Universul, iulie 1902 (Anul 20, nr. 177-207)
1902-07-31 / nr. 207
ANUL XX No. 207 - MIERCURI 31 IULIE 1302 Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brezoianu, 11, București 5 Bani foaia la România.—10 Bani în str.laăiata CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA : Strada Brezoianu, Telefon.—Adresa telegrafică: «Universul», Bucureșt i vedere a orașului Capitanl.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Di’loitox Marți, 30 Iulie. — Susana: Catolic Marți, 12 August. — Clara. Soarele răsare 4.59 ; apune 7.10 București, 30 Iulie. Cerșetorii O informațiune a corespondentului nostru din Ploești, mai zilele trecute, ne-a făcut sa ne gândim din nou la această chestiune atât de veche. Informațiunea spunea că s'a descoperit o bandă care specula mila publicului, aducend de aiurea copii ce se prefăceau infirmi și cutreerau stradele orașului cerșind. Asemenea exploatatori au fost în mai multe rînduri descoperiți și faptele lor ar trebui să deschidă ochii publicului. In adevăr, publicul nostru e prea milos și prea darnic ; și acestor calități, ce devin defecte când sunt exagerate, se datorește faptul că cerșetoria înflorește la noi cu atâta putere. Dacă nu am fi atât dâmnițoși, dacă n’am băga numai decât mâna în buzunar spre a da gologanul celui dinții venit care întinde mâna și cere pomană, fără îndouială că industria cerșetoriei nu ar fi atât de înfloritoare. La ce ar mai înjgheba trupe de copii și de trîntori, exploatatorii, lipsiți de orice scrupul, când ar ști că publicul nu mai e așa de naiv și nu mai dă oricui întinde mâna ? O dovadă despre cele ce avansăm, e că, de când cu criza, care a micșorat veniturile și ale funcționarilor și ale tuturor, nu mai sunt atâția cerșetori câți erau înainte ; faptul că acum publicul nu mai dă de pomană cu atâta înlesnire, a făcut să descrească numărul cerșetorilor, silindu-i pe mulți să plece ori să se apuce de vreun lucru. Aceasta arată lămurit că eram victimele unei rușinoase exploatări, căci dacă ar fi fost mizerie adevărată, numeral cerșetorilor ar fi trebuit să sporească din cauza crizei —și tocmai contrarul s’a întâmplat. In alte țări, publicul nu dă de pomană cerșetorilor, afară de cazuri de vădită neputință, ba pe une locuri sunt pedepsiți cu amendă cei ce dau de pomană cerșetorilor pe stradă. Aceasta nu înseamnă cîtuși de puțin că societățile civilizate nu știu ce este mila. Din contra, în țările culte mila se practică mai bine și mai cu folos, căci se dă ajutor sistematic celor căzuți în adevărată mizerie, iar nu bețivilor și altor vițioși, cari găsesc mai lesne să trândăvească și să înșele publicul spre a-și satisface scîrboasele vicii. Cerșetoria e aspru urmărită în toată lumea civilizată din motive de ordine și de siguranță, dar autoritățile pot să-și facă datoria conștiincios fiind-că publicul îi dă ajutor, neîncurajând pe cerșetori și respingîndu-I. La noi, ori de câte ori s’a ridicat această chestiune, s’a reclamat întotdeauna contra poliției. Fără îndouială că și poliția are o acțiune de îndeplinit, acțiune de care-șî aduce aminte din când în când. Dar cea mai mare și mai eficace acțiune o are însuși publicul, care, fiind băgător de seamă și nelăsându-se a fi înduioșat de oricare șarlatan, poate să pue frîu industriei cerșitului. Oamenii miloși, cari cu adevărat vor să ușureze suferințele celor nenorociți, pot să alcătuiască societăți și prin acest mijloc să creeze instituțiuni filantropice. Cu mila, cum se practică astăzi, pe stradă, fără nici un discernământ și fără nici un control, se poate întâmpla ca din zece anul să nemerească un adevărat nenorocit, celealți nouă încurajează cu siguranță trîndăvia și alte vicii. Din Austria (Corespondență particulară a „Universului") Viena, 27 iulie. Greva agrară din Galiția Asupra grevei agrare din Galiba se anunță din Lemberg următoarele amănunte: Arhiepiscopul romano-catolic din Lemberg, Bilczewsky a adresat preoților o circulară, în care ocupându-se cu greva agrară îi provoacă ca să liniștească populația și să-î abată de la fapte anticreștinești. In localitatea Carnitz greviștii au bombardat cu pietre pe lucrătorii streini cari se întorceai bine. Ce e drept se încercară să-î scape dar nu putură deoarece li era viața în joc. Stăpânul cailor dr. Spitzberger, cumnatul său și alte persoane, au fost grav înțepați de albine. Halos. de la muncă. Două dintre ei au fost grav răniți. Ieri dimineață vre o sută de țărani înarmați cu coase și cu seceri au împedecat pe lucrătorii streini să meargă la câmp, iar după aceea au spart numeroase geamuri. Intervenind armata,greviștii au fost împrăștiați. Ziarul «Naprzod» anunță că la Kamionka a fost o încăerare sângeroasă între greviști și armată. In Ubine țăranii se adunară în gară pentru a aștepta pe deputatul Breiter. In apropiere se afla un pluton de cavalerie, al cărui comandant, un locotenent, ordonă țăranilor să se depărteze. Țăranii aceia nu știau nemțește. Soldații năvăliră cu săbiile scoase asupra lor, călcând în picioarele cailor chiar și femei și copii. Mulțimea se împrăștie scoțând țipete sfîșiitoare. Soldații însă continuară șarja. Un ofițer a urmărit pe un țăran până în casa lui, unde i-au dat trei lovituri de sabie, astfel încât bietul om a căzut leșinat. La o altă casă soldații au spart ușa și au năvălit asupra familiei. O femee a sărit cu copilul la sîn, pe fereastră și s’a rănit grav. 10 persoane sunt grav rănite de lovituri de sabie. Un copil a fost omorît de copitele cailor. Monumentul împăratului Maximilian I Se știe că în toamna anului 1900, când s’a serbat aniversarea a 400-a de la unirea comitatului Görz și Gradiska cu țările austriace, s’a hotărît a se ridica un monument împăratului Maximilian I. Cu executarea acestei opere de artă a fost însărcinat sculptorul vienez Edmund Nofman de Aspernburg. Monumentul este terminat și va fi trimis la locul de destinațiune. Statua împăratului are o înălțime de 2 metri și 35 cm. și va fi așezată pe un soclu înalt de 2 și jum. metri, împăratul, care este împodobit cu insigniile ordinului «Lâna de aur» este făcut după un portret al lui Albrecht Dürer. Donicul omorîți de albine Din Budweis se anunță următoarele : In Wegscheid, la granița boemo-austriacă s’a întâmplat un caz remarcabil. Dr. Spitzberger din Griesbach, făcând vizită unui pacient ,și lăsă afară trăsura în care se afla tînerul său cumnat, și adică în apropierea unei stupine. Albinele împunseră pe un cal de la trăsură, care se speriă, ca și cel l’alt, și isbiră trăsura printre stupi. Mii și mii de albine se repeziră asupra cailor, cari asvîrleau cu picioarele și rupând oiștea o luară în goana mare, urmăriți de albine, până când căzură într’o groapă. Aici amândouă caii au fost omorîți de al CRONICI FEMEMINE Viața americană de salon In societatea archisionarilor din New-York nu se știe cum să se mai omoare vremea. Cercurile de acolo sunt prea inculte pentru o conversație spirituală și aleasă, formele cele vechi ale plăcerilor de salon, ca jocuri pe gagiuri, dansuri, etc. și-au perdut farmecul și din cauza aceasta se gândesc la ceva nou, care să dea farmecul schimbare. Astfel s’a inventat un taur de coliflon care se esecută după o operetă favorită cu numele Boby Warden, și adică în chipul următor : «In mijlocul salonului se așează un paravan. După aceea domnii trec la o parte, iar damele de altă parte a paravanului. Damele îșî ridică rochia până la glesne, astfel ca să se vadă ghetele de bal, iar domnii îngenunchiază, și fiecare ’șî alege perechea de piciorușe, care-1 atrage mai mult, și o ține strână. După aceea paravanul este dat la o parte,și fiecare domn dansează cu d-na ale cărei picioare i-a atins mâna. Cu această ocazie ies la iveală cele mai ciudate surprinderi». O altă tură se numește «Terandole» și se face astfel: toți dansatorii poartă lanterne de argint sau de aur, doamnele primesc buchete, iar d-nii poartă coroane de trandafiri. Un alt joc este «Turnul Eiffel. Fiecare damă îșî atîrnă de porul capului o mică imitație a celebrului turn din Paris. După aceea se aduce în sală o lectică împodobită cu flori, din care coboară o zînă care împarte d-lor flori și mingi de hârtie. D-nii aruncă cu acestea asupra turnurilor Eiffel și fiecare dansează cu dama aceea căreia i-a dat jos podoaba de pe cap. Latura «chineză» li se leagă bărbaților coade cu panglici colorate,și damele primesc stegulețe, și colorile egale formează perechile. Olimpia Ministerul instrucțiune și gradinele școlare înființarea gradinelor la școalele urbane și rurale Este cunoscută intențiunea ministerului instrucțiune! în »chestiunea înființarea grădinilor școlare atât la școalele urbane cât și la cele rurale. Pretutindeni, cu deosebire la școalele rurale unde e vorba a se educa viitorul țăran, ministerul are dorința de a organiza în limitele posibile învățămîntul agricol. Cu modul acesta, pe lângă că se dă o educațiune sănătoasă agricolă fiilor de țărani, școala devine și un bun călăuzitor practic al terenului, căci țăranul va vedea cum se îngrijește și se cultivă o grădină în mod rațional, și cum se pot înfrumuseța încetul cu încetul, ogoarele dimprejurul caselor țărănești. Ministerul, pe lângă că a intervenit a înzestra toate școalele rurale cu pămînturi pentru practica agricolă, a însărcinat un număr de învățători ambulanți cu cunoștințî agricole, să meargă pe la școlile rurale din județele lor spre a preda aceste cunoștințe celorlalțî învățători, cari nu le posedă, și a dat ordin revizorilor școlari să înzestreze și școalele urbane cari au mici grădini,cu grădini școlare. O importantă circulară către prefecți Pentru a complecta instrucțiunile date în scopul organizărei învățămîntului agricol la țară, d. ministru al instrucțiune! a trimis era o circulară d-lor prefecți de județe prin care se spune că a constatat cu mulțumire înființarea mai în toate județele a grădinilor școlare, prin stăruința învățătorilor harnici și pricepuți. Gradinele acestea vor da pe de o parte copiilor în mod practic și rațional îndemnarea trebuincioasă pentru a-și îmbunătăți traiul când vor deveni oameni și vor avea casa și gospodăria lor,iar pe de altă parte dovedesc sătenilor că nu au nevoe de strein, ca să aibă din belșug toate cele trebuincioase traiului de toate zilele. Dorința ministerului — zice d. ministru,—este ca toate școalele să aibă asemenea grădini, — și cere sprijinul bine-voitor al prefecților pentru a duce la bun sfirșit opera aceasta. Acum, pentru a încuraja și îndemna pe învățători ca să se ocupe cu tragere de inimă în această direcțiune, ministerul instrucțiunea hotărît a acorda celor cari se vor distinge mai mult, premii în unelte, semințe, și chiar în bani și medalii. Premii pentru învățători, expozițiuni agricole Pentru a se putea convinge de rezultatul muncei învățătorilor harnici și distinși, și pentru a se vedea și de alții modul priceput și reușita în munca depusă de aceștia, s’a luat hotărîrea ca în fiecare an să se facă în capitalele de județe, expozițiuni de produsele celor mai reușite și mai frumoase dintre toate grădinile școlare din acele județe, pentru ca, în urma examinarelor de către comisiuni ce se vor institui, să se decearnă premii învățătorilor cari se vor distinge. Această expoziție va avea loc în fiecare an între 15—18 Septembrie, în unul din localurile desemnate de d-nii prefecți în înțelegere cu revizorii școlari. Juriile care vor determina cui anume se cuvine premiile și felul acestor premii,—se vor compune din d-nii prefecți, din revizori școlari și din profesori cu cunoștințe agronomice. Din cauză însă că fondul de premii prevăzut în budgetul Casei școalelor nu este îndestulător, ministerul a rugat pe d-nii prefecți tot prin această circulară, să caute a veni în sprijinul scopului ce urmărește și să prevadă pe de o parte în budgetul județului o sumă oarecare din care să se poată acorda premii învățătorilor și chiar absolvenților cari se vor distinge în cultivarea sistematică a grădinelor școlare,iar pe de alta să caute a convinge toate comunele, că trebue să se îngrijască a dobândi terenuri necesare pentru aseamnea grădini dacă nu au încă, precum și a face toate sacrificiile ca să le poată împrejmui. D. ministru termină circulara sa către d-nii prefecți, încredințat în bine-voitorul sprijin al d-lor prefecți și convins că va reuși a vedea rezultate îmbucurătoare în această încercare, pornită numai din dorul de a vedea pe sătean prosperând și având un trai mai din belșug. IV. G. Marinescu. O vedere a orașului Cap Haiti’ — Vezi ilustrația — Teatrul principal al actualelor tulburări revoluționare din San Domingo, sau Haiti, după Guba cea mai principală insulă din Anilele mari, este al douilea oraș mai mare și capitala departamentului de Nord a republicei Negre Haiti, care cuprinde partea mai mică a insulei. Cap Haiti se află situat la partea nordică a insulei și este cel mai bun și sigur port al țării. Orașul acesta a fost odinioară, ca Cap Francais, capitala coloniei franceze și poseda frumoase edificii publice, dar a fost ars la 1795 în timpul revoluțiunei negrilor, care a avut ca rezultat alungarea domniei europene. «împăratul» Christof reclădi orașul și-l alese capitală, sub numele de Cap Hall. Tulburările revoluționare care au isbucnit acum amenință din nou acest oraș cu o parțială distrugere, fie de bombardarea din afară, fie de barbarismul populației negre. Ilustrația noastră de azi reprezintă o vedere a orașului Gap Haiti. A se vedea pe pag. II obiectele ce acordăm abonaților Universului cu începere de la 1 August, în valoare de 5000 lei, între cari: cercei și inele cu briliante, pianine, ceasornice de aur, etc. Carnetul meu Comerțul ambulant A ajuns ceva de spaimă Cu comerțul ambulant și te face să te superi Cât ai fi tu de galant... Mai ales în Capitală E ceva de speriat Cu «ambulanții» de tot felul Ce’li dau gheș neîncetat... Abia intri ’n berărie Și la masă te așezi Și o defilare ’n lege de «ambulanți» îndată vezi Unul vine c’o cravată Și d’abia de dinsul scapi, Când sosește altul care Te îmbie cu ciorapi... Pleacă ăsta, vine altul C’o pereche... pantaloni, Scapi de ăsta, altul iese Cu inele și buloni... Trece esta, altul vine Cu batiste și cercei Și cu fei de fei de vorbe Te silește ca să ici... Ai scăpat și d’esta ’n fine Și o halbă tu maî ceri, Când sosește altu ’n grabă Cu cărți vechi și tabacheri... Pleacă ș’esta, vine altul Cu cordoane de... bărbați, Sau cu faine statuete De iluștri răposați... Trece și esta, dar urmează Fei-de fel de comersanți, Alunari, olteni cu pepeni Și alt neam de... ambulanți... Apoi vin și cerșetorii Ciungi, ologi și surdo-muțî, Vînzetoriî de ziare Ceî atât de cunoscuți... Și o clipa nu-țî dau pace Și te roagă ca să iei ba cutare, ba cutare, Vai, de berea care-o bei! A ajuns, parol, de spaimă Cu comerțul ambulant Și te face să te superi tat ai fi tu de galant... Marion. Știri din străinătate — Prin poștă — Din Graz se anunță că în comuna Weissenbach trăsnetul a aprins casele unui mare proprietar. Tatăl acestuia, în vârstă de 70 de ani și un copil de trei ani au pierit în flăcări. Guvernul austriac a ordonat o anchetă asupra stăreî țăranilor, cari s-au răsculat în Galiția. Această anchetă a dat la lumină o groaznică mizerie în ultimii 10 ani; foametea ar fi provocat moartea a 50 mii persoane. Mijlocia salariilor nu trece de 80 bani pe zi. Pâinea e un aliment de lux pentru acești nefericiți cari se hrănesc numai cu ciorbă proastă făcută din verdețuri și apă. [ ¥ ¥ Baronul de Bennigsen, șeful partidului național - liberal din Germania, a murit în vârstă de 78 de ani.« * * Din Hamburg se anunță că un val uriaș a aruncat în mare, de pe bordul corăbiei «Nove» pe căpitanul și pe trei matrozi. Toți patru s’au înecat.* * * Un romantic epilog al stricărei logodnei arhiducesei Maria Annunciada cu ducele Siegfried de de Bavaria Arhiducesa Maria se călugărește și intră într’o mânăstire de Benedictine.« ¥ * O curioasă căsătorie a fost celebrată deunărî la Henstead, un sătuleț englez. O femee de 40 ani, care zace în pat de 20 ani, a fost dusă la biserică într’un jilț, spre a se cununa cu un muncitor agricol. ¥ , învățătorul Berndt, din comuna Scretz, (Germania), a fugit cu casa bisericei în care era suma de 50.000 lei. * ¥¹ Sultanul a ordonat ca să se trimeată nouă ajutoare militare în Albania, precum și în orașele de coastă. Toate garnizoanele vor fi întreite. Apoi se va proceda la diferite lucrări de fortificație Valiul din Scutari a fost însărcinat de a elabora un plan general pentru apărarea Albaniei occidentale. Ziarele vieneze anunță că țăranul Kapec din Moste (Austria a omorît în ceartă pe tatăl său, cu lovituri de picioare, și după aceea s’a predat parchetului. ¥ ¥ Negrul Bensen County, care a fost osândit la spânzurătoare, va fi executat la 9 August la Adel, de către o tînără femee albă, d-na Ella Hall. Ea a scris șerifului că fiiind fiica mareșalului A. Hyers, ucis de către negru, cere să spânzure ea însăși pe omorîtorul tatălui ei. Șeriful i-a primit cererea. * Din Budweis se anunță că un groaznic incendiu a prefăcut în cenușe corn Ilenrafel de lângă Hohenelbe. Miseria locuitorilor e la culme. Pagubele sunt foarte mari.* * * O țărancă bătrână anume leii savela Dernanove, din Kopuslin (Rusia) avu ciudata idee de a se îngropa de vie. Ea se coborî într’un vechiu mormînt al familiei și stătu acolo între cadavre fără apă și fără mâncare timp de 14 zile. Fu găsită de gardianul cimitirului, care trecând pe lângă acel mormînt, auzi niște gemele ce veneau de sub pământ, înspăimântat, împreună cu alți oameni, se coborî în mormînt. Aci găsiră pe nenorocita femee transformată într’un schelet, incapabilă de a pronunța un cuvînt. Scoasă la lumina zilei, ea mai trăi numai câteva ore. * Intervievat, cu privire la afirmațiunea lui Koch, dr. Garnault a răspuns: «Singura rezoluție pe care am luat-o, după citirea celor spuse de Koch, e aceea de a lăsa ca boala să-șî urmeze cursul ei regulat. Nu voi căuta de a o opri. Se vor vedea apoi rezultatele. Am spus și mereu voi spune că germenii tuberculozei laptelui sunt funeșt numai pentru copii». ¥ * Ziarul «Magyar Szó» ce ne-a sosit ieri, primește telegrama că orașul Csongrad e în flăcări. Focul s’a declarat Sâmbătă pe la orele 10 înainte de amiaza, tocmai pe când batea un vânt puternic. Pompierii stau neputincioși față de furia elementului distrugător. Au sosit în ajutor și pompierii din Szentes și Félegyháza. O CUGETARE PE ZI Religiunile nu fac moravurile, ele sunt înșiși ceea ce le fac moravurile. N ¥ ¥ Universal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Iulie — Buzen Incendiu. Copil nrs. — Azi noapte un puternic incendiu s’a declarat la armanul moșiei Stâlpu, ținută în arendă de comerciantul N. Paraschivescu. Focul, după câte se crede, a fost pus de un fochist al mașinei, care, fiind bătut de către mecanic, a fugit. Muncitorii fiind alarmați, au putut cu mari greutăți, să liniștească focul. Pagubele se ridică cam la suma de 2000 lei. Numai grație grabnicelor ajutoare, s’a putut înlătura un adevărat dezastru. Dacă focul n’a cauzat mari pagube bănești, a pus totuși capăt unei vieți de om. Copilul Neculai, al unui muncitor de fel din com. Gura-Sărățel, a fost găsit dimineața carbonizat. Soarta nu s’a putut abține de a nu face și cu această ocazie, o victimă omenească. Coditei. Craiova O hoție originala. — Preotul Ștefan Popescu, din comuna Plopșoru, jud. Gorj, venind ori în orașul nostru pentru a face diferite tîrguele, a fost victima unei hoții cu totul originală. Iată cum s’au întâmplat lucrurile: După ce preotul Popescu îșî tîrguise tot ce avea de tîrguit, înhamă caii la căruța cu care venise, puse lucrurile înăuntru și pleacă spre casă. In str. Amărăzii, îi eși o țigancă înainte și sub pretext că este dintr’un sat vecin cu al preotului, se rugă să fie luată în căruță. Preotul, om cu inimă bună, n’așteaptă să fie de două ori rugat și îi dădu voe să se urce. Pe drum țiganca începe să svîrle din lucruri jos și când vezu că a făcut destulă provizie se întoarse de culese rodul muncei și apoi sări și dînsa din căruță, dar așa de ușor că preotul Popescu, nici n’a observat. Tocmai la barieră dînsul văzu că a fost victima unui furt îndrăzneț. Imediat se întoarse în oraș și ducându-se la poliție, dete semnalmentele țigăncei care nu întârzie să fie prinsă. Ea se numește Anica Ioniță Cotea și locuește în ’str. Cornițoiu. Incendiul din comuna Velești.Noaptea trecută mai mulți făcători de rele, de a căror urmă încă nu s’a putut da, au pus foc la niște șire de grîu și orz ale locuitorilor Ion Păun și Nicolae Enache, din comuna Velești. Sărmanii oameni sunt disperați vezindu-și tot avutul lor pierdut. Autoritățile au luat cele mai severe măsuri pentru descoperirea criminalilor, cari au lăsat pe drumuri pe consătenii lor, căci este incontestabil că autorii sunt tot locuitori din acel sat. Sanitare.— Scarlatina s’a declarat printre copiii locuitorilor din cătunul Urzica-Mare. Medicul județului, avizat de primăria locală, a dat ordin medicului de plasă să meargă imediat în localitate și să ia măsuri pentru stingerea epidemiei. Vremea. Eri și alaltăeri pe seară au căzut câteva picături de ploae. Cantitatea de apă căzută a fost însă așa de puțină, că nici atmosfera n’a răcorit-o, necum să facă vr’un bine porumbului, care are nevoe de o ploae strașnică. Lucilius. Galați O răpire romantică.—V’am încunoștiințat telegrafic la timp, că în noaptea de 22 spre 23 ale lunci trecute, a dispărut din localitate o Uneră rusoaică Varvara Mihailoff, în etate de 17—18 ani, care a fost răpită de către un tîner grec de la domiciliul mătușei sale Elena Mihailofî, ce locuește pe strada Grădina Veche. In privința acestei răpiri iată ce am putut afla după cercetările făcute: Răpitorul se numește Petru Toma, de vre-o 20—21 ani și era în serviciu la un casa: Petru ’ Petrică, tot de pe strada Grădina Veche. Dintr’o scrisoare ce s’a găsit în casă de către mătușa dispărutei, s’a bănuit la început că fugarii au luat drumul spre Constanța, însă poliția acelui oraș făcând cercetări, nu s’a putut da de urma lor acolo. Asemenea, din scrisoare s’a putut constata că tinerii erau de mai mult timp în relațiuni amoroase și că erau înțeleși amândouă în privința fugei. Biata mătușă era foarte disperată de fuga nepoatei sale, mai ales că fugara îi furase dintr’un saltar o sumă de bani în argint și gologani. Credem că facem un oarecare serviciu cititorilor noștri,mulțumind și mai mult curiozitatea d-lor, dând, în lipsa fotografiiilor, pe cari, cu toate stăruințele, nu ni le-am putut procura, semnalmentele dispăruților. Eroina Varvara Mihailofî este de statură potrivită , un corp bine făcut, fața rotundă, albă, perul castaniu deschis, ochii albaștrii, nasul gura și fruntea potrivite, și un semn particular foarte curios: «degetele de la piciorul drept, afară de cel mic, împreunate». Dînsa era de o frumusețe remarcabilă, ceea ce, desigur, a făcut pe tînărul Petru Toma să o răpească. Eroul nostru este asemenea de statură potrivită, perul negru, fața cam lungăreață, brunetă, mustăți mici, barba rade, ochi căprii, nasul și fruntea potrivite. Se crede că dînsul a plecat cu următoarea îmbrăcăminte : pălăria de pac albă, cu panglică neagră, surtuc undelemnic, pantalon grit și pantofi roșii. Escrocherie.—Locuitorii Lazăr Corcea, din com. Popești, Petrache Marin și Neculai Florea din com. Urechești și Radu Cristescu din comuna Dragosloveni, toate aceste comune din jud. lt.Sărat, venind în orașul nostru cu numeroase care cu fructe, la bariera Tecuciului, după ce au plătit taxa jugărului, au fost întîmpinați de un individ care le-a luat câte un flanc de fiecare car, zicând că această taxă este pentru d-rul care cercetează dacă fructele sunt bune sau nu. Țăranii au plătit, însă mai în urmă s’au jefuit către o persoană contra guvernului, care a pus noul dări și pentru plata doctorilor de fructe. Insă persoana către care s’au jeciuit, știind că nu există o asemenea taxă, s-a îndreptat spre comisia de sp. III, unde dînși s ’ au depus plângere, dând și semnele îndrasnețului escroc, contra căruia s’au luat măsuri de prindere. Diverse.—Azi, Duminecă, s’au întrunit în localul «Societățea cooperative a artelor» un număr de 30 maiștri și lucrători cizmari români 13 Amor criminal Roman de moravuri de N. Rădulescu- Niger . Proprietatea literară a ziarului «Universul».—Reproducerea este oprită PARTEA I Ce se mai poate pescui în Bistrița IV — De la Gelimenî, oricum, a trebuit el să se fi dus la vr’o moșie megieșă, când a fost ucis, zise judecătorul tare. La Celimenî prin urmare e de nevoe să începem primele cercetări... — Dacă ’mi permiteți să vă spun, la aceasta m’am gândit și eu. Venind aci pe urmă, am căutat să’mî dau seama cam în ce JEel s’a putut comite crima... — Eu, ia să vedem, cam ce probabilități am găsit ?... Ionescu îl ascultă cu luare aminte, surprins dar și mulțămit că aproape tot ce cugetase el, și deșteptul agent cugetase. — Bine, bine !.. Veci cu plăcerere că’mî ve fi de mare ajutor... Ba încă, după cum presimt că se va prezintă afacerea, dumneata vei avea sarcina cea mai grea de împlinit... Bodolescu zîmbi, cu aerul lui modest,—dar în priviri îi sclipia mulțămirea și mândria... — Iată acum ce avem de făcut, — grăi judecătorul după o clipă, caută pentru mâine dimineață o căruță bună, ori o trăsurică, știe, negustorească, așa incât să putem fi luați drept niște cumpărători de grâne, înțelegi... — Da, domnule judecător. — Pe urmă, puțină schimbare la față, cred că n’ar strica ? — Nu sunt degeaba artist... dramatic... — Cam câtă depărtare să fie până la Geimeni? — Nu ,pot preciza, domnule judecător... Mai mult însă de două ceasuri nu cred să fie. — Nu uita să ie cu d-ta câteva pungi de pânză ca pentru probă. Două, trei să le ai pline cu popușoiu și cu grid... Cele goale să le porți în buzunar... Iacă douăzeci de lei pentru primele cheltueli... Să ne vedem pe mâine. — La ce oră, d-le judecător? — La cinci tocmai. — La cinci, domnule judecător. Vă salut cu respect... Bodolescu e și plin de bucurie. De cum trecu pragul, fu un altul,— cel adevărat, cu înfățișarea serioasă de om liber și demn pe sine, conștient de misiunea ce avea de împlinit... El va arăta el ce putea... numai cessiunea de-ar fi așa încât să-i dea de lucru, să-i dea emoțiuni cât mai deosebite, roluri cât mai de seamă... In urma lui, Ronescu, cu o mână la frunte, rămase să mediteze. — Dacă avea el un asemenea palat la Gelimenî, precum spune agentul, apoi trebue să fi petrecut adeseori în el, dar pe tăcute... Pe aproape de Celimenî, cată să fie fost o femee... cel puțin, și anume aceea pentru care va fi avut o pasiune mai puternică... Moșiile de pe aproape le cam cunosc: Brăzdaia, Smeurenii, Vulturui, Tâncăbeniî... Care din acestea să fie în cauză? Proprietarii acestor moșii sunt Sandu Roșu, Iancu Lascar, prefectul cel atotputernic, Manoliu și prințul Mârza... Care din soțiile acestora să fie amestecate în viața lui Tibescu ? Și ce femee atât de extraordinară ca fire, trebue să fie aceea care a putut să conceapă crima și să rînduiască făptuirea, fără să trădeze nimic în preajma eî? Căci oricât să-mi îndreptez cugetul către alte motive, tot resbunarea pe amantul necredincios mi se oprește în minte... Decât să-l știe al alteia... mai bine să-i răpească viața... Și i-a răpit-o... Se ridică și începu să se plimbe agitat de norii nerăbdare!... Cum voia să pătrundă de repede întreaga țesătură a evenimentelor, al cărora epilog căuta să-l reînvie el!... A doua zi se deșteptă pe în orele patru, după un somn populat de vederi sângeroase... Pe un scaun stătea un rînd de haine ordinare și vechi... Se îmbrăcă cu oarecare neplăcere, dar apoi fu mulțămit că dobândise o înfățișare negustorească... de mâna a doua... Când intră servitoarea și’trezu, începu a’șî face cruce... El îi împunse tăcere, c’un gest... — Cuconașule, a venit un om și întreabă de d-ta... Ci că nu știu ce are să-ți spue că s’a întâmplat în mahala... — Spune-m că n’am timp acuma... — Bine,—i-om spune... Dar când să iasă, la ușă se ivi un om scuruicel cu o mutră de ovrei, pare că, murdar îmbrăcat —cu înfățișare respingătoare. — Ge poftești, me rog, cu noaptea în cap? Aud?... îi zise vestit Ronescu... — Me rog, domnu judichifor Ronescu nu ești acasă? — Nu-î... Venitul, dădu năvală, împiedecându-se de servitoare,—apoi, lufindu-șî tichioara de pălărie, grăi cu alt glas : — Domnule judecător, trăsurica e la poartă... Ronescu rămase surprins — Ai d-ta ești. Podolescule. Bravo ! bună schimbare... — Nici d-v. de judecător nu sunteți reai. Perul numai ceva mai în neregulă. Așa, acum e în potrivire cu înfățișarea generală. — Ca să zică, putem pleca ? — O locuță numai, să-șî adape românul caii. — Mai luăm și pe român cu noi ? — Ca să avem cu cine lăsa trăsurica. E un om de încredere însă, n’aveți grijă. E pe deplin convins că duce 2 tovarăși cari string grâne din sat in sat. Dimineața era foarte plăcută cu răcoarea ei potrivită, cu aerul ei dătător de viață. Calea fu pentru Ronescu o plimbare aproape de petrecere, mai ales că șoselele și drumurile în acest județ sunt ca în palmă de netede și lipsite de mult praf chiar pe timp secetos. Ronescu, aci se gândea la ținta călătoriei, aci se pierdea în contemplarea frumoaselor priveliști. Apoi, gândul i se ducea la Moreni, ca să retrăiască minunatele clipe de la petrecerea de câteva zile în urmă, și chipul zîmbitor al Elenei Moreanu îl adîncea într'o dulce visare. Simțea că-i era dragă fata aceasta, singura ce-i 'atrăsese privirile. înțelegea că și Elena îl deosebise,și,mai ales cu ocaziunea întîmplător al căreia fir purcesese acum să-l caute. Să-î devie tovarășă de viață - Cine știe, dacă o să se poată.. Lui îi plăcea viața de familie, acea viață liniștită în care potrivirea de caractere a două ființe e tot farmecul; o viață a doua care îșî ajung lor înșile, foarte rar dorind lumea cu sgomotele ei deșarte ! (Va urma)