Universul, septembrie 1899 (Anul 17, nr. 239-268)
1899-09-01 / nr. 239
Boalele secrete ejmlința Bărbăteasca se vindecă repede fără durere și împiedicare, dup» «vicență de 29 ani de specialitate în boli lumești (de la 1870). Dr. TnOK Vo. 1, 8TR. EMIOtIATU, No. 1 Ir. trarea numai prin str.str.Voevos Consultații de la 10-1 dimineața și de la 6—8 seara Ioc separat de așteptare n. Herare INSTITUTUL GERMANO-FRANCEZ PENTRU DOMNIȘOARE Calea Moșilor 100 (casa Arion) Autorizat de onor. Minister prin ordinul No. 53.828 din 12 Sept. 1898. Sub direcțiunea d-rei Zenobia Nicolaescu, diplomată de la școala superioară din Lausanne, fost sub-directoare in Institutul «Educațional Homo», din Lausanne și a d-șoarei Alcalay, maestră de piano, absolventă a Conservatorului din București. Acest nou institut își va Începe cursurile primare, secundare și liceale conform programului Statului, la 1 Septembrie a. c. Local spațios și confortabil, proprietatea d-nei C. Arion, îngrijirea cea mai atentă s’a pus în aranjarea practică a institutului și alegerea personalului didactic. Cursurile speciale de piano, lucru de mână și croitorie vor fi sub direcțiunea domnișoarei Alcalay, fosta colaboratoare in timp de 17 ani a d-nei Choisy și un an ca succesoare, in urma retragerei d-nei Choisy din acest institutut. 1888 ____ Ioan Moșoi — AVOCAT — fost magistrat, fost avocat al comunei Galați, fost profesor de drept comunal la școala comercială din Galați, după o practică incontinuă ca avocat în Galați, din cauze de interese de familie, și-a strămutat biuroul său în București, calea Plevnei No. 149 bis, și anunță pe onor public că se însărcinează cu orice afaceri de avocatură și de notariat. Special în materie comercială. Orele de consultație de la 7—9 și luna. dim. și 4—6 seara. INSTITUTUL „RESPINA DOAMNA” Strada Nadiu-Vodă, 19 — BUCUREȘTI — (Fondat 1886) își redeschide cursurile la 9 Septembrie a. c. înscrierile se fac cu începere de la 20 August. Directoare: Pauliita Itaralambie (Bonnis) Ana Demetrescn (Bonnis 1878 25 Alexandru I. Șonțu AVOCAT Strada Mântuleasa No. 8 Orele de consultațiune, de la 10—11 dimineața și de la 6—8 seara De Închiriat chiar de acum 2 prăvălii, pivniță și odăi, clădire nouă, la poziție bună pentru Băcănie și Cârciumă in Birsimi iameior ,o. öu, colț, CU strada Liniștei. A se adresa la proprietar, V. Bedițeanu, calea Călărașilor No. 22. 1887 DOCTOR STAMATIC REINTORCÂNDU-SE de la stabilimentul d-sale de băi de la Bălțătești, și-a reluat consultațiunile în Strada Romulus Xo. SO 1910 1 >1% Hevici tratează boalele inerne de femei și sifilitice — blenoragia — vindecă radical în timp foarte scurt CONSULTAȚIUNE 1 3 P. M. Strada Sf. loan Nou) 15 1874 (prin strada Patriei) MEDIC SI CHIRURG Dr. S. PETELENI mamoș, special boalele de femei, copii și oehi — 80 CALEA RADOVEI 80 — De la Sf. Dumitru str. Justiției Xo. 12 (casa proprie) al@turea, colț cu Calea Rahovei Tratează ca înainte cu succes toate boalele interne, boale lumești (Syphilis),boale de piele și puterile slăbite. Orele de consult 8-10 dim. și 4-6 d.a. Dr. I. POENARU Cu o practică în spitale și experiență proprie de 10 ani .—Strada Romană No. 22.—Consultațiuni pentru orice boale de la 1—3 p. m. Cei fără mijloace au o reducere de jumătate din prețurile obicinuite, adică 21.50b. vizita la domiciliul bolnavilor, 11.50b. consultația; de asemenea an scăzământ însemnat la mai multe farmacii din Capitală. Numeroase certificate de mulțumire din partea celor greu bolnavi vindecați. Tratament al bontelor de stomac după metodele ce e mai noi. UN DOMN în Capitală sau în provincii, în vreun concert, orchestră, ete. Adresa Benedetto Di Bella, calea Victoriei No. 60, casa Mercur. 1909 - FONDAT LV 1892 — CUR Si ds limba Pricazi, Germană și Piano după programa Conservatorului Special numai pentru d-no și d-șoare la d-sa Jeanne Denhout Pentru exerciții piane la dispoziție Str. Lutherană Xo. 8 1842 In 2 ore învață ori eine cea mai complectă comptabilitate prin nou Curs de comnptabilitate simplă și du u&i Și o nouă metodă de a ține registrele cu un singur registru. Se trimite frape» contra lei 1,60 de către «Prifandari», Galați. JcZ .A. Z macié, orice drum de luptă, care să garanteze cel puțin libertatea profesiunelor, le-a fost închis. Acum au început să se simtă consecințele acestui sistem dezastruos de monopolizare personală. Farmaciile sunt monopolizate în mâna unui grup de farmaciști exploatatori în dauna profesiunei științifice, a publicului în general și a nouilor licențiați în farmacie. Dreptul de moștenire a propietăței farmaciei, în care se cuprinde propietatea intelectuală, se găsește în cea mai flagrantă contrazicere cu noțiunile de drept și de logică. Dreptul de arendare și de vînzare a proprietăței intelectuale este de asemenea nerațional și necalificabil. Cu toate acestea, anomaliile citate de noi datează de mai multe decenii, sub scutul bine-voitor chiar al legilor sanitare, care au fost înjghebate tot prin influența patronilor farmaciști. Dar lucrurile acestea nu mai pot să dureze încă multă vreme ! Prin sistemul general de a obține azi proprietatea unei farmacii, în afară de concursuri, cari nu se mai țin, sau dacă se țin, sunt adevărate parodii scandaloase, moștenind, luând în arendă, sau cumpărând o farmacie, un licențiat în farmacie, ori cât de capabil ar fi, dacă este sărac, nu poate să -și exerseze liber profesiunea sa. Licențiatul in farmacie este nevoit de lupta existenței să intre în condițiunile cele mai umilitoare, cu angajamente, în farmacia unui patron, unde, incoșurile cele mai favorabile, nu este plătit decât cu 150 de lei pe lună. După 6 ani de muncă ca student, până să ajungă licențiat în farmacie, ajunge sau ca să moară de foame, cu titlul în buzunar, sau să îndure umilirea și mizeria patronilor, sau să se lase de această profesiune, pentru a-șî câștiga hrana în altă muncă. Este trist și desgustător ! Adesea ori licențiatul în farmacie ar dori să muncească și în condițiunile cele mai umilitoare și nici astfel nu găsește un loc, pentru că patronii au la dispoziție în toată țara peste două sute de licențiați, dintre care nici nu primesc pe cei însurați sau pe cei într’o vârstă mai înaintată, ca unii ce nu tocmai ar corespunde comerțului speculativ, pe care voesc să’l facă patronii cu personalul ca și cu publicul. Intr’un cuvînt, cu sistemul actual de a se obține proprietatea farmaciilor, adesea proprietatea intră în mâinile unor incapabili, a unor farmaciști exploatatori, cari n’au alt merit, decât averea și protecția, cari în realitate prin speculațiunile ce le săvârșesc își bat joc de știința farmaceutică, speculează și înșeală buna credință a publicului și în același timp speculează personalul farmaciilor în modul arătat și chiar mai desgustător decât se poate spune. Licențiații în farmacie suferă LSI 11 aur“-oLbGOr- xive ui. «an. ßcoala otipvrioara de farmacie pe fiecare an scoate câte 30—40 de licențiați, pe care îi lasă la voia întâmplărei și pe care nici legea nu î ocrotește. Să se noteze că astfel cum este îndrumată acum școala de farmacie, ei în majoritate licențiații cei mai buni de cari publicul și statul ar avea nevoe, însă care sunt siliți să se lepede mai curând sau mai târziu de profesiunea lor. Dar această stare de lucruri trebue să dispară ! Este chiar în interesul publicului ca să ceară aceasta. Aici este o chestiune mare, vitală, de care Statul trebue să ție seama serios . Legea sanitară trebue neapărat revizuită și modificată radical cât mai curînd. După câte s’au scris, opiniunea publică deja este foarte alarmată de această chestiune și aci nu este chemat decât Statul, ca să facă dreptate. Câtă vreme Statul patronează școala superioară de farmacie, care dă anual un contingent de licențiați buni, tot Statul este în drept și dator să se ocupe de soarta acestora și să reguleze poziția lor în viitor. De orîși care din soluțiunile propuse și discutate în presă ca: 1) libera concesiune a farmaciilor ; 2) monopolul Statului sau 3) dreptul proprietăței pe viață, Statul trebue să fie seamă, să hotărască într’un fel și să aducă chestiunea în fața Corpurilor Legiuitoare. Până acum, s’a dovedit că licențiații în farmacie au fost foarte supuși și îngăduitori. Dar n’ar trebui să se aștepte ziua fatală, în care nevoile viețeî i-ar putea aduce la pierderea răbdărei și la săvirșirea unor acte demonstrative. Un licențiat, care fură de poftă sunt pungași. Adevărații vinovați sunt acuzatorii, care nu-i dădeau o leafă destul de mare». Acuzatorul a răspuns că și el a început cu o leafă de 2 dolari pe săptămână, și că n’a furat totuși nici o dată. Judecătorul îl obiectă cu asprime că el n’a ținut pe mama lui, și urmă cu anecdota asta : «Când eram tîner, nici el nu câștigam mai mult ca 2 dolari, și de multe ori posteam. «Intr’o zi, cum nu mâncasem de 24 ceasuri, mi s’a dat o sumă de 2.500 dolari s’o duc într’un loc. Eram aproape, s’o fur și să fug cu ea , însă am fost oprit de gândul la mama. Dar, dacă aș fi fost biruit de ispita banilor, numai patronii mei ar fi fost vinovați. Nu vom osândi pe acest tînăr și voiu plăti din punga mea cei 18 dolari și 95 bani, pe cari vi-î datorează el». Casa Souville și Adams n’a voit să fie întrecută în mărinimie, și ’șî retrase plângerea ei , iar acuzatul, plin de bucurie și recunoștință, a văzut că pietatea firască e totdeauna răsplătită. Grefier l T PRO VIU Zt pe ZI Te dai înapoi, ca să sări mai departe. (Spaniol). Curier Judiciar (TRIBUNALELE STREINE) Bunii judecători americani La New-York se află un judecător pe care morarul de la Sans-Souci ar fi voit, desigur, să-L vadă la Berlin. Zilele trecute i s’a adus un tânăr, anume Louis Wilson, care furpe mărfuri în valoare de 18 dolari și 95 bani, de la magazinul Scovila și Adams, unde era amploiat. Judecătorul îl întrebă ce leafă are — «5 dolari pe săptămână, răspunse acuzatul. — E o lumi destul de frumoasă. Tu că ești? — Die că mă căiesc ! și ei aftă, dar am iuiit de nevoie, și spre a putea ține pe mama». Judecătorul se întoarse atunci către pîrîtor. «Nu-l pot osândi pe tinerul acesta, zise el. El a furat de nevoie , pentru mine, numai aceia Cucoana Tarsița, întorcându-se de la băț, întreabă pe servitorul său : — Ei bine, Ioane, cum au mers lucrurile în lipsa mea? — Foarte bine, cuconiță. In salon s’au spart oglinzile și ploaia a ruinat puțin mobilele. In câine un foc a ars câteva lucruri, în sufragerie, în timpul lipsei mele, hoții au furat argintăria, dar încolo, restul e în cea mai perfectă ordine. Suveranii noștri la Ragatz — Relație oficială — Citim în «Monitorul Oficial» : MM. LL. Regele și Regina, de la sosirea Lor aci în Ragatz, au avut deosebita bucurie sa se găsească împreună cu mai mulți membri ai Augustelor Lor familii, cari au venit spre a vedea pe Maiestățile Lor, precum și de a petrece împreună cu dînșii. Joi, la 19 August, au sosit Altețele Lor Regale Ducele și Ducesa de Vendôme, cu fiicele Lor, mirele Principese : Maria-Luisa și Sophia-Josephina . Majestatea Sa Regele și Alteța Sa Regală Principele Leopold, însoțit de suite, au primit la gară pe Auguștii Lor nepot și nepoată. Sâmbătă, 21 August, la orele 5 seara, Regele, însoțit de A. S. R. Ducele de Vendôme, urmați de suile, au plecat la stația Wesen, unde au întâmpinat pe A. S. R. Principesa-mamă de Hohenzollern, cu care s-au întors cu un tren special la Ragatz. M. S. Regina, însoțită de damele sale de onoare, a primit pe A. S. R. Principesa-mamă de Hohenzollern la Quellenhof, unde Alteța Sa și-a ales locuința. Duminecă, 23 August, M. S. Regele, dimpreună cu A. S. R. Ducele de Vendome, a petrecut la gară pe Augustul Sou frate, care pleca la Weinburg. Luni, Suveranul, însoțit de A. S. R. Ducele de Vendôme, a primit pe A. R. Prințesa Josephina de Hohenzollern, care sosea de la Weinburg, spre a petrece o zi împreună cu Majestățile Lor și Augusta ei bunică A. S. R. Prințesa mumă Iosephina de Hohenzollern. Tot în aceiași zi la ora 1 după prânz, a sosit și A. S. Principesa-Mamă Maria de Wied. A doua zi, Marți 24 August, au plecat AA. N. RR. Ducele și Ducesa de Vendôme, precum și A. S. R. Prințesa Josephina de Hohenzollern. In acele 8 zile, de când Majestățile Lor Regele și Regina se află aci,și-au urmat în mod regulat cura. Sănătatea Majestăților Lor este bună. Multe persoane de distincțiune aflate aci în Ragatz s’au grăbit a se înscrie în registrele Majestăților Lor. isL mm Ca Începere lek I Septembie 1999 ziarul Universul politic cotidian deschide un abonament cu următoarele prețuri: Pentru trei luni . Lei 5. — Pentru șase luni. » 9.80 Pentru un an . . » 19.50 Toți abonații primesc gratuit pe tot timpul abonamentului și «Universul Literar» colorat, care apare în fiecare Duminecă. — Premii lunare — Se mai acordă în mod gratuit la abonații «Universului», la 1 a fiecărei luni, prin tragere la sorți alte premii constând în diferite obiecte. A se vedea în «Universul» de azi cele 3 premii pe cari le acordăm la 1 Septembrie. Universul la provincie [De la coresp. noștri particulari) — Pe ziua de 29 August — Adjud Furt.—Un comergant numit Faibiș Moise din comuna Păliniac, a reclamat zilele acestea șefului secției de jandarmi din Adjud, cum că venind din bâlciul Cașin și poposind cu o căruță de marfă ia locuitorul N. Lazar din cătuna Contăști, comuna Sascut, i s’a spart noaptea și furat toată marfa In valoare de 500 lei. In urma reclamației făcută de sus numitul, șeful secției Budan transportându-se In cătuna Contăști și începând investigațiile, a constatat că făptașii sunt N.’ Lazăr și Andrei Bran, care în unire au furat marfa. Marfa s’a găsit îngropată Intr’o vie. T tafrale.—In seara zilei de 25 — 2 cor., simpaticul artist Potamianu, a cântat, în grădina 10 Maiü, mai multe canțonete, monologuri și cuplete de actualitate în limba franceză și română. Printre cei prezenți notez pe d-nii Neculescu, Istrate, căpitan Chiriacescu, Dimitrescu, Stoienescu, Vasiliu, Neculau, Manuc, pr. Corpaci, tînărul Istrate, etc. De la Trotuș. Buzeu Starea sanitară a orașului.Apropierea ciumei de orașul nostru a pus pe gânduri personalul nostru medical, cu atât mai mult cu cât starea sanitară a orașului lasă mult de dorit. Lipsa complectă de canale îngreunează și mai mult această situație. Sunt străzi întregi pe unde trebue să treci cu batista la nas, din causa murdăriilor aruncate în stradă și peste care ești nevoit să calci. Afară d’asta, prezența numeroasă a locurilor virane, neîmprejmuite, și unde orî-și cine poate arunca gunoae, face ca orașul nostru să fie sediul tuturor boalelor. Și, trebue s’o mărturisim, în vara asta am avut de toate: pojar, variolă, gastro-enterită, angina difterică, etc. Serviciul de cărare a gunoaelor de prin curți nu există la noi. Primăria d’abia are personal și căruțe pentru curățatul gunoaelor de pe străzi. Din această cauză mai toate curțile proprietarilor săraci sunt pline de gunoae, sau dacă e vr’un maidan prin apropiere, murdăriile sunt aruncate Ia acel maidan unde stagnează luni întregi. O altă causă de nesănătate, sunt puțurile de unde populația Buzăului Își procură apa de băut. Din cauza mnicei adâncimi a acestor puțuri, apa întotdeauna este infectată de murdăriile de prin curți, care cu lunile de zile nu sunt ridicate pentru a fi duse afară din oraș, iar latrinele prin unele curți nu sunt depărtate de puț, decât cu câțiva metri. Se impune clar ca primăria să ia urgente măsuri de curățire a latrinelor din oraș , înființarea unui serviciu pentru căratul gunoaelor de prin curțile particulare, in schimbul unei taxe, precum și pentru Împrejmuirea tuturor locurilor virane. Abundența pometurilor.— Scumpetea strugurilor.— De multă vreme nu s’a văzut o recoltă așa de îmbelșugată de tot felul de fructe, ca în anul acesta. In zilele de târg, piețele orașului abundă de tot felul de pometuri, cari se vînd pe un preț de nimic. Merele, perele, piersicile, prunele, etc. se vind până și de precupeți cu 10 și chiar 5 bani chilogramul. Mai cu seamă recolta prunelor e așa de îmbelșugată, că muntenii se plâng că n’au vase în cari s’o pună. E evident că cu cât recolta prunelor e mai îmbelșugată, cu atât va dispare balamacul și alte băuturi, care, sub diferite numiri, otrăvesc populațiunea noastră rurală. Deși avem o recoltă admirabilă de struguri, cu toate astea vînzarea lor nu se face decât de precupeți și pe un preț, comparativ, foarte urcat. Această scumpete nu este decât resultatul unei măsuri luate de administrația județului nostru, de a nu mai permite intrarea țăranilor cu struguri în oraș, decât dacă vor avea cu dânșii un certificat de la primăria comunei unde domiciliază, că strugurii pe cari ii aduc nu sunt US«? furat. Procurarea acelui certificat necesită o cheltuială de cel puțin 2 lei, plus alergătura și timpul pierdut pe la primărie pentru obținerea lui, precum și altă cheltuială la intrarea pe barierele orașului. In ziua de 21 curent, am întâlnit pe stradele acestui oraș o căruță cu struguri. Am întrebat pe țăran cum dă chilogramul de struguri și mi-a răspuns că 30 de bani. La observația mea, că, față de o recoltă așa de îmbelșugată, ar urma să se vîndă maieftin, bietul țăran scoase din sîn o hârtie șine-o arătă, zicându-mi: «Vezi, anule, numai certificatul ăsta mă costă 2 lei ; apoi taxele ce am plătit la barieră , pune și alergătura și timpul perdut pe la primărie pentru obținerea Certificatului. «Te întreb acum pe d-ta. Câștig eu 5 lei pe marfa asta, pentru ce, scăzând cheltuelile, să’mî rămână și mie 2 lei pentru atâta osteneală?» Am dat dreptate țăranului și ’mi am căutat de drum. Ar fi bine ca autoritățile noastre să nu mai pretindă de la podgoreni ca certificatul să fie scris pe hârtie timbrată, ci pe coală simplă. Amintim numai că și’n anii trecuți, administrația vrând să ocrotească interesele proprietarilor de vii, nu cerea țăranilor un certificat, ci o simplă dovadă pe hârtie netimbrată, că strugurii sunt din viile lor proprii și lucrurile au mers bina spre deplina mulțumire a părților interesate. Iarv. Bușteni Serbare. — In Bușteni s’a dat un bal in folosul orchestrei lăutarilor Gheorghe Băzarea din Câmpina, in sala Elisei, Valea Cerbului, în ziua de Sâmbătă 28 August 1899, ora 3 p. m. A asistat foarte multă lume din localitățile apropiate și a fost unul din cele mai reușite baluri. S’a dansat de la 3 până la ora 7 seara și a fost o animație neîntrecută. Am remarcat pe d-nele : M. Iliescu, G. Roman, Popovici, Avian, Brătescu, Rusescu, Socolescu, Oprescu, Cuculescu, M. Dinu și altele care mi-au scăpat din vedere. Dintre gentilele d-șoare : Elena G. Roman, Iliescu, Lenuța Rusescu, Popovici, Avian, Colțescu, Elena Dinu,Constandache, Cecile Circa, Eustațiu, Emilian, Nacian, Christopol, Polizu, Brătescu, etc. Dintre d-ni: Locot. Cernătescu, sub.-locot. Gh. C. N. Bărbulescu, sub-locot. Const. Roman, sublocotenent Popescu, d-nil Apostol Epaminonda, Avian, Zoto, Colțescu, sub.locot. Constandache, Eustațiu, Mănescu, Tarcilescu, sub-locot. Rahoveanu, sub-locot. Milcu, Rimniceanu, Stelian A. Stoian junior, Zara, Corneliu N. Rusescu, și alți mulți cari mi-au scăpat din memorie. Coresp. Ploești Copil grav bătut de stăpânul să.—Copilul Costică Andrei, In etate de 12 ani, care se află în serviciul unui cârciumar de pe strada Colinei, sub. sf. Ion, din nebăgare de seamă a spart un borcan. Copilul cunoscând firea stăpânului său, se duse la dînsul, îî cade un genuchi, spunându-i că a spart borcanul și-șî cere ertare. Acesta se înfurie peste măsură de paguba ce i-a pricinuit micul său serv, și începe a-l bate fără milă și sfârșește prin a-i zdrobi pântecele cu picioarele. Sărmanul copil cade jos în nesimțire, și a fost adus de niște oameni, cari se aflau îa cârciumă în momentul acela, într’o stare foarte gravă la spitalul comunal. Furturi.Astă-noapte, indivizii Dumitru Rotaru și Branț, cunoscuți ca vestiți spărgători, s’au dus la domiciliul d-lui locotenent Ion Manolescu, din str. Doamnelor. Ei, cu ajutorul unui drug de fier, au Indouit gratiile de la o fereastră și pe când voiau să pătrundă înăuntru, un câine din acea curte a început să latre ; ordonanța s’a deșteptat din somn și a început să strige : «săriți că au venit hoții!» La auzul acestui strigăt, hoții au luat-o la sănătoasa, ducându-se in strada Cumpătului, a doua stradă— unde au spart locuința unui sărman om, furându-i tot ce avea mai util casei. A doua zi păgubașul a denunțat faptul acesta poliției, care a reușit să pue mâna pe ei. Un chelner bătăuș.—Mihail Ionița, servitor la birtul d-lui Nae Georgescu, pe când se înapoia de la hotelul Bulevard unde fusese pentru a duce mâncare la niște pasageri, deodată se pomenește cu un chelner de acolo care se repede asupra în lovindu-i cu un scaun în cap așa de tare, încât pe loc a căzut, perzându-și cunoștința. El a fost ridicat de oamenii cari au fost față la această agresiune, și cari l’au transportat la spitalul comunal, iar sălbatecul chelner a fost arestat. Apucat de mașină. Locuitorul Ghiță Năstase, de la fabrica de tăbăcărie, ducându-se să introducă o piele în mașina ce era pusă în mișcare, deodată îl apucă cureaua, rupându-i mâna stângă. Pacientul a fost transportat la spitalul comunal ; starea lui e foarte gravă, dar grație ajutoarelor ce i se dă de eminentul dr. Vasiliu și subalternul său, el merge spre bine. Geonic. Roman Serbarea din grădina publică.— O mare și splendidă serbare venețiană a avut loc în seara zilei de 28 August a. c., în grădina mare, organizată de studenții universitari Emil Sachelarie și Gavril Constantinescu, sub patronagiul d-nelor Romașcane, în folosul îmbrăcămintei gardiștilor de oraș. La orele 7 și jum. seara, d-nii studenți, în fruntea muzicei militare, au plecat de la primărie și au parcurs toată strada Ștefan-cel-mare, cântând «Deșteaptă-te Române.» Grădina, frumos decorată și iluminată a giorno, avea un aspect feeric, din când în când se dădeau artificii și se ridicau baloane uriașe, de o frumusețe rară. La ora 8 și jumătate s’a început serbarea: încă de la această oră, lumea venea din toate părțile, așa că grădina era deja arohiplină , muzica regim. Roman și două orchestre bune au directat publicul. Nici odată nu s'a văzut in orașul nostru, o așa imensă lume și atâta animație, la o serbare. De remarcat e bătaia de flori și confeti, asemenea n’a lipsit tombola și ruleta, căci d-nii organizatori au căutat, ca nimic să nu lipsească pentru distracția vizitatorilor serbărei. Cu vinderea florilor, țigări și confeti, s’au ocupat d-na Pandeli, gentilele d-șoare, Werner, Pandeli, Hatel și Misir, d-nil . student Emil Sachelaru și sub-locot. Marcovici. La orele 12 a început dansul și cu toate că de la această oră chiar a inceput la plouă, totuși lumea a petrecut până la orele 2, când a început a se împrăștia, ducând fiecare amintirea cea mai plăcută. S’ar fi jucat și piesa «O noapte furtunoasă» de Caragiale, pentru care a fost angajat de Antonos, dar ploaia se vede că a fost geloasă de frumoasa petrecere. Reușita serbărei a fost splendidă, atât moral cât și material. Beneficiul net e de 1500 lei, grație silinței doi organizatori și în special d-lui Sachelaria. Diverse.De câtva timp a sosit în orașul nostru o trupă israelită sub conducerea d-lui Litmann. Această trupă cântă in fiecare seară în grădina «Colțu galben», unde lumea, care vine, petrece de minune. Acum se face instrucția furtului de la d. Cramer. In viitoarea corespondență, vă vom da amănunte. Sofia St. Sinaia Bandă de hoți.—O bandă de vreo 10 hoți aflați ascunși, pe la orele 2 ș 1 noaptea, în casele arse ale 41-lui D-tre Jung din strada Vîrful Dor, fiind simțiți de gardistul postat pe stradă, s’au făcut nevăzuți prin pădure. Nu se știe ce scop aveau ei. Accident.— La Uzina electrică din Castelul Peleș, de pe acoperișul unde lucra, alaltă era a căzut un lucrător tinichigiu al d-lui Gaiser. In grabă a fost transportat la spitalul local. Se speră că va scăpa cu viață. Vent. O CUGETARE PE ZI Frumusețea morală nu poate să fie întotdeauna. UN SFAT PE ZI Păstrarea uneltelor de rugină. — Topești 15 grame camfor în 450—500 grame de grăsime de porc lichidă, iei spuma și adaogi 500 grame de plombagină.—Ungi cu dînsa uneltele și lași să se usuce în curs de 24 ore, ștergi apoi cu o cârpă puțin aspră PREMII GRATUITE La 1 ale fiecărei luni, «Universul» dă la toți abonații săi premii gratuite prin tragere la sorți. Iată obiectele ce se vor acorda la 1 Septembrie : Premiul I:O frumoasă călimară de metal aurit pentru biuron. Premiul II: O zaharniță de metal argintat. Premiul III: O etajeră de lemn sculptat cu oglindă. Cititorii «Universului» să se grăbească a se abona, dacă vresc a concura la aceste premii. Costul abonamentului este de 5 lei pe 3 luni în toată țara. Abonații mai primesc ca premiu gratuit «Universul Literar» colorat care apare în fiecare Duminecă. ■ ...... ...............— a hotărît ca de atunci înainte ambasadorul lui să poarte titlul de prințul de Münster-Derneburg. Se înțelege ușor de ce d. de Münster a ținut să-și pătreze numele său patronimic, sub care e cunoscută familia de mai multe veacuri. Același lucru l-a făcut și Bismarck, când Wilhelm I l-a numit duce de Lauenburg. El n’a voit să poarte niciodată nici numele, nici titlul, și zicea că nu-l va lua decât când ar voi să călătorească incognito ; el prefera să se cheme Bismarck, și atâta tot. Iată, cu acest prilej, un amănunt curios asupra uneia din maniile cancelarului de fer. El avea la lanțul său o adevărată colecție de brelocuri care amintia fi fie un episod din viață, fie on țară, de un prieten sau un dușman. Fiecare din aceste brelocuri fie forme deosebite avea o deviză care evoca un suvenir. Unul din ele, pe care i l-a dat un prinț regal la Petersburg, purta următoarea inscripțiune, gravată chiar din ordinul lui Bismarck , de o parte «Russland ist nichts» (Rusia nu e nimic), și în partea ceialaltă, în litere rusești «A- bod» (Avost). Se prea poate. Altul, de proveniență necunoscută, purta aceste cuvinte cari au fost principiul și purtarea vieței sale întregi: «Erst wiegen, dann wagen». (Inteiți să cumpănești—apoi să îndrăznești). Autografele delegaților de la lingă.— Fetele engleze așteptau pe Ernest Renan, autorul celebrei cărți Viața lui dus, la ieșirea sa de la cursurile pe care le făcea la Colegiul Franței, și-î cereau câte un autograf. Tot așa a făcut și d. Stead, care a rugat pe diferiții reprezintanțî ai Puterilor la conferința de la Haga, să scrie câteva cuvinte de circumstanță pe albumul său. Amiralul englez Fisher a scris următoarea sentință : «Puneți cărbuni în mașină, oricând puteți». Același sfat pașnic îl dă și contele Nigra, delegatul Italiei, dar el îl exprimă într’un chip mai nobil. El citează următoarele 3 versuri dintr’o poemă italiană : «Pe pământ există sfînta pace, sfînta răbdare și sfînta caritate , dar nu veți întâlni pe întăia, decât după ce ați făcut cunoștință cu celelalte două». D. Bassy, al douilea delegat rus, a scris următorul cuvînt simplu: «încredere». D. de Staal, «tatăl conferinței» a avut o convorbire interesantă cu d. Stead, în privința operei sale : «Adunarea noastră, a zis d. Staal, s’a sfârșit mult mai bine de cum a început și mai bine decât ne așteptam cu toții. N’am spus cine știe ce lucruri mari, dar am lucrat mare. Sarcina mea constă în a asista pe fiecare, a lua pe oameni de braț și a-î sili să se înțeleagă». D. Stead făcând o aluziune la viitoarea conferință a păcei care se va ține peste 5 ani, omul de stat rus l’a întrerupt spuind : «Știu unde o să fiu peste 5 ani? — Nu, răspunse d. Stead. — Colo sus ! a declarat d. de Staal, arătând cerul cu degetul. Dar d. Stead a protestat în contra sinistrului presimțimînt al ambasadorului rus. O împușcătură memorabilă. — în anul 1796 era în marș un detașament de soldați spre Cracovia, ca să ocupe această cetate, pe atunci slabă și rea păzită. După vechiul obicei, între ziduri și prin turnurile cetății îșî aveau sediul diferite corporațiuni de meseriași. Cele trei bastioane din afară, cari se mai pot vedea până în ziua de azi, erau ocupate de societatea tunarilor și ceprătarilor cari cu armele lor vechi țineau pază sub comanda bătrânului măestru Casimir Oraszewicz: într’o zi, generalul rus Panin, cu înalta lui suită, îmbrăcați toți în uniformele cele mai frumoase, străbătu până la distanța de 1200 pași spre zidurile cetății pentru recunoașterea terenului. «Ahat paserea aceasta ași voi să o am», strigă Oraszevicz și întinse mâna după armă. «Pagubă de pulbere !» observă un cetățean, «așa departe nu bate nici o pușcă, sau poate numai cu una de aceea, în care aș putea pune ușor niște gloanțe cât nu ca de mari». Intre acestea Oraszevicz își rupse de pe haină un nasture de argint de mărimea unui oul de porumb, îl puse în pușcă și ținti. Bubuitura își avu efectul său. Numai decât văzură pe generalul Panin resturnându-se de pe cal. O nespusă panică cuprinse suita și toți se împrăștiază. Cadavrul lui Panin a fost înmormîntat cu pompă militară în locul unde a căzut. O cruce simplă de piatră a ridicat sute de ani de-a rândul locul unde și-a aflat moartea unul dintre cei mai abili generali ruși. In anul 1896 guvernul rusesc a transportat în patrie cu mare ceremonie osămintele distinsului general. La cercetarea scheletului, s'a aflat în cavitatea căpățânei un nasture de argint, întocmai ca cel mai sus amintit. Prin aceasta fapta lui Oraszewicz a fost pe deplin confirmată, iar mai târziu el a fost distins de către primarul orașului Cracovia prin o diplomă, care încă până azi se păstrează în ramă de urmașii lui. Tot acolo se mai poate vedea și arma cu care a omorît pe generalul Panin. Este de amintit atâta numai, că Oraszewicz nici de cum nu era un bun țintaș, dar această împușcătură memorabilă este a se atribui desigur numai întâmplărei. . .»Din Cronica agricolă Boalele arborilor Intr’un număr precedent al ziarului «Universul» spuneam că, afară de accidente, arborii trăesc foarte mult timp, însă de cele mai adeseori arborii sunt victimele tăerilor pe cari li le fac unii oameni, cu scop ca să dea fructe, și care au ca consecință diferite boale. Iată acum aceste boale: Boalele care atacă arborii și îî fac să piară sunt datorite la 2 cause distincte: unele, așa ca rana, cleiul, sunt rezultatul cauzelor interne, pe când celelalte sunt produse de cauzele exterioare, și mai ales prin prezența plantelor parasite : leprari^a, mușchii și bureții. Primele, adesea mortale, pot să fie vindecate prin tăerea părților bolnave, dacă arborele nu este atacat decât în parte sau dacă cauzele care le-au produs sunt trecătoare și nu au putut să distrugă în el tot sîmburele vieții; dar când este copleșit de toate părțile și dacă vegetațiunea sa este modificată, în tratat încât el se ruinează din zi în zi, arborele lâncezește și moare în curând, fără ca ajutoarele grădinarului să-l poată scăpa. Nu este tot așa cu boalele datorită stabilirii de vegetale parasite pe epiderma (coaja) arborelui, spălaturi cu apă de var și o curățire cum se cade cu o perie, e de ajuns spre a distruge aceste vegetale, și sunt a reda sănătatea arborelui, care fusese împovărată. In ceea ce privește bureții, trebue spre a-l distruge să recurgem la un mijloc mai energic, și mai ales pentru acela al viței numit «Oidium Tuckeri» , căci apa de var s’a constatat că este insuficientă, și hidrosulfatul de var (1) amestecat în proporțiunea de 1 litru pentru 50 litri de apă, este, până acum cel puțin, mijlocul cel mai simplu și cel mai eficace pe care T am putut afla. Floarea de pucioasă, aplicată după o îmbâiare, distruge destul de bine bureții care se formează pe trunchiul viței, dar, ori că că am întrebuința floarea de pucioasă, ori hidrosulfatul de calciu, important spre a reuși este de a opera la vreme, adică îndată ce observăm primele urme albe care caracterizează boala, căci ea se propagă cu o foarte mare iuțeală. Dară cu toată grija pusă în operațiune, bureții n’au fost distruși de la primul tratament, este bine să începem cu câteva zile mai târziu. Acestea sunt singurele noțiuni insuficiente la cari se mărginește știința noastră, și singurele mijloace pe cari le avem spre a putea întâmpina boalele sunt dese îngrijiri, adăposturi în timp de vreme rea și alegerea unui loc bine expus. Este de regretat că aceasta parte importantă a horticulturii este atât de neglijată și că nimenea nu se ocupă de ea serios. O.L.Pitești. Lucrări din toată lumea Ziaristele americane.— Până la deschiderea școalei de gazetărie din Paris, confrații care se găseau la Rennes îșî puteau întregi instrucția lor profesională, rugând frumos pe redactoarea gazetei«New York Journal» să le povestească câteva din reportagiiie senzaționale cu care a fost însărcinată. Astfel, într’o zi, directorul ziarului i-a dat ordin să se lase să fie arestată într’o mahala de pungași, spre a povesti impresiile ei cititorilor. Un ziar din Chicago a mers și mai departe ! El a ordonat uneia din reporterele sale să se prefacă că e însărcinată și să se ducă la principalii doctori din oraș, spre a le cere să-i facă o oarecare operație spre a putea avorta. Demersul a reușit cât se poate de bine. In urma dârei ei de seamă, care a făcut mult zgomot, mai mulți doctori au fost arestați,—dar salariile gazetarei au fost dublate. Münster și Bismarck.— Cititorii noștri știu că împăratul Germaniei a dat contelui de Münster titlul de prinț de Derneburg , dar eminentul diplomat a rugat pe suveranul lui să alipească acest titlu princiar la numele său de Münster, având în vedere faima acestui nume, unul din cele mai mari din regatul Hanovrei. împăratul s’a grăbit să împlinească această dorință și atunc itiri din străinatate — Prin poșta. — Consiliul general al partidului muncitorilor din Belgia publică un manifest înpotriva legei electorale a guvernului, și declară că, la nevoie, poporul va cuceri cu forța votul universal. Manifestul îndeamnă populația să sprijine acțiunea opoziției parlamentare. Guvernul ia măsuri și a consemnat armata pentru păstrarea liniștei. In cazul unor scandaluri de stradă ale socialiștilor, vărsarea de sânge va fi inevitabilă. * ¥ ¥ In ultimele 15 zile, ivindu-se numai un caz de ciumă în Alexandria (Egipt), epidemia de acolo se consideră ca stinsă. * ¥ ¥ In urma închidere! fabricelor din Oporto, 20 mii de muncitori au rămas fără de lucru. Guvernul portugez e silit să îngrijească de întreținerea lor. da ¥ Războiul între Anglia și Transvaal pare acum de neînlăturat. Interesant e faptul că războiul isbucnește numai la câteva săptămâni după conferița păcei din Haga, așa că se și vede că aceasta n’a avut nici un efect asupra puterilor mari. * « ¥ Se anunță din Berber că un tren lipit de soldați și lucrători: 1) Spre a face hidrosulfat de var, se ia 250 de grame de pucioasă pisată și aproape o jumătate de litru de var stins de curând; facem din toată aceasta o pastă peste care turnăm 3 litri de apă. Punem această preparațiune la foc într’o lingire de luciu sau de pământ zmălțuit, o lăsăm să fiarbă aproape zece minute, și pe urmă o punem în sticle, care mergea de la Wady-Hala la Atbara (Africa), a deraiat și a căzut intr’o vale. Sunt 23 morți și vr’o 30 de răniți.* * ¥ Ziarul «Petit Parisien» se crede autorizat a spune că senatorii vor asista la ședințele Înaltei Curți de Justiție, spre a judeca pe complotatorii contra Republicei, îmbrăcați în frac, cum au făcut în timpul procesului Boulanger. Că « Agenții de siguranță publică de la poarta Courcelles din Paris înștiințați că în șanțul fortificațiilor era un cadavru, au alergat imediat la față locului. Cadavrul transportat la comisariat, a fost recunoscut de acel al lui Joseph Renard, agent de poliție, care pe la sfîrșitul anului 1897, aflându-se de santinelă la postul polițienesc din strada Berzelius, a fost grav rănit de anarhistul Ellevant. Această moarte misterioasă se atribue unei răzbunări anarhiste: ■ I ■ | T11) « » » —mii ii .......... ÎNTÂMPLĂRI Britt C i«i»vună Escrocheriile unei femei Prin unele mahalale din Capitală se vorbește astăzi foarte mult despre escrocheriile unei femei anume Elena Dumitrescu. Iată în ce mod original opera, această pungășeaică: Zilele trecute, ea s’a dus la d. Mihalache Dumitrescu, din calea Călărași No. 55 și s’a recomandat ca moașă comunală. — Imi pare bine, îi răspunse d. Mihalache, dar pentru moment nevasta mea n’are trebuință de moașă. — Nu pentru asta am venit aci, răspunse Elena, e o altă daravere, un secret. Și pungășoaica începu să spue cu un aer misterios . — Un colonel m’a însărcinat să-l găsesc, într’o familie, pension pentru două copii. El plătește pe un an înainte câte 100 lei pe lună. D-lui Mihalache Dumitrescu îi conveni lucrul acesta și primi bucuros. Fiind seară, moașa, care zicea că e din alt oraș, fu oprită la masă și în noaptea aceea dormi acolo. A doua zi pungășoaica plecă făgăduind că va veni cu copiii. Două zile trecură și poreclita moașă nu se mai arătă. In vremea asta, d-na Dumitrescu constată că i s’au furat din casă 2 inele de aur, o pereche cercel tor de aur cu pietre de diamant, un șal și mai multe alte lucruri. Atunci familia Dumitrescu înțelese ce s’a petrecut și înștiința poliția! O zi în urmă, d-na R. Cărbunescu, din strada Traian, făcu o identică reclamație. Elena Dumitrescu fusese și ea acolo și tot cu acelaș procedeu fură două rochii de mătase, o umbrelă, mai multe haine și 30 de lei. Serviciul de siguranță cauta acum pretutindeni pe această moașă. Un centenar călcat de tramvai din dimineață, la orele 6 și jumătate, un bătrân Ion Tincă, în vârstă de 100 ani, trecea pe calea Griviței. El pășea încet, abia, ducând cu dînsul un veac întreg. Tot în vremea asta venea de la barieră vagonul No. 41 de la compania vechiului tramvai. Iar dreptul casei cu No. 134 din calea Griviței, bietul centenar fi ișbit în spate și trântit la pâmînt. Lumea, care trecea alunei pn acolo, alergă numaidecât în ajutor, crezând că nenorocitul a murit. Din fericire însă, el s’a ales numai cu o rană gravă la cap. Secția respectivă, înștiințată despre faptul acesta, transportă pe bătrânul Tincă la spitalul Filantropia, arestând în același timp pe vizitiul vagonului, un anume Gh. Stăncilă. Furmî din sala Amiciția Duminecă seara a fost dat strașnic în sala Amiciția. Tinerii și tinerele jucau cu foc, pierzânduse în vârtejul valsului. In vremea asta, un anume Alexandru Petrescu, profitând de aprinderea magnetică pe care o produce farmecul dansului, se apropie de garderobă și sustrase mai multe haine. Tocmai în momentul însă când voia să spele patina, două brațe vânjoase îl înhățară de spate și-l trântiră la pământ. Astfel, Alexandru Petrescu, în loc să se aleagă cu hainele, furate, s’a ales cu pușcăria. Bătaia din sala Sinaia Sala Sinaia, de pe cheiul Dâmboviței, era plină Duminecă seară cu multă lume, și lume de tot felul. Toți jucau și băteau talpa cu atâta putere de pământ, încât se sguduiau pereții. Deodată, în mijlocul animației generale, se auziră niște plesnituri de palme, urmate după aceia de strigătele mulțimea. Ce se întâmplase ? De ce se întrerupse așa de odată vârtejul amețitor ? Două foști condamnați, Ianoș Ispas și Petre Mihăilescu, zis Ploeșteanu, se încăeraseră la bătae din cauza unei femei cu oci provocatori. Bătaia dură câteva minute, când cel dintâia, Ianoș Ispas, căzu jos, prefăcându-se că a murit. Comisarul secției respective se iii la fața locului, arestă pe Mihăilescu, iar pe Sipaș îl transportă la spitalul Brâncoveneasa. Dar acesta abia ajunse în curtea spitalului și sări în sus strigând: — Bine c’am scăpat de bătaia hoțului ăla! Dați-mi drumul, câ n’am nimic ! Comisarul, văzând cum stai lucrurile, nu-1 mai lăsă la spital, dar îl duse la secție, spre a ÎL chicia o epică socoteală. J