Universul, septembrie 1902 (Anul 20, nr. 239-268)

1902-09-15 / nr. 253

ANUL XX. No. 253—DUMINECA 15 SEPTEMBRIE 1802- Marele duce Vladimir Alexandrovici.­(Vezi explicația) Calendar pe anul 1902 O l­ tlllte! X Sâmbătă, 14 Septembrie.— InsU­­iarea Sf. Cruci Catolic Sâmbătă, 27 Septembrie. — Cos­­ma și Damian Soarele răsare 5­52 , apune 5­46 București, 14 Septembrie. Nota americana Presa noastră, ca și întreaga presă europeană, se ocupă de câte­va zile cu o notă ce mi­nistrul de externe al Statelor­ Unite din America ar fi tri­mis Puterilor semnatare ale tratatului din Berlin cu pri­vire la art. 44 din acel tratat. După comunicările ziarelor streine, guvernul american a cerut Puterilor să intervie în chestiunea e­vreilor din Ro­mânia, cari emigrează din cauza persecuțiunilor ce ar fi suferind. Primul efect ce a produs această știre, a fost o sur­prindere g­enerală, atât în țară cât și în străinătate. E în adevăr surprinzător ca Statele­ Unite, care profesează oficial doctrina lui Monroe, după care nici un Stat euro­pean nu e îndrituit a se a­mesteca în afacerile ameri­cane, să creadă că lor li e permis a se amesteca în afa­cerile vre­unui Stat european. E de asemenea surprinză­tor ca ministrul de externe al Statelor­ Unite să afirme că emigrarea evreilor se dato­­rește unor persecutioni, când știut este de toată lumea că emigrarea se datorește numai groaznicei crize prin care a trecut și trece încă România, criză de care au­ suferit și su­fer toți locuitorii țării și chiar Statul. Cunoscut este de toți prin ce greutăți enorme am tre­cut de la 1899 încoace și ce sforțări au­ trebuit să se facă, câte sacrificii au­ fost nece­sare, pentru ca finanțele Sta­tului să scape de un dezastru și sa ajungă din nou­ la echi­libru. Natural că restriștea acea­sta, venită brusc după o lungă periodă de desvoltare întinsă, a tulburat mersul lucrurilor și a produs o restrîngere ge­nerală a tuturor afacerilor, atât publice cât și particulare Lipsa de lucru a făcut pe acele elemente care nu erau încă îndestul lipite de țară să caute aiurea mijloacele de trai — fenomen social-econo­mic ce se produce în mod re­gulat și permanent în alte țâri, mult mai mari și mai bogate decât a noastră. In aceste condițiuni, era natural ca nota americană să provoace în primul loc sur­prindere, la noi și aiurea. Nedumerirea a fost atât de viuă, încât dintru început o­­piniunea publică, în țară și în străinătate, a căutat să descurce mobilul acțiunea gu­vernului american. Unii îl văd în interesul e­­lectoral al actualului guvern american, care vrea să câș­tige voturile numeroșilor evrei din unele centre mari ; alții presupun, că Statele­ Unite vor să creeze un precedent; alții, în fine, cred că guvernul din Washington are de gând să ia măsuri pentru a pune sta­vilă emigrării. Ori­cum ar fi, nota ameri­cană a produs la noi în țară, pe lângă surprindere, și ne­mulțumire. România, Stat independent și Regat recunoscut de toate Puterile, nu poate vedea cu indiferență amestecul unui alt Stat în afacerile sale in­terne. In același timp, cu aseme­nea demersuri se înăspresc spiritele, făcând să se nască băauele în privința lealității unora din locuitorii țării, ce am­ ales vice-președinte in șe­dința din 4/17 Septembrie, re­prezintă nu pe Ungaria, ci pe Románian. Secretariatul s’a scuzat, spu­nând că a auzit greșit Budapest în loc de Bucarest. Tren la lucrările congresului. Ședința de dimineață a fost pu­țin interesanta ; s’au făcut câte­va comunicațiuni și apoi ședința a fost ridicată la ora 11 în loc de ora 1, cum se ridicau­ de ordi­nar cele­l­alte ședințe. La ora 2 jum. a fost ședința solemnă de închidere a congre­sului, la care a asistat Excelența Sa d. Mitracheff, ministrul jus­tiției, foarte mulți membri și un numeros public; ținuta era fracul pentru biuron și facultativ pen­tru ceî­ l’aili. După un lung și mult aplaudat discurs relativ la știința penală, al d-lui Fr. de Liszt, profesor de dreptul penal de la Berlin, d. van Hamer, colegul său de la Amsterdam,care prezida ședința, a rugat pe ministrul de justiție să transmită respectuoase mulțu­miri M. S. împăratului pentru frumoasa primire ce au­ avut membrii congresului, apoi a mul­țumit ministrului, autorităților, d-lui Fomvitski și grupului rus, în fine studenților ruși, cari în loc de a fi conduși, cum se spune că trebue să fie junimea, ne au condus pe noi în tot timpul șe­derea în capitala Rusiei, unind respectul cu intimitatea. Ministrul a declarat că va fi fericit să transmită M. S. împă­ratului, augustul său stăpân, mul­țumirile congresului. A mulțumit apoi pentru cuvintele bine-voi­­toare ce i s’au­ adresat, și a de­clarat că a simțit o vie plăcere asistând la desbaterile congresu­lui. Singura sa părere de t SQ este că momentul despărțiri se a­­propie. Apoi s’a constituit biuroul per­manent al Uniunei, alegându-se tot vechiul biurou, adică d-ni­ Prins, van Hamer și von Liszt. La care s’a adăogat modificându­­se regulamentul, și d. Foinitski, reprezintând grupul rus, și d. Garraud, reprezintând grupul francez. In cât despre președintele de onoare al Uniunei, expirând tim­pul pentru care fusese ales d. Al. Pioss, ministrul de comerț (îmi pare) al Ungariei, s’a ales Excel. Sa­d. Nie. Muza viei?. In urmă s’a declarat congresul închis și s’a ridicat ședința. Cum am spus, pentru deseară membrii congresului sunt invitați la ministrul de justiție. Afară de aceasta mai avem ur­mătoarele invitațiuni: 1) Din partea primarului din Petersburg «de a bine-voi a lua parte la o preumblare cu vapo­rașul (bateau) în Insule la 8 Sept. la ora 1 jum­. după amiazi». 2) Din partea principelui Gali­­tzin (citește Galițin) primarul Moscovei ca să luăm parte «la raoulul din 9/22 Septembrie, ora 9 seara, în salele primăriei ora­șului». Timpul ne este clar foarte ocu­pat; ceea ce e însă reű, este că a început să sufle vîntul de Nord, și de unde temperatura de la 7 grade, cum am găsit-o în 31 Au­gust, se urcase­ în zilele acestea până la 12 grade, astă­zi ea a variat între 3 și 7 grade Reau­mur. Și încă trebue să observ că am ieșit din hotel la ora 10 dimineața ! Vă închipuiți cum o duc per­soanele ca mine, cari știind că în Paris am petrecut 4 erni fără să­port de­cât pardesiu de pri­măvară, mi s’a părut că fac un exces de prevedere, luând pe lângă hainele de vară, și un bun pardesiu de primă­vară. Dacă n’aș pleca mâine seară, și dacă aș fi mai friguros de­cât sunt, ar trebui să cumpăr cel puțin un palton, dacă nu un cojoc rusesc. După ce vom merge aproape toți membrii streini ai congre­­ului la Moscova, cu un tren special care ni se pune gratis la dispozițiune, câți­va din noi ne vom duce și la Kiev. De aci d-na și d-na Alliance­, judecător de instrucție la tribu­nalul Senei, d. Barthelemy, pro­fesor la facultatea de drept din Paris, poate și alte persoane vor lua calea Ungheni, București, Constanța, Constant­inopole. Am crezut că e bine să merg împreună cu aceste persoane și pe aceeași cale până la București, spre a se fi în limitele posibilu­lui conducător în țara noastră. O vizită a mea la ministrul Mura­view P. S.— Vin de la recepțiunea ministrului Muraview ; am fost prezintat de secretarul său ge­neral, care poartă în același timp titlul de senator, iar acestui din urmă fusese­ prezintat de profesorul van Hamel. Ministrul ocupă un vast și su­perb apartament, chiar în mi­nisterul de justiție, însă are in­trare separată și chiar pe altă stradă. împreună cu secretarul său general aștepta la ușă pe in­vitați, care se prezintau singuri sau erau prezintați de alte per­soane. O orchestră curioasă nu­mai de instrumente cu coarde (nu însă vioare sau violoncele) a cântat în tot timpul. S’a servit ceai și șampanie; afară de acea­sta un excelent și bogat bufet era la disposițiunea invitaților. S’a ridicat un buast de d. R. Garraud, căruia a răspuns mi­nistrul închinând în sănătatea criminaliștilor și a doamnelor care au asistat la acest congres Un alt toast a fost ridicat în urmă de un tîner advocat italian din Milan, Cesar August Agrati, cu care făcusem cunoștință în tren venind de la Varșovia la Petersburg. Particularitatea a­­cestui toast este ca d. Agrati, după ce a relevat iubirea pe care o are d. Muraview pentru Ita­lia, pe care foarte adese­ori o vizitează, în urmă a continuat toastul său în limba latină, lău­dând în d. Muraview pe juris­consultul eminent și închinând în sănătatea sa. D. Agrati, de­și foarte tînăr, om de cel mult 25 de ani, e o persoană de care s’a ocupat presa europeană, tocmai din causa mi­nistrului Muraview, pe care l’a intervievat în privința afacerei Dreyfus. Ministrul a spus că, după pă­rerea sa, Dreyfus e culpabil, ceia­ ce a produs o mare sensa­­țiune în presa europeană și mai ales în cea franceză. Se pare că presiunea intere­saților din Paris a fost atât de mare, în­cât au obținut o des­­mințire, ce e drept după 6 luni, și din partea unui senator rus cu care am făcut cunoștință în­ timpul congresului. D Agrati ’mi spunea că revă­zând în congres pe d. Muraview și zicându-î: Experență,poate v’am făcut rău publicând intervievul pe care ați bine-voit a m­i-l acorda. Acesta l-a întrebat: — A plăcut publicului? — Ziarul a fost vîndut în 200.000 exemplare. — Alors je vous enverrai de­­main mon portrait.(Atunci o să’țî trimit mâine portretul meu) Ceea­ ce a și făcut, trimețîndu-î a doua zi portretul făgăduit. I. Tanoviceaim. UX SFAT PF ZI Aîiile pentru arsuri —Se ia o lingură de unt-de-lemn, o lingură de untură proaspătă, o lingură var nestins, o figură spirt și o Lingură zahăr alb. Se ames­tecă la un loc până se face ali­fie. Cu această alifie se unge lo­cul ars seara și dimineața. d-șoara Granger le-a vizitat. Ea a făcut această descriere în con­gresul femenin, în care s-a discu­tat dreptul de votat femeilor. D-șoara Lena Wallace, a fost numită inspectoare școlară în Statul Kansas din America nor­dică. La universitatea din Viena a trecut cu un deosbit succes exa­­menul de doctor în chimie,d-șoara Margareta Furcht, care este pri­ma femeă dr. în chimia din Aus­­tro-Ungaria. Reuniunea femeilor din Ger­mania, a hotărît să înființeze un biuron central care să procure slujbe femeilor culte. Afară de aceea se va înființa și o casă de economii și de împrumut, Olimpia­ de la Șipka, știre care acum se desminte. Marele duce Vladimir este fiul Țarului Alexandru II și co­mandantul suprem al armatei ru­sești. El a luat parte la războiul româno-ruso-turc, în 1877/78 și la Kadi-Kioi, lângă Rusciuk, o bombă turcească î-a omorît ca­lul sub el, fără însă a-l vătăma. . 57 DIN RU­SIA (Corespondentă particulară a „Universului”) Petersburg, 7 Septembrie. Al IX-lea congres al Uniiu­­nei interne b­<liale de drept penal ZIUA V a Voia încape această scrisoare, semnalându-ne o stranie greșală pe care o făcuse secretariatul congresului­, punându-me­ ca re­­prezintând Ungaria, de care am uitat să vă vorbesc în timpul cuvenit. Am cerut rectificarea, observând d-lui van Hamel că destui români ne-au luat ungurii, să me lase cel puțin pe mine României. Rectificarea a fost fă­cută în buletinul No 4, în ur­mătoarea cuprindere, pe care o transcriu în limba română: «Rectificațiune. — D. Tanovi­­ cEíc Tibí­­e Mișcarea femenină Din New-York se anunță : Spi­ritul femenin de întreprindere în Statele­ Unite este în creștere continuă. Miss Anne Allyn, din Chelsea, Statul Massachusetts, după moartea tatălui ei luă con­ducerea casei de expedițiuni­. Ea dispune de patru mari camioane și speră că va putea sa dea un avânt și mai mare acestei între­prinderi. Zilele trecute s’a în­ființat în New­ York o firmă de femei care se ocupă cu preser­­varea cadavrelor. Șeful firmei și în același timp directoarea școalei pentru pre­­servarea cadavrelor, Miss Odon, și-a făcut instrucția în spitalul Regina Charlotte din Londra și este o elevă și amică a doamnei Florence Nightingale, întemeia­­toarea societății «Crucea roșie». La începutul anului 1902 au prac­ticat în Statele­ Unite 480 de fe­mei dentiste, cari toate au o si­tuație independentă. D-șoara T. Granger a fost nu­mită inspectoare industrială în Statul Georgia, din America. A­­ceastă numire a fost făcută în urma unei descrieri mișcătoare a traiului copiilor în țesătoriile de bumbac din Sud, pe cari Ciupercile cari distrug lemnele de constricție O anchetă științfici­ Dușumelele, ușile și ferestrele școalei de băeți «Adamachi» din Iași, fiind în stare de distrugere, primăria orașului a rugat pe d. dr. profesor N. Leon să cerce­­teze cari sunt cauzele acestei distrucțiuni produsă pe nesim­țite, și cumi ar fi mijloacele de îndreptare. In urma cercetărilor făcute în laboratorul­ universităței din Iași, d. dr. profesor N. Leon a înain­tat zilele trecute raportul său, de foarte mare interes științific. Suntem în măsură de a publica rezultatul raportului, care cu­prinde următoarele : * ¥ ¥ Lemnăria școalei «Adamachi» este distrusă de o fungă, un fel de ciupercă din ordinul «Nlime­­nomicetelor», familia «Polipo­­reelor», numită de botaniști «Merulius». Corpul de vegeta­­țiune al acestei ciuperci este constituit din un micetin, ale cărui filamente albicioase cu pereți subțiri, cu conținut granulos, a­­lung de­abea 2 până la 7 miime dintr-un milimetru ; ele pătrund printre elementele constitutive ale lemnului (fibre și vase), transformându-l în putregai. Asemenea ciuperci distructive a lemnăriei de construcțiune, sunt cunoscute din timpuri foarte vechi. La sfârșitul secolului tre­cut, funga «Dematium Gigan­­teum» a distrus un vapor întreg de 89 canoane. In anul 1836 o sumă de clădiri publice și private din Breslau au fost distruse tot de «Merulius». Prezența acestor ciuperci este vătămătoare nu numai din punct de vedere material, ci și din punct de vedere al sănătății, căci sporii când ajung la maturitate, se ridică în atmosferă ca o pul­bere microscopică pe care o res­pirăm și care zădărînd căile res­piratorii, produc diferite afecțiuni maladive. ft ¥ . D. dr. profesor Leon a propus primăriei de Iași ca lemnele cu care se vor înlocui actualele du­șumele, ferestre și uși, să fie perfect uscate, și să fie injectate cu o soluțiune oare­care­ meta­lică, precum sulfatul de cupru. A mai recomandat de aseme­nea să se observe ca toate ca­­merele să fie bine ventilate, pen­tru ca să pătrundă aer și lumină suficientă, de­oare­ce igrasia, lipsa de aer și de lumină sufi­­centă, constituesc un mediu fa­vorabil de dezvoltare a acestor ciuperci. Am crezut interesant să ne o­­cupăm de această chestiune, în­tru­cât cazul de la școala «Ada­­machi» din Iași trebuește să fie cu mult mai general și până a­­cum o analiză ca aceasta nu­ se făcuse, pentru cunoașterea în mod științific a cauzelor feno­menului de care ne ocupăm. IV. G. Mar­inescu. O CUGETARE IA E ZI E ușor să fii bogat, e greu să fii fericit. Marele duce Vladi­mir Alexandrovici — Vezi ilustrația — Ilustrația noastră de azi repre­zintă portretul marelui duce Vla­dimir Alexandrovici, care a fost desemnat de Țarul Nicolae II ca să-l reprezinte anul viitor la inau­gurarea monumentului Țarului 11, ce se va face în Bulgaria. Ziarele rusești anunțaseră că și dînsul va lua parte la serbările 5 Bani foaia în România.—10 Baai in­skeinatate Carnetul meu «Sfănțuiața» Intr’a noastră [ară,— O span cu ’ndrăzneală, — N'ai făcut nimica Fără... «sfânțuiala S’or ce pas vei face, Și pe ori­ce cale, Ca să’țî ajungi scopul Trebue parale... Ai o hotârire, — De ești creditor,— S’o investești cu titlu Cel executor..., Trece luni de zile Ca s’o învestești, De nu ai parale Ca să... «sfănțuește...» Pe la tribunale,— O spun cu... sfială, — Nu'ți face o jalbă Fără... «sfânțuiasci....» Copii de sentințe Nu se pun la cale, De nu dai să scoală.... Cutărui... parale... In audiență La vr’un minister N’ajungi nici­odată, Cum n'ajungi în cer, Dacă ușierul Nu e lingușit Ș'apoi pe sub mână Bine «sfântuit....» Celor cu negoțul Li se pun la cale Pentru contravenții Procese-verbale... De buclucuri scapă foarte cum se cade, Dacă... «s­au Pe cel care-l... «râde...» Vrei să iei o slujbă Că de foame mari, Și alergi cât ziua De te trec sudori... Nu iei slujba, însă, Dacă, negreșit, Pe cel «influente» Nu ’l-ai «sfânțuit...» Pân’ și ’nsuratoarea,— Aci ’n Capitală, — Nu se face astă­zî Țară... «sfănțuiala!....» Trebui... «pețitoarei» Ca să-l dai parale Atâtea... din zestre... Ca s’o scoți la cale... Și, îyi ori­ce treabă, ’Dacă dai de hop, Fără «sfănțuială» Nu'ti ajungi la scop... Pentru că și cazul Sch­ii e neuns Și ce-am spus, acilea, Cred că e de-ajuns !... Marion, de principesa Raluca Sturdza, celoz­­l’alțî moștenitori, pentru eșire din indiviziune. S'au prezintat în instanță princi­pesa Raluca Sturdza, reprezintată prin d. advocat V. Miclescu, căpi­tan D. Popovici Sturdza, căpitan G. Ștefănescu Sturdza, d. N. Catargiu reprezintat prin d. advocat I. G. Barozzi, lipsind d. Șuțu, autorul legal al minorei Olga Boga-Sturdza. D. advocat Barozzi a ridicat un incident de amânare, întru­cât o a­­semenea cerere este­ făcută și de d. N. Catargiu, și care este fixată să se judece la 11 octombrie și d-sa crede că ar fi bine să se conexeze aceste două acțiuni și să se judece de odată, și aceasta pentru o mai bună administrare a justiției și pen­tru ca să nu fie o contrazicere între hotărîri. La amânare s’a opus atât repre­zentantul principesei Raluca Sturdza, cât și reprezentantul ministerului public. Tribunalul a respins conexarea și prin urmare și incidentul de amâ­nare. După aceasta s'a dat cu­vîntul d-lui Miclescu pentru susținerea acțiunei. D-sa a cerut tribunalului ca, con­form testamentului lăsat de princi­pele Sturdza, să oblige pe cei­l­alți moștenitori să se lase principesei în deplină posesiune a patra parte din întreaga avere lăsată de defunc­tul principe, împreună cu veniturile acelei părți, cu începere de la data in­ten­tarei acțiunea. D. avocat Barozzi a răspuns că acțiunea principesei Sturnza este greșit formulată căci este imposibil ca să­ se lase la proprietatea de­plină a principesei a 4-a parte din avere, pe câtă vreme încă nu se știe care este acea a 4-a pane, de­oare­ce d-sa a renunțat la acțiunea sa de eșire de indiviziune, care era în strânsă legătură cu aceasta. D. căpitan D. Popovici-Sturdza susține că nu se poate admite ce­rerea principesei, de­oare­ce d-sa nu a probat existența în principiu a dreptului său, și chiar dacă ar fi fost admisă în principiu, totuși, în fapt donațiunile făcute pe când principele era în viață covîr­șind cantitatea disponibilă, ea poate fi redusă eventual la zero. De alt­fel, a adăugat d. căpitan D. Popovici-Sturdza, chiar dacă n’ar trebui să se pue nici o bază pe tes­tamentul­­ depus dvd. Miclescu—care pentru moment se presupune a fi fals—totuși se aude că un alt testa­ment, real de astă dată, ar fi fost distrus de o persoană din antura­jul defunctului principe. Este o crimă, zice d. căpitan D. Popovici Sturdza, a falsifica un tes­tament, dar tot crimă este de a dis­truge un testament adevărat , ori pe cât timp nu se știe încă nimic sigur asupra acestor testamente,prin urmare tribunalul nu poate ști pe ce se bazează cererea principesei Sturdza. De alt­fel, zice d-sa, conform unei doctrine pe care o citez din Bendry și a unei jurisprudențe din Dalloz ar trebui în prealabil să se ordone o expertiză care să constate dacă există sau nu ceva disponibil. D. procuror a pus condușii iden­tice cu d. Miclescu. Tribunalul a rămas să se pro­nunțe Luni, 16 Septembrie. Grell­er*. Intrând îndată după aceea în bu­cătărie, ucise și pe nevasta lui. Apoi ordonă servitorilor de a spăla petele de sânge și de a duce cadavrele în odăile lor și chemând poliția se lăsă ca să fie arestat. Curth are ș­ase copii,din care cel mai mic încă la doică. A Ziarul londonez «Daily Expres» primește din Petersburg știrea că s’a descoperit un complot, a cărui victimă trebuia să fie țarul la reîtoarcerea sa de la manevrele din Cursk. Conjurații au scos șinele pe o bucată a liniei ferate Nioolaiev și de pe aceea din Pe­­lerhof presupunând că țarul va trece pe acele linii. Pe prima linie scoaterea șine­lor a fost descoperită la timp, iar pe a doua a deraiat trenul expres de Nord.ft . . Din Berlin se vestește că îm­păratul Wilhelm II al Germa­niei a trimis următoarea tele­gramă căpitanului Sverdrup, re­întors zi­re trecute din expediția sa la polul nordic. «Primește felicitarea mea cea mai călduroasă cu ocazia reîn­­toarcerei d-tale. Mulțumesc lui Dumnezeu că te-a condus cu no­roc înapoi pe d-ta, corabia și bravul echipagiu». ft * ¥ La 4 octombrie s. n., se va desveli, în curtea școalei supe­rioare de cădeți din Tem­ișoara, statuia împăratului Francios Iosif. Statuia e înaltă de 6 metri, și reprezintă pe împâratul în uni­formă de general de honvezi unguri.* ¥ ¥ Din Bartfa (Ungaria) se anunță că a căzut zăpadă. Temperatura e de 3 grade sub zero. Tot ce mai era prin grădini s’a nimicit. La Ai­ud, în Transilvania, a că­zut de asemenea zăpadă, care a cauzat mari pagube viilor. * ¥ ¥ Judecătorul de ocol din Abaúj- Szántó (Ungaria), a delapidat 70 000 de coroane din banii ju­decătoriei. Ei incasa diferite a­­menzi și ie întrebuința pentru sine. Acum în urmă a început să dea semne de nebunie. ft ¥ . In comuna Etcs, din comita­tul Nógrád (Ungaria) a isbucnit un incendiu violent, care în scurt timp a prefăcut în cenușe 12 case. Focul fusese pus, iar ca­sele asigurate. Când au venit pompierii din Salgó Tarján ca să stingă focul, au fost atacați de locuitori cu coase, sape și cio­mege, ast­fel că abia au putut să stingă focul. Pompierii au tre­buit să fie apărați de jandarmi de furia poporului. * ¥ ¥ Starea de asediu din Zágráb va fi ridicată în cursul septămâ­­nei viitoare, dar stutariul va re­mâne și mai departe în ființă. « Săteanul Puszta János, din Pöstyén (Ungaria), amărît că l-a lăsat soția, se hotărîse să-și o­­moare cei trei copii ai sei. Du­­cându-se în piață, și-a cumperat un revolver, dar pe când s’a re­întors, n’a mai găsit de­cât un singur copil acasă, căci pe cei­­lalți două îî luase mama lor. Puszta a așteptat ca copilul să adoarmă, apoi a tras asupra lui. Rănit grav, copilul începu să a­­lerge țipând, iar tatăl său mai trase asupra lui trei gloanțe, o­­morându-l. Criminalul tată a tras apoi asupra sa de doue ori, dar s-a rănit numai ușor. El a fost arestat. Curier Judiciar (TRIBUNALELE ROMANE) Condamnat pentru opt­zeci de falsurî­ Ieri a venit­ înaintea Curtei de apel, secția 3-a, judecarea apetului făcut de Gh. Gâdiuță, contra sen­tinței trib. Ialomița, prin care a fost condamnat la trei ani închisoare, pentru fals în acte publice și dela­pidare de bani publici. In adevăr, Gâdiuță, în calitate de agen­t la percepția circumscripției Munteni-Bu­zeu, a comis nu mai pu­țin de 80 falsurî. Aceste falsurî constau­ în aceea că el încasa de la locuitori toate su­mele ce aceștia datorau fiscului, le libera distanță pentru întreaga sumă primita, în cotor însă dânsul trecea sume mai mici, însușindu-șî dife­rența in propriul său profit. De oare­ce însă procedura n’a fost bine îndeplinită, Curtea a amânat procesul pentru o altă dată. * * * Un proces între principesa Hainea Sturdza și cei­ S’alți moștenitori Ieri a venit înaintea tribunalului Ilfov, secția I-a, acțiunea intentată Știri din streiniiltate — Prin poștă — Ziarele vieneze anunță că con­tesa Stefania de Lonyay va sta la Londra până la mijlocul lunei viitoare, când va pleca la castelul Austerlitz din Moravia, unde va petrece toată iarna, iar la primă­vară va face o vizită fiicei ei Eli­­sabeta, principesă de Windisch­graz, care se află la Praga. * * * Deputatul socialist german Be­bel a anunțat intr’o întrunire pu­blică din Berlin că grupul so­cialist din Reichstag va face o crâncenă obstrucțiune noului pro­iect asupra tarifului vamal. * Din Bruxelles* se anunță că contele Elemer de Longay a în­soțit pe soția sa până la Calais, dar că n’a călcat pe teritoriul belgian. Regele Leopold a in­terzis contelui Longay ca să calce pe pământ belgian, încă de când s’a logodit cu principesa Stefánia.* ¥ ¥ Se anunță din Bombay că un bogat indian anume Navroji Ma­­noebjh­ Ward­ia, a dat un milion de lire sterline pentru victimele foametei și ale catastrofelor ele­mentelor naturei.*_ ■> ¥ O tragedie a tulburat idilica pace din castelul puntului Salin, lângă Siegburg (Colonia). Aren­dașul acelor terenuri Carol Curth, descoperindu-șî nevasta în odaia administratorului, mai înteiu se îmbată cu alcool, și apoi alergă în curte după administrator, o­­morându-l cu un foc de pușcă. Universul in provincie De la coreap. noștri particulari —Pe ziua de 12 Septembrie — lli­zeii Explozie.—Locuitorul G. Muscă, din com. Lopătați, fiind turmentat de băutură, s’a apropiat de un puț cu păcură și voind să-și aprindă o țigara, a scăpărat cu amnarul o bu­cată de cremene. O s­ăntee sărind, puțul a făcut explozie, rânindu-l grav la picioare. Un frate al său care se găsea în apropiere, a fost și el rănit dar mai ușor. Em­ Gh­. Muscă a fost dus în cura spitalului județean. Urmărire.­­ Agenții poliției noastre, în urma unei înștiințări te­legrafice din partea poliției din Plo­ești, au început cercetările pentru prinderea unui individ numit Ioan, care în calitate de vizitiu al d-lui M. Constantin­escu din Drăgănești, a dispărut de la stăpânul șeii, fu­­rându-i o gabrioletă cu un cal mare, Milostenie cu... parisinta.— In momentele când scriu rânduri la Amor criminal Roman de moravuri de N. Rădu­­lescu-Niger Proprietatea literară a ziarului «Univer­sul».—Reproducerea este oprită PARTEA III Un vizitiu lui tocmai prost XI — Nu­ part tocmai bucuroasă. Profiro, de venirea Emei în casă? o întrebă ei fără să pară că pune vr’o intențiune. Ea însă presimți ce însemna întrebarea aceasta. — Ințeleg să-mi facă bărbatul meu așa obiecțiune, răspunse cu asprime. Dar d-ta ? și-l țintui cu o privire de demnitate ofensată. — Me iartă, Profiro dragă, de oare­ce nu o imputare am voit să-țî fac... Mi se pare curioasă­­p­reammenea răceală din parte-țî, pentru tot ce te desfăta odinioară: eu și Et­a... A mai rămas Zi­­zin... Când îi va veni oare min­el­ui? — Mo rog d-tale, nu se mai judeca în chipul acesta și lasă­­me soarteî unele triste. — Să fie așa de tristă precum voești s’o socotesc? — Cum ? ce vrei să zici prin asta ? — Nimic... nimic... Ai uitat că n’aî oprit să te judec ? Și­ știi că dorințele d-tale sunt or­dine ce trebue să le împlinesc.­­— Oftă adânc, și poate că era să urmeze , dar intră lancu și tăcu. Era mai bine : cine știe dacă nu ar fi deșteptat bă­nuieli Profirei asupra pianului ce -și hotărîse el. De câte ori, fără voe­ne, ne lăsam reșimțimintelor și ne descoperim așa, în­cât să pierdem folosul dobândit asupra adversarului, cu mari greutăți de cumpănită. " — Am pus, dragă Profira, să scuture camera de lângă a ta... Iar pentru Ti­ti, când va veni, îî vom pregăti salonașul de peste sală... cu odaia de-alături. — Dar ce? se întoarce Titi ? — Bine zici că am uitat să-ți spui­. Da, peste 2 săptămâni... Cum vezi, aducerea Emei acasă nu este­ seamna timpurie, cum îți închipuiai tu... Până în seară Profira stătu mai mult pe gânduri, fără nici un indem de a se ocupa de apro­piatul bal. La urma urmei, după multă și multă chibzuință, își dădu seama că Ema nu-i mai putea acuza neodihna de acum două ani; a­­tunci abia începuse cu prințul Idila ; acum era pe punctul de a zice rămas bun casei lui Iancu Lascar și întregului trecut de la care tot îi mai veniau neplăceri în persoana lui Aristide. Cu venirea primăverei, era ho­tărîtă și plecarea ei în străină­tate cu prințul... Până să se în­toarcă, divorțul era să fie fapt împlinit... Pe urmă, cele zece luni erau să treacă, la Celemini, ca un vis... Și apoi... Și apoi frumoasa viață pentru care lup­tase cu atâta energie, avea să înceapă în liniște... Ema petrecu în pension cele câte­va ore, într’o mare nerăb­dare... Putu să găsească însă timp ca să scrie dragei sale E­­lena Moreanu de fericita veste că întră și dînsa în lume. Era și regret, că părăsia școala, viața de dulce liniște și de acti­vitate rânduită cu ora, era și plă­cerea plină de curiozitate de a fi acasă, de a se ivi în saloane, dar mai ales mulțumirea vie de a se așeza la Vulturu, în apropierea Elenei, cu care avea să se vadă cât mai des cu putință. Pe urmă, da partea cuvenită iubirei sale frățești pentru Titi, care era pe cale de a se întoarce în țară. Și rândurile se ticstau pe mi­cile coase de hârtie roză parfu­mată, pline de amintirile acelei luni de vacanță petrecută cu Titi, dulci emoțiuni de atâtea ori spuse Elenei, și’ în fie­care dată cu bu­curia unei noutăți ce-o făcea bine. In fine, se auzi chemată și i­­ni­ma-i bătu repede... Venise Iancu să o ia... Cu ce putere de dragoste i se anină de gât, cu ce grabă năvăli în cupeu, pare că i-ar fi fost frică nu cum­va s’o cheme înapoi... Rem­as bun, școală ! Cupeu! porni... In urmă remâ­­nea pentru tot­deauna o întreagă parte de viața veselă și fără griji împovărătoare... In acea seară Ema se culcă în noua ei locuință,—o cameră foar­te drăguță,—cu aceste impre­­siuni. Mătușică-sa politicoasă, și ni­mic mai mult, urma așa­dar să-i fie vitregă. Moșul Iancu foarte cu dragă inim­ă că o vedea în casă, grăbit să o servească, să o desmierde ; el rămânea acelaș­­: bun, iubitor, adevărat părinte care înlocuia pe tăticul ei, dus de cât­va timp din viață. Aris­tide, un prieten îndatoritor. Zi­­za un copilaș drăgălaș care se familiarizase repede cu dânsa și care îi era drag... Mari pregă­tiri pentru halul ce-î­nțâța nespus de mult curiozitatea... Un nume nou, pe urmă, pro­nunțat în casa moșului său : Ti­ Vescu...un prinț... Cum era oare un prinț, pe care moșul Iancu voia să’l facă ministru ? Minis­tru i... mare lucrul... Și cu ce aprindere, k masă, vorbise Aris­tide de prințul ăsta... Era un prinț tînăr, frumos, strălucitor de spirit, de eleganță și de bună­­creștere... Firește... Dacă era prinț!.. Era să vie la bal... spu­sese’Aristide... Va să zică avea să-l vadă și dînsa? Adormi, cu ochii la rochia ce i-o pregătise Profira pentru bal... și visă că dansa cu prințul... ba încă — ciudat lucru — că era și dînsa... prințesă... XII Seara balului. Familii și bărbați singuri în­cepură să umple încăperile splen­did luminate și gătite cu plante și cu fiori. Ce minune pentru Ema ! Și observa, dintr’un colț, sfi­oasă și tremurătoare de emoțiu­­nea necunoscutului, cum Iancu și Profira primeau pe cei ce ve­­neau, cu­ mare pornire de prie­tenie , ea, într’o găteală scumpă, minunată, c’un aer strălucitor de tinerețe, de mulțumire și de far­mec, cum n’o văzuse încă Ema. Și-î plăcea s’o privească sub acea înfățișare deosebită, căci Îi pă­rea mai bună și mai potrivită fi­rei sale adevărate. El—în frac— arătând mai tîner și dînsul,—ia î­n cheutoare cu semnul marilor lui merite... Aristide, într’un alt colț, ob­serva și el... și se întreba ce în­semnează o decorațiune și de ce toți—dar toți—purtau la cheu­to­­rile fracului semnele distincții­­lor ce le fuseseră acordate? Sa ți se dea o decorațiune, în­semnează de­sigur să-ți vezi un merit răsplătit. Cu cât ți se spo­rește pe piept asemenea semne răsplătitoare, cu atât s’ar crede că : sau numărul meritelor ți s’au sporit, sau că meritul ce-s atras odată răsplata, trece prin grade de înaintare. Și cu toate acestea marele nu­măr al distinșilor îi da de gân­dit lui Aristide. (Va urma

Next