Universul, septembrie 1899 (Anul 17, nr. 239-268)

1899-09-01 / nr. 239

Boalele secrete­­ ejmlința Bărbăteasca se vindecă repede fără durere și îm­­piedicare, dup» «vicență de 29 ani de specialitate în boli lumești (de la 1870). Dr. TnOK Vo. 1, 8TR. EMIOtIATU, No. 1 Ir. tr­ar­ea numai prin str.str.Voevos Consultații de la 10-1 dimineața și de la 6—8 seara I­oc separat de așteptare n. He­rare INSTITUTUL GERMANO-FRANCEZ PENTRU DOMNIȘOARE Calea Moșilor 100 (casa Arion) Autorizat de onor. Minister prin or­dinul No. 53.828 din 12 Sept. 1898. Sub direcțiunea d-rei Zenobia Nico­­laescu, diplomată de la școala superi­oară din Lausanne, fost sub-directoare in Institutul «Educațional Homo», din Lausanne și a d-șoarei Alcalay, maestră de piano, absolventă a Conservatorului din București. Acest nou­ institut își va Începe cur­surile primare, secundare și liceale con­form programului Statului, la 1 Septem­brie a. c. Local spațios și confortabil, proprietatea d-nei C. Arion, îngrijirea cea mai atentă s’a pus în aranjarea practică a institutului și ale­gerea personalului didactic. Cursurile speciale de piano, lucru de mână și cro­itorie vor fi sub direcțiunea domnișoarei Alcalay, fosta colaboratoare in timp de 17 ani a d-nei Choisy și un an ca suc­cesoare, in urma retragerei d-nei Cho­isy din acest institutut. 1888 ____ Ioan Moșoi — AVOCAT — fost magistrat, fost avocat al co­munei Galați, fost profesor de drept comunal la școala comercială din Galați, după o practică incontinuă ca avocat în Galați, din cauze de interese de familie, și-a strămutat biuroul său în București, calea Plev­­nei No. 149 bis, și anunță pe onor­ public că se însărcinează cu ori­ce afaceri de avocatură și de notariat. Special în materie comercială. Orele de consultație de la 7—9 și luna. dim. și 4—6 seara. INSTITUTUL „RESPINA DOAMNA” Strada N­adiu-Vodă, 19 — BUCUREȘTI — (Fondat 1886) își redeschide cursurile la 9 Sep­tembrie a. c. înscrierile se fac cu începere de la 20 August. Directoare: Pauliita Itaralambie (Bonnis) Ana Demetrescn (Bonnis­ 1878 25 Alexandru I. Șonțu AVOCAT Strada Mântuleasa No. 8 Orele de consultațiune, de la 10—11 dimineața și de la 6—8 seara De Închiriat chiar de acum 2 prăvălii, piv­niță și odăi, clă­dire nouă, la poziție bună pentru Băcănie și Cârciumă in Birsim­i­ iameior ,o. öu, colț, CU strada Liniștei. A se adresa la proprietar, V. Bedițeanu, calea Călărașilor No. 22. 1887 DOCTOR STAMATIC REINTORCÂNDU-SE de la stabilimentul d-sale de băi de la Bălțătești, și-a reluat consultațiunile în Strada Romulus Xo. SO 1910 1 >1% Hevici tratează boalele inerne de femei și sifilitice — blenoragia — vindecă radical în timp foarte scurt CONSULTAȚIUNE 1­ 3 P. M. Strada Sf. loan Nou­) 15 1874 (prin strada Patriei) MEDIC SI CHIRURG Dr. S. PETELENI mamoș, special boalele de femei, copii și oehi — 80 CALEA RADO­VEI 80 — De la Sf. Dumitru str. Justi­ției Xo. 12 (casa proprie) a­­l@turea, colț cu Calea Rahovei Tratează ca înainte cu succes toate boalele interne, boale lumești (Syphi­lis),boale de piele și puterile slăbite. Orele de consult 8-10 dim. și 4-6 d.a. Dr. I. POENARU Cu o practică în spitale și experi­ență proprie de 10 ani .—Strada Ro­mană No. 22.—Consultațiuni pentru ori­ce boale de la 1—3 p. m. Cei fără mijloace au o reducere de ju­mătate din prețurile obicinuite, adică 2­1.50­b. vizita la domiciliul bolnavilor, 1­1.50b. consultația; de asemenea an scăză­­mânt însemnat la mai multe farmacii din Capitală. Numeroase cer­tificate de mulțu­mire din partea celor greu bolnavi vin­decați. Tratament al bontelor de stomac după metodele ce e mai noi. UN DOMN în Capitală sau în provincii, în vre­un concert, orchestră, ete. Adresa Benedetto Di Bella, ca­lea Victoriei No. 60, casa Mer­­cur. 1909 - FONDAT LV 1892 — C­UR Si ds limba Pr­icazi, Germană și Piano după programa Conservatorului Special numai pentru d-no și d-șoare la d-sa Jeanne Denhou­t Pentru exerciții piane la dispoziție Str. Lutherană Xo. 8 1842 In 2 ore învață ori­ eine cea mai complectă comptabilitate prin nou­ Curs de comnptabilitate­­ simplă și du­ u­&­i Și o nouă metodă de a ține registrele cu un singur registru. Se trimite frape» contra lei 1,60 de către «Pr­ifand­ari», Galați. JcZ .A. Z­ macié, ori­ce drum de luptă, care să garanteze cel puțin libertatea profesiune­­lor, le-a fost închis. Acum au început să se simtă con­secințele acestui sistem dezas­­truos de monopolizare personală. Farmaciile sunt monopolizate în mâna unui grup de farmaciști exploatatori în dauna profesiu­nei științifice, a publicului în ge­neral și a nouilor licențiați în farmacie. Dreptul de moștenire a pro­­pietăței farmaciei, în care se cu­prinde propietatea intelectuală, se găsește în cea mai flagrantă contrazicere cu noțiunile de drept și de logică. Dreptul de arendare și de vîn­­zare a proprietăței intelectuale este de asemenea nerațional și necalificabil. Cu toate acestea, a­­nomaliile citate de noi datează de mai multe decenii, sub scu­tul bine-voitor chiar al legilor sanitare, care au fost înjghebate tot prin influența patronilor far­maciști. Dar lucrurile acestea nu mai pot să dureze încă multă vre­me ! Prin sistemul general de a obține azi proprietatea unei far­macii, în afară de concursuri, cari nu se mai țin, sau dacă se țin, sunt adevărate parodii scan­daloase, moștenind, luând în a­­rendă, sau cumpărând o farma­cie, un licențiat în farmacie, ori cât de capabil ar fi, dacă este sărac, nu poate să -și exerseze liber profesiunea sa. Licențiatul in farmacie este nevoit de lupta existenței să intre în condițiu­­nile cele mai umilitoare, cu an­gajamente, în farmacia unui pa­tron, unde, in­coșurile cele mai favorabile, nu este plătit de­cât cu 150 de lei pe lună. După 6 ani de muncă ca student, până să ajungă licențiat în farmacie, ajunge sau ca să moară de foa­me, cu titlul în buzunar, sau să îndure umilirea și mizeria patro­nilor, sau să se lase de această profesiune, pentru a-șî câștiga hrana în altă muncă. Este trist și desgustător ! Adesea ori licențiatul în far­macie ar dori să muncească și în condițiunile cele mai umili­toare și nici ast­fel nu găsește un loc, pentru că patronii au la dispoziție în toată țara peste două sute de licențiați, dintre care nici nu primesc pe cei însurați sau pe cei într’o vârstă mai înaintată, ca unii ce nu tocmai ar cores­punde comerțului speculativ, pe care voesc să’l facă patronii cu personalul ca și cu publicul. Intr’un cuvînt, cu sistemul ac­tual de a se obține proprietatea farmaciilor, adesea proprietatea intră în mâinile unor incapa­bili, a unor farmaciști exploata­tori, cari n’au alt merit, de­cât averea și protecția, cari în rea­litate prin speculațiunile ce le să­vârșesc își bat joc de știința far­maceutică, speculează și înșeală buna credință a publicului și în același timp speculează perso­nalul farmaciilor în modul arătat și chiar mai desgustător de­cât se poate spune. Licențiații în farmacie suferă LSI 11 aur“-­oLbGOr- xive ui. «an­. ßcoala otipv­rioara de farmacie pe fie­care an scoate câte 30—40 de licen­țiați, pe care îi lasă la voia în­­tâmplărei și pe care nici legea nu­ î ocrotește. Să se noteze că ast­fel cum este îndrumată acum școala de farmacie, ei în majoritate licen­țiații cei mai buni de cari pu­blicul și statul ar avea nevoe, însă care sunt siliți să se lepede mai curând sau mai târziu­ de profesiunea lor. Dar această stare de lucruri trebue să dispară ! Este chiar în interesul publicului ca să ceară aceasta. Aici este o chestiune mare, vitală, de care Statul tre­bue să ție seama serios . Legea sanitară trebue neapărat revi­zuită și modificată radical cât mai curînd. După câte s’au scris, opiniu­­nea publică deja este foarte a­­larmată de această chestiune și aci nu este chemat de­cât Sta­tul, ca să facă dreptate. Câtă vreme Statul patronează școala superioară de farmacie, care dă anual un contingent de licențiați buni, tot Statul este în drept și dator să se ocupe de soarta a­­cestora și să reguleze poziția lor în viitor. De orî­și care din soluțiunile propuse și discutate în presă ca: 1) libera concesiune a far­maciilor ; 2) monopolul Statului sau 3) dreptul proprietăței pe viață, Statul trebue să fie sea­mă, să hotărască într’un fel și să aducă chestiunea în fața Cor­purilor Legiuitoare. Până acum, s’a dovedit că licențiații în farmacie au fost foarte supuși și îngăduitori. Dar n’ar trebui să se aștepte ziua fa­tală, în care nevoile viețeî i-ar putea aduce la pierderea răbdărei și la săvirșirea unor acte demon­strative. Un licențiat, care fură de poftă sunt pungași. Adevărații vinovați sunt acuza­­torii, care nu-i dădeau o leafă destul de mare». Acuzatorul a răspuns că și el a început cu o leafă de 2 dolari pe săptămână, și că n’a furat to­tuși nici o dată. Judecătorul îl obiectă cu as­prime că el n’a ținut pe mama lui, și urmă cu anecdota asta : «Când eram tîner, nici e­l nu câștigam mai mult ca 2 dolari, și de multe ori posteam. «Intr’o zi, cum nu mâncasem de 24 ceasuri, mi s’a dat o sumă de 2.500 dolari s’o duc într’un loc. Eram aproape, s’o fur și să fug cu ea , însă am fost oprit de gân­dul la mama. Dar, dacă aș fi fost biruit de ispita banilor, numai patronii mei ar fi fost vinovați. Nu vom­ osândi pe acest tînăr și voiu plăti din punga mea cei 18 dolari și 95 bani, pe cari vi-î da­torează el». Casa Souville și Adams n’a voit să fie întrecută în mărinimie, și ’șî retrase plângerea ei , iar a­­cuzatul, plin de bucurie și recu­noștință, a văzut că pietatea firas­­că e tot­dea­una răsplătită. Grefier l­­ T PRO VIU Zt pe ZI Te dai înapoi, ca să sări mai departe. (Spaniol). Curier Judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Bunii judecători americani La New-York se află un ju­decător pe care morarul de la Sans-Souci ar fi voit, de­sigur, să-L vadă la Berlin. Zilele trecute i s’a adus un tânăr, anume Louis Wilson, ca­re furpe mărfuri în valoare de 18 dolari și 95 bani, de la ma­gazinul Scovila și Adams, unde era amploiat. Judecătorul îl întrebă ce lea­fă are — «5 dola­ri pe săptămână, răspunse acuzatul. — E o lumi destul de fru­moasă. Tu că ești? — Die că mă căiesc ! și ei aftă, dar­­ am iuii­t de nevoie, și spre a putea ține pe mama». Judecătorul se întoarse atunci către pîrîtor. «Nu-l pot osândi pe tinerul acesta, zise el. El a furat de ne­voie , pentru mine, numai aceia Cucoana Tarsița, întorcându-se de la băț, întreabă pe servi­torul său : — Ei bine, Ioane, cum au mers lucrurile în lipsa mea? — Foarte bine, cuconiță. In salon s’au spart oglinzile și ploaia a ruinat puțin mobilele. In câine un foc a ars câte­va lucruri, în sufragerie, în timpul lipsei mele, hoții au furat argintăria, dar încolo, restul e în cea mai per­fectă ordine. Suveranii noștri la Ragatz — Relație oficială — Citim în «Monitorul Oficial» : MM. LL. Regele și Regina, de la sosirea Lor aci în Ragatz, au avut deosebita bucurie sa se găsească împreună cu mai mulți membri ai Augustelor Lor fami­lii, cari au venit spre a vedea pe Maiestățile Lor, precum și de a petrece împreună cu dînșii. Joi, la 19 August, au sosit Al­tețele Lor Regale Ducele și Du­cesa de Vendôme, cu fiicele Lor, mirele Principese : Maria-Luisa și Sophia-Josephina . Majestatea Sa Regele și Alteța Sa Regală Principele Leopold, însoțit de suite, au primit la gară pe Au­­guștii Lor nepot și nepoată. Sâmbătă, 21 August, la orele 5 seara, Regele, însoțit de A. S. R. Ducele de Vendôme, urmați de suile, au plecat la stația Wesen, unde au întâmpinat pe A. S. R. Principesa-mamă de Hohenzol­­lern, cu care s-au întors cu un tren special la Ragatz. M. S. Re­gina, însoțită de damele sale de onoare, a primit pe A. S. R. Principesa-mamă de Hohenzol­­lern la Quellenhof, unde Alteța Sa și-a ales locuința. Duminecă, 23 August, M. S. Regele, dimpreună cu A. S. R. Ducele de Vendome, a petrecut la gară pe Augustul Sou frate, care pleca la Weinburg. Luni, Suveranul, însoțit de A. S. R. Ducele de Vendôme, a primit pe A. R. Prințesa Jose­­phina de Hohenzollern, care so­sea de la Weinburg, spre a pe­trece o zi împreună cu Majestă­­țile Lor și Augusta ei bunică A. S. R. Prințesa­ mumă Iosephina de Hohenzollern. Tot în aceiași zi la ora 1 după prânz, a sosit și A. S. Princi­­pesa-Mamă Maria de Wied. A doua zi, Marți 24 August, au plecat AA. N­. RR. Ducele și Ducesa de Vendôme, precum și A. S. R. Prințesa Josephina de Hohenzollern. In acele 8 zile, de când Ma­­jestățile Lor Regele și Regina se află aci,­­și-au urmat în mod regulat cura. Sănătatea Majestăților Lor este bună. Multe persoane de distincțiune aflate aci în Ragatz s’au grăbit a se înscrie în registrele Majestă­­ților Lor. isL mm Ca Începere lek I Septembie 1999 ziarul Universul politic coti­dian deschide un abonament cu următoarele prețuri: Pentru trei luni . Lei 5. — Pentru șase luni. » 9.80 Pentru un an . . » 19.50 Toți abonații primesc gratuit pe tot timpul abonamentului și «Universul Literar» colorat, care apare în fie­care Duminecă. — Premii lunare — Se mai acordă în mod gratuit la abonații «Universului», la 1 a fie­cărei luni, prin tragere la sorți alte premii constând în diferite obiecte. A se vedea în «Universul» de azi cele 3 premii pe cari le a­­cordăm la 1 Septembrie. Univ­ersul la provincie [De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 29 August — Adj­ud Furt.—Un comergant numit Fai­­biș Moise din comuna Păliniac, a reclamat zilele acestea șefului sec­ției de jandarmi din Adjud, cum că venind din bâlciul Cașin și popo­sind cu o căruță de marfă ia locui­torul N. Lazar din cătuna Contăști, comuna Sascut, i s’a spart noaptea și furat toată marfa In valoare de 500 lei. In urma reclamației făcută de sus numitul, șeful secției Budan trans­­portându-se In cătuna Contăști și începând investigațiile, a constatat că făptașii sunt N.’ Lazăr și Andrei Bran, care în unire au furat marfa. Marfa s’a găsit îngropată Intr’o vie. T­­ tafrale.—In seara zilei de 25 — 2­­ cor., simpaticul artist Potamianu, a cântat, în grădina 10 Maiü, mai multe canțonete, monologuri și cu­plete de actualitate în limba fran­ceză și română. Printre cei prezenți notez pe d-nii Neculescu, Istrate, căpitan Chiria­­cescu, Dim­itrescu, Stoienescu, Va­­siliu, Neculau, Manuc, pr. Corpaci, tînărul Istrate, etc. De la Trotuș. Buzeu Starea sanitară a orașului.­­Apropierea ciumei de orașul nos­tru a pus pe gânduri personalul nostru medical, cu atât mai mult cu cât starea sanitară a orașului lasă mult de dorit. Lipsa complectă de canale îngre­unează și mai mult această situație. Sunt străzi întregi pe unde trebue să treci cu batista la nas, din cau­sa murdăriilor aruncate în stradă și peste care ești nevoit să calci. Afară d’asta, prezența numeroasă a locurilor virane, neîmprejmuite, și unde orî-și­ cine poate arunca gunoae, face ca orașul nostru să fie sediul tuturor boalelor. Și, trebue s’o mărturisim, în va­ra asta am avut de toate: pojar, variolă, gastro-enterită, angina­ dif­­terică, etc. Serviciul de cărare a gunoaelor de prin curți nu există la noi. Pri­măria d’abia are personal și căruțe pentru curățatul gunoaelor de pe străzi. Din această cauză mai toate curți­le proprietarilor săraci sunt pline de gunoae, sau dacă e vr’un maidan prin apropiere, murdăriile sunt a­­runcate Ia acel maidan unde stag­nează luni întregi. O altă causă de nesănătate, sunt puțurile de unde populația Buzăului Își procură apa de băut. Din cauza mnicei adâncimi a aces­tor puțuri, apa în­tot­dea­una este infectată de murdăriile de prin curți, care cu lunile de zile nu sunt ridi­cate pentru a fi duse afară din­ oraș, iar latrinele prin unele curți nu sunt depărtate de puț, de­cât cu câți­va metri. Se impune clar ca primăria să ia urgente măsuri de curățire a latri­nelor din oraș , înființarea unui serviciu pentru căratul gunoaelor de prin curțile particulare, in schim­bul unei taxe, precum și pentru Îm­prejmuirea tuturor locurilor virane. Abundența pometurilor.— Scumpetea strugurilor.— De multă vreme nu s’a văzut o recoltă așa de îmbelșugată de tot felul de fructe, ca în anul acesta. In zilele de târg, piețele orașului abundă de tot felul de pometuri, cari se vînd pe un preț de nimic. Merele, perele, piersicile, prune­le, etc. se vind până și de precupeți cu 10 și chiar 5 bani chilogramul. Mai cu seamă recolta prunelor e așa de îmbelșugată, că muntenii se plâng că n’au vase în cari s’o pună. E evident că cu cât recolta pru­nelor e mai îmbelșugată, cu atât va dispare balamacul și alte băuturi, care, sub diferite numiri, otrăvesc populațiunea noastră rurală. Deși avem o recoltă admirabilă de struguri, cu toate astea vînza­­rea lor nu se face de­cât de pre­cupeți și pe un preț, comparativ, foarte urcat. Această scumpete nu este de­cât resul­tatul unei măsuri luate de ad­ministrația județului nostru, de a nu mai permite intrarea țăranilor cu struguri în oraș, de­cât dacă vor avea cu dânșii un certificat de la primăria comunei unde domiciliază, că strugurii pe cari ii aduc nu sunt US«? furat. Procurarea acelui certificat nece­sită o cheltuială de cel puțin 2 lei, plus alergătura și timpul pierdut pe la primărie pentru obținerea lui, precum și altă cheltuială la intra­rea pe barierele orașului. In ziua de 21 curent, am întâlnit pe stradele acestui oraș o căruță cu struguri. Am întrebat pe țăran cum dă chilogramul de struguri și­­ mi-a răspuns că 30 de bani. La observația mea, că, față de o recoltă așa de îmbelșugată, ar urma să se vîndă mai­eftin, bietul țăran scoase din sîn o hârtie și­­ne-o a­­rătă, zicându-mi: «Vezi, a­nule, nu­mai certificatul ăsta mă costă 2 lei ; apoi taxele ce am plătit la barieră , pune și alergătura și timpul perdut pe la primărie pentru obținerea Certificatului. «Te întreb acum pe d-ta. Câștig eu 5 lei pe marfa asta, pentru ce, scăzând cheltuelile, să’mî rămână și mie 2 lei pentru atâta osteneală?» Am dat dreptate țăranului și ’mi am căutat de drum. Ar fi bine ca autoritățile­­ noastre să nu mai pretindă de la podgoreni ca certificatul să fie scris pe hârtie timbrată, ci pe coală simplă. Amintim numai că și’n anii tre­cuți, administrația vrând să ocro­tească interesele proprietarilor de vii, nu cerea țăranilor un certificat, ci o simplă dovadă pe hârtie netim­brată, că strugurii sunt din viile lor proprii și lucrurile au mers bina spre deplina mulțumire a părților interesate. I­arv. Bușteni Serbare. — In Bușteni s’a dat un bal in folosul orchestrei lăuta­rilor Gheorghe Băzarea din Câm­­pina, in sala Elisei, Valea Cerbului, în ziua de Sâmbătă 28 August 1899, ora 3 p. m. A asistat foarte multă lume din localitățile apropiate și a fost unul din cele mai reușite baluri. S’a dan­sat de la 3 până la ora 7 seara și a fost o animație neîntrecută. Am remarcat pe d-nele : M. Ili­escu, G. Roman, Popovici, Avian, Brătescu, Rusescu, Socolescu, O­­prescu, Cuculescu, M. Dinu și al­tele care mi-au scăpat din vedere. Dintre gentilele d-șoare : Elena G. Roman, Iliescu, Lenuța Rusescu, Popovici, Avian, Colțescu, Elena Dinu,Constandache, Cecile Circa, Eu­­stațiu, Emilian, Nacian, Christopol, Polizu, Brătescu, etc. Dintre d-ni: Locot. Cernătescu, sub.-locot. Gh. C. N. Bărbulescu, sub-locot. Const. Roman, subloco­tenent Popescu, d-nil Apostol Epa­­minonda, Avian, Zoto, Colțescu, sub.locot. Constandache, Eustațiu, Mănescu, Tarcilescu, sub-locot. Ra­­hoveanu, sub-locot. Milcu, Rimni­­ceanu, Stelian A. Stoian junior, Zara, Corneliu N. Rusescu, și alți mulți cari mi-au scăpat din memorie. Coresp. Ploești Copil grav bătut de stă­pânul s­ă.—Copilul Costică An­drei, In etate de 12 ani, care se află în serviciul unui cârciumar de pe strada Colinei, sub. sf. Ion, din ne­băgare de seamă a spart un borcan. Copilul cunoscând firea stăpânu­lui său, se duse la dînsul, îî cade un genuchi, spunându-i că a spart borcanul și-șî cere ertare. Acesta se înfurie peste măsură de paguba ce i-a pricinuit micul său serv, și începe a-l bate fără milă și sfârșește prin a-i zdrobi pântecele cu picioarele. Sărmanul copil cade jos în ne­simțire, și a fost adus de niște oa­meni, cari se aflau îa cârciumă în momentul acela, într’o stare foarte gravă la spitalul comunal. Furturi.­Astă-noapte, indivizii Dumitru Rotaru și Branț, cunos­cuți ca vestiți spărgători, s’au dus la domiciliul d-lui locotenent Ion Manolescu, din str. Doamnelor. Ei, cu ajutorul unui drug de fier, au Indouit gratiile de la o fereastră și pe când voiau să pătrundă înă­untru, un câine din acea curte a început să latre ; ordonanța s’a deșteptat din somn și a început să strige : «săriți că au venit hoții!» La auzul acestui strigăt, hoții au luat-o la sănătoasa, ducându-se in strada Cumpătului, a doua stradă— unde au spart locuința unui săr­man om, furân­du-i tot ce avea mai util casei. A doua­ zi păgubașul a denunțat faptul acesta poliției, care a reușit să pue mâna pe ei. Un chelner bătăuș.—Mihail Ionița, servitor la birtul d-lui Nae Georgescu, pe când se înapoia de la hotelul Bulevard unde fusese pen­tru a duce mâncare la niște pasa­­geri, de­odată se pomenește cu un chelner de acolo care se repede a­­supra­ în lovind­u-i­­ cu un scaun în cap așa de tare, în­cât pe loc a că­zut, perzându-și cunoștința. El a fost ridicat de oamenii cari au fost față la această agresiune, și cari l’au transportat la spitalul co­munal, iar sălbatecul chelner a fost arestat. Apucat de mașină.­­ Locui­torul Ghiță Năstase, de la fabrica de tăbăcărie, ducându-se să intro­ducă o piele în mașina ce era pusă în mișcare, de­odată îl apucă cureaua, rupându-i mâna stângă. Pacientul a fost transportat la spi­talul comunal ; starea lui e foarte gravă, dar grație ajutoarelor ce i se dă de eminentul dr. Vasiliu și su­balternul său, el merge spre bine. Geonic. Roman Serbarea din grădina pu­blică.— O mare și splendidă ser­bare venețiană a avut loc în seara zilei de 28 August a. c., în grădina mare, organizată de studenții uni­versitari Emil Sachelarie și Gavril Constantinescu, sub patronagiul d-ne­­lor Romașcane, în folosul îmbrăcă­mintei gardiștilor de oraș. La orele 7 și jum. seara, d-nii studenți, în fruntea muzicei mili­tare, au plecat de la primărie și au parcurs toată strada Ștefan-cel-mare, cântând «Deșteaptă-te Române.» Gră­dina, frumos decorată și iluminată a giorno, avea un aspect feeric, din când în când se dădeau artificii și se ridicau baloane uriașe, de o frumusețe rară. La ora 8 și jumă­tate s’a început serbarea: încă de la această oră, lumea venea din toate părțile, așa că grădina era deja arohiplină , muzica regim. Roman și două orchestre bune au directat publicul. Nici odată nu s'a văzut in orașul nostru, o așa imensă lume și atâta animație, la o serbare. De remarcat e bătaia de flori și confeti, asemenea n’a lipsit tom­bola și ruleta, căci d-nii organiza­tori au căutat, ca nimic să nu lip­sească pentru distracția vizitatori­lor serbărei. Cu vinderea florilor, țigări și con­feti, s’au ocupat d-na Pandeli, gen­tilele d-șoare, Werner, Pandeli, Ha­tel și Misir, d-nil . student Emil Sachelaru și sub-locot. Marcovici. La orele 12 a început dansul și cu toate că de la această oră chiar a inceput l­a plouă, totuși lumea­ a pe­trecut până la orele 2, când a început a se împrăștia, ducând fie­care amin­tirea cea mai plăcută. S’ar fi jucat și piesa «O noapte furtunoasă» de Ca­­ragiale, pentru care a fost angajat de Antonos, dar ploaia se vede că a fost geloasă de frumoasa petrecere. Reușita serbărei a fost splendidă, atât moral cât și material. Benefi­ciul net e de 1500 lei, grație silinței d­­oi organizatori și în special d-lui Sachelaria. Diverse.­De cât­va timp a so­sit în orașul nostru o trupă israe­­lită sub conducerea d-lui Litmann. Această trupă cântă in fie­care seară în grădina «Colțu galben», unde lu­mea, care vine, petrece de minune. Acum se face instrucția furtu­lui de la d. Cramer. In viitoarea corespondență, vă vom­ da amănunte. Sofia St. Sinaia Bandă de hoți.—O bandă de vre­o 10 hoți aflați ascunși, pe la orele 2 ș­ 1 noaptea, în casele arse ale 41-lui D-tr­e Jung din strada Vîrful Dor, fiind simțiți de gardistul postat pe stradă, s’au făcut nevă­zuți prin pădure. Nu se știe ce scop aveau ei. Accident.— La Uzina electrică din Castelul Peleș, de pe acoperișul unde lucra, alaltă­ era a căzut un lu­crător tinichigiu al d-lui Gaiser. In grabă a fost transportat la spi­talul local. Se speră că va scăpa cu viață. Vent. O CUGETARE PE ZI Frumusețea morală nu poate să fie în­tot­dea­una. UN SFAT PE ZI Păstrarea uneltelor de rugină. — Topești 15 grame camfor în 450—500 grame de grăsime de porc lichidă, iei spuma și adaogi 500 grame de plombagină.—Ungi cu dînsa u­­neltele și lași să se usuce în curs de 24 ore, ștergi apoi cu o cârpă puțin aspră­ PREMII GRATUITE La 1 ale fie­cărei luni, «Uni­versul» dă la toți abonații săi premii gratuite prin tragere la sorți. Iată obiectele ce se vor acorda la 1 Septembrie : Premiul I:O frumoasă căli­mară de metal aurit pentru biuron. Premiul II: O zaharniță de metal argintat. Premiul III: O etajeră de lemn sculptat cu oglindă. Cititorii «Universului» să se grăbească a se abona, dacă vresc a concura la aceste premii. Costul abonamentului este de 5 lei pe 3 luni în toată țara. A­­bonații mai primesc ca premiu gratuit «Universul Literar» colo­rat care apare în fie­care Du­minecă. ■ ...... ...............— a hotărît ca de atunci înainte am­basadorul lui să poarte titlul de prințul de Münster-Derneburg. Se înțelege ușor de ce d. de Münster a ținut să-și pătreze nu­mele său patronimic, sub care e cunoscută familia de mai multe veacuri. Același lucru l-a făcut și Bis­marck, când Wilhelm I l-a nu­mit duce de Lauenburg. El n’a voit să poarte nici­odată nici nu­mele, nici titlul, și zicea că nu-l va lua de­cât când ar voi să că­lătorească incognito ; el prefera să se cheme Bismarck, și atâta tot. Iată, cu acest prilej, un amă­nunt curios asupra uneia din ma­niile cancelarului de fer. El avea la lanțul său o adevărată colec­ție de brelocuri care­­­ amintia fi fie un episod din viață, fie on țară, de un prieten sau un dușman. Fie­care din aceste brelocuri fie forme deosebite avea o de­­viză care evoca un suvenir. Unul din ele, pe care i l-a dat un prinț regal la Petersburg, purta următoarea inscripțiune, gravată chiar din ordinul lui Bismarck , de o parte «Russland ist nichts» (Rusia nu e nimic), și în partea ceia­laltă, în litere rusești «A- bod­» (Avost). Se prea poate. Altul, de proveniență necunos­cută, purta aceste cuvinte cari au fost principiul și purtarea vie­ței sale întregi: «Erst wiegen, dann wagen». (Inteiți să cum­pănești—apoi să îndrăznești). Autografele delegaților de la lingă.— Fetele engleze așteptau­ pe Ernest Renan, au­torul celebrei cărți Viața lui dus, la ieșirea sa de la cursu­rile pe care le făcea la Colegiul Franței, și-î cereau câte un au­tograf. Tot așa a făcut și d. Stead, care a rugat pe diferiții repre­­zintanțî ai Puterilor la confe­rința de la Haga, să scrie câte­va cuvinte de circumstanță pe albumul său. Amiralul englez Fisher a scris următoarea sentință : «Puneți cărbuni în mașină, ori­când puteți». Același sfat pașnic îl dă și contele Nigra, delegatul Italiei, dar el îl exprimă într’un chip mai nobil. El citează următoa­rele 3 versuri dintr’o poemă ita­liană : «Pe pământ există sfînta pace, sfînta răbdare și sfînta ca­ritate , dar nu veți întâlni pe întăia, de­cât după ce ați făcut cunoștință cu cele­lalte două». D. Bassy, al douilea delegat rus, a scris următorul cuvînt simplu: «încredere». D. de Staal, «tatăl conferinței» a avut o convorbire interesantă cu d. Stead, în privința operei sale : «Adunarea noastră, a zis d. Staal, s’a sfârșit mult mai bine de cum a început și mai bine de­cât ne așteptam cu toții. N’am spus cine știe ce lucruri mari, dar am lucrat mare. Sar­cina mea constă în a asista pe fie­care, a lua pe oameni de braț și a-î sili să se înțeleagă». D. Stead făcând o aluziune la viitoarea conferință a păcei care se va ține peste 5 ani, omul de stat rus l’a întrerupt spuind : «Știu unde o să fiu peste 5 ani? — Nu, răspunse d. Stead. — Colo sus ! a declarat d. de Staal, arătând cerul cu degetul. Dar d. Stead a protestat în contra sinistrului presimțimînt al ambasadorului rus. O împușcătură memo­rabilă. — în anul 1796 era în marș un detașament de sol­dați spre Cracovia, ca să ocupe această cetate, pe­ atunci slabă și rea păzită. După vechiul obi­cei­­, între ziduri și prin turnu­rile cetății îșî aveau sediul dife­rite corporațiuni de meseriași. Cele trei bastioane din afară, cari se mai pot vedea până în ziua de azi, erau ocupate de so­cietatea tunarilor și ceprătarilor cari cu armele lor vechi țineau pază sub comanda bătrânului măestru Casimir Oraszewicz: într’o zi, generalul rus Panin, cu înalta lui suită, îmbrăcați toți în uniformele cele mai frumoase, străbătu până la distanța de 1200 pași spre zidurile cetății pentru recunoașterea terenului. «Aha­t paserea aceasta ași voi să o am», strigă Oraszevicz și întinse mâna după armă. «Pagubă de pulbe­re !» observă un cetățean, «așa departe nu bate nici o pușcă, sau poate numai cu una de a­­ceea, în care aș putea pune ușor niște gloanțe cât nu ca de mari». Intre acestea Oraszevicz își rup­se de pe haină un nasture de argint de mărimea unui oul de porumb, îl puse în pușcă și ținti. Bubuitura își avu efectul său. Numai de­cât văzură pe gene­ralul Panin resturnându-se de pe cal. O nespusă panică cuprin­se suita și toți se împrăștiază. Cadavrul lui Panin a fost în­­mormîntat cu pompă militară în locul unde a căzut. O cruce sim­plă de piatră a ridicat sute de ani de-a­ rândul locul unde­­ și-a aflat moartea unul dintre cei mai abili generali ruși. In anul 1896 guvernul rusesc a transportat în patrie cu mare ceremonie osă­­mintele distinsului general. La cercetarea scheletului, s'a aflat în cavitatea căpățânei un nasture de argint, întocmai ca cel mai sus amintit. Prin aceasta fapta lui Oraszewicz a fost pe deplin con­firmată, iar mai târziu el a fost distins de către primarul ora­șului Cracovia prin o diplomă, care încă până azi se păstrează în ramă de urmașii lui. Tot a­­colo se mai poate vedea și arma cu care a omorît pe generalul Panin. Este de amintit atâta nu­mai, că Oraszewicz nici de cum nu era un bun țintaș, dar această împușcătură memorabilă este a se atribui de­sigur numai în­­tâmplărei. .­­ .­­»Din Cronica agricolă Boalele arborilor Intr’un număr precedent al zi­arului «Universul» spuneam că, afară de accidente, arborii tră­­esc foarte mult timp, însă de cele mai adese­ori arborii sunt victimele tăerilor pe cari li le fac unii oameni, cu scop ca să dea fructe, și care au ca consecință diferite boale. Iată acum aceste boale: Boalele care atacă arborii și îî fac să piară sunt datorite la 2 cause distincte: unele, așa ca rana, cleiul, sunt rezultatul cau­­­zelor interne, pe când cele­lalte sunt produse de cauzele exteri­oare, și mai ales prin prezen­ța plantelor parasite : leprari^a, mușchii și bureții. Primele, adesea mortale, pot să fie vindecate prin tăerea păr­ților bolnave, dacă arborele nu este atacat de­cât în parte sau dacă cauzele care le-au produs sunt trecătoare și nu au putut să dis­trugă în el tot sîmburele vieții; dar când este copleșit de toate părțile și dacă vegetațiunea sa este modificată,­ în tratat în­cât el se ruinează din zi în zi, ar­borele lâncezește și moare în curând, fără ca ajutoarele gră­dinarului să-l poată scăpa. Nu este tot așa cu boalele da­torită stabilirii de vegetale para­site pe epiderma (coaja) arbo­relui, spălaturi cu apă de var și o curățire cum se cade cu o perie, e de ajuns spre a distruge aceste vegetale, și sunt a reda sănătatea arborelui, care fusese împovărată. In ceea­ ce privește bureții, trebue spre a-l distruge să re­curgem la un mijloc mai energic, și mai ales pentru acela al viței numit «Oidium Tuckeri» , căci apa de var s’a constatat că este insuficientă, și hidrosulfatul de var (1) amestecat în proporțiunea de 1 litru pentru 50 litri de apă, este, până acum cel puțin, mij­locul cel mai simplu și cel mai eficace pe care T am­ putut afla. Floarea de pucioasă, aplicată după o îmbâiare, distruge destul de bine bureții care se formează pe trunchiul viței, dar, ori că că am întrebuința floarea de pu­cioasă, ori hidrosulfatul de cal­ciu, important spre a reuși este de a opera la vreme, adică îndată ce observăm primele urme albe care caracterizează boala, căci ea se propagă cu o foarte mare iuțeală. Dară cu toată grija pusă în operațiune, bureții n’au fost dis­truși de la primul tratament, este bine să începem cu câte­va zile mai târziu. Acestea sunt singurele noțiuni insuficiente la cari se mărginește știința noastră, și singurele mij­loace pe cari le avem spre a putea întâmpina boalele sunt dese îngrijiri, adăposturi în timp de vreme rea și alegerea unui loc bine expus. Este de regretat că aceasta parte importantă a horticulturii este atât de neglijată și că ni­menea nu se ocupă de ea serios. O.­L.­Pitești. Lucrări din toată lumea Ziaristele americane.— Până la deschiderea școalei de gazetărie din Paris, confrații care se găseau­ la Rennes îșî pu­­teau întregi instrucția lor pro­fesională, rugând frumos pe re­dactoarea gazetei­­«New­ York Journal» să le povestească câte­va din reportagiiie senzaționale cu care a fost însărcinată. Ast­fel, într’o zi, directorul ziarului i-a dat ordin să se lase să fie arestată într’o mahala de pun­gași, spre a povesti impresiile ei cititorilor.­­ Un ziar din Chicago a mers și mai departe ! El a ordonat uneia din reporterele sale să se pre­facă că e însărcinată și să se ducă la principalii doctori din o­­raș, spre a le cere să-i facă o oare­care operație spre a putea avorta. Demersul a reușit cât se poate de bine. In urma dârei ei de seamă, care a făcut mult zgomot, mai mulți doctori au fost arestați,—dar sa­lariile gazetarei au fost dublate. Münster și Bismarck.— Cititorii noștri știu că împăra­tul Germaniei a dat contelui de Münster titlul de prinț de Der­neburg , dar eminentul diplomat a rugat pe suveranul lui să ali­pească acest titlu princiar la nu­mele său de Münster, având în vedere faima acestui nume, unul din cele mai mari din regatul Hanovrei. împăratul s’a grăbit să împli­nească această dorință și atunc­ itiri din străinatate — Prin poșta. — Consiliul general al partidului muncitorilor din Belgia publică un manifest în­potriva legei elec­torale a guvernului, și declară că, la nevoie, poporul va cuceri cu forța votul universal. Manifestul îndeamnă populația să sprijine acțiunea opoziției par­lamentare. Guvernul ia măsuri și a con­semnat armata pentru păstrarea liniștei. In cazul unor scandaluri de stradă ale socialiștilor, văr­sarea de sânge va fi inevitabilă. * ¥ ¥ In ultimele 15 zile, ivindu-se numai un caz de ciumă în Alexan­dria (Egipt), epidemia de acolo se consideră ca stinsă. * ¥ ¥ In urma închidere! fabricelor din Oporto, 20 mii de muncitori au rămas fără de lucru. Guvernul portugez e silit să îngrijească de întreținerea lor. d­a ¥ Războiul între Anglia și Trans­vaal pare acum de neînlăturat. Interesant e faptul că războiul isbucnește numai la câte­va săp­tămâni după conferița păcei din Haga, așa că se și vede că aceasta n’a avut nici un efect asupra puterilor mari. * « ¥ Se anunță din Berber că un tren lipit de soldați și lucrători: 1) Spre a face hidrosulfat de var, se ia 250 de grame de pucioasă pi­sată și aproape o jumătate de litru de var stins de curând; facem din toată aceasta o pastă peste care tur­năm 3 litri de apă. Punem această preparațiune la foc într’o lingire de luciu sau de pământ zmălțuit, o lăsăm să fiarbă aproape zece minute, și pe urmă o punem în sticle, care mergea de la Wady-Hala la Atbara (Africa), a deraiat și a căzut intr’o vale. Sunt 23 morți și vr’o 30 de răniți.* * ¥ Ziarul «Petit Parisien» se cre­de autorizat a spune că senato­­­rii vor asista la ședințele Înaltei Curți de Justiție, spre a judeca pe complotatorii contra Repu­blicei, îmbrăcați în frac, cum au făcut în timpul procesului Bou­langer. C­ă « Agenții de siguranță publică de la poarta Courcelles din Paris înștiințați că în șanțul fortifica­țiilor era un cadavru, au aler­gat imediat la față locului. Cadavrul transportat la comi­sariat, a fost recunoscut de acel al lui Joseph Renard, agent de poliție, care pe la sfîrșitul anu­lui 1897, aflându-se de santinelă­ la postul polițienesc din strada Berzelius, a fost grav rănit de anarhistul Ellevant. Această moarte misterioasă se atribue unei răzbunări anarhiste: ■ I ■ | T11) « » » —mii ii .......... ÎNTÂMPLĂRI Britt C­ i«i»vun­ă Escrocheriile unei femei Prin unele mahalale din Capi­tală se vorbește astă­zi foarte mult despre escrocheriile unei­ femei anume Elena Dumitrescu. Iată în ce mod original opera, această pungășeaică: Zilele trecute, ea s’a dus la d. Mihalache Dumitrescu, din ca­lea Călărași No. 55 și s’a reco­mandat ca moașă comunală. — Imi pare bine, îi răspunse d. Mihalache, dar pentru mo­ment nevasta mea n’are trebu­ință de moașă. — Nu pentru asta am venit aci, răspunse Elena, e o altă da­­ravere, un secret. Și pungășoaica începu să spue cu un aer misterios . — Un colonel m’a însărcinat să-l găsesc, într’o familie, pension pentru două copii. El plătește pe un an înainte câte 100 lei pe lună. D-lui Mihalache Dumitrescu îi conveni lucrul acesta și primi bucuros. Fiind seară, moașa, care zicea că e din alt oraș, fu oprită la masă și în noaptea aceea dormi acolo. A doua­ zi pungășoaica plecă făgăduind că va veni cu copiii. Două zile trecură și poreclita moașă nu se mai arătă. In vre­mea asta, d-na Dumitrescu con­stată că i s’au furat din casă 2 inele de aur, o pereche cercel tor de aur cu pietre de diamant, un șal și mai multe alte lucruri. Atunci familia Dumitrescu înțe­lese ce s’a petrecut și înștiința poliția! O zi în urmă, d-na R. Cărbu­­nescu, din strada Traian, făcu o identică reclama­ție. Elena Dumitrescu fusese și ea acolo și tot cu acelaș procedeu fură două rochii de mătase, o­ umbrelă, mai multe haine și 30 de lei. Serviciul de siguranță cauta­ acum pretutindeni pe această moașă. Un centenar călcat de tramvai din dimineață, la orele 6 și ju­mătate, un bătrân Ion Tincă, în vârstă de 100 ani, trecea pe ca­lea Griviței. El pășea încet, abia, ducând cu dînsul un veac întreg. Tot în vremea asta venea de­ la barieră vagonul No. 41 de la compania vechiului tramvai. Iar dreptul casei cu No. 134 din ca­lea Griviței, bietul centenar fi­ ișbit în spate și trântit la pâ­­mînt. Lumea, care trecea alunei pn acolo, alergă numai­de­cât în a­­jutor, crezând că nenorocitul a murit. Din fericire însă, el s’a ales numai cu o rană gravă la cap. Secția respectivă, înștiințată despre faptul acesta, transportă pe bătrânul Tincă la spitalul Fi­lantropia, arestând în același timp pe vizitiul vagonului, un anume Gh. Stăncilă. Furm­î din sala Amiciția Duminecă seara a fost dat straș­nic în sala Amiciția. Tinerii și tinerele jucau cu foc, pierzându­­se în vârtejul valsului. In vremea asta, un anume A­­lexandru Petrescu, profitând de aprinderea magnetică pe care o produce farmecul dansului, se apropie de garderobă și sustrase mai multe haine. Tocmai în mo­mentul însă când voia să spele patina, două brațe vânjoase îl înhățară de spate și-l trântiră la pământ. Ast­fel, Alexandru Petrescu, în loc să se aleagă cu hainele, furate, s’a ales cu pușcăria. Bătaia din sala Sinaia Sala Sinaia, de pe cheiul Dâm­­b­ovi­ței, era plină Duminecă sea­ră cu multă lume, și lume de tot felul. Toți jucau și băteau­ talpa cu atâta putere de pământ, în­cât se sguduiau pereții. De­odată, în mijlocul anima­ției generale, se auziră niște ples­nituri de palme, urmate după aceia de strigătele mulțimea. Ce se întâmplase ? De ce se întrerupse așa­ de odată vârtejul amețitor ? Două foști condamnați, Ianoș Ispas și Petre Mihăilescu, zis Ploeșteanu, se încăeraseră la bă­­tae din cauza unei femei cu oci provocatori. Bătaia dură câte­va minute, când cel dintâia, Ianoș Ispas, căzu jos, prefăcându-se că a murit. Comisarul secției respective se iii la fața locului, arestă pe Mihăilescu, iar pe Sipaș îl tran­­­sportă la spitalul Brâncoveneasa. Dar acesta abia ajunse în curtea spitalului și sări în sus strigând: — Bine c’am scăpat de bătaia hoțului ăla! Dați-mi drumul, câ n’am nimic ! Comisarul, văzând cum stai­ lucrurile, nu-1 mai lăsă la spital, dar îl duse la secție, spre a ÎL chicia o epică socoteală. J

Next