atunci ori în sistemul de până acum a fost greșeala, ori în ei înșiși. La tot cazul e îmbucurător, că prin legitmintea de la Arad s’a delăturat această greșeală. Noi însă mergem mai departe și poftim, ca strângerea de mână, ce ’și-au­ schimbat ma­ghiarii și românii în Arad, să fie adevărată și sinceră, și iu le­­gămintea întâmplată acolo să nu se facă schimbări, când fluctua­ția politicei naționaliste române ar fi să schimbe situația de azi a oare­cărei persoane dintre cari au­ figurat la Arad. Bucuros dăm mâna cu concetățenii noștri ro­mâni­ , cu toată plăcerea îl aju­tăm a se ferici economicește, dar in schimb așteptăm de la ei, ca schimbarea de front de la Arad, declarată ca fiind așa de impor­tantă, sâ fie sinceră, fără nici o rezervă ascunsâ». Organul koșuthist «Egyetér­tés» scrie următoarele : «La masa albă, de­sigur și vin fiind în pahare, s’am înțeles ușor d. Goldiș, episcopul, contele Ște­fan Tisza și întreg conveticotul b cendheluitor. Căci la masa albă, îndeosebi dacă vinul e bun, îm­brățișările merg ușor chiar și în­tre naționalități. Anumite nedu­meriri am însă și eu, și la ast­fel de ocaziuni revindic vinului tot cel puțin așa de mare, ca sentimentelor de frățietate. Vă­­zut-am asemenea îmbrățișări. Vă­zu­t-a­m banterul român, care sub stindarde naționale a făcut pri­mire delegaților reuniunei cul­turale maghiare, cu sbierătele de a trăiască», făceam să resune ce­rul în decursul prânzului, și vé­­zut-am apoi și auzit-am, că după ce s’afi depărtat maghiarii, dom­nii valahi golină în sănătatea Ța­rului și a regelui Carol, buteliile râmase de la prânz. Numai Clio a rămas datoare, neluând notă,­­ori de sănătatea Țarului și a re­gelui Carol avut­ a ceva câștig din aceasta ? Nu au rămas însă datori demonstranți­, căci pe ma­să vin gratis se afla. Și ast­fel fiind experiența ge­nerală, să nu punem preț prea de tot mare pe toastele de la Arad, ci să așteptăm mai intenn faptele. Până acum Vorba e nu­mai despre aceea, că episcopul Goldiș se dă de patriot bun și că Ștefan Tisza ar dori, ca toți românii din Ungaria să fie ast­fel. In mâinile lui Ștefan Tisza—din norocire —nu se află nici o pu­tere, dar conducerea lui Goldiș este încredințat poporul unei în­tregi d­ecese. La el cuvintelor poate să urmeze și fapte. Și na­țiunea maghiară va aștepta cri­­oasă faptele acestea. Primul pas întru a trezi senti­mente frățești, e sa fim sinceri. Sinceri trebue să fim noi, ma­ghiarii, și sinceri trebue să fie ei, românii. Până acum această sinceritate s’a manifestat reci­proc numai în faptul, că ne-am izbit în capete acuzele nepre­ferând, firește, nici exagerările. Am spus unii despre alții toate relele și toate imposibilitățile. Greșelile proprii însă nu și le-a mărturisit nici o parte. Ba se vestea că fii­nd mai presus de ori­ce greșeală. Spună Românii cinstiți popo­rului lor să nu dea ascultare a­­git­atorilor, cari își capătă banii de la Liga din România. Căci a­­ceia nu se lasă de munca lor cât timp le umblă plata. Și facă a se sfârși și dincolo, peste Carpați, instigarea Româ­nilor din Ungaria. Atunci doar ne vom putea înțelege. Atunci vom putea apoi să medităm asu­pra celor zise de Ștefan Tisza, câ Românul și Maghiarul sunt avizați unul la altul. Formează insulă în mijlocul oceanului sla­vic și oceanul spală deopotrivă formurii ambelor insule. Cu pu­teri unite vom putea mai ușor clădi zidurile de apărare. Românul nostru e blând de fire și’l poți ușor conduce. De aceea ’l se duc ușor agitatorii. Un mare pas am făcut deja întru înfrânarea agitărilor, când am statorit minimul salariului preoților. Un mare pas trebue să facă și româniaica, dară voește să conteze la noi și la prietenia noastră. Culturei române nu voește la noi nimenea săi facă vr’un roc. Gavriil Bethlen a dispus să se traducă în românește biblia, preotul maghiar Lazara a creat sistemul limbei române literare. De noi n’au de ce să sa teamă. Noi numai iubirea de patrie pretin­dem dela cei ce locuesc în țara aceasta. Să dea dovezi despre a­­ceasta și vedea-vor, că n’au prie­ten mai sincer de­cât pe Ma­ghiar». Drama din str. Campodaceiui — Vezi ilustrația — Am vorbit în numărul nostru trecut despre o dramă de gelo­zie, petrecută în strada Campo­­ducelul. Un lucrător tipograf, anume Radu Iliescu, s-a dus la amanta sa ,Marița Iordănescu, din strada Viitorului, și a ade­menit-o să facă împreună o plim­bare nocturnă prin capitală. Ajungând în strada Gampo­­ducelui, Iliescu scoase un re­volver și întrebă pe Marița Ior­­dănescu, dacă nu are și alți a­­manți. Femeea protestă cu ener­gie , tipograful însă, nebun de gelozie, voi s-o împuște. Dar, în momentul când voia să comită crima, el se gândi ca zgomotul detunăture, ar putea să deștepte atențiunea sergenți­lor de stradă și atunci scoțând un briceag, răni pe amanta lui in spate. La țipetele victimei alergă ser­gentul postat în apropiere și a­­restă pe Radu Iliescu. Utilizația noastră de azi repre­zintă momentul când Iliescu ră­nește pe Maria Iordănescu. Alicersa Banffy-Zichy Corespondentul nostru parti­cul de la Viena ne-a telegrafist ert resolvirea incidentului între fostul ministru maghiar baron Banffy și contele Zichy. Iată pe amănunte găsim în ziarele din Budapesta, cari ne-au sosit erl: «Acum câte­va zile se «fimți mai multe persoane pe terasa clubului național din Budapesta. Intre ei era și deputatul Po­lon­yi Geza, care începu să atace cu o extremă violență pe fostul prim-ministru. Cele­l­alte per­soane, între cari se afla și se­cretarul de Stat consilierul re­gal Gromon, fură neplăcut atinse de acest incident penibil. Gnomon sări de pe scaun și strigă: «In prezența­ mea nu se poate vorbi în asemenea ton despre baronul Banff­y. El, ca și mine, este consilier al M. S Voiu spune deci baronului Ban­­ffy cuvintele lui Polon­yi !» Toți priviră pe Polonyi, care deveni pe­ roW, dar eși din în­curcătură zicând, că a auzit și pe contele Zichy exprimăndu-se in acelaș sens asupra lui Bandy. Fostul prim-ministru maghiar a provocat la duel pe con­tele Zichy. Constim­indu-se martorii, aceș­tia au­ redactat un proces verbal, in care se publică declarațiile contelui Zichy, că dînsul a avut în­tot­dea­una și are cea mai fermă convingere despre onora­bilitatea baronului Banfl­y. Zichy a auzit zgomote despre faptul că Banfl­y ar fi tras foloase materiale din vinzarea terenuri­lor Curței regale situate la Bu­dapesta. Acestor zvonuri nu le-a dat are loc crezâmînt, ci numai le-a înregistrat ca atare. La sfir­­șit, contele î și exprimă adâncul șeii regret că în urma unor ne­înțelegeri s'a ajuns la o ast­fel de afacere. UN litt» l*E ZI Cu cât te grăbești, cu atât înaintezi. German. PROCESUL DREYFUS — Prin poștă — PRIMA ȘEDINȚA Procesul, ale câru­i dezbateri au început Luni la Rennes, se va număra printre cele mai ce­lebre, cari au atras atenția Fran­ței și a sumei întregi. De aceea credem nemerit a da, pe lângă telegramele trimise de corespondentul nostru particular d. G. Bandi, și dări de seamă cu totul complecte pe cari le primim prin poștă, Incepem azi cu prima ședință. De la îneh­i­soarea militară se consilia La ora 0.20 dim. un pluton de geandarmî călări­ese din str. Saint-Hélier și înaintează în li­nie curâtind trotuare și șoseaua­­ până la cheiul Universitatei. Acolo geandarmii sunt Intăriți prin soldați de infanterie, îndată ce șoseaua gării a fost degajată. lo»igt«ju» o sectie dig regimendul­ui dă linie. Oamenii mergând în două rânduri, se așează in lungul grilei liceului. Sosind la poarta rezervată pen­tru intrarea lui Dreyfus, coloana face front la dreapta și traver­sează șoseaua gărei pe care o barează cu totul. Apoi, în urma unei comenzi a locotenentului care îl conduce, soldații se intorc cu fata spre mulțime, care e menținută la de­părtare, și înaintează cu un pas, lăsând o stricită trecere latre el. Abia această mișcare e execu­tată și mica ușa a manutanței se deschide. Prizonierul, scos din celula sa, a traversat închisoarea militară, manutanța și a eșit pe o mică ușe, în fața căreia se află un geandarm și situată aproape la colțul străzei Duhamel cu șoseaua gării. Dreyfus, escortat de patru geandarmi și însoțit de un ofi­țer, traversează cu un pas vid această șosea prin mijlocul celor două șiruri de soldați, trece prin poarta liceului și pătrunde intr’un vestibul la care se urcă printr’un peron de șease sau ș­apte trepte. Toate acestea se petrec așa de repede, în­cât ziariștii, fotografii și curioșii, respinși pe străzile adiacente, abia au putut observa trecerea prizonierului. Îndată după trecerea prizonie­rului, circulația e din nou per­misă. Deschiderea deslinderilor La 6 ore și jumătate exact s’au deschis porțile liceului. Membrii presei, în număr de 204, intră și cu mare greutate ’și găsesc locurile cari le sunt rezervate. La 7 ore fix, consiliul își face apariția, soldații prezintă armele. Intrarea­ lui Dreyfus Pe o ușă laterală, situată la dreapta scenei pe care se află consiliul, apare escortat de un căpitan de geandarmerie Dreyfus. In 1894 el n’avea pe față nici o culă și părul lui nu era încă presărat de fire de argint; azi el e cu totul cărunt. Această schimbare modifică în chip sim­țitor fața lui și’i ia acea asprime in expresie pe care toată lumea o constatase în 1894. El poartă ochelari «pince-nez», e îmbrăcat în uniformă de că­pitan de artilerie și e în mănu­șa­­ cu mănuși albe. Cu pas ferm înaintează și urcă treptele estradei pe care trebue să ia loc. Ajuns înaintea consi­liului, își duce mâna la chipiu și salută militărește, apoi se așează in fața avocaților săi. El ia loc pe un scaun în fața consiliului și cu­­palele la sală. Căpitanul de geandarmerie, care -l păzește, se așează la trei pași în urma lui. Primele formalități Colonelul Jouaust, președintele consiliului de război­, dă apoi cuvîntul grefierului Coupois, pen­tru citirea sentinței, prin care Curtea de casație, in secții unite, MARTIRIUL v­ nei Xxxipărătese (Operă privitoare la defuncta împă­răteasă Elisabeta a Austriei, scrisă de o damă a ei de onoare.) Traducere din limba engleză de d-na Maria Ghirgiu CAP. XIII Când sosi ora înmormîntă­­rel, unii se suită în clopotni­țele și pe turlele bisericilor Sf. Mihail și Sf. Aug­ustin, și în cele două camere ale punctu­lui de pe turnul Sfatului Ștefan,—la care duc trei sute patru­zeci și trei de trepte,— pline de persoane cari erau în imposibilitate de a-și plăti locuri­le la ferestre sau la balcoanele din strada Neuer- Markt, în care este situată biserica Capuținilor și pe unde trebuia să treacă cortegiul imperial. Atmosfera de întristare, care se răspândise asupra Capita­lei, era cea mai mare probă­­ de durerea sinceră pe care o­­ simțea poporul,o durere tem­perată de profunda simpatie ce o avea pentru bătrânul împărat care rămăsese atât de singur. In anul jubileului si Frantz - Iosef rămase, prin­tre Suveranii Europei, o fi­gură solitară și o inimă zdro­bită. Mâhnit până în cel din ur­mă grad, lipsit prin violență de unicul său fiu, și acum iar prin violență de soția sa, și cu grozava durere care roade sufletul său, însă care nu este înțeleasă de­cât de foarte pu­țini oameni, aceia numai cari cunosc ascunsele izvoare ale acestor dureri. Din momentul în care ră­mășițele pământești ale îm­părătesei fură aduse la Viena, o dorință universală de a se ocupa exclusiv de tragica ei soartă se manifesta cu deose­bire pe strade, unde fie­care om vorbia de cât de dînsa. Pavelele și șoselele erau în­țesate de mulțime, prin care se vedeau atâț de multe fe­mei îmbrăcate în dolutt, în­cât erau de remarcat fete purtând haine negre și șor­țuri albe, costum de doliu al femeilor vieneze, și care mer­­geau la capelă ast­fel îmbră­cate. De-a lungul străzei, care duce de la Schönbrunn până la porțile palatului de la Burg, nici o circulație nu mai era posibilă, și oamenii erau, în rînduri așa de de­se, încât for­mad un fel de manta neagră care acoperea stradele cele largi. Ceremonia din biserica Ca­­puținilor era cât se poate de imposantă și în același timp imposibil de descris . Cardi­nali, episcop­ și tot felul de preoți stătea în partea dreaptă a altarului, în partea stângă se afla ușa cea grea cu por­tiera pe care intrau­ curtenii. Biserica Capuținilor era de­corată cu draperii negre în întregul ei, inclusiv sacristia și coridoarele; de aseme­nea toți pereții erau acope­riți cu catifea neagră, precum și toate ușile cu perdele ne­gre și grele și totuși păstrase caracterul de sărăcie care convenea ordinului acesta! mânăstiri. Pe înaltul altar se vedea o cruce mare îmbrăcată în aur. Candelabre de aur cu lu­minări de ceară și alte lumi­nări din lustru luminau bi­serica, însă ele ardeau întu­necos din cauza căldurei înă­bușitoare. Pe jos era de asemenea aș­ternut cu negru, treptele al­tarului și platforma rezervată curtei eroii însemnate cu fîșii de panglică albii Pe pereți se aflau armele împărătesei. Ele trebuiră să fie schimbate în noaptea care precedase înmormn­tarea, de­oare­ce purtau inscripțiunea: Elisabeta împărăteasa Austriei. Când veniră deputațiunile un­gurești, observară îndată a­­ceasta și profitară în mo­mentul când eșeaii din Capelă. Persoanele oficiale ale Cur­tei luară îndată armele jos, înlocuindu-le cu altele pe cari sta scris în litere tot atât de mari ca acelea: Imperatrix Austriae, Regina Hangriae. La picioarele sicriului erau puse, pe perine, ordinele și decorațiunile împărătesei moarte, și e­van­tali­ul ei cel mare, negru pe care-l purta mereu­, precum și o pereche de mănuși lungi, albe, de piele de Suedia, coroanele ei de îm­părăteasă a Austriei, Regină a Ungariei și Prințesă a Ba­­variei straluceau la căpătâiul sicriului. Florile presărate erau atât de multe și de frumoase, în­cât chiar ea, care nici­odată nu avea de ajuns împrejurul ei, cred că ar fi rămas mul­țumită. Coroana Reginei Victoria era formată din Chrysanthe­me rose și pale, tuberose, vio­lete, liliac și frunze de pal­mieri ; iar coroana Prințesei de Walles compusă din rose mareșal­­iel, violete și pal­mieri de argint, cea dintâi primită de la Majestatea Sa, purta următoarea inscripțiu­­ne în limba germană: «Ein Zeichen der innigsten Freundschaft und Verehrung von ihren getreuen Schwester. Victoria R,... (In semn de cea mai mare și mai adâncă amiciție și ve­­nerațiune de la sora d-tale credincioasă. — Victoria I. R.) Cea­laltă coroană avea in­­scripțiunea : «Din partea Prin­țului și Prințesei Walles», și pe panglica ei de satin alb erau scrise următoarele cuvinte : «Sister, thou art gone be­fore us, And thy saintly soul is flown. Where tears are wi­ped from every eye, And so­­row is unknown». (Surioară, aî plecat înain­tea noastră și sfântul tău su­flet a sburat unde lacrimele sunt șterse din ori­ce ochi, și unde întristarea este necu­noscută). Zgomotele absurde cari cir­­culau, că împărăteasa și cu regina Victoria ar fi fost în termeni răi, erau cu totul ne­­adevărate. Ci tocmai din c­on­tra, bătrâna guvernatoare a marei Britanii admira și iu­bea pe împărăteasa Elisabeta foarte mult, împărăteasa scrisese reginei Victoria după moartea soțului reginei, și acest mesagiu la în­ceputul celei mai interesante corespondențe, care nici o da­tă n’a încetat de a fi din cele mai fregvente și mai afec­tuoase împărăteasa decedată scri­sese tot așa de simțitor îm­părătesei Eugeniei, când muri Napoleon al treilea și mai in urmă împărătesei Frederica când își perdu pe soțul său. Cu adevăr, ea nu lăsă să treacă nici o ocasiune fără a desfășura bunătatea ei către cei mâhniți, ori și care ar fi fost rangul lor, și toți aceia cărora le arătase atâta simpa­tie în supărările lor, și-au­ rea­mintit de toate acestea când moartea veni să o reclame și pe densa. Atât cei mari cât și cei mici ,și aduseseră sau își trimise­seră tributul lor de pietate în flori, regi și regine, împărați și împărătese, prinți și prin­țese, duci, conți, baroni, bur­­ghezi și chiar cerșetori au că­utat să dea o probă de res­pect și de iubire, printr'o co­roană mai mare sau mai u­­milă, pentru a se pune de­a­­supra sicriului iubitei lor im­­părătese. Doctorul Christomanos, pro­fesorul de limba greacă, puse cu propriele sale mâini un bu­chet de tuberose pe treptele catafalcului, lângă ghirlanda de flori albe de o lărgime de patru iarzi, trimeasă de îm­păratul Rusiei, care atingea de partea cea­l­alta un mă­nunchi­­ de flori și ramure de pădure adusă în zori de ziuă de o țărancă tiroleză, care se îneca în suspine depunând-o pe sicriul iubitei sale Bine­făcătoare. Acei cari au cunoscut pe împărăteasa pot să 'și închi­­puiască cu cât ar fi preferat ea mai mult umila ofrandă a sărmanei țărance neprețui­telor coroane oferite de marii și puternicii suverani. Parfumurile tuturor acestor flori minunate amestecat cu mirosul de tâmăe și cu cel al luminărilor de ceară cari ar­deau, încărcaseră atmosfera așa de greu­, în­cât d’abia se putea respira. Suspinele neîncetate produ­­ceau ecoul sub boltele sfîntu­­lui edifieiü. (Va urma).

Next