Universul, iulie 1902 (Anul 20, nr. 177-207)

1902-07-31 / nr. 207

ANUL XX No. 207 - MIERCURI 31 IULIE 1302 Abonamentele și anunțurile se primesc la: Administrația : Strada Brezoianu, 11, București 5 Bani foaia la România.­—10 Bani în str.laăiata CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA : Strada Brezoianu, Telefon.—Adresa telegrafică: «Universul», Bucureșt­ i ved­ere a orașului Cap­itan­l.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 Di’loitox Marți, 30 Iulie. — Susana: Catolic Marți, 12 August. — Clara. Soarele răsare 4.59 ; apune 7.10 București, 30 Iulie. Cerșetorii O informațiune a corespon­dentului nostru din Ploești, mai zilele trecute, ne-a făcut sa ne gândim din nou la a­­ceastă chestiune atât de veche. Informațiunea spunea că s'a descoperit o ba­ndă care spe­cula mila publicului, aducend de aiurea copii ce se prefă­­ceau infirmi și cutreerau­ stra­dele orașului cerșind. Asemenea exploatatori au fost în mai multe rînduri des­coperiți și faptele lor ar trebui să­ deschidă ochii publicului. In adevăr, publicul nostru e prea milos și prea darnic ; și acestor calități, ce devin defecte când sunt exagerate, se datorește faptul că cerșe­toria înflorește la noi cu atâta putere. Dacă nu am fi atât dâ­mni­­țoși, dacă n’am băga numai decât mâna în buzunar spre a da gologanul celui dinții­ venit care întinde mâna și cere pomană, fără îndouială că industria cerșetoriei nu ar fi atât de înfloritoare. La ce ar mai înjgheba trupe de copii și de trîntori, ex­ploatatorii, lipsiți de ori­ce scrupul, când ar ști că pu­blicul nu mai e așa de naiv și nu mai dă ori­cui întinde mâna ? O dovadă despre cele ce a­­vansăm, e că, de când cu cri­za, care a micșorat veniturile și ale funcționarilor și ale tu­­turor, nu mai sunt atâția cer­șetori câți erau­ înainte ; fap­tul că acum publicul nu mai dă de pomană cu atâta înles­nire, a făcut să descrească nu­mărul cerșetorilor, silindu-i pe mulți să plece ori să se apuce de vreun lucru. Aceasta arată lămurit că eram victimele unei rușinoase exploatări, căci dacă ar fi fost mizerie adevărată, nume­ral cerșetorilor ar fi trebuit să sporească din cauza crizei —și tocmai contrarul s’a în­tâmplat. In alte țări, publicul nu dă de pomană cerșetorilor, afară de cazuri de vădită neputință, ba pe une locuri sunt pedep­siți cu amendă cei ce dau­ de pomană cerșetorilor pe stradă. Aceasta nu înseamnă cîtuși de puțin că societățile civili­zate nu știu­ ce este mila. Din contra, în țările culte mila se practică mai bine și mai cu folos, căci se dă aju­tor sistematic celor căzuți în adevărată mizerie, iar nu be­țivilor și altor vițioși, cari gă­sesc mai lesne să trândăvea­scă și să înșele publicul spre a-și satisface scîrboasele vicii. Cerșetoria e aspru urmărită în toată lumea civilizată din motive de ordine și de sigu­ranță, dar autoritățile pot să-și facă datoria conștiincios fiind-că publicul îi dă ajutor, neîncurajând pe cerșetori și resping­îndu-I. La noi, ori de câte ori s’a ridicat această chestiune, s’a reclamat în­tot­dea­una con­tra poliției. Fără îndouială că și poliția are o acțiune de îndeplinit, acțiune de care-­șî aduce a­­minte din când în când. Dar cea mai mare și mai eficace acțiune o are însuși publicul, care, fiind băgător de seamă și nelăsându-se a fi înduioșat de oricare șarlatan, poate să pue frîu­ industriei cerșitului. Oamenii miloși, cari cu a­­devărat vor să ușureze sufe­rințele celor nenorociți, pot să alcătuiască societăți și prin acest mijloc să creeze institu­­țiuni filantropice. Cu mila, cum se practică astă­zi, pe stradă, fără nici un discernământ și fără nici un control, se poate întâmpla ca din zece anul să nemerească un adevărat nenorocit, ce­­­lealți nouă încurajează cu si­guranță trîndăvia și alte vicii. Din Austria (Corespondență particulară a „Universului") Viena, 27 iulie. Greva agrară din Galiția Asupra grevei agrare din Ga­liba se anunță din Lemberg ur­mătoarele amănunte: Arh­iepiscopul romano-catolic din Lemberg, Bilczewsky a a­­dresat preoților o circulară, în care ocupându-se cu greva a­­grară îi provoacă ca să liniștească populația și să-î abată de la fapte anticreștinești. In localitatea Carnitz greviștii au bombardat cu pietre pe lu­crătorii streini cari se întorceai­ bine. Ce e drept se încercară să-î scape dar nu putură de­oare­ce li era viața în joc. Stăpânul cailor dr. Spitzberger, cumnatul său și alte persoane, au fost grav înțepați de albine. Halos. de la muncă. Două dintre ei au fost grav răniți. Ieri dimineață vre­ o sută de țărani înarmați cu coase și cu seceri au împedecat pe lucrătorii streini să meargă la câmp, iar după aceea au spart numeroase geamuri. Intervenind armata,gre­­viștii au fost împrăștiați. Ziarul «Naprzod» anunță că la Kamionka a fost o încăerare sân­geroasă între greviști și armată. In Ubine țăranii se adunară în gară pentru a aștepta pe depu­tatul Breiter. In apropiere se afla un pluton de cavalerie, al cărui comandant, un locotenent, ordonă țăranilor să se depărteze. Țăranii aceia nu știau nemțește. Soldații năvăliră cu săbiile scoase asupra lor, călcând în picioarele cailor chiar și femei și copii. Mulțimea se împrăștie scoțând țipete sfîșiitoare. Soldații însă continuară șarja. Un ofițer a urmărit pe un țăran până în casa lui, unde i-au dat trei lovituri de sabie, ast­fel în­cât bietul om a căzut leșinat. La o altă casă soldații au spart ușa și au năvălit asupra familiei. O femee a sărit cu copilul la sîn, pe fereastră și s’a rănit grav. 10 persoane sunt grav rănite de lo­vituri de sabie. Un copil a fost omorît de copitele cailor. Monumentul împăratului Ma­ximilian I Se știe că în toamna anului 1900, când s’a serbat aniversa­rea a 400-a de la unirea comita­tului Görz și Gradiska cu țările austriace, s’a hotărît a se ridica un monument împăratului Maxi­milian I. Cu executarea acestei opere de artă a fost însărcinat sculptorul vienez Edmund N­of­­man de Aspernburg. Monumentul este terminat și va fi trimis la locul de destina­­țiune. Statua împăratului are o înălțime de 2 metri și 35 cm. și va fi așezată pe un soclu înalt de 2 și jum. metri, împăratul, care este împodobit cu insigniile ordinului «Lâna de aur» este făcut după un portret al lui Albrecht Dürer. Doni­cul omorîți de albine Din Budweis se anunță urmă­toarele : In Wegscheid, la granița boe­­mo-austriacă s’a întâmplat un caz remarcabil. Dr. Spitzberger din Griesbach, făcând vizită unui pacient ,și lăsă afară trăsura în care se afla tînerul său cumnat, și adică în apropierea unei stu­pine. Albinele împunseră pe un cal de la trăsură, care se speriă, ca și cel­ l’alt, și isbiră trăsura prin­tre stupi. Mii și mii de albine se repeziră asupra cailor, cari asvîrleau cu picioarele și rupând oiștea o luară în goana mare, urmăriți de albine, până când căzură­­ într’o groapă. Aici amân­­două caii au fost omorîți de al­ CRONICI FEMEMINE Viața americană de salon In societatea archisionarilor din New-York nu se știe cum să se mai omoare vremea. Cercurile de acolo sunt prea inculte pen­tru o conversație spirituală și aleasă, formele cele vechi ale plă­cerilor de salon, ca jocuri pe ga­­giuri, dansuri, etc. și-au­ perdut farmecul și din cauza aceasta se gândesc la ceva nou, care să dea farmecul schimbare­. Ast­fel s’a inventat un taur de coliflon care se esecută după o operetă favorită cu numele Bob­y Warden, și adică în chipul ur­mător : «In mijlocul salonului se a­șează un paravan. După aceea domnii trec la o parte, iar da­mele de altă parte a paravanu­lui. Damele îșî ridică rochia până la glesne, ast­fel ca să se vadă ghetele de bal, iar domnii înge­­nunchiază, și fie­care ’șî alege pe­rechea de piciorușe, care-1 atrage mai mult, și o ține strână. După aceea paravanul este dat la o parte,și fie­care domn dansează cu d-na ale cărei picioare i-a atins mâna. Cu această ocazie ies la iveală cele mai ciudate surprin­deri». O altă tură se numește «Te­­randole» și se face ast­fel: toți dansatorii poartă lanterne de ar­gint sau de aur, doamnele pri­mesc buchete, iar d-nii poartă coroane de trandafiri. Un alt joc este «Turnul Eiffel. Fie­care damă îșî atîrnă de po­rul capului o mică imitație a ce­lebrului turn din Paris. După aceea se aduce în sală o lectică împodobită cu flori, din care co­boară o zînă care împarte d-lor flori și mingi de hârtie. D-nii a­­runcă cu acestea asupra turnu­rilor Eiffel și fie­care dansează cu dama aceea căreia i-a dat jos podoaba de pe cap. La­tura «chineză» li se leagă bărbaților coade cu panglici co­­lorate,și damele primesc stegu­­lețe, și colorile egale formează perechile. Olimpia Ministerul instrucțiune­ și gradinele școlare înființarea gradinelor la școalele urbane și rurale Este cunoscută intențiunea mi­nisterului instrucțiune! în­ »ches­tiunea înființarea grădinilor șco­lare atât la școalele urbane cât și la cele rurale. Pretutindeni, cu deosebire la școalele rurale unde e vorba a se educa viito­rul țăran, ministerul are dorința de a organiza în limitele posibile învățămîntul agricol. Cu modul acesta, pe lângă că se dă o edu­­cațiune sănătoasă agricolă fiilor de țărani, școala devine și un bun călăuzitor practic al terenu­lui, căci țăranul va vedea cum se îngrijește și se cultivă o gră­dină în mod rațional, și cum se pot înfrumuseța încetul cu în­cetul, ogoarele dimprejurul ca­selor țărănești. Ministerul, pe lângă că a in­tervenit a înzestra toate școalele rurale cu pămînturi pentru prac­tica agricolă, a însărcinat un nu­măr de învățători ambulanți cu cunoștințî agricole, să meargă pe la școlile rurale din județele lor spre a preda aceste cunoș­tințe celor­l­alțî învățători, cari nu le posedă, și a dat ordin re­vizorilor școlari să înzestreze și școalele urbane cari au mici gră­dini,­cu grădini școlare. O importantă circulară că­tre prefecți Pentru a complecta instruc­țiunile date în scopul organiză­­rei învățămîntului agricol la țară, d. ministru al instrucțiune! a trimis era o circulară d-lor pre­fecți de județe prin care se spune că a constatat cu mulțumire în­ființarea mai în toate județele a grădinilor școlare, prin stăruința învățătorilor harnici și pricepuți. Gradinele acestea vor da pe de o parte copiilor în mod practic și rațional îndemnarea trebuin­cioasă pentru a-și îmbunătăți traiul când vor deveni oameni și vor avea casa și gospodăria lor,­iar pe de altă parte dove­desc sătenilor că nu au nevoe de strein, ca să aibă din belșug toate cele trebuincioase traiului de toate zilele. Dorința ministerului — zice d. ministru,—este ca toate școalele să aibă asemenea grădini, — și cere sprijinul bine-voi­tor al pre­fecților pentru a duce la bun sfirșit opera aceasta. Acum, pentru a încuraja și în­demna pe învățători ca să se o­­cupe cu tragere de inimă în a­­ceastă direcțiune, ministerul in­strucțiune­­a hotărît a acorda ce­lor cari se vor distinge mai mult, premii în unelte, semințe, și chiar în bani și medalii. Premii pentru învățători, expozițiuni agricole Pentru a se putea convinge de rezultatul muncei învățători­lor harnici și distinși, și pentru a se vedea și de alții modul pri­ceput și reușita în munca depusă de aceștia, s’a luat hotărîrea ca în fie­care an să se facă în ca­pitalele de județe, expozițiuni de produsele celor mai reușite și mai frumoase dintre toate gră­dinile școlare din acele județe, pentru ca, în urma examinare­­lor d­e către comisiuni ce se vor in­stitui, să se decearnă premii în­vățătorilor cari se vor distinge. Această expoziție va avea loc în fie­care an între 15—18 Sep­tembrie, în unul din localurile desemnate de d-nii prefecți în înțelegere cu revizorii școlari. Juriile care vor determina cui anume se cuvine premiile și fe­lul acestor premii,—se vor com­pune din d-nii prefecți, din re­vizori școlari și din profesori cu cunoștințe agronomice. Din cauză însă că fondul de premii prevăzut în budgetul Ca­sei școalelor nu este îndestulă­tor, ministerul a rugat pe d-nii prefecți tot prin această circu­lară, să caute a veni în sprijinul scopului ce urmărește și să pre­vadă pe de o parte în budgetul județului o sumă oare­care din care să se poată acorda premii învățătorilor și chiar absolvenți­lor cari se vor distinge în culti­varea sistematică a grădinelor școlare,­iar pe de alta să caute a convinge toate comunele, că trebue să se îngrijască a dobândi terenuri necesare pentru aseam­nea grădini dacă nu au încă, pre­cum și a face toate sacrificiile ca să le poată împrejmui. D. ministru termină circulara sa către d-nii prefecți, încredin­țat în bine-voitorul sprijin al d-lor prefecți și convins că va reuși a vedea rezultate îmbucurătoare în această încercare, pornită nu­mai din dorul de a vedea pe să­tean prosperând și având un trai mai din belșug. IV. G. Marinescu­. O vedere a orașului Cap Haiti’ — Vezi ilustrația — Teatrul principal al actualelor tulburări revoluționare din San Domingo, sau Haiti, după Guba cea mai principală insulă din An­­ilele mari, este al douilea oraș mai mare și capitala departamen­tului de Nord a republicei Negre Haiti, care cuprinde partea mai mică a insulei. Cap Haiti se află situat la par­tea nordică a insulei și este cel mai bun și sigur port al țării. Orașul acesta a fost odinioară, ca Cap Francais, capitala coloniei franceze și poseda frumoase e­­dificii publice, dar a fost ars la 1795 în timpul revoluțiunei ne­grilor, care a avut ca rezultat alungarea domniei europene. «împăratul» Christof reclădi orașul și-l alese capitală, sub nu­mele de Cap Hall. Tulburările revoluționare care au isbucnit acum amenință di­n nou acest oraș cu o parțială distrugere, fie de bombardarea din afară, fie de barbarismul populației negre. Ilustrația noastră de azi repre­zintă o vedere a orașului Gap Haiti. A se vedea pe pag. II obiectele ce acordăm a­­bonaților Universului cu în­cepere de la 1 August, în valoare de 5000 lei, între cari: cercei și inele cu briliante, pianine, ceasor­nice de aur, etc. Carnetul meu Comerțul ambulant A ajuns ceva de spaimă Cu comerțul ambulant și te face să te superi Cât ai fi tu de galant... Mai ales în Capitală E ceva de speriat Cu «ambulanții» de tot felul Ce’l­i dau gheș neîncetat... Abia intri ’n berărie Și la masă te așezi Și o defilare ’n lege de «ambulanți» îndată vezi Unul vine c’o cravată Și d’abia de dinsul scapi, Când sosește altul care Te îmbie cu ciorapi... Pleacă ăsta, vine altul C’o pereche... pantaloni, Scapi de ăsta, altul iese Cu inele și buloni... Trece esta, altul vine Cu batiste și cercei Și cu fei­ de­ fei de vorbe Te silește ca să ici... Ai scăpat și d’esta ’n fine Și o halbă tu maî ceri, Când sosește altu ’n grabă Cu cărți vechi și tabacheri... Pleacă ș’esta, vine altul Cu cordoane de... bărbați, Sau cu faine statuete De iluștri răposați... Trece și esta, dar urmează Fei-de­ fel de comersanți, Alunari, olteni cu pepeni Și alt neam de... ambulanți... Apoi vin și cerșetorii Ciungi, ologi și surdo-muțî, Vînzetoriî de ziare Ceî atât de cunoscuți... Și o clipa nu-țî dau pace Și te roagă ca să iei ba cutare, ba cutare, Vai, de berea care-o bei! A ajuns, parol, de spaimă Cu comerțul ambulant Și te face să te superi­­ tat ai fi tu de galant... Marion. Știri din străinătate — Prin poștă — Din Graz se anunță că în co­muna Weissenbach trăsnetul a aprins casele unui mare proprie­tar. Tatăl acestuia, în vârstă de 70 de ani și un copil de trei ani au pierit în flăcări. Guvernul austriac a ordonat o anchetă asupra stăreî țăranilor, cari s-au răsculat în Galiția. Această anchetă a dat la lu­mină o groaznică mizerie în ul­timii 10 ani; foametea ar fi pro­vocat moartea a 50 mii persoane. Mijlocia salariilor nu trece de 80 bani pe zi. Pâinea e un aliment de lux pentru acești nefericiți cari se hrănesc numai cu ciorbă proastă făcută din verdețuri și apă. [ ¥ ¥ Baronul de Bennigsen, șeful partidului național - liberal din Germania, a murit în vârstă de 78 de ani.« * * Din Hamburg se anunță că un val uriaș a aruncat în mare, de pe bordul corăbiei «Nove» pe că­pitanul și­­ pe trei matrozi. Toți patru s’au înecat.* * * Un romantic epilog al stricărei logodnei arhiducesei Maria An­­nunciada cu ducele Siegfried de de Bavaria Arhiducesa Maria se călugă­rește și intră într’o mânăstire de Benedictine.« ¥ * O curioasă căsătorie a fost ce­lebrată deună­rî la Henstead, un sătuleț englez. O femee de 40 ani, care zace în pat de 20 ani, a fost dusă la biserică într’un jilț, spre a se cununa cu un mun­citor agricol. ¥ , învățătorul Berndt, din co­muna Scr­etz, (Germania), a fugit cu casa bisericei în care era suma de 50.000 lei. * ¥­¹ Sultanul a ordonat ca să se trimeată nouă ajutoare militare în Albania, precum și în orașele de coastă. Toate garnizoanele vor fi întreite. Apoi se va proceda la diferite lucrări de fortificație Valiul din Scutari a fost însăr­cinat de a elabora un plan ge­neral pentru apărarea Albaniei occidentale. Ziarele vieneze anunță că ță­ranul Kapec din Moste (Austria a omorît în ceartă pe tatăl său­, cu lovituri de picioare, și după aceea s’a predat parchetului. ¥ ¥ Negrul Bensen County, care a fost osândit la spânzurătoare, va fi executat la 9 August la Adel, de către o tînără femee albă, d-na Ella Hall. Ea a scris șerifului că fiiind fiica mareșalului A. Hyers, ucis de către negru, cere să spân­zure ea însăși pe omorîtorul ta­tălui ei. Șeriful i-a primit cererea. * Din Budweis se anunță că un groaznic incendiu a prefăcut în cenușe corn­ Ilenrafel de lângă Hohenelbe. Miseria locuitorilor e la culme. Pagubele sunt foarte mari.* * * O țărancă bătrână anume leii savela Dernanove, din Kopus­lin (Rusia) avu ciudata idee de a se îngropa de vie. Ea se co­borî într’un vechiu mormînt al familiei și stătu acolo între ca­davre fără apă și fără mâncare timp de 14 zile. Fu găsită de gardianul cimitirului, care tre­când pe lângă acel mormînt, auzi niște gemele ce veneau de sub pământ, înspăimântat, împreună cu alți oameni, se coborî în mormînt. Aci găsiră pe nenorocita femee transformată într’un schelet, in­capabilă de a pronunța un cu­­vînt. Scoasă la lumina zilei, ea mai trăi numai câte­va ore. * Intervievat, cu privire la afir­­mațiunea lui Koch, dr. Garnault a răspuns: «Singura rezoluție pe care am luat-o, după citirea celor spuse de Koch, e aceea de a lăsa ca boala să-șî urmeze cursul ei regulat. Nu voi căuta de a o opri. Se vor vedea apoi rezultatele. Am spus și mereu voi spune că germenii tubercu­lozei laptelui sunt funeșt­ numai pentru copii». ¥ * Ziarul «Magyar Szó» ce ne-a sosit ieri, primește telegrama că orașul Csongrad e în flăcări. Focul s’a declarat Sâmbătă pe la orele 10 înainte de am­iaza, toc­mai pe când batea un vânt pu­ternic. Pompierii stau neputincioși față de furia elementului distrugător. Au sosit în ajutor și pompierii din Szentes și Félegyháza. O CUGETARE PE ZI Religiunile nu fac moravurile, ele sunt înșiși ceea­ ce le fac mo­ravurile. N­ ¥ ¥ Universal in provincie De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Iulie — Bu­zen Incendiu. Copil nrs. — Azi noapte un puternic incendiu s’a de­clarat la armanul moșiei Stâlpu, ți­nută în arendă de comerciantul N. Paraschivescu. Focul, după câte se crede, a fost pus de un fochist al mașinei, care, fiind bătut de către mecanic, a fugit. Muncitorii fiind alarmați, au putut cu mari greutăți, să liniștească focul. Pagubele se ri­dică cam la suma de 2000 lei. Nu­mai grație grabnicelor ajutoare, s’a putut înlătura un adevărat dezas­tru. Dacă focul n’a cauzat mari pagube bănești, a pus totuși capăt unei vieți de om. Copilul Neculai, al unui muncitor de fel din com­. Gura-Să­­rățel, a fost găsit dimineața carbo­nizat. Soarta nu s’a putut abține de a nu face și cu această ocazie, o vic­timă omenească. Coditei. Craiova O hoție originala. — Preotul Ștefan Popescu, din comuna Plop­­șoru, jud. Gorj, venind ori în ora­șul nostru pentru a face diferite tîr­­guele, a fost victima unei hoții cu totul originală. Iată cum s’au întâmplat lucrurile: După ce preotul Popescu îșî tîrguise tot ce avea de tîrguit, înhamă caii la căruța cu care venise, puse lu­crurile înăuntru și pleacă spre casă. In str. Amărăzii, îi eși o țigancă înainte și sub pretext că este din­­tr’un sat vecin cu al preotului, se rugă să fie luată în căruță. Preotul, om cu inimă bună, n’așteaptă să fie de două ori rugat și îi dădu voe să se urce. Pe drum țiganca începe să svîrle din lucruri jos și când vezu că a făcut destulă provizie se în­toarse de culese rodul muncei și a­­poi sări și dînsa din căruță, dar așa de ușor că preotul Popescu, nici n’a observat. Tocmai la barieră dînsul văzu că a fost victima unui furt în­drăzneț. Imediat se întoarse în oraș și ducându-se la poliție, dete sem­nalmentele țigăncei care nu întârzie să fie prinsă. Ea se numește Anica Ioniță Cotea și locuește în ’str. Cor­­nițoiu. Incendiul din comuna Ve­­lești.­­Noaptea trecută mai mulți făcători de rele, de a căror urmă încă nu s’a putut da, au pus foc la niște șire de grîu și orz ale locui­torilor Ion Păun și Nicolae Enache, din comuna Velești. Sărmanii oa­meni sunt disperați vezindu-și tot avutul lor pierdut. Autoritățile au luat cele mai severe măsuri pentru descoperirea criminalilor, cari au lăsat pe drumuri pe consătenii lor, căci este incontestabil că autorii sunt tot locuitori din acel sat. Sanitare.— Scarlatina s’a de­clarat printre copiii locuitorilor din cătunul Urzica-Mare. Medicul jude­țului, avizat de primăria locală, a dat ordin medicului de plasă să meargă imediat în localitate și să ia măsuri pentru stingerea epide­miei. Vremea.­­ Eri și alaltă­eri pe seară au căzut câte­va picături de ploae. Cantitatea de apă căzută a fost însă așa de puțină, că nici atmos­fera n’a răcori­t-o, necum să facă vr’un bine porumbului, care are nevoe de o ploae strașnică. Lucilius. Galați O răpire romantică.—V’am încunoștiințat telegrafic la timp, că în noaptea de 22 spre 23 ale lunci trecute, a dispărut din localitate o Uneră rusoaică Varvara Mihailoff, în etate de 17—18 ani, care a fost răpită de către un tîner grec de la domiciliul mătușei sale Elena Mihai­­lofî, ce locuește pe strada Grădina Veche. In privința acestei răpiri iată ce am putut afla după cercetările fă­cute: Răpitorul se numește Petru To­ma, de vre-o 20—21 ani și era în serviciu la un casa: Petru ’ Petrică, tot de pe strada Grădina Veche. Dintr’o scrisoare ce s’a găsit în casă de către mătușa dispărutei, s’a bănuit la început că fugarii au luat drumul spre Constanța, însă poliția acelui oraș făcând cercetări, nu s’a putut da de urma lor acolo. Asemenea, din scrisoare s’a putut constata că tinerii erau de mai mult timp în relațiuni amoroase și că erau înțeleși amândouă în privința fugei. Biata mătușă era foarte disperată de fuga nepoatei sale, mai ales că fugara îi furase dintr’un saltar o sumă de bani în argint și gologani. Credem că facem un oare­care serviciu cititorilor noștri,mulțumind și mai mult curiozitatea d-lor, dând, în lipsa fotografiiilor, pe cari, cu toate stăruințele, nu ni le-am putut procura, semnalmentele dispăruților. Eroina Varvara Mihailofî este de statură potrivită , un corp bine fă­cut, fața rotundă, albă, perul cas­­taniu deschis, ochii albaștrii, nasul gura și fruntea potrivite, și un semn particular foarte curios­: «de­getele de la piciorul drept, afară de cel mic, împreunate». Dînsa era de o frumusețe remar­cabilă, ceea ce, de­sigur,­ a făcut pe tînărul Petru Toma să o ră­pească. Eroul nostru este asemenea de statură potrivită, perul negru, fața cam lungăreață, brunetă, mustăți mici, barba rade, ochi căprii, nasul și fruntea potrivite. Se crede că dînsul a plecat cu următoarea îmbrăcăminte : pălăria de pac albă, cu panglică neagră, surtuc undelemnic, pantalon grit și pantofi roșii. Escrocherie.—Locuitorii Lazăr Corcea, din com. Popești, Petrach­e Marin și Neculai Florea din com­. Urechești și Radu Cristescu din co­muna Dragosloveni, toate aceste co­mune din jud. lt.­Sărat, venind în orașul nostru cu numeroase care cu fructe, la bariera Tecuciului, după ce au plătit taxa jugăr­u­­lui, au fost întîmpinați de un in­divid care le-a luat câte un flanc de fie­care car, zicând că această taxă este pentru d-rul care cerce­tează dacă fructele sunt bune sau nu. Țăranii au plătit, însă mai în urmă s’au jefuit către o persoană contra guvernului, care a pus noul dări și pentru plata doctorilor de fructe. Insă persoana către care s’au jec­iuit, știind că nu există o aseme­nea taxă, s-a îndreptat spre comisia de sp. III, unde dînși s ’ au depus plângere, dând și semnele îndras­­nețului escroc, contra căruia s’au luat măsuri de prindere. Diverse.—Azi, Duminecă, s’au­ întrunit în localul «Societățea coo­perative a artelor» un număr de 30 maiștri și lucrători cizmari români 13 Amor criminal Roman de moravuri de N. Rădu­­lescu- Niger . Proprietatea literară a ziarului «Univer­sul».—Reproducerea este oprită PARTEA I Ce se mai poate pescui în Bistrița IV — De la Gelimenî, ori­cum, a trebuit el să se fi dus la vr’o moșie megieșă, când a fost ucis, zise judecătorul tare. La Celimenî prin urmare e de nevoe să începem primele cer­cetări... — Dacă ’mi permiteți să vă spun, la aceasta m’am gândit și eu. Venind aci pe urmă, am că­utat să’mî dau seama cam în ce JEel s’a putut comite crima... — Eu, ia să vedem, cam ce probabilități am găsit ?... Ionescu îl ascultă cu luare a­­minte, surprins dar și mulțămit că aproape tot ce cugetase el, și deșteptul agent cugetase. — Bine, bine !.. Veci cu plă­­cerere că’mî ve­ fi de mare aju­tor... Ba încă, după cum pre­simt că se va prezintă afacerea, dumneata vei avea sarcina cea mai grea de împlinit... Bodolescu zîmbi, cu aerul lui modest,—dar în priviri îi sclipia mulțămirea și mândria... — Iată acum ce avem de fă­cut, — grăi judecătorul după o clipă, caută pentru mâine dimi­neață o căruță bună, ori o tră­­surică, știe, negustorească, așa in­cât să­­ putem fi luați drept niște cumpărători de grâne, în­țelegi... — Da, domnule judecător. — Pe urmă, puțină schimbare la față, cred că n’ar strica ? — Nu sunt de­geaba artist... dramatic... — Cam câtă depărtare să fie până la Gei­meni? — Nu ,pot preciza, domnule judecător... Mai mult însă de două cea­suri nu cred să fie. — Nu uita să ie­ cu d-ta câ­te­va pungi de pânză ca pentru probă. Două, trei să le ai pline cu popușoiu și cu grid... Cele goale să le porți în buzunar... Iacă două­zeci de lei pentru pri­mele cheltueli... Să ne vedem pe mâine. — La ce oră, d-le judecător? — La cinci tocmai. — La cinci, domnule judecă­tor. Vă salut cu respect... Bodolescu e și plin de bucurie. De cum trecu pragul, fu un altul,— cel adevărat, cu înfățișa­rea serioasă de om liber și demn pe sine, conștient de misiunea ce avea de împlinit... El va a­răta el ce putea... numai cessiu­­nea de-ar fi așa în­cât să-i dea de lucru, să-i dea emoțiuni cât mai deosebite, roluri cât mai de seamă... In urma lui, Ronescu, cu o mână la frunte, rămase să me­diteze. — Dacă avea el un asemenea palat la Gelimenî, precum spune agentul, apoi trebue să fi petre­cut adese­ori în el, dar pe tă­cute... Pe aproape de Celimenî, cată să fie fost o femee... cel puțin, și anume aceea pentru care va fi avut o pasiune mai puternică... Moșiile de pe aproape le cam cunosc: Brăzdaia, Smeu­­renii, Vulturui, Tâncăbeniî... Care din acestea să fie în cauză? Pro­prietarii acestor moșii sunt Sandu Roșu, Iancu Lascar, prefectul cel a­tot­puternic, Manoliu și prințul Mârza... Care din soțiile acestora să fie amestecate în vi­ața lui Tibescu ? Și ce femee a­tât de extra­ordinară ca fire, tre­bue să fie aceea care a putut să conceapă crima și să rînduiască făptuirea, fără să trădeze ni­mic în preajma eî? Căci ori­cât să-mi în­dreptez cugetul către alte motive, tot resbunarea pe aman­tul necredincios mi se oprește în minte... De­cât să-l știe al alteia... mai bine să-i răpească viața... Și­­ i-a răpit-o... Se ridică și începu să se plimbe agitat de norii nerăbdare!... Cum voia să pătrundă de repede în­treaga țesătură a evenimentelor, al cărora epilog căuta să-l re­învie el!... A doua zi se deșteptă pe în orele patru, după un somn po­pulat de vederi sângeroase... Pe un scaun stătea un rînd de haine ordinare și vechi... Se îmbrăcă cu oare­care neplăcere, dar apoi fu mulțămit că dobândise o în­fățișare­ negustorească... de mâna a doua... Când intră servitoarea și’trezu, începu a’șî face cruce... El îi îm­punse tăcere, c’un gest... — Cuconașule, a venit un om și întreabă de d-ta... Ci­ că nu știu ce are să-ți spue că s’a în­tâmplat în mahala... — Spune-m că n’am timp a­­cuma... — Bine,—i-om­ spune... Dar când să iasă, la ușă se ivi un om scuruicel cu o mutră de ovrei, pare că, murdar îmbrăcat —cu înfățișare respingătoare. — Ge poftești, me rog, cu noaptea în cap? Aud?... îi zise vestit Ronescu... — Me rog, domnu judichifor Ronescu nu ești acasă? — Nu-î... Venitul, dădu năvală, împie­­decându-se de servitoare,—apoi, lufindu-șî tichioara de pălărie, grăi cu alt glas : — Domnule judecător, trăsu­rica e la poartă... Ronescu rămase surprins — A­i d-ta ești. Podolescule. Bravo ! bună schimbare... — Nici d-v. d­­e judecător nu sunteți reai. Perul numai ceva mai în neregulă. Așa, acum e în potrivire cu înfățișarea generală. — Ca să zică, putem pleca ? — O locuță numai, să-șî adape românul caii. — Mai luăm și pe român cu noi ? — Ca să avem cu cine lăsa trăsurica. E un om de încredere însă, n’aveți grijă. E pe deplin convins că duce 2­ tovarăși cari string grâne din sat in sat. Dimineața era foarte plăcută cu răcoarea ei potrivită, cu ae­rul ei dătător de viață. Calea fu pentru Ronescu o plimbare aproape de petrecere, mai ales că șoselele și drumu­rile în acest județ sunt ca în palmă de netede și lipsite de mult praf chiar pe timp secetos. Ronescu, aci se gândea la ținta călătoriei, aci se pierdea în con­templarea frumoaselor priveliști. Apoi, gândul i se ducea la Moreni, ca să retrăiască minu­natele clipe de la petrecerea de câte­va zile în urmă, și chipul zîmbitor al Elenei Moreanu îl a­­dîncea într'o dulce visare. Simțea că-i era dragă fata a­­ceasta,­ singura ce-i 'atrăsese pri­virile. înțelegea că și Elena îl deose­bise,și,mai­ ales cu ocaziunea în­­tîmplător al căreia fir purcesese acum să-l caute. Să-î devie tovarășă de viață - Cine știe, dacă o să se poată.. Lui îi plăcea viața de familie, acea viață liniștită în care potri­virea de caractere a două ființe e tot farmecul; o viață a doua care îșî ajung lor înșile, foarte rar dorind lumea cu sgomotele ei deșarte ! (Va urma)

Next