Universul, octombrie 1904 (Anul 22, nr. 270-300)
1904-10-27 / nr. 296
AMHI 5t JOS, No. 293--^Miercuri 27 Octombrie 4904 . Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIR! DIN LUMEA ÎNTREAGA HEDACTA ȘI ADId 1 NOSTRJ 43. Strada Brezoianu 11« București“» ,% Bani'In Äomaaia.-“!® Bani ünTaSrälaAtatfe. Monumentul garibaldieniior căzuț! la Montelibretti, (Vezi ilustrația) Calendar pe anul 1 @04 Ortodox Marți, 26 Octombre. — ff Sf. Dimitrie. Catolic Marți, 8 Noembre.—Gottfried. Soarele răsare 6.47, apune 4.40 Semne bune Nu este tocmai așa mult timp, de când abia se găseau destul tineri ca să ocupe toate locurile disponibile in școala noastră superioară de agriculcultură. Se ajunsese la cele mai ușoare condiții de admisibilitate, abia dacă se cerea un concurs de formă, — și ce noimă și putea să aibă un concurs, când adesea locurile de ocupat erau mai numeroase decât doritorii de a le ocupa ? Lucrul acesta s’a petrecut de altfel și cu alte școli internate, cam de pildă cu astăzi desființată școală normală superioară, care și-a început funcționarea prin anii 1880—81 cu un număr de elevi mai mic decât erau locurile prevăzute. Fenomenul, pentru o țară agricolă prin escelență, era cu atât mai întristător la o școală de agricultură. Nu este mult de atunci, și cu toate acestea suntem azi departe de acele vremuri. Zilele trecute s’a publicat o decisiune a ministerului de agricultură, prin care «față de numeroasele cereri de înscriere în școala superioară de agricultură» se dispune ca, pe lângă elevii interni, să se primească în acea școală și elevi externi și semi-interni. Prevăzându-se și pentru asemenea locuri cereri numeroase, se mai dispune să se prefere, cum și e natural, candidații cari vor arăta că sunt fii de agricultori sau de proprietari rurali. Afară de aceasta, se mai prevede și primirea de auditori liberi, dintre aceia cu mai puțin de 4 clase liceale, O dovadă că învățămîntul agricol atrage cu preferință și tineri sari, dintr'o cauză sau alta, sunt nevoiți a se dedica mai din vreme acestei cariere. București, 26 Octombrie Decizia ministerială prezintă aceste măsuri ca provizorii, spre a se evita ca o mare parte din tinerii ce doresc să îmbrățișeze agricultura să fie forțați să caute alte cariere în dauna celei agricole. Se va împăca astfel necesitatea urgentă ce se impune, până la nouă dispoziții, în interesul de a se organiza și a se da o mai mare extensiune învățămintului agricol. Luarea ulterioară a acelor nouă dispoziții se anunță și se făgăduiește de asemenea prin citata decizie. Ele vor consista, desigur, în lărgirea cadrului invățămîntului agricol, lărgire reclamată de mult de interesele agriculturei noastre, iar acum, din fericire, și de îndrumarea, efectivă și repede crescândă, a tineretului țărei spre acest invățămînt. Aglomerarea spre învățămîntul liceal, trecând de o oarecare margine, din îmbucurător sfârșise prin a deveni un fenomen îngrijitor, o deplasare de echilibru de rău augur pentru viitor, și mai ales pentru viitorul unei țări ca a ’■’oastră, în care îndeletnicirea agricolă reclamă forțe bine pregătite neasemănat mai numeroase decât toate carierele profesiunilor zise liberale, la un loc. De aceea trebuie să salutăm ca un simptom din cele mai fericite faptul că școlile ministerului de agricultură au devenit neîncăpătoare pentru mulțimea tinerilor cari bat la porțile lor. Dacă mâine-poimâne am putea constata acelaș lucru și pentru școalele de meserii — cele comerciale sunt deja pe acelaș drum sănătos — mulțămirea ar fi deplină și liniștea pentru desvoltarea normală și armonica organizare a tuturor forțelor de muncă ale țării, neturburată. Dar semnele de până acum sunt bune, și fără îndoială că ele nu se vor opri aci. Din Germania multă consistență svonul despre logodna marelui duce Ludovic Ernest de Hessa cu o principesă din casa Solms-Lich. Cercurile curții ducale de Hessa păstrează însă cea mai mare tăcere, nici nu confirmă, dar nici nu desmint acest svon. După cum se știe, marele duce de Hessa s-a divorțat la 21 Decembrie 1901, de prima sa soție principesa Victoria Melita de Saxa-Coburg-Gotha. Afluența streinilor Ia Berlin Raportul prefecturei poliției anunță că în cursul acestei luni au fost găzduiți în hotelurile din Berlin 12.656 persoane din străinătate. Rusia oferă cel mai mare contingent și adică 3625 persoane, după aceea vine Austria cu 2259, America 930, Franța 924, Anglia S51, Suedia 846, Danemaca 771, Olanda 498, Elveția 443, Italia 248, Belgia 235, Statele din Peninsula balcanică 196, Norvegia 162, Africa 85, Spania 62, Asia 60, Portugalia 22, Australia 21 și Turcia 18. Executarea unui criminal Din Koenigsberg se anunță următoarele : Criminalul Ernest Reiman, care a fost condamnat la moarte de către Curtea cu jurați de aici, pentru că a asasinat la 19 iunie a. c. pe rentierul Badlks, a fost executat ori prin decapitare în curtea închisorii, de către călăul Schwielz din Breslau. Când primul procuror a făcut cunoscut delicventului decretul regal prin care monarhul respinge cererea de grațiere, el strigă cu voce tare : «Domnilor ! Vă declar cfi mor nevinovat !» Í Chiar și în seara precedentă, când i s’a comunicat în celulă respingerea cererei de grațiere, condamnatul a declarat atât, față de procuror, cât și față de preot că este nevinovat. O Îngrozitoare dramă familiară O îngrozitoare dramă familiară și s'a petrecut o zi după amiază în calea Principele Eugen, din Windding. Acolo soția zidarului Lentze, în vârstă de 42 ani, și-a asasinat pe cei trei copii ai el, în vârstă de 6, de 3 și de 2 ani, și după aceia s'a sinucis. Asupra acestei drame îngrozitoare afla următoarele amănunte : Soții Lentze erau căsătoriți de 20 de ani. Din căsătoria lor s’au născut 10 copii dintre cari au murit 7. Căsătoria a fost în general fericită, până când în timpul din urmă femeia Lentze începu să fie chinuită de gelozie. Niște vecine palavragioaice căutară s’o convingă, că soțul ei întreține relațiuni cu o fată tînără. Se crede că acesta a fost motivul faptei disperate a nenorocitei soții și mame. Când zidarul Lentze plecă ori de dimineață la lucru el declară că va veni devreme acasă și apoi se va duce cu soția sa la circ. La ora 5 d. a. soțul întorcându-se acasă găsi locuința încuiată și văzând că la repetitele sale bătăi, ușa nu se deschide, chemă un lăcătuș. Când intră inlăuntru văzu un spectacol îngrozitor. Femeia Lentze zăcea moartă în coridor. Corpul ei era încă cald. Ea se spânzurase cu o curea subțire. Toți trei copii erau morți, în urma sugrumării cu curele. Cadavrele au fost transportate la morgă. Meyer, crederea sa și el se va folosi de luminile sale admirându-țî generozitatea. Dacă primești o scrisoare în prezența unor vizitatori, pune-o lângă tine fără a-o deschide, afără numai dacă nu î vr’o comunicare grabnică, în care caz vei cere încuviințarea mossurilor de a lua cunoștință despre dînsa. Dar persoanele prezente au datoria de a invita pe stăpânul sau stăpâna casei ca să deschidă scrisoarea ce li s’a dat. O vizită nu trebue să fie mai mult de o jumătate de ceas , cele de ceremonie un sfert. Dacă musafirii sosesc mai mulți deodată, ca de pildă o mamă cu 2—3 fete, vor scurta și mai mult vizita, spre a nu ocupa salonul. Silvia. (Corespondență part. a ziarului «Universal») Berlin, 23 Octombrie. Svon despre logodna marelui duce de Hassa Din Darmstadt se anunță că acolo ia din ce în ce tot mai CROIM FEMINIIIL Regulele conversațiunel Când «I musafiri și vr’unul dintr’înși’, mai ignorant, spune enormități științifice sau istorice, să rămâi nepăsătoare. Nimic nu te silește să îndreptezî greșelile altora, calmul e una din legile bune-voințe și ar fi penibil să fii auzită bătându-țî joc de cel ignorant ori să fii văzută chiar zîmbind. Dacă e vorba de a corija părerea unui ignorant mai tîner decât tine și care e sub dependența ta, fă-o cu mii de precauțiuni spre a nu-l umili și a-l descuraja. Nimic nu jignește pe unul sărac cu duhul decât mila disprețuitoare a unei ființe pe care o crede superioară. Din potrivă, condescendența va procura în Mesoliul Slaiul Dumitru Cu două luni î nainte încă Be-a mea sosire pe pământ Aud insulte mii și sute. Pare că nu aș fi un sfint. Chiriașii, văduve sărace, Mii muncitori, funcționari. Ba chiar și preoții sărmanii, Apoi vitejii militari, Toți, toți, cari plătesc chirie, M acopăr de înjurături, Căci a mea vizită 'l vestește : De lemne, varză, murături, De coșuri că mi's curățate, De haine și de zarzavat, De mii de lucruri neplăcute Și de juratul de murat, Dar inima 'mi este de criză, Căci orice milă 'n ea s'a stins Primind insulte în toți anii, Cu ele astăzi m'am deprins. Așa dar, muritori, fiți gata! Puțin mai e și-o să sosesc. Să stau vr'o trei sau patru zile Și-apoi spre cer iar să pornesc, iar cărora nu vă convine , A mea sosire pe pământ Vă iau cu mine cu plăcere Căci nu schirii. In cerul sfint Carol Scrob. București, 1904 Octombrie, vici, dar d-ta vie e drept un prost, să știi că mă super. — Eî, și la urma urmei, dracu să te ia, n’o mai cumpăra, tu nu știi nimic. Ești în stare să spui că asta nu e coadă ci un picior. Nu mai îmi trebue. Eu îți vream binele. Eu, Wahramieff, adu cognac. Ordonanța servește cognac. Prietenii își toarnă în pahare și se pun pe gânduri. Trecu o jumatate ceas în tăcere. — El și, dacă ar fi de sex feminin,— întrerupse tăcerea sublocotenentul, privind posomorit sticla—. Atât mai bine pentru d-ta. Ți-ar face cățel în fiecare an și oricine ți-ar cumpăra cu plăcere. Nu știți de ce îți plac așa de mult câinii ? Cățelele sunt de o mie de ori mai bune. Sexul slab e și mai recunoscător și mai atașabil. Dacă ți-e așa groază de sexul slab, hai, ia o cu 25 de ruble... — Nu dragul meu, nu dau nici o copeică. Nu pot da mai intern pentru că n’am nevoe de câini și al douilea pentru că n’am bani .. . — Da bine frate de ce n’am spus așa de la început? Milka, eșî afară. Ordonanța aduce la masă ochiuri. Prietenii se ocupară de ele și goliră cratița. — Cnaps. d-ta ..?Și bun băiat... spuse sub locotenentul ștergându-se la gură—, îmi pare rău să pleci, așa fără nimic. Știi ce? Ia câinele fără nici un ban. — Nu-mi trebue, nu-mi trebue... — Dar unde pleci? Șezi ! Cnaps se sculase și-șî luase chipiul. — E timpul de plecare.— «puse el căscând. — Atunci așteaptă că te petrec și eu... Dubcoff și Coaps se îmbrăcară și eșira in stradă. Merseră ca vreo 100 de pași în tăcere. — Nu știi d-la cui aș putea sa dau eu câinele ăsta ? începu sub-locotenentul. Nu cunoști, așa pe cineva? După cum am văzut, câinele e bun și de rasă, dar n’am nevoe de el. — Nu știu, dragul meu,... ce prieteni am eu p’aci ? Până acasă la Cnaps, ambii prieteni nu scoaseră nici o vorbă. Numai când Cnaps strînse mâna sub-locotenentului și deschise portița casei, Dubcoff tușind, zise nehotărît. — Nu știi frate, dacă hingherii daci primesc sau nu câini? — Nu știu, poate să primească, dar nu pot garanta. — Am s’o trimet mâine cu Vahramieff. Dracu s’o ia. Urât câine ! Desgustător ! Nu numai că mi-a murdărit toată casa, dar ieri mi-a mâncat toată carnea de la bucătărie, afurisita. Barem dacă ar fi de rasă bună fie, dar așa o corcitură dintr’un câine de oi și—un porc ! Noapte bună!... — La revedere, zise Cnaps. Portița se închide și sub-locotenentul rămâne pe gânduri. Corespondentul din Berlin al ziarului «Morning Post» spune că steamerul «Lahn», vîndut acum câtva timp Rusiei de către compania germană Nord-Lord, va pleca Sâmbătă din Geestemund către un port rus. Vaporul a fost anume amenajat, spre a primi un balon captiv. El a mai fost prevăzut cu puternice mașini producătoare de gaz, cu 3 proectoare și un aparat de telegrafie fără sîrmă. * Japonezii au *perdut foarte mulți oameni încercându-se a trece șanțurile rusești de la Port- Artur, adânci de 50 de picioare și armate cu brațe de fer ascuțite. Vezând așa, japonezii au adus mașini ca să se umple șanțurile cu apă de mare. * * * Guvernul englez a făcut remonstranțe celui rusesc că intre articolele considerate ca contrabandă da războiu sunt cuprinse merindele, bumbacul și cărbunii. Astfel, comandanții oielor rusești au primit ordin să fie mai puțin riguroși în exercitarea dreptului de vizitare a vaselor. * * * La Londra se vorbește că peste câteva săptămâni împlinindu-se zece ani de la prima cucerire a Portului Arthur de către japonezi, în războiul cu China, se așteaptă pentru acea zi a doua cădere a acestei cetăți, deoarece japonezii se pregătesc să dea atunci un atac disperat. DIN LITERATURA RUSA Un câine scump de A. Cechoff Sub locotanentul Dubcoff, vechi militar și voluntarul Gnaps, ședeau la masă și ciocneau paharele. Splendid câine ! — spunea Dubcoff, arătând lui Cnaps câinele seu, Milka. Minunat câine/ sa vezi d-ta ce bot ! Numai botul cât face! Dacă găsesc un smator, numai pe bot pot lua 200 ruble. Ce nu crezi ? Atunci nu știi nimic ! — Pricep eu, dar... — Dar nu vezi că e seter, pur sânge englezesc, ce formă, ce auz, ce miros ! Doamne, ce miros ! Știi cât am dat pe Milka, când era încă mititică? 100 de ruble ! Minunat câine ! Hoațe ! Milka ! Proasta ! Milka! Vino încoace, vin la mine, puiule... Dubcoff apucă pe Milka și o sărută între urechi, umplându-i-se ochii de lacrămi. — Las, frumoasa mea hoață, că nu te-oi da la nimeni, numai tu me iubești. Mă iubești Milka? El, destul, eși afară, strigă deodată sub locotenentul. Mă umpli de noroi cu labele tale murdare ! Da, dragă Gnaps, am dat pe ea 100 de ruble. Aveam pe ce. Dar regret că n’am timp să vînez. Se strică câinele fără ocupație și își îngroapă talentul. De aceea o vînd. Cumpăra tu, Cnaps. Imî vei fi recunoscător toată viața, și dacă n’ai bani mulți, de, ia-o cu jumătate preț. Ia-o cu 50 de ruble, și fură-mă. — Nu, dragul meu, — aftă Cnaps. Dacă Milka ar fi de sex masculin, atunci poate aș cumpăra-o, dar așa... — Cum? Milka nu e de sex masculin? — se miră sub locotenentu!—. Cnaps, ce-i cu tine ? Milka, nu e de sex masculin ? Ha, ha,... Ce crezi că e? Cățea? ha, ha,... Bravo băete, încă nu poți deosebi un câine de o cățea ! — D-ta me crezi orb sau copil...— zise Cnaps foarte supărat ! — ... Desigur cățea... — Eu ași ! 'Mi vei spune oare că și eu sunt damă ! Ah, Cnaps, Cnaps, și mai ești și absolvent al unei școale tehnice ! Nu, dragul meu, ăsta e câine, și nu orice câine se poate compara cu el. Dar d-ta, ce, ești de sex masculin 1 ha ! ha ! — Ei, iartă-mă. Mihail Ivano lomeanul pribaldienilor căzuți la Montsibretti — Vezi ilustrația — In ziua de 16 Octombrie s’a inaugurat cu o deosebită solemnitate, la Montelibretti, lângă Para Sabina, provincia Roma, monumentul pentru eroii garibaldieni cari au căzut la 1867 în lupta de acolo cu trupele Panel Piu IX. După un timp de peste 30 ani de uitare oasele eroilor morți pentru patrie au fost adunate și îngropate în locul peste care se ridică astăzi statuia, a cărei fațadă o reproducem ca ilustrație in pag. 1. Statua este lucrată de genialul sculptor italian Pranzeni. Cu ocazia ceremoniei de inaugurare a statuei eroismul celor căzuți în lupta de la Montelibretti a fost glorificat de Rafaele Giovagnoli. Intre numeroasele telegrame sosite este și una din partea lui Achille Fazzari, care la bătălia de la Montelibretti s-a luptat lângă Menotti Garibaldi, comandantul coloanei victorioase. Războiul ruso-japonez — Prin poștă —• Cercurile militare din Rusia se tem că generalul Stoessel, care e rănit, să nu fie înlocuit la comanda Portului Arthur prin ajutorul său, generalul Smyrnov, căruia î se atribuiau de curînd veleități de a preda cetatea. * * In fiecare zi se aduc în termen mediu câte 300 răniți japonezi la Dalny. Stradele din acest oraș se cutremură din cauza bombardarei Portului Arthur, ca și când ar fi sguduite de un cutremur de pământ.* Carnetul meu SF DUMITRU Sfinte mucenic Dumitru, Cin’te puse ca sa vii Ca sa faci pe biata lume Ca să intre’n năvârlit ?... Ai uitat că lumea noastră,— Ca să poată, cum ar vrea, Ca să Ți prăznuiască ziua, — Nare bani, «... tinichea ?... Nu vezi, sfinte, cum aleargă o mulțime de săraci, Ca sa poată da china Care î viră’n mii de araci?.... Nu ștîi sfinte, tu, prea sfinte, Tu, din sfinții cei știuți, Că mai trebue parale ‘ Ca sa poți ca să te muți ?.. Ai uitat că am In lume Mii de tiji ce azi voesc Ca să facă chef la toartă Ca sa spue că trăesc... Ca sa-ca sa... Ce tot ca sân? Ce tot am mereu cu ea Uite, frate... Eu n'am casă Și mai e și ziua mea!... Marion. Moartea unui erou român din Basarabia Citim în «Charbinski Wiestnik», ziar rus care se tipărește în orașul Gharbin din Manciuria. Locotenentul Benescul, de origină moldovan din Basarabia, a fost trimis către generalul Orloff, pentru a-i duce ordin din partea lui Kuropatkin spre înaintare. Locotenentul luă cu sine pe un vistornic și plecă în cartier, îndeplinind însărcinarea și întorcăndu-se; pe drum, el a aflat cum că japonezii au rupt șirurile noastre și înaintează asupra rezervelor noastre. A se întoarce îndărăt la cartierul lui Orloff era deja imposibil și inutil, deoarece acesta se retrăgea energic către rezerve, făcând sforțări uriașe spre a popri înaintarea inamicului. In acest moment critic Benescul văzu două companii din regimentul Insarski, cari se retrăgeau posomolite. Apropiindu-se de soldați, locotenentul află că insarcenii au pierdut aproape pe toți ofițerii, cari au căzut pe câmpul de luptă. Bănescul opri ambele companii, zicând : — Ce este de făcut, fraților ! Voința lui Dumnezeu ! Haidețî după mine, să scăpăm pe tovarășii cari au mai rămas în viață ! Tonul energic al viteazului locotenent ridică curajul soldaților, cari păreau cu totul abătuți din cauza perdenlor mari, și într’un avînt cu toții eî merseră după noul lor comandant. Rîndurile se formară, fețele posomorite ale soldaților se înveseliră și compania cu pas gimnastic merse înainte, având în fruntea sa pe locotenentul Benescu. «Gloanțe și proectile cădeau ca grindina, dar soldații entusiasmați mergeau înainte, bătăndu-și joc de cacofonia infernală a bubuiturilor tunurilor japoneze. «Puternice șrapnele aruncau în evantaiul gloanțele explosibile peste capetele soldaților. Pas cu pas înaintau voinicii noștri, privind figura vitează a locotenentului. Iată că e deja aproape, aproape, când ei vor putea lupta cu baioneta, piept la piept. Deja pot distinge fețele dușmanilor, ochii miei, fețele galbene... Ura 1... și soldații se repeziră cu baionetele întinse... Dar ce s’a întîmplat ! Doamne ! Se poate oare ? ! Cum, și acest viteaz e ucis ! — Ura 1... strigară buzele înălbite ale locotenentului Benescu, și el căzu în brațele soldaților sei, străpuns de patru gloanțe: «Dormi in pace, eroule ! Să ’țî fie țarina ca puful lebedei ușoară, vecinică pomenire ’ți vor păstra soldații regimentului Insar de la Amur». Astfel descrie ziarul rusesc moartea unui român din Basarabia. Locotenentul Benescu este născut în județul Orhei, dintr’o familie de mazili , el a făcut studii în liceul din Chișinău, dar n’a isprăvit școala din cauză că a fost arestat pentru că răspândise printre colegii săi niște scrieri revoluționare, îmbrățișând cariera militară, a dat apoi examen și a intrat in școala de cădeți, de unde a ieșit cu gradul de sub-locotenent și a fost trimis să servească într-un regiment din Siberia. Acolo l-a găsit războiul ruso-japonez. O CUGETARE PE ZI O inimă dă spirit și spiritul nu dă inimă. Defunctul profesor Frideric Siemens, de la politehnica din Dresda, a lăsat prin testament *• ceste școale superioare suma de 125.000 franci. Din venitul acesta se vor ajuta studenții săraci și silitori. * * * Inginerul englez Fife va prezenta amiralităței engleze un nou model da torpilor submarin, inventat de dînsul. Acest nou vas ar fi, par«»*, în stare, să facă, plutind sub apă, distanța dintre Liverpool și New York.• Unul din motivele date de guvernul austriac spre a nu închide facultatea italiană din Tirol este că această școală există efectiv de la sfîrșitul anului 1881 și că în cursul atâtor decenii nu a italienisat orașul german Innsbruck. Orașul nu poate să treacă nici în viitor prin așa pericol, deoarece nu e cu putință ca 80 de studenți italieni să italienisere 30 de mii de locuitori. Guvernul austriac dă toată vina pentru desordine asupra deputatului Erberai O depeșă din A*dea enunță «i întregul echipagiu »1 steaffierului englez «Innerdale» a fost măcelărit. Vasul se tămolise pe stânci« unei insule din marea Roșie, învecinată cu coasta arabică, iar naufragiații, in număr de 21, au fost uciși In momentul când &•tingeau uscatul. ¥ * Intre stațiunile Mannheim și Nekarau (Germania), un tînăr și o fată s’au aruncat înaintea trenului care i-a zdrobit cu desăvirșire. Motivul acestei fapte desperate este că părinții fetei nu voiau să-și dea consimțimentul la căsătoria lor.* Ziarului «Berliner Tagfelatt» i se telegrafiază din Roma că Papa Pius va numi un vicar pentru catolicii germani din Italia, care nu va depinde de episcopii de acolo. Faptul acesta este privit ca o importantă concesiune față de Germania. Residentul englez din Mafeking (Africa de sud) a comunicat consulului general german din Capstadt că vre o 400 de hereroși, în cea mai mare parte nearmați au trecut granița spre țara Betschuana, care se află sub protectoratul englez. S-au luat deja măsuri de a dezarma pe hereroșii înarmați. Știri din străinătate — Prin poștă — Se știe cât de scump se plătesc locurile la teatrele din Londra și mai ales la opera Covent Garden. Ziarul «Daily Mail» afirmând că cu prețuri mai mici teatrul ar cîștiga mai mult, fiindcă n’ar mai fi locuri goale în sală, direcția operei i-a închiriat sala pentru poimâine, Joi, lăsându-i facultatea de a scădea prețurile cum vrea. La această reprezentație experimentală ne va cânta «Faust». » * Anglia a hotărît ca în fiecare an să trimeată 4 ofițeri, cari nu vor avea grad mai mare de căpitan, spre a face un stagiu de 2 ani în Japonia.« Primul-ministru austriac, răspunzând deputatului Erler care cerea, în urma cunoscutelor turburări imediata închidere a nouei facultăți italiane din Tirol, i-a spus că guvernul nu va închide facultatea și nici academia italiană. In același timp a blamat escesele provocate de germani. * * a* Ziarele maghiare anunță că funcționarul polițienesc la pensiune, Iosif Nagy, a împușcat pe cei trei copii ai săi și apoi s’a sinucis. Soția lui Nagy s’a sinucis astă-vară. Nagy a săvîrșit această faptă groaznică într’un acces de nebunie. * ♦ * Subcasierul băncer din Algeria la Oran, anume Chapusi, a delapidat 330 mii de franci și a fugit. ¥ La o alegere parțială de deputat ce s’a făcut Joui la West Monmouth (Anglia) a reușit candidatul muncitorilor, Richard, cu 7430 voturi. UN SFAT PE Z1 Tinctard pentru pir (blond, Titian). Baza acestei tincturi este apa oxigenată. Aplicațiunea acestei ape decolorează părul ; acțiunea sa este imediată. Nuanțele variază de la roșu închis până la galben ca palul, după grade și proporțiuni. Apa oxigenată spre a-și păstra toată valoarea sa, se recomandă spălarea părului cu următorul shampping: apă caldă 2 litri, sub-carbonat de sodă 25 gr., săpun negru 100 grame. Topește și parfumează după plac, doimiiii pisciicii de la coresp. noștri particulari Luni, 25 Octombrie. BirĂULA. — Conferința I.—In sala secției I a tribunalului, azi la orele 3 d. a., d. avocat Tiberiu Constantinescu și-a desvoltat conferința sa «An anacronism în instituțiile juridice moderne». Au asistat magistrați! și avocații baroului. D-nii Toma Drăguiinescu « C. I. Ionescu, membri In consiliul de disciplină ai baroului, înainte ca conferențiarul să înceapă tratarea subiectului, au ținut câte o cuvîntare asupra deschiderea seriei conferințelor juridice ce urmează a se ține, demonstrând scopul și importanța lor în aplausele unanime a celor prezenți. Apoi dându-se cuvîntul conferențiarului, d. T. Constantinescu analisează diferitele opiniuni ale autorilor pro și contra In ce privește funcționarea Curței cu jurați. Aduce citațiuni de modul cum era organizată la antichitate, mai târziu în Anglia, Franța și apoi la noi românii. Conferențiarul !șî exprimă părerea, aducând exemple că se impune separarea judecătorilor civili de judecătorii penali. Argumentează că judecătorii penali ar putea înlocui cu succes pe jurați, trecându-se sarcina probelor la experți, medici și martori. Conferința a jurat timp de o oră Putem Blestemului MARE ROMAN ISTORIC SOCIAL de Carolina Invernizzio PARTEA A DOUA Peripețiile unuri nenorocit.— O nouă încarnare.— Începutul unui amor. — UonS mărturisiri și două asasinate. — Tot fatală Maria asculta ea un vis, observând cu neliniște pe copila. Și ea scoase un strigăt, o recunoscuse. Ti" — Blanșeta! — Da, da, eu, scumpa, draga mamă , acum când te-am regăsit, nu mai mi-e teama de nimeni. Și se agăță de gâtul Măriei. a acoperi obrajii de sărutări arzătoare, jucând femeia, beată de bucurie, ne mai simțindu-și slăbiciunea, o transportă ca pe o copilă în odaia de alături; atunci tînera întrebă: — Și Piu ? — Piu s’a făcut om, peste câteva ceasuri îl vei vedea. Dar spune-mi, tu, acum, ce pericol te urmărea, de ce mi-ai cerut să te scap ? Șezuse pe fotoliu, atrăgând pe Blanșa pe genunchii săi, nesăturându-se de a o admira. — Fiindcă, răspunse tînera cu obrajii roșii—un om, care de câtva timp se persecută, acum câteva minute, când am eșit ca să mă duc la prăvălia din față să-mi cumpăr pâinea ca să mănânc, eși din coridorul întunecos de la primul etaj și voi să mă îmbrățișeze. Nebună de spaimă, sburaî jos pe scări, dar deoarece mi se părea că acela se urca după mine, fiindu-mî teamă că nu voi avea timp să ajung până la odaia mea, am intrat aci la d-ta. M’așî fi refugiat oriunde, numai să scap de omul acela. — O 1 sărmana Blanșeta, acum nu te va mai persecuta, fiindcă eu sunt aci și te voi proteja. Dar spune-mî, tu locuești în casa asta ? — De aproape două luni. — Și nu te-am întâlnit niciodată ? — Eu petrec afară aproape ziua întreagă, am diferite lecții de dat. — Și Iocuește singură ? — Da, mamă, de puțin timp și am dus zile foarte triste... Ochii săi se impăianjeniră de lacrămi, dar aproape îndată se ușoara, și sărutând și resărutând pe Maria, murmură. -- Vorbește-mi de tine mamă de Piu. Eu am aflat de la bunul paroh din Geres că ați părăsit ținutul din cauza maltratărilor bărbatului ISO, și din cauza mea, nu e adevărat? O mamă, mamă, nașterea mea trebue să fi fost blestemată, vezi, fiind-că duc nenorocirea tuturor acelora de cari me apropii. — Nu spune astfel: Blanșeta, tu nu am nici o vină, și dacă Dumnezeu a voit ca toate acestea să se întâmple, poate a fost spre binele nostru. Desigur că ași fi voit, ași voi ca Petre să se înapoeze la mine căut, bun ca altă dată, dar dacă Dumnezeu a destinat astfel, facă-se voia sa. Și eu am suferit și am plâns mult, dar de un an încoace mi se pare că m'am renăscut. Providența ne-a trimes pe un bine-făcător, care e pentru fiul meu un tată, și va datori lui numele său și o stare onorabilă. Povesti cu de amănuntul toate cele întâmplate, pe când Blanșeia plângea cu lacrămi calde, auzind că Maria și fiul său erau gata să se omoare de bună voe. Și acum binecuvînta pe acel generos străin care îi scăpase. — Ah !cât trebue să fie de nobil și bun—zise mișcată. Cum simt deja că-l iubesc fără a-l cunoaște. Maria o sărută. — Da,—răspunse — el merită afecțiunea și recunoștința oricărei inimi gentile. Dar vorbește-mi acum de tine. Am aflat și eu de la paroh fuga sa de la Brunetta și cum am fost luată de o bună și bogată doamnă, care te ținea ca pe fiica ei; dar nenorocirea îți răpise pe generoasa femeie și tu dispăruși din nou fără să fi fost posibil să se regăsească urmele tale. — E adevărat, voiam cu orice preț să te fac să se piardă— răspunse Blanșeta. Pentru a treia oară, fără a voi, devenisem fatală celor cari mă umpluseră cu binefaceri. Doamna "care m’a luat a murit in urma unei groaznice boale, căpătate de la mine, ca să mă scape. Fiica sa, care de asemenea mă iubea ca pe o soră, ar fi putut oare să mai sufere prezența mea văzîndu-se, din cauza mea, lipsită de mama sa, pe care o adora? Imi perdut capul, fugii. Nu pot să-ți spun ce care am apucat: nu știam încotro mă îndreptez. Alergam, alergam ca o nebună, fără alt gând decât să mă depărtez cât mai mult posibil, persecutată de vedenia acelei moarte, care mă împingea și care totuși închisese ochii, iertându-me cu dulcele sale priviri, ne mai putănd-o face cu cuvîntul. Nu știfi încă câte ore dură acea cursă nebună : nu me mai opream nici ca să resuflu, și cu toate acestea eram teribil de ostenită, și ne simțeam totodată înghețată și înfierbîntată. Deodată pământul îmi hași de picioare, avui senzația oribilă de a cădea în gol, și apoi nu mai simții nimic. Leșinasem... — Sărmană Blanșeta !—murmură Maria, mângâind blondul cap al fetei. Blanșa se strânse și mai mult de ea și urmă . — Când îmi revenii cu totul în simțiri, închipuește-țî surprinderea mea tot odată, văzendumă întinsă pe o grămadă de pae, într’un fel de căsuță iluminată rău de o candelă, care răspândea un miros înăbușitor ! La acea lumină observai câteva forme umane, de asemenea culcate pe pat. Acele ființe sfârâiau sgomotos și scoteau sunete neînțelese. Unde mă aflam ? In ce mâini căzusem? Voii să mă scol , dar eram atât de slabă, încât recăzu! gemând.La gemenul meu una din acele forme se mișcă, se târîin brânc până la mînă. Im pusi o mână pe fiub». Și* *. feats ®. încă tîpără, dar cu Șzionomia suferindă și care exprima o mare oboseală. O priva atentă, și apoi întrebai cu vocea slabă. «— Unde sunt? «Ochii negri ca tăciunele a acelei femei luciră. «— Ai începi să vorbești!— esclamă.—Atunci e bine , într-adevăr mai am friguri. Țî-e sete? «— Nu,—răspunsei tot slab— ași voi să știți cine sunteți și de ce mă aflu aci ? «— Fiindcă, sărăcuțe, am fost foarte mult timp bolnavă—zise.— Te-am găsit pe jumătate moartă în fundul unei prăpăstii, credeam că ești moartă, te-am adus la căsuță, și, grație frecăturilor, a’ recăpătat viața, dar apoi te apucară frigurile și delirul; în fine aî stat peste 2 săptămâni tot cu ochii închiși, ca adormită. «— Și d-ta ești aosea care m’aî sclipit ? kș. (Va urma). l