Universul, iulie 1904 (Anul 22, nr. 178-208)

1904-07-31 / nr. 208

1 Psiați germani în Extremul­ Orient.­— (Vezi explicația) Calendar pe anul 1904 Ortodox Vineri, 30 Iulie. — Susana. Catolic :Vineri, 12 August. — Clara. Soarele răsare 4.59; apune 7.10 >*âMISE­S8»^^ în care se numără cele mai multe divorțuri. «Orașul îngerilor» e întru­cât­va paradisul divorțaților. Din fie­care patru perechi cari își jură credință până la moarte, una re­­cunoște pururea că s’a grăbit. De cele mai multe ori acest lucru perechile îl recunosc în­dată după trecerea lunei de miere, dacă nu și mai înainte, și tot atâta de repede cum s’au făcut pregătirile de nuntă, se caută a se zori formalitățile pen­tru divorț, cari nu sunt acolo prea complicate și lungi. Ca motive sunt de ajuns in­vocarea nepotrivirea de tempe­rament și învoirea soților pentru despărțenie. Adesea soția s-ă a­­morezat de un altul, iar bărbatul de altă femee și divorțații se că­sătoresc numai de­cât cu iubiții lor. Dar spre a face aceasta, divorțații trebue totuși să treacă granițele Californiei, spre a se putea cununa în Nevada sau A­­rizona; căci legea californiană cere ca să treacă un an după pronunțarea divorțului, înainte de a se contracta o altă căsătorie, Silvia. Articolele alimentare sunt din belșug, dar cărbunii și munițiu­­nile au început să devie rare. Ofițerii nu mai poartă uniforme conform rangului, fiind-că tunarii japonezi­­i iau numai pe dînșii la ochi. Trupele poartă uniforme de culoarea kaki.* Un rus care ocupă la Port- Artur o importantă posiție semi­oficială și 15 alți refugiați cari au părăsit Port-Arthur într’o barcă acum­ vreme 10 zile, au sosit la Gefu, după o călătorie teribilă in care au suferit de foame și sete. Japonezii primesc mereu în­tăriri. Fie­care perdere a rușilor este ireparabilă pentru apărare. E imposibil să poți aduce oa­meni sau muniții în Port-Arthur. Generalul Stessel e constrîns să-șî menajeze munițiunile. Ar­senalul poate fabrica obuze, dar nu materii explosive. Necesitatea de a păstra oamenii pentru lupta finală explică de ce rușii au pă­răsit pozițiunile tari pe cari le aveau înainte, cu toate că per­­derile lor au fost mai mici ca cele ale japonezilor. Generalul Stessel e în corespondență zil­nică cu generalul Kuropatkin. Artileria a jucat rolul principal în timpul luptelor recente. București, 30 iulie. Profesiuni și cariera Intr’un număr trecut am relevat câte­va date privitoare la învățâmîntul secundar, mai ales în scopul de a scoate la iveală tendința disproporțio­nată spre licee și gimnazii, lăsându-se prea mult în pă­răsire cu deosebire școalele de meserii. Statistica din care am scos acele date e însă prea intere­santă ca să nu revenim spre a cita dintr’iisa mai cu dea­­mănuntul tot ce ne spune. In deosebi este interesant a se vedea în ce proporție își trimit copiii la școalele se­cundare diferitele profesiuni, și anume spre ce-și îndreaptă mai mult sau mai puțin­ele generațiunile de a căror soartă și educațiune nu a îngriji pă­rintește. Am arătat că din aproape 20.000—exact 19.251 bieți ce au­ avut în 1901­ 902 în toate școalele noastre secundare a­­bia a 5-a parte, și anume 3912 au fost fii de săteni a­­gricultori; dintre aceștia, 1316 au urmat în licee, 980 în gim­nazii, 706 au populat școalele normale, 284 seminariile, 233 școalele comerciale, 226 școa­lele inferioare de meserii și 187 școalele de meserii. Dintre orășeni, contingen­tul cel mai mare îl dau fiii de funcționari: 3729, apoi de comercianți: 3084. Dintre fiii de funcționari 3054 urmează în licee și gimnazii, 245 în școli comerciale, 256 în școli de meserii, 117 în școli nor­male și 57 în seminarii. Fii de comercianți sunt 2407 în licee și gimnazii, 458 în școli comerciale, 129 in școli de meserii, 17 în școli normale și 19 în seminarii. Urmează fiii de preoți: 2118, din cari 1325 în licee și gim­nazii, 454 în seminarii, 157 in școli normale, 99 în școli comerciale și 83 în școli de meserii. Profesiunile libere dau 1644 elevi secundari din cari 1265 în licee și gimnazii, 239 în școlile comerciale, 102 în școlile de meserii, 24 în se­minarii și 14 în școlile nor­male. Fii de proprietari sunt 1276 din cari 1160 în licee și gim­nazii, 87 în școlile comerciale, 16 în școlile de meserii, 12 în seminarii și 1 într’o școală normală.­Cam în acelaș nu­­măr: 1253 sunt fiii de meș­teșugari, din care 930 in licee și gimnazii, 146 în școlile co­merciale, 141 în școli de me­serii, 19 în seminarii și 17 în școli normale. Militarii de­sigur își dau copiii mai ales în școlile mi­litare—a căror statistică lip­sește din tabloul ce ne stă la îndemână, in școli secundare civile fiii de militari au fost în 1901—902 numai 474, din cari 460 în licee și gimnazii, 8 în școli comerciale, 5 în școli de meserii, 1 într-o școală normală și nici unul în se­minarii.­­ Rentierii au dat 234 copii în licee și gimnazii, 12 în școli comerciale, 12 în școli de meserii, nici unul în se­minarii sau școli normale.­­ Industriașii și fabricanții în sfîrșit, au dat 272 copii în licee și gimnazii, numai 22 în școli comerciale, 7 în școli de meserii, 3 în seminarii și nici unul în școlile normale. Din 1219 elevi secundari orfani, 753 urmează în licee și gimnazii, 168 în școli de meserii, 164 în școli normale, 115 comerciale și 21 in se­minarii. Vom detalia într’alt număr statistica populației școalelor secundare de fete. Din Anglia (Corespondență parte a ziarului «Universul») Londra, 25 iulie. Englezii din Lhassa Expediția engleză, care a por­nit acum un an și jumătate de la granița Indiei spre Tibet, și-a atins țelul: capitala țarei pe care până acum o vizitaseră numai câți­va europeni singuratici, le stă deschisă fără luptă. Asupra acestui eveniment în­semnat iată ce știri oficiale au sosit aci : Misiunea engleză a sosit la Lhassa, fără nici o împotrivire din partea tibetanilor. Dalai­ Lama, marele preot al budismu­lui, era absent. Amban-ul, reprezentantul chi­nez, a procurat previziuni engle­­zilor. Se speră că între aceștia din urmă și tibetanî se va pute­­ajunge la un acord pacific. Marșul coloanei engleze a în­ceput din Iulie de la Giangee, ultimul popas principal ; de acolo până la Lhassa mai trebuia să se facă 250 kilometri. In contra așteptărilor, tibetanii n’au mai încercat să împedice cu armele marșul către «orașul sfânt» păzit până acum cu atâta grijă față de streini , din aceasta se poate scoate în cheerească en­glezii vor izbuti să dea tonul în Tibet. Ast­fel ei au cucerit iar una din marile pozițiuni și care le va folosi la apărarea Indiei. Expediția engleză, care a ajuns cu bine la Lhassa, e comandată de generalul Macdonald. Ea a tăbărît la porțile capitalei Ti­betului. Dalai­ Lama, la apropierea ei, s’a refugiat într’o mânăstire din munți, ce se află la o depărtare de 72 kilometri. Garnizoana de 4-5 mii de oameni din Lhassa a fost retrasă, la apropierea En­glezilor; atitudinea restului po­pulației e paoi­ică și amicală, dar ea se arată foarte curioasă. Panorama tainicului oraș se desfășoară numai atunci când te-au apropiat la vr’un kilometru și jumătate de dînsul, și sea­mănă de departe, cu căscioarele și stradele sale înguste, unei ma­halale din Londra. Dintre clădiri, mai însemată e colosalul palat pă­trat, Potala,reședința lui Dalai-La­ma, ce se ridică până la o înălțime de 45 picioare, cu laturi de câte 1000 picioare, în stil chinez, cu lungile sale șiruri de ferestre de culoare roșie închise, cu terasele și turnurile sale albe și cu au­ritele lor acoperișuri în formă de cupolă. La apusul orașului se întinde o baltă, deasupra luciului verde al căreia sboară miriade de flu­turi și gândaci uriași. La sud-est se văd grădini și zidurile spoite cu alb și roșiu carimiziu ale reședinței de vară a marelui Dalnî-Lama. Ambanul chinez a cercetat pe Jungusbandul superior și a dat ajutor Englezilor la aprovizionare; tot ast­fel a făcut ministrul lui Dalai-Lama, cunoscut sub titlul de Tongsa Penlog. Presa de aci socotește intra­rea Englezilor ca o mare izbândă, atât din punctul de vedere mi­litar cât și mai ales ca un suc­ces contra Rușilor. O eroare judiciară Lumea vorbește mult act des­pre despăgubirea ce se cuvine a se da condamnatului nevino­vat Adolf Beck, despre care v’am scris în corespondența tre­cută. Adolf Beck a fost pus în li­bertate după intervenția regelui Eduard și se spune că o să i­ se acorde o indemnitate de 50 mii de franci. Se amintește în această pri­vință, punerea în libertate în 1843 a ocnașului inocent Barber, care își făcuse 4 ani de ocnă și care primi după 11 ani, ca despăgu­bire, o sumă de 125 mii de fr. In 1879, un alt inocent, care făcuse trei ani de închisoare, a primit o despăgubire de 25 mii de franci. ________Vest. OEQIICÎ FEMININE Căsătorii americane Statele­ Unite ale Americei de Nord ar putea fi numite tot cu atâta dreptate țara căsniciilor ne­fericite ca și aceea a căsătoriilor romantice. Cine cunoaște întru­cât­va sta­rea de lucruri din America și știe cât de repede și de ușor se pot încheia și desface acolo că­sătoriile, acela se miră de ce preoții nu caută să îngreueze în­tru cât­va acordarea binecuvîn­­tărei­lor celor doritori a se că­sători. O interesantă statistică a căsă­toriilor și divorțurilor din dife­ritele State sau mai bine zis a Statelor mai mari din Nordul A­­mericii o publică un ziar din New-York. El susține că fru­moasa localitate Los­ Angeles din sudul Californiei, ar fi orașul “arestarea" căpitanului rus Luby — AMÉNUNTE —­­Prin poștă de la corespondentul nostru particular) Galați, 28 iulie. Ca completare a celor scrise a­­supra persecuțiilor îndurate și ne­­dreptăței comisă prin condamnarea, de către justiția militară rusă, a căpitanului Constantin Lubu, repro­duc astă­zi conținutul unui act prin care victima îșî apăra nevinovăția. E ultima telegramă, ultimul de­mers și ultima speranță de unde dînsul aștepta dreptatea. Ultima telegramă Căpitanul Luky, văzând că toate rapoartele sale către superiori și că­tre justiție rămân fără nici un re­­sultat, trimite, ca ultimă încercare, generalului Kuropatkin, pe atunci la ministerul de resboiu, următoa­rea telegramă: «Ministerului de resboiu, amiralitatea generală a de­partamentului artileriei. «Am comunicat tribunalului des­­despre nedreptățile și furturile co­mise în a II-a brigadă de artilerie din Turkestan și nu mi s’au pri­mit comunicările, am trimis gene­­neralului Wasiliewicz din ad­ția ge­nerală a artileriei aceiași plângere, dar nu am primit nici un răspuns. Rog Înalta voastră grație a numi o anchetă oficială spre a se stabili nevinovăția mea». Telegrama aceasta, care purta No. 161, era datată din 13 N­bre 1903. * Sunt nouă luni de când telegraful a trimis marelui departament plân­gerea căpitanului Luby , nouă luni, timp în care victima desperată a părăsit armata și țara și până astă­zi încă nu s’a primit vre-un răspuns la toate sforțările sale de a i se re­cunoaște nevinovăția. Și ceea ce i s’a refuzat de către ai lui dreptatea, căpitanul a plecat s'o găsească la și prin streini. * Din corespondența găsită asupra căpitanului, și care a fost tradusă, dînsul scrie nevestei, mamei și co­piilor săi rugându-i să stăruiască ei, acolo pentru a­ i se reda cinstea ce pe nedrept i-a fost luată. Scrisorile sunt cât se poate de mișcătoare și toate se rezumă la dovedirea nevinovăției sale. Coresp. Prinți germani în Ex­­t­remul­ Orient — Vezi ilustrația — O telegramă ne-a vestit deu­năzi că Germania a trimis două ofițeri pe teatrul resboiului din­tre Ruși și Japonezi. Acești ofițeri sunt prinții pru­­sieni Carol Anton de Hohenzol­­lern, maior în marele stat-major general al armatei germane, (cel din dreapta pe gravura noastră) și Friderich Leopold de Prusia, general de cavalerie. Războiul ruso-japonez — Prin poștă — Fugarii din Port-Arthur vin acum în cete mari la Cifu. Mare parte din ei au bani mulți, și în hotelurile și sălile de joc din Cifu se joacă mult. Intre cei­ nou veniți sunt și mulți europeni. * * . Japonezii au împrăștiat în Niuswang o proclamațiune, în care spun că fac războiul spre a scăpa poporul de asuprirea Ru­șilor și a libera din nou Man­ciuria pentru dinastia indigenă. Proclamația se închee cu în­demn la supunere către legile japoneze. * # Generalul Stessel, comandan­tul trupelor din Port-Arthur, nu­ a iubit, și zilnic se ivesc ne­înțelegeri între dînsul și gene­ralul Smirnov, comandantul for­turilor. 3400 muncitori lucrează ziua și noaptea la repararea vapoa­relor din Port-Arthur. Rușii au la dispoziție acum 20 torpiloare. Toți cetățenii sunt înrolați ca milițieni. Congresul vânătorilor După cum am enunțat, mâine, la 2 d. a., se va deschide în sala Liedertafel, din București, con­gresul vînătorilor. Iată programul acestui prim congres al vînătorilor din Ro­mânia. I. La ora 1 jum­., d. a., mem­brii societatei «Diana» a vînăto­­rilor din București vor fi pre­zenți în sala Liedertafel, strada Academiei, spre a primi delega­țiile societăților de vînători din fie­riacie și pa participanți. II. La orele 2 d. a., în urma cuvîntărei de deschidere a con­gresului, ținută de președinte, se va proceda la discuțiunea or­dinei de zi, și anume : Consti­tuirea «Asociațiunei generale a vînătorilor din România» ; vo­tarea statutelor și alegerea dele­­gațiunei centrale compusă din 5 membri ; mijloacele de comba­tere a braconajului și distruge­rea ziarelor și păsărilor răpitoare; protecțiunea vinatului util; mij­loacele pentru combaterea fur­tului câinilor de vinătoare ; apli­carea strictă a legal poliției vi­natului ; reducerea taxelor pe căile ferate pentru câinii de vî­­nătoare ; concursuri și exposiți­­uni canine ; alegerea unei comi­­siuni de 5 membri pentru re­dactarea unui memoriu relativ la modificarea legei poliției vîna­­tului; alegerea unei comisiuni de 5 membri pentru studiul con­­tituirea unei societate­ naționale de tir și gimnastică cu ramifi­cații în toată țara ; diferite co­municări ; fixarea locului și da­tei viitorului congres. Un fals ingenios Se știe că parchetul de Ilfov a luat măsuri ca să nu fie lă­sați să intre în palatul de justi­ție samsarii de avocați. Erî, gardianii palatului obser­vând în sala pașilor pierduți pe samsarul Apostol Dumitrescu, au vrut să’i dea afară. El însă s’a împotrivit susținând că este citat ca martor la secția 3-a a tri­bunalului arătând tot­ d’odată și o citație cu termen pentru elî. Gardianului parendu-i cam cu­rios acest lucru, de­oare­ce știa că secția 3-a nu avea sorocite pro­cese pentru elî, i­a luat citația și cercetând la grefă a constatat că acea citație a fost fabricată de însuși samsarul spre a avea acces în palat. In urma acestei constatări gar­dianul a voit să conducă pe Du­mitrescu la parchet, dar aceasta din urmă a reușit să fugă. S’a avizat imediat d. Trestianu, comisarul palatului, care a înche­iat cuvenitul proces-verbal. Cazul a fost adus și la cunoș­tința d-lui președinte Teodor Po­­pescu-Cudalbu. D-sa a început cercetări spre a constata cine din grefă a dat samsarului parafa președintelui secției 3-a și sigiliul tribunalului spre a le aplica pe citație. Rep. Rézboinl Ruso-J aponez Situația în Extremul­ Orient Starea armatelor rusești din Manciuria e îngrijitoare și neli­niștitoare pentru toți cei ce ur­măresc răsboiul ruso-japonez. Toată lumea se întreabă: ce ne aduce ziua de mâine? Toate discuțiile mai mult sau mai puțin teoretice, ce se exprimă prin jurnale asupra intențiunilor și mișcărilor generalului Kuro­patkin, sunt lipsite de o bază se­rioasă, căci nimeni nu poate spune în mod pozitiv și afirma dacă forțele rusești ating cifra de 50 de mii, 100.000 sau 150.000 de oameni ori mai mult. E incontestabil că spre a ju­deca pe generalul Kuropatkin, chiar la distanță, e imposibil a ști de ce forțe dispune el, pentru a face față japonezilor. Cenzura rusească e de o severitate extra­ordinară, în ceea ce privește in­formațiile privitoare la corpurile de trupă și efectivele lor, mai ales de pe câmpul de războiu. Această severitate a cenzurei nu se explică alt­fel de­cât prin faptul că rușii nu vor să se trans­mită nici o informations care ar putea servi japonezilor să deter­mine, chiar prin un calcul indi­rect și aproximativ, care ar pu­tea fi debitul liniei lor ferate. Rușii au ajuns acum să spe­culeze asupra nesiguranței rela­tive ce poate domni la marele cartier japonez, asupra efectivu­lui armatei rusești. După datele ce s’au putut co­ordona și stabili, rușii au actu­almente 3 corpuri de armată, a­­udecă cam 150.000 oameni, cu cari Europatkin n’a întreprins nimic serios contra coloanelor japoneze, cari înaintează încet, e drept, dar cari pe fie­care zi string mai mult cercul lor în ju­rul armatei rusești. Activitatea generalisimului rus s’a redus până acum la ordinele inaplicabile ce a dat, când gene­ralului Stakelberg, când genera­lului Keller, când altora, de a merge să sacrifice 3000—4000 de oameni în cutare sau cutare po­liție. Asemenea procedeu de sacrificiu, a cărui origine se urcă până la vechia­ mitologie, n’a mai fost întrebuințat în timpurile moderne, de­cât de generalul Benedek în memorabila și ne­fasta sa campanie din 1866 în Boemia. Fără nici o pretenție de dog­­matizare din partea noastră, ni se pare că Kuropatkin n’a știut să tragă nicî un profit din poliția centrală ce a ocupat atâta vreme în fața coloanelor japoneze, foarte depărtate unele de altele, mai a­­les că fiind sigur a dispune de linia ferată manciuriană, putea să-și ducă repede și cu înlesnire rezervele sale strategice într'o direcțiune sau alta. In scrierile sale asupra răs­­boiului din 1877, Europatkin a fost nu numai sever, dar chiar injust față de comandamentul su­perior de la Plevna ; azi însă, fără ironie, i se­ poate repeta fai­mosul proverb : la critique est­­aisée, mais Vart est dificile. Teribilă bătălie navală lângă Port- Arthur Londra, 29.—«Agenția Reu­ter» află din Cita, că 6 cui­­rasate rusești, 4 încrucișă­­toare și jumătate din num­erul torpiloarelor rusești din esca­dra de la Port-Arthur, au reușit a­rși din port. Blota japoneză se puse in urmărirea lor și se desfășură o teribilă bătălie, al cărei re­­zultat nu se cunoaște încă. Cuirasatele «Retchsan» și «Podjakay» alergară un ajutor. Țarul la Odessa Berlin, 29.—Depeșă din Pe­tersburg . Țarul se va duce la 8 Au­gust la Odessa, ca să salute acolo trupele care pleacă în Extremul Orient. Va avea loc și o revistă navală. Chinezi in aresta Japoneză Berlin, 29.—Ziarul «Berli­ner Tageblatt» afla din Muk­den, că” armata generalului Oku a fost întărită la Iakau cu 10 mii de chinezi din For­mosa (insulă cucerită de ja­ponezi in războiul contra Chinei). Japonezii angajează ca sol­dați și chinezi din Manciuria. Japonezii înaintează spre Mukden Londra. 29.—După știri din Extremul­­ Orient, puternice detașamente de japonezi îna­intează spre Mukden, traver­sând munții. Japonezii continuă a asalta Port-Ar­­churul Londra. 29.—Agenția Reu­ter află din Cifu, că căpita­nul contra-torpilorului rusesc «Retschțny», sosit la Cifu, de­clară că niște mari vase ru­sești au părăsit Port-Arthu­­rul spre a se uni cu flota­ din Vladivostok.­­ Japonezii continuă pu­ternicele asalturi contra for­­tărețelor, în fie­care zi, sufe­rind, din cauza indrăznelei lor, enorme perderî. El bombardează în continuu­ orașul de pe dealul Lupului. Epidemie de friguri gel&eni în arma­­tele beligeranta Londra. 29.—Ziarul «Daily Express» află din Nintswang, că atât în armata rusească cât și în cea japoneză bîntue, afară de alte epidemii, și fri­gurile galbene. Pe lângă aceasta se întâm­plă pe fie­care zi foarte multe cazuri de insolație. * * * clarat greva generală. Toate ma­gazinele sunt închise. S’au făcut mai multe arestări. * * Din Chichinda mare se anunță, că un tren încărcat cu cărămizi s’a ciocnit cu un alt tren de marfă. 6 vagoane și o mașină au fost sfărâmate.« ¥ » Din comitatul unguresc Tre­­nesin se anunță mai multe in­cendii mari izbucnite în ultimele zile. Așa au ars în Mesztecske 45 case și 100 dependințe, în Bovuc 68 case și 130 dependințe și în Also-Tuszma 62 case și 100 de­pendințe. In Trenesen-Mako au pierit în flăcări și 3 persoane. * Lacul Nizwa, la sud-est de Nyassa, în Africa centrala, a dis­părut cu totul. De mai mulți ani, el se usca și-șî scădea vo­lumul ; acum el a încetat, să mai existe. El avea 45 kilometri ca lungime pe 20 lățime. Acum n’a mai rămas din ei de­cât câte­va bălți răsfețe. Acest lac a fost descoperit în 1859 de către Li­vingstone. Un alt lac, descope­rit tot de Livingstone, Ngami, a dispărut de asemeni.­­ La Yesso (Japonia) o inundație a produs mari pagube. (Telegrame particulare ale ziarului «Universul»] Cruzimile rușilor Londra, 29. — Depeșă din Tokio. Generalul Oku a trimis zia­relor europene o energică de s­­mințire a aserțiunei că sol­dații japonezi au comis cru­zimi.. Spune, că din contra, după bătălia de la 9 iunie, rușii au mutilat în mod groaznic ca­davrele japonezilor, scoțându­­le ochii, smulgându-le limba și jefuindu-se până și de de­corațiile ce le purtau și car. fură apoi găsite in posesiu­­­nea prizonierilor ruși. öilraul in provincii De la coresp. noștri particulari — Pe ziua de 28 Iulie 1904— Craiova Crima din Petroaia. — Se înserase ; munca din acea zi se sfîrșise și fie­care locuitor se în­torcea de la câmp acasă. Gheorghe Dumitru Mitrana se opri cu vitele la fântâna din mar­ginea satului spre a le adăpa; cam în acelaș timp însă sosi și Ilie Te­melie Croitorul, cu un cal pentru a-i da apă. Pretextând că e grăbit, cel venit în urmă voi să dea el mai întâi apă calului său, lucru la care Gheor­ghe se împotrivi. De aci începu o ceartă urmată de bălae. La un moment dat Ilie Te­melie, care avea în mână o furcă de fer, dete o puternică lovitură în cap protivnicului séu, care căzu jos mort. Criminalul, după săvîrșirea fap­tului, dându-și seamă de gravitatea lui, s’a făcut nevăzut. Cu toate cer­cetările făcute până în prezent n’a fost încă prins. Mâine, d. procuror Stănculeanu va ple­ca la fața locului pentru an­chetarea cazului. Lucilius. Corabia Timpul.—Din cauza secetei, apele Dunărei au scăzut foarte mult, îm­piedicând din ce în ce mai mult mersul, vapoarelor. Sanitare.­Din cauză că în Is­­biceni există epidemia de scarlatina bâlciul ce urma să sa fie în aceea comună în ziua de 27 c., a fost o­­prit. In cele­l­alte comune epidemia a fost stinsă, afară de comuna Rusă­­neștii-de-jos, unde mai sunt două cazuri isolate. Zilele acestea un d­ inspector sanitar va inspecta toate localitățile bântuite de epidemii. Voicu. A se citi alte amănunte in ultima oră. UN PROVERB^ PE ZI Timpul repară tot. (German) Știri din strdinăttate — Prin vești — Zidarii, dulgherii și tîmplarii din Neww­ York s’au pus în grevă. Ei sunt în număr de 80 mii. * * * Guvernul din Christiania va construi în nordul Norvegiei for­tificații menite să fie un sprijin solid unei diviziuni a flotei nor­vegiene.* * * Secția japoneză la expoziția in­ternațională din Liege va ocupa o suprafață de 1500—2000 metri pătrați.★ * * Banca K. W. Ossipov din Moscova a dat faliment cu un pasiv de 4—5 milioane ruble. * Congresul internațional al mi­nerilor s’a deschis Luni la Bursa Munceî din Paris. In total sunt vr’o 100 de delegați, dintre cari 40 francezi, 50 englezi, 12 ger­mani, 6 belgieni și 2 americani. Ședința de dimineață a fost prezidată de d. Edwards, dele­gat englez.* * * In Heildelberg a început Luni congresul internațional al mate­­maticianilor.* * * In Saragossa (Spania) s’a de­Călărași Constanța înecat. — Era după amiază un muncitor din port, anume Gheor­ghe Fin­­o, în etate de 27 ani, de fel din Florina (Macedonia), s’a dus să facă o bac în mare, in apropiere de abator. Cu toate că în această parte marea e prea puțin pericu­loasă și cu toate că se aflau sute de persoane care se scaldau, nenoro­citul s’a afundat fără veste și după­ 3 sferturi de oră a fost găsit mort. S’a constatat că fiind anemic și stând prea mult în apă, i-a venit amețeală și a căzut, înecându-se la o adâncime d’abia d’un metru. Epidemie.—In Tortonian s’a de­clarat febra tifoidă. Furt c­e cat.— O bandă de ți­gani, cari au dat mult de lucru au­torităților, au comis un nou furt în Băltăgești furând 20 cai ai locuito­rilor. S’au luat imediate măsuri pen­tru urmărirea lor.­­. In Murfatlar, de asemenea, In noaptea trecută s’au furat 2 cai ai locuitorului Ion Moldoveanu. Incendii­.— Un incendiu a dis­trus două magazii ale d-lui Iorgu Darabangiu, din Ecopus. Numire.—D. Vasile A. Baldovin a fost numit primar al comunei Ghiragi, din acest județ. Coresp. Sinuciderea din Miloșești—• Astă­zi, pe la orele 12, d. Gheorghe Creangă, secretarul primăriei Milo- DANTUL Moriei Reginei Braga Mare roman de sensație de SAVA PETROVICI CAP.~V Dar s’au împlinit speranțele pe cari le-ai pus în fiul teu ? Nu! De trei ori nu! In țară peste o nemulțumire surdă, în fie­care zi poate să vie o înfricoșată ca­tastrofă, care sa te înghită pe tine, pe fiul teu și întreaga di­nastie. Și cine este de vină de toate acestea? Fiul teu. Am sau nu dreptate ? Ea se opri, ca și când ar fi așteptat un răspuns. Milan însă nu zise nimic, ci sta cu brațele încrucișate și cu capul plecat. Fața sa era de o paloare mortală. " — Fiul teu­ repeta ea cu o voce sonoră, și acum voesc sa’țî deschid puțin registrul de păcate al acestui copil încoronat. N’a adus el Serbia la marginea pră­­pastiei? N’a ațâțat în contra sa toate partidele ? Nu este el oare un despot rău și nestator­nic? Afară de aceea nu este un fiu nerecunoscător și fără inimă? Nu-și bate el oare joc de tine pe față și în secret? Nu se lau­dă el, că dacă ar vrea te-ar is­­goni din țară cu ocară și rușine? Ești tu sigur de viață ? Și tu, căruia Serbia are să-ți m­ulțu­­mească atât de mult, trebue să taci și să înghiți toate insultele ? Oare nu este revoltătoare a­­ceastă situațiune? Nu se revoltă oare mândria ta în contra aces­tor lanțuri de sclav, cu care te ține legat ? Ah, dacă în adevăr ar sta pe tronul Serbiei un mo­narh­ puternic, atunci ar mai putea fi tolerată situația aceasta. Dar copilul teu este un slăbă­nog, bolnav trupește și sufle­tește, care mai curând sau mai târziu va fi cuprins de nebunie. Nu este oare datoria ta patrio­tică, de a înlătura pe acest om, care poate aduce mari nenoro­ciri asupra țarei. — Nu mai rosti nici o vorbă, esclamă Milan, căci aceasta este înaltă trădare. Și d-ta îndrăz­nești de a te apropia de tatăl său cu asemenea insinuațiuni ? Dacă nu m’ar reține considera­­țiuni față de acest sărman copil, imediat ași da ordin ca să te a­­resteze și apoi vai de d-ta. Cum îți închipuești d-ta această înlă­turare. Sunt foarte curios să aud, adaose e­ zîmbind cu iro­nie, ce complot poate urzi un cap de femee. — Ascultă-me Milan, zise d-na Cristici cu cea mai mare serio­zitate, mai curând sau mai târ­ziu­ Alexandru î și va perde co­roana, ba poate chiar și viață. Această eventualitate trebue s-o preîntâmpini. Tu ai amici în ar­mată, adună-I în jurul teu, de­­clară-t e că este vorba despre mântuirea dinastiei și această dinastie poate fi salvată numai printr’o lovitură îndrăzneață. Smulge de pe capul lui Ale­xandru coroana, recunoaște pe acest băiat ca pe copilul tău, in­­stitue o regență și Serbia întreagă te va aclama. Milan începu să rîză. — Frumos plan­ bun pentru o carte de basme, dar nu pen­tru realitate. Renunță la acest plan. — Acesta este ultimul d-tale cuvânt, Milano îl întrebă ea cu o voce tremurândă, pe când ochii i se umplură de lacrimi. — Ultimul meu cuvînt. — E­ î bine, esclamă ea, atunci plec. Te părăsesc cu inima sîn­­gerândă și pătrunsa de convinge­rea ca va yea! aflată ziijjf, care tu te vei păi amar, că n’ai urmat sfatul meu. Adio ! Ea luă copilul de mână și voi să plece. Milan făcu câți­va pași îna­inte. — D-ta pleci înapoi la Con­­stantinopol? Ea făcu cu capul în semn a­­firmativ. — Să nu ne strângem mâna pentru un rămas bun ? Zicând aceste cuvinte îi luă mâna pe care o sărută, îmbră­­țișă apoi copilul pe care-l strînse la pieptul său și depuse o lungă și ferbinte sărutare pe gurița sa fragedă. — Călătorie fericită­­ mur­mură el. D-na Cristici părăsi salonul împreună cu copilul ei. CAP. VI cufundat în gânduri, apoi se a­­șeză lingă biuroi, aftând din greu­. Privirile sale se ațintiră asu­pra unei cărți care era deschisă. Această carte era istoria lui Pe­tru cel Mare. El ceti câte­va rânduri, după aceea se rezimă de spatele fo­toliului și căzu din nou pe gîn­­durî. — Petru cel Mare, îșî zise el, a dat ordin pentru omorîrea fiu­lui său, când a ajuns la convin­gere că marea operă a vieței sale ar fi periclitată prin acest fiu. Oare nu este periclitată și o­­pera mea prin propriul meu co­pil ? De­și... El nu îndrăzni de a se mai gândi la această idee înfricoșată. De­odată se deschise ușa. Adjutantul mău intră. — Ce este? îl întrebă Milan. — Maiorul Naumovici este a­­fară. — Să intre. După câte­va momente maio­rul intră. Milan scoase ceasornicul din buzunar. — Este ora opt și jumătate, zise maiorul, mai înainte însă de a veni, îmi iau permisiunea de a face Majestățea Voastre o co­­municațiune foarte importantă. — Vorbește. — Se pare că regina Natalia a aflat că ultimele ei scrisori către regele Alexandru au fost sechestrate și n’au fost trimise la adresa lui. — De unde știi aceasta, d­ie maior ? — De la prefectul poliției, unde am fost chiar acum și care a primit o scrisoare de la acea persoană care stă în Serviciul re­ginei Natalia și care-i raportează totul cu cea mai mare fidelitate. Această persoană a raportat pre­fectului poliției următoarele: Regina Natalia a trimis prin­­tr-un curier special regelui Ale­xandru o scrisoare de foarte mare importanță, care trebuia să i se înmâneze personal. Acest curier a sosit astă­zi după a­­miazi la Semfin, unde a fost aș­teptat de un anume Knezevicî, care a luat scrisoarea în primire. Acum o oră Knezevicî a sosit în Belgrad. El locuește într-o mică ospătărie și probabil se va încerca de a da scrisoarea în mâna camerierului regelui Ale­xandru, cu care este prieten foarte bun. Milan ascultase acest raport cu o încordare febrilă. — Trebue să avem cu ori­ce preț această scrisoare, exclamă el. Prefectul de poliție a luat deja măsuri în această privință ? — Nu, răspunse majorul. — Pentru ce nu ? Maiorul ezită cu răspunsul. (Va urma)

Next