Universul, septembrie 1905 (Anul 23, nr. 239-268)

1905-09-26 / nr. 264

j­j ANUL X.XIIf nr. 2m.—Limi Septembrie 1­8S5~* <s>..Q Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA • .■ p.v.v­iv.i. Cemerciul de sclavî la Maroc. — (Vezi explicați») 6 Bau­ la Romania.—'i o isaifî fii avrezintali <r> REDACȚIE ȘI ADMINISTRAȚII — fi, Strada Bresoianu 11, Bucureșt­i* Calendar pe anul 1905 Ortodox Puminecă, 95 Septembrie. — Cuvioasa t­efrosina 410. •Í­­iíic Dumineefi, 8 Octombrie.—Bri­git*. Soarele ritaare 8.94; apune 5.43 ..... ■ [UNK] [UNK] [UNK]>­ toeatrești, 25 Septembrie. Lipsa de vagoane Discutând acum cât­va timp această chestiune, care de a­­tâta timp se pune în fie­care an și tot nedeslegată a­rg­­&as, am emis părerea ca ad­­m­inistrațiunea căilor ferate , să-și complecteze parcul de vagoane și locomotive iar chel­tuiala ce-o va face cu aceasta, să și-o scoată urcând tariful pentru transportul cerealelor; urcarea aceasta, spuneam noi, va fi primită cu mulțumire de cei interesați, căci nici pe departe nu ar atinge suma pagubelor ce le suferă în fie­care an agricultorii și comer­cianții de cereale din causa lipsei de vagoane. In «Buletinul» Camerei de comerciu din Constanța se susține aceeași părere, în­­tr’un articol datorit d-lui G. Bendersi, în care se spune între altele : «Direcțiunea C. F. R. pre­tinde că pentru a complecta materialul rulant îi trebue 40 milioane lei. Cheltuiala aceasta este natural mare și ea nu va putea fi acoperită cu veniturile ordinare ale­ budgetului, va tre­bui să se recurgă deci la un împrumut și după dispozițiu­­nea luată de Parlament, pen­tru a se putea face aceasta, trebue mai inten­s găsit și mij­locul pentru acoperirea împru­mutului. «Anuitatea unui împrumut de 40 milioane, dobândă și a­­mortizare, reprezintă 2 mili­oane de lei anual. «După statisticele din anul 1903 — 1904, s’au­ transportat prin G. F. R. 4.967.361 de tone cu 41.320 trenuri de marfă sau 4.676.025 tone în vagoane com­plecte și 251.030 tone în va­goane mixte, restul fiind ma­terialul pentru C. F. R. Din aceste 467.602 vagoane com­plecte 217.005 au servit pentru cereale. Exportul în total re­prezintă în­ cifre rotunde 300 de mii de vagoane, importul direct pe uscat sau de la por­turi circa 50.000 de vagoane iar circulațiunea internă 150 mii de vagoane. «O mică­ urcare a prețului 4» trasport la vagoanele com­plecte, de 3­i și de pildă, ar fi suficient pentru acoperirea în mare parte a anuiteței împru­mutului propus. Restul s’ar acoperi prin Beneficiul obținut la reparațiunea vagoanelor, căci fie fiind așa de mult uzate după cum sunt astă­zi, s’ar scade și cheltuelila de întreți­nere și de reparație, cari sunt astă­zi de 3605 lei de locomo­­motivă contra 2976 in Ungaria și 180 lei de vagon contra 108 în Ungaria. O revizuire a ta­rifului de penetrațiune de la porturile țărei ar contribui ne­greșit și ea la urcarea venitu­rilor C. F. R. «Pen­tru comerțul și agricul­tura țârei, această­­ mică ur­care nu ar fi simțitoare față de perderile, la cari sunt expuși astă­zi comercianții și agri­cultorii prin făptul că mărfu­rile rămân prin gară. Locuțiu­nea sacilor, paza mărfei, dife­­rința de dobîndă pentru banii a­­vansați și cari remân improduc­­tivi luni întregi, reprezintă pentru ei o perdere mai mare de­cât ar fi o sumă de 3 până la 5 lei de vagon. Lăsăm cu totul la o parte perderile de altă natură, cari constau în faptul că nu se poate avea marfa la timp, că se plătesc contrastalii la vapoare din cauza aceasta și se perd oca­­ziuni favorabile pentru des­facerea mărfurilor. «Dublându-se numărul va­goanelor, apoi cumpărându-se un număr suficient de locomo­tive, C. F. R. ar putea fi puse în stare de a transporta la un moment dat maximum ce per­mite circulațiunea pe liniile noastre. «Producțiunea va rămâne încă multă vreme aceeași, dar cu toate acestea se va putea mări transportul pe C. F., căci as­­tă­zi din lipsa de vagoane tre­­bue renunțat la multe afaceri cari, neputându-se face la mo­mentul oportun, nu se fac de loc ; vorbim mai cu seamă de exportul produselor noastre fa­bricate și de importul de căr­buni și alte materiale­ de la porturi în interiorul țărei.» Ar fi de dorit ca cei în drept să studieze de aproape această soluțiune. om RUSIA (Corespondență part a ziarului “Universst») Petersburg, 21 Septembrie. Primul minister responsabil Este acum absolut sigur, și lucrul a fost hotărît în timpul vizitei contelui Witte pe bor­dul «Stelei polare», că se va creea un consiliu de miniștri cu responsabilitate colectivă. Acesta ar fi primul cabinet ce se va prezintă în fața Dumei imperiale. Tăcerea cea mai ab­solută a fost ordonată cu pri­vire la această hotărîre și de Witte se află în necesitatea de a sta în completă rezervă câtă­­va vreme. El refuză de a da ori­ce lămurire, ba încă, sub motiv de odihnă, s’a retras în Finlanda. 1­­­ Această retragere poate fi considerată ca un ajun de luptă. El știe că va avea mult de luptat. Intrarea lui aproape triumfală în Europa nu i-a sporit numărul prietenilor, cari sunt puțin numeroși la Curte, unde se crede că va fi izgonit în curînd de către nestatorni­cia țarului și exigențele libe­ralilor. Și nici chiar liberalii nu au­ încredere în Witte ; ei îl sti­mează pentru abilitatea lui și îi recunosc marea calitate de tactician politic, dar toți spun că n’a avut nici­odată un pro­gram destul de progresist, pen­tru ca să se poată spera în­­trînsul. Regimul parlamentar, chiar înainte de a se naște, și-a de­semnat victimele. Ultima or­dine de zi proclamată de zem­­stvouri este într’adevĕr ame­nințătoare. După ce au decla­rat că intră pe calea ce lea­­desemnat guvernul și că vor merge în Dumă, și-au­ afirmat voința de a nu se intîlni acolo de­cât spre a distruge tot ce s’ar opune mersului libertăței. Lupta se anunță deci la des­chiderea Adunărei naționale. Ieri dimineață a apărut un «ukaz» care prescrie modul a­­legerilor. Este evident că Curtea speră să aibă o majoritate re­acționară ; ea lucrează și chiar liberalii o mărturisesc, dar nu sunt înspăimântați, de­oare­ce contează pe o forță morală ne­învinsă: împăratul, fericit de o liniște ilustrie, se declară încîntat de concesiunile făcute poporului său. Finlanda se mișcă. Situația în Finlanda prici­­nuește grave neliniști în unele cercuri politice. Ziarul «Russ» află din Helsingfors că agitația crește mereu,nu numai în capi­tală, dar chiar în toată pro­vincia. Este sigur că există un vast complot, in capul căruia se gă­sesc oamenii politici cei mai influenți din Finlanda. Ares­tarea celor trei­spre­zece­ sena­tori, întâmplată acum de cu­rînd, ar fi în legătură cu acest complot, care ar avea ramifi­cații în toată Finlanda și legă­turi cu cercurile revoluționare din restul imperiului. Contrabandele de arme con­tinuă mereu. Poliția se nă­pustește în contra bănuiților; spionii mișună ; ofițerii și sol­dații ajută poliția; teroarea, domnește în toată țara. Fin­landezii boicotează­­ pe ruși, cari sunt urî­ți mai mult din cauza origine­­lor, de­cât din cauza stăpânire­ lor. Eveni­mente grave se pregătesc și este iminentă proclamarea stâ­rei de asediu­. Știrile din izvor oficios con­stată însă numai descoperirea de depozite clandestine de ar­me, de muniții, de dinamită, o Îngrijitoare agitație în oare­­cari puncte ale Finlandei și ac­tiva operă a justiției și a po­liției care, operând numeroase anchete, cercetări și arestări, provoacă o adevărată panică printre finlandezi. Kuminsky. GRONÎGI FEMININE Fericirea cu căsnicie Din lipsa unei culturi și a unei educații temeinice la femee, rezultă un alt mare rel. Astă­zi luxul, seratele, balurile sunt unicul izvor care alimentează viață sufletească a femeei, lipsită de interes pentru casă și copii. Din­ activitatea ei îndreptată nu­mai spre lux și cheltueli, au venit în mare parte o sumă de cerințe nesocotite, cari împovărează traiul, de aci goana după zestre, de aici un nou mare rel social : femeile lipsite de avere sunt fatal împinse la slujbe, la concurență, la ocu­pații in afară de casa. Și se în­țelege că lipsind femeia,­ supetul casei, familia suferă. Astă­zi ma­joritatea stăpânelor de casă chel­­tuesc venitul zestrei pe lux și fri­volități, iar timpul cu jocul de cărți, vizite, baluri, etc. Copilul mic e lăsat pe seama doicei, când e mai mare pe a guvernantei sau­ și mai rea pe aceea a servitorilor. Totuși, nu spre funcții ar trebui să vadă idealul activității femeei și nu-i de dorit ca femeea să con­­tribue prin munca ei la câștigul familiei. Dar dacă se va da femeei atâta instrucție cât s’o ridice la înălți­mea adevăratului ei rol, dacă­­ pe lângă instrucție educația ei va fi făcută ast­fel­ ca să dea la rându-i, prin formarea viitoarelor genera­­țiuni, cu totul altă direcție și bază societății, atunci traiul simplificat dar sănătos, ar face ca toate acele femei, cari aleargă astă­zi după slujbe, să poată int­rățișa condu­cerea unui menaj în locul ori­cărei alte ocupațiuni. Femeia de azi nu e de­cât ceea­­ce societatea a fâcut-o să fie ; este fructul educației ce i-a dat băr­batul. Și dacă el nu se mulțumește cu adevărat cu ceea­ ce este ea, dacă voește să facă și dintr’vnsa un factor folositor societății, care să nu mai fie o povară’ pentru nimeni, dacă voește ca ea să fie și mamă mai buna și o mai bună soție, deschide-i porțile adevăratei vieți; rupe-i lanțul prejudiciilor ruginite ale căror roade mi mai satisfac vremea in care trăim, dă-i instrucția, educația, liber­tatea lor, las-o să și aleagă sin­gură ocupația pentru care se va dovedi mai apta, nu-i închide nici o ușă, facă-i și ei școli ca și lui, și actuala stare a lucrurilor se va schimba, să fim siguri, cu to­tul în binele și spre fericirea so­­cietăței. Să i se dea toate acestea și se va vedea dacă femeea vii­toare va căuta altă operă de­cât aceea pe care o are deja, cu re­­percutari profunde asupra viito­rului. Iată idealul: Ca să-l ajungem să facem din prezent, prin acțiunea femeei li­beră, inteligentă, cultă, un vis urât. Dar pentru aceasta trebue cul­tură și educație, educație și cul­tură ! Olimpia Teodorii, Piatra- Neamțu, silvia. ----——­­» H­anne face.­.».—---­ ta orientare politică rusă Consecințele războiului ruso­­japonez rees din zi in zi mai clare și mai precise pentru Rusia. Toată politica externă a Rusiei se mișcă spre o transformare radicală. In timpul războiului, imperiul țaru­lui s’a văzut izolat de lume, ne­­având în contra rigidei neutralități a marilor națiuni de­cit slabul spri­jin moral al Franței și Germaniei, puțin lucru față cu tacita ostili­tate a Angliei. Secțiunea pe care a tras-o Rusia din războiu­ a fost grozavă și salutară; imperiul a învățat că nu poate fi într’adevăr puternic și mare, când e înconju­rat de amici timizi în afară și de inimici neertători înăuntru. Ru­sia pare că in sfirșit, a înțeles a­­cest adevăr și se îndreaptă pe căi noui spre o nouă orientare politică. «Reapropierea ruso-engleză — zice ziarul «Russ» — a fost puru­rea dorită de democrația rusă ; dacă ea nu a putut fi înfăptuită nici­odată vina a fost a diploma­ției noastre cu vederi scurte, care nu a vrut să știe de dânsa, cum nu a vrut să știe de ofertele Ja­poniei cari ar fi evitat grozăviile războiului și teribilele lui ur­mări.» «Rusia — scrie «Petersburski Listok»—trebue să se reculeagă și să trăiască în pace cu toata, lu­mea ; mai mult încă, trebue să se facă mijlocitoarea păcea în lume. Numai ast­fel va putea re­cuceri simpatiile și prestigiul per­­dut și se va putea îndrepta către o eră de liniște și în interior». Această nouă orientare poli­tică este revelată și de recenta desemnare a contelui Witte ca prezident al apropiatei conferință de pace de la Haga. Ea dovedește importanța pe care țarul și împă­ratul Wilhelm o dau acestei a doua conferințe, și de Witte, con­siderat azi ca cel­ mai bun diplo­mat rus, va trebui să inventeze o compensație pentru interesele Rusiei în Manciuria și în marea Galbenă, pierdute pentru totda­­una. Pe de altă parte, pară evi­dent că Germania, prin mijlocirea Rusiei, vrea să se apropie de Franța și poate și de Anglia. Nu fără dreptate marile ziare petersburgeze insistă asupra păr­­ței avută de diplomația rusa în încheerea acordului cu Marocul și asupra sprijinului ce ea va da Fran­­ței în conferința de la Algesiras. A­­lianța franco-rusă-care părea în a­­gonie-apare acum mai puternică de­cit înainte și, odată cu dînsa, cresc probabilitățile deapropierei franco­­germane și amiciției ruso-engleze. Țarul ar avea apoi un miloc ho­tărâtor spre a cuceri toate simpa­tiile Franței și prietenia Anglei: să convingă ca împăratul Wil­helm I a rezolva problema Al­saciei - Lorenei, de acord cu guvernul francez și să acorde proprietar lui popoare acele li­bertăți civile din cari până a­­cum nu a dat de­cât aparențe. Franța și Anglia, cari s’au arătat tot­deauna a fi prietenele guverne­lor și popoarelor libere, vor pre­țui de­sigur această transformare a imperiului rusesc și vor vedea intr’ânsa o garanție de pace și de ordine internațională. Acesta este cugetul tuturor li­beralilor din Rusia, cugetare ex­pusă și într-un recent articol al ziarului «Rasinet». Eventualitatea unui acord anglo-ru­s «Novoia Vremia» cunoscutul ziar anglofob, dă marile linii ale unui acord anglo-rus, propu­nând ca toate puterile interesate în Extremul­ Orient—Rusia, Franța, Germania și Statele­ Unite—să pri­mească condițiile tratatului anglo­­japonez în ce privește menținerea statului-quo in China, și ca afa­cerile din Asia centrală să fie o­­biect de garanții reciproce intre Anglia și Rusia. «Novoie Vremia» nu reflectează nici o dată modul de vedere al ministrului de externe rus , de data aceasta insă articolul sau permite a se bănui o inspirație oficială. Este de observat ca organul anglo­fob caută pe față mijlocul de a eși din dilema în care rămăsese după războiu­ și după încheerea noului tratat anglo-japonez. Ziarul se ocupă de chestiunea de a se ști dacă se poate creea o coalițiune care să contrabalanseze alianța anglo-japoneză. El trece in revistă toate puterile de mai sus și declară că nici una din ele nu ar consimți la o asemenea coali­ție : Germania pentru că Franța nu vrea să o admită in alianța franco-rusă ; Franța din cauza a­­cordului ei cordial cu Anglia; Sta­tele­ Unite pentru că nu sunt incă gata a se opune Angliei. Articolul lui Nowoie Vremia, intitulat «Nici un pas mai de­parte» demonstrează că Rusia e complet paralizată in Asia prin alianța între Anglia și Japonia și că cele­l’alte puteri interesate în Asia sunt și ele nedumirite, și conchide ast­fel: «S’a vorbit mult la Londra în ultimul timp de o reapropiere an­­glo-rusă și de posibilitatea unor relații cordiale între cele două puteri. Noi primim această asi­gurare pacinică, cu condiție însă să fie dovedită în mod practic. Noi am pierdut partida cu Japo­nia, dar nu vrem să ne arătăm supărați. Partea cea mai apăsă­toare a pierderilor noastre este tratatul anglo-japonez, cu artico­lele lui privitoare la Indii și la Extremul­­ Orient, articole cari stabilesc teza care se opune ori­cărui nou progras european in Rusia. Noi suntem gata să accep­tăm teza, cu condiție însă ca ea să fie aplicată tuturor în mod le­gal, ca și Angliei și Japoniei«. TRIBUNA LIBERĂ Totul pentru femeie prin femeie. I C chestiunea­ servitoarelor. — Partea materialai a chestiei In chestiunea servitoarelor în­tâlnim un fenomen curios : nu găsim mai de loc servitoare ro­mâne indigene, adică născute in țară. In Capitală ca și in cele­­l­alte orașe, serviciul este făcut de românce sau de unguroaice din Transilvania, cari câștigând lofuri frumoase se întorc la ve­trele lor cu sume bunicele adu­nate in țară. Oare n’ar fi mai bine ca acești bani, în loc să treacă frontiera, ca acest tribut plătit de România țărilor învecinate, să ră­mână in țară servind a îmbună­tăți situațiunea materială a fami­liilor de muncitori? Partea ei morală. Chestiunea servitoarelor nu se mărginește însă numai la un in­teres material pecuniar, ci pre­zintă încă o parte mult mai im­portantă de «interes social». Căci dacă fetele sărace cari au­ nevoie să-și câștige de timpuriu­ singure existența, nu o vor face pe cale onestă, nu le rămâne de­cât ale­gerea unei cariere care duce la ruina fizică și morală : calea pros­­tituțiunei. Or întinderea extra­or­­dinară a prostituțiinei a început a îngriji serios autoritățile, mai cu seamă pe medic­ car­­ea dr. Vitzu­vi «Sănătatea» cer să se gă­sească un mod de a feri pe tine­rele fete și femei să cadă în ghia­­rele prostituțiunei. Repulsiune pentru angajare fu serviesc; cauzele Unul din mijloacele de comba­tere din cele mai bune ar fi în­demnul la câștig onest prin ser­viciu în familii. Dar noi intimpi­­năm o resistență surprinzătoare, dată fiind mizeria ce domnește în cele mai multe familii de munci­tori. Care să fie cauza care in­spiră fetelor din popor acea groază de serviciu ? Nu este fum fără foc, zice proverbul și dacă vom cer­ceta bine, vom găsi că această re­pulsiune nu este nefondată. Situațiunea servitoarelor indi­gene este cu totul alta de­cât a­­ceea a servitoarelor străine ; aces­tea din urmă nu vin isolate ci în grupuri solidare între ele, mai a­­desea însoțite de bărbații lor saui de rude mai experimentate. Ele din copilărie sunt deprinse ca drepturile fie­căruia să fie respec­tate din partea autorităților ca și a particularilor, își cunosc dară drepturile și nu se lasă a fi ex­ploatata ci din contră mai adesea sunt ele cari exploatează pe stă­pânii lor. Cum, ce e drept, în ge­nere deja de acasă sunt deprinse cu obiceiuri de curățenie, de or­dine, ele sunt preferate in casele bune și așa ocupă locurile cele mai profitabile. Nu stau lucrurile la fel cu ro­mânca din țară. Dacă se angajează, leafa ce i se dă este mai mică și această mică leafă în multe ca­zuri nu-i este clătită, ba une­ori i se oprește și lucrurile ei agoni­site la alți stăpâni. Dacă este cu­­rățită, soarta ei este și mai tristă: une­ori ea cade victima desfrâu­­lui stăpânilor sau al agenților de poliție sau devine un obiect de speculă pentru samsarii biurouri­­lor de plasare. Unde* este românca care să se fi pricopsit în serviciu! Rare, foarte rare sunt cașuri de acestea, dar multe, foarte multe, cașurile de ruină complectă fisică, morală și materială. Ne putem mira dară dacă multe fete din popor preferă direct cariera de prostituate in care cel puțin pot duce o viață de lene­și de petreceri ? Nu este bine ca această stare de lucruri să se prelungească și ar fi timp să se ia măsuri pentru o schimbare radicală. Care ar fi măsurile destul de e­­ficace pentru a putea opera această schimbare radicală ? Nu de mult un prefect de poliție încercase a regula chestiunea. Bi­rourile de plasare fură închise și tot servi­ciul central în mâinile poliției. Se făcuse un regulament sever—pen­tru servitori numai—sp. ex. dacă servitoarea se angaja fără condi­­cuță, ea pierdea dreptul de a re­clama salariul ei, pe când stăpâ­nul, tot așa de vinovat, departe de a fi pedepsit și ei, profita de călcarea regulamentului, căci nu putea fi constrâns la plată și unii au profitat de această clausă. Cum se adaose încă o disposițiune prin care ori­ce servitoare era supusă la examinare medicală, cele mai multe cauzau a se sustrage anga­jării prin poliție și cele mai cu demnitate și prin urmare cele mai bune se întorceau­ în țara lor, scă­­zându-se ast­fel numărul servi­toarelor deja insuficient. Ca ur­mare, a trebuit să se revină asu­pra ordinelor date și bi­rourile de plasare și-au putu­t relua acti­vitatea lor. Femeile luând direcțiunea serviciului Dar chiar făcăndu-se regula­mente mai echitabile, poliția tot nu va putea aduce o ameliorare în situațiunea actuală, căci tot­­dea­una va lipsi fetelor din popor încrederea în bunele intenții ale agenților de poliție. Această în­credere o poate inspira numai fe­meia, femeia cultă prezentând ga­ranții că are aptitudinea, voința și puterea a fi sfătuitoarea desin­­teresată a fetelor din popor, apă­rătoarea intereselor lor. Prima condițiune clară pentru reușita unei reforme salutare in această direcțiune este ca servi­ciul servitoarelor să fie luat din mâinile poliției și al biurourilor de plasare și să­ treacă pe mâini de «femei titrate» pentru ca să aibă autoritatea necesară, «func­ționare» ale Statului pentru ca să nu poată fi conduse de interese personale, pecuniare. La început, directoarele de biurouri ar putea fi alese printre institutoarele me­­ritoase. Servitoarele sunt in mare parte tot copii mari cari trebuesc luminați asupra adevăratelor lor interese și cărora trebue arătată adevărata cala spre progres mate­rial și moral : munca cinstită și economia. Pentru o ast­fel de funcțiune par mai potrivite institutoare în­cercate în cariera lor și cari au­ dat dovadă de capacitate. Sub di­recțiunea lor se vor forma tine­rele licențiate, superioare in in­strucțiune dar lipsite de acea ex­periență pedagogică dobândită de institutoare în conducerea clase­lor. Licențiatele ar putea face practica pe lângă institutoare și gradat le-ar putea înlocui. Relațiunile între directoare și servitoare ar trebui să fie p­ărin­­tești ca intre institutoare și­­ eleve, inspirând și respect și încredere. Directoarele la început mai cu seamă, ar avea trebuință de mare dibăcie și de mare tact pentru a stabili o cumpănă echitabilă între pretențiuni contrarii. Pe lângă lu­crările de biuron, directoarea ar avea datoria de a ține câte o con­ferință pe săptămână, după care conferință ar putea avea loc o mică petrecere și stăpânii ar tre­bui obligați ca să permită servi­toarelor să asiste cel puțin odată pe lună. Con­dicuța O mare atențiune ar cere între­buințarea corectă a condicuțelor. Actualmente se face un mare abus cu ele. Servitoarea cu schimbarea stăpânului schimbă și condicuța așa că scopul pentru­ care a fost instituită condicuța este cu totul zădărnicit. Condicuța ar trebui să fie ca un rezumat al biografiei ser­vitoarei de când a intrat prima dată în serviciu, așa că stăpânul sau stăpâna printro simplă­ răs­foire, și-ar putea face o idee des­tul de clară despre aptitudinea și caracterul general al persoanei ce voiește a angaja. Pe de altă parte condicuța oferă servitoarelor o ga­ranție pentru plata salariului lor și bine întrebuințată ar putea de­veni un imbold la mai mare sta­tornicie în ședere la acelaș stăpân și la obținerea unui certificat cât mai bun. In biuroul serviciului ar trebui să se afle registre, In care fie­care servitoare ar avea foaia ei spe­cială în care s’ar înscrie toate cer­tificatele, întreruperile de serviciu și in fine toate datele ce o privesc așa că perzându-se condicuța, con­ținutul ei imediat s’ar putea re­constitui în noua condicuța. După regulamentul actual, ser­vitoarea plătește integral taxa de înscriere in condicuță pe când stă­pânul este scutit de taxă. Aceasta este o disposițiune injustă: plata taxei ar trebui împărțită între ser­vitoare și stăpân. j. ott (Va urma) ____ Praga e mai aproape de Buăer­pesta, de­cât Viena. Sokolovsky, corespondentul ziarului «Peters­­burgskija Viedomosti» și al sta­tului «Rusokoje Slove» din Mos­cova, să scrie din parte­ae Ru­siei, că Moscova e mai aproape de Budapesta, de­cât Berlinul. Pot să ia știre despre aceasta ai Țarul și împăratul german, dacă­ consulii lor din Budapesta se vor presenta la ambasadorii din Viena»... .*. Tratatul comercial între I­­talia și Bulgaria va fi semnat *•­ mai târziu Marțea viitoare. Tratativele s’au sfișit definitiv. Pagubele pricinuite de ulti­mele uragane in Filipine se ridică la suma de 25 milioane franci. ,*. Miliardarul american Rocke­feller a donat consiliului general de educație din New­ York suma de 50 milioane, menită a înzestra așezămintele de învățământ su­perior. Ziarele spaniole se ziM că s’a ales pentru ținerea conferinței asupra Marocului orășelul Alge­siras, cu care comunicațiile sunt grele, unde nu se prea găsesc lo­cuințe și care e departe de ori­ce centru însemnat, afară de Gibral­tar. Părerea generală e că Spania ar trebui să desemneze Madridul ca loc al conferenței, sau să de­cline onoarea de a­ o vedea t­fer­­du-se pe teritoriul ei, împăratul Germaniei va vi­za zilele aceste orașul Danzig unde va avea loc o mare paradă militară. .*. In luna Septembrie, orașul Berlin a fost vizitat de peste 100.000 străini și adecă : 7052 rușî, 1940 americani, 1199 englezi, 791 francezi, 291 din Statele balca­nice, 274 italieni, etc. Guvernul rusesc a ester­­s intrarea în Rusia a cărței cele­brului filosof german Ernest Hac­kel, apărută de curînd sub titlul «Lupta pentru ideile desvoltării». .*. Din ordinul împăratului Ger­maniei s’a compilat o operă care conține descrierea ilustrată a tu­turor onerilor de artă creat« in timpul domniei Împăratului și in care el a fost direct interesat, fie pentru că le-a ordonat fie că a luat inițiativa. Cartea mai conține și o rela­­țiune după tendintele ce ara împă­ratul față cu arta modernă, doar Cod­ul de sclavi in iar«« — Vezi ilustrația — In diferitele orașe mai mari ale i­mperiului marocan din Africa de nord, se țin de trei ori pe săptă­mână tirguri de sclavi, și adică Într’un loc împrejmuit. Aceste tir­­guri țin numai o singură zi. Dimineața un preot mahome­dan rostește o rugăciune, după care sclavii co așează în rânduri și defilează pe dinaintea cumpără­torilor, pe când furnisorul rostește tare prețul «obiectelor de cumpă­rat». Sclavii sunt imbracați cu a­­ceastă ocazie în veștminte fru­moase pentru ca să li se ridice valoarea. Ilustrația noastră de astă­si, re­produsă după un ziar eagles, re­prezintă o scenă de la aceste târ­guri de sclavi din Maroc. « CUGUSTA.M £ i 2»» Iffik A. te plânge de o ofensă, ese suferi din nou in fața acelora c­ sv-8 t­u o cunosteau. ---- nu »bragoata — S­ ATIRI DIN STRIINATATE — Prin poștă — . *, Bancherul Filip Thorsch, care a murit deună­zi la Viena, a lăsat 843 mii de coroane pentru scopuri de bine­facere. La ultima tragere a loteriei presei franceze marele Iot de o jum, milion franci a fost câștigat de inginerul Joseph Gazel, din Clermont care are 11 copii. Regele Siamului a inaugurat, la Bangkok o linie de tramvai e­­lectric, lungă de 20 kilometri. Lângă Seattle (Statele­ Unite), niște tâlhari au oprit un tren și au furat 250 mii de franci. De cât­va timp clubul Lun­­ganon, din Dublin, publică o mul­țime de broșuri îndemnând pe ti­nerii irlandezi să refuze serviciul in armata și marina irlandeză. Scopul clubului e de a recăpăta independența politică a Irlandei. .*. Se asigură că întrederea stă­­rei finanțelor rusești, Witte a re­fuzat să primească­ o donațiune de un milion de ruble pe care voia să i-o facă Țarului drept recu­noștință pentru serviciile pe cari le-a adus contele patriei sale. In Scoția și Elveția a nins. Regele Greciei, care trebue să petreacă câte­va zile ia Paris in Noembrie viitor, se va duce la Londra să viziteze pe soră-sa, re­gina Alexandra. Suveranul grec va fi oaspete regelui Eduard VII in timpul șe­­derei sale in Anglia. Din Paris se anunță că gu­vernul japonez tratează acum la Londra, Berlin și Paris, pentru contractarea unui nou împrumut, care ar servi mai cu seamă la conversiunea împrumutului intern japonez. ,*. Ziarul maghiar kossuthist «Magyarorszag» trimite următo­rul avis celor din Viena, Moscova și Berlin : «vestita de Lueger, că XX SEPTEMBRIE S’au împlinit acum 85 ani de când bersaglierii italiani intrară ca liberator!, prin spărtura Forței Pia, în Roma, care fu restituită Italiei in misiunea sa istorică de capitală, și lume! ca chezășie a libertăței redobândite a cugetului și conștiinței omenești, împreună cu Roma, azi toată Italia e in săr­­bătoare. Dar în această zi Roma și Ita­lia nu prăznuesc numai o sărbă­toare națională ; ele sărbătoresc cea mai mare cucerire a progre­sului omenesc și a cugetărei civi­­lizațiunei. Căci Roma restituită Italiei—ea și Bastilia dărâmată la Paris — nu reprezintă numai destinele na­țiunei reunite, nu e numai sim­bolul sfint al unităței și libărtă­­ței sale, păstrate in Panteon de primii săi dani regi și încredin­țate tinerului monarh­ care per­petuă glorioasele tradițiuni de dra­goste de țară și de libertate ale tatălui și bunicului său. Intrarea trupelor italiane in orașul etern are o mare importanță, dar nu absolută. Se poate concepe o ita­lie înfloritoare, puternică, mândră chiar și fără Roma, și pe de altă­ parte nu ar fi fost o mare între­prindere ,de a dărâma domnia po­litică a Bisericei, atât de slabă și șovăitoare era aceasta. Nu e, deci, luarea Romei marea cucerire a a terței Italic­­e cu totul alt­ceva : a fost că a inaugurat domnia liberei gândiri și a știin­ței acolo unde domnea Dogma, de a fi Înlocuit misterul cu rațiunea , a fost că a făcut să intre lumea modernă cu facla sa care lumi­nează drumul ascendent al nea­­ mtrii sfflui ROMAN SENZAȚIONAL B­E JPierjr ® J&ecouroells PARTEA ÎNTÂIA IY CAlMrul firmei Kermade. Ca să... ca am... — Va să ce ?.. — Fie-țî milă ! Nu mă perd ® bîlbăi Corvul înspăimântat.­­­ Ca să zică e adevărat, urlă furios Kermadee apucând pe casier de gât. Ai furat banii aceștia, cari nu erau ai mei... Acești bani pe cari n’aș fi în­drăznit nici­odată să-i ating... Și azi eui, eu voi­ trece drept hoțul! O să te omor ! Rita W Kermadee era în­­grijit fears; matetile sale se cUr­aiau împrejurul gâtului lui Gor­­voi al cărui obraz învineția... — S’au mai bine nu, urmă el dând drumul casierului care se rostogoli pe jos, o să te de­nunț, o să fac să te aresteze ca un ticălos ce ești, și vei merge la ocnă, înțelegi, la ocnă!.. Corvoi se sculase , și adă­postit pe după o masă de un nou atac al patronului său, ’și repară precum putu dezordinea toaletei lui. — Nu supt hoț, răspunse el rece. Sumele pe cari le-am de­turnat, nici­odată n’am avut de gând să mi le însușesc. Am jucat la Bursă, ca și d-ta... Am perdut... ca și d-ta. Dar d-ta poți plăti. Ești bogat, pe cînd eu !.. Cu toate acestea ’mi trebuiau bani ca să-mi regulez diferențele. ’mi mai trebuiau ca să-mi repar perderile. De unda să-i iau. ? Din cassă ? Cu neputință... A două zi ar fi ob­servat’.... Atunci, m’am gîndit la acele titluri de cari nu tre­buia să dispui de­cât peste cinci ani, la majoritatea dom­nișoarei Magdalena. Din nefe­ricire, odată ce am încasat pro­dusul vânzării lor, am căpătat din ce în ce mai multă spe­ranță de a recâștiga ceea­ ce perdusem... Și am perdut iar... perdeam mereu... Dar asta nu mă îngrija... Aveam cinci ani ca să mi achit... cinci ani! E­­ram liniștit, înainte de acea e­­pocă, totul va fi fost plătit, capital și dobânzi, încă trei luni, ș­ase luni poate, și spe­culațiile mele ar fi izbutit... Iar d-ta n’ai fi știut nici­odată de... împrumuturile mele. Acuma mă ameninți de a mă da pe mâna justiției ?’ Da-me!.. Dar nu faci bine... Vei avea mulțumirea sa mă vezi osân­dit, dar în același timp sigu­ranța de a-ți perde ban­ii. Pe când dacă mi-ai da un ter­men... ’Ți spun că voiü iz­buti... O simt... Sunt sigur... E chestie de timp, și atunci mă voiu grăbi să-ți înapoiez ce ți-am luat... Țî-o jur!... Kermadee ascultase încre­menit această ciudată propu­nere. — Jurământ de pungaș! zise el. Frumoasă garanție. — Nu un jurămînt, urmă Corvol, ci un angajament. Dacă nu-1 țiu, ’ți va fi totdeauna u­­șor să fac denunți. Acestui raționament, la e a­­dică, nu-i lipsea oare­care lo­gică. Produsul hoției fiind ri­sipit, Kermadek risca oare ceva încercând aventura ? Din po­trivă, se putea Întâmpla ca vi­novatul să fie de bună cre­dință, să izbutească in specu­­lațiuni și să înapoeze Magda­lene! banii furați. Asta nu era­m cu mvârință. Numai noroc s’aibe. — Fie ! zise negustorul după ce se gândise. Dar vreau o do­vadă pipăită a crimei d-tale, o mărturisire iscălită. Scrie ce-ți dictez : «Eu, sub­semnatul, Petre «Corvoi, casierul firmei Ker­­«madec, din Bordeaux, recu­­­nosc că am furat»—scrie furat «amenință el pe amploiat ve­­«zând că șovăește—... că am «furat patronului meu suma «de o sută opt­zeci de mii de «franci, in titluri de rentă a­­«parținend d-șoarei Magdalena «de Kermadee, și pe cari le-am «vîndut evreului Isac Pfeiffer. — Și acuma, pune data și iscălește. Corvul se supuse. Armatorul luă actul și cu glas din care părea că pierise ori­­n urmă de vitern. — ’Ți dau termen de 3 ani pentru plătirea acestei sume, fie mie,... fie moștenitorilor mei. In cazul acesta, nu vei avea de­cât să duci suma no­tarului Hardonin, c­a­r­e, în schimb, ’ți va înapoia această declarație pecetluită și neatin­să. Dar dacă, peste 3 ani nu ești achitat, hârtia aceasta va fi depusă la parchet... Acum ești liber ! — Mai e o mică chestie de regulat, zise casierul cu glas viclean. Destăinuind... neregu­­laritatea ce am săvirșit, ’mi strici reputația , ast­fel me îm­piedică de a agonisi in chip cinstit banii pe cari ți-i dato­rez. Ar trebui ca mica noas­tră combinație să remâe un secret între noi. Kermadee făcu un gest de scârbă. Atâta nerușinare îi făcea greață. — Fii liniștit, declară el, timp de trei ani nu vei avea nimic de temut. Dar, după trecerea acestui termen, gân­­dește-te bine, vine ocna. Apoi ieși. Datoria. — Sinucidere» Kermadee, înfundat într’un fotoliu, lângă sobă, pironia a­­supra tăciunilor un ochiu po­somorit. Totul era perdut. Mâine era falimentul, adică rușinea. Căci prejudecata ves­tește pe falit cu un stigmat neșters, prejudecata barbară și nedreaptă, care cuprinde în a­­ceeași desaprobare nefericirea și necinstea. Iată un pungaș care, prin di­băcia lui, a știut să ocolească bancruta frauduloasă. El duce cu sine milioanele pe cari le fură creditorilor, mi­lioane ce nu-i aparțin și are de gând să-și refacă o onora­bilitate cu averea pe sine a jefuit’o. Iată un altul, pe care ne pre­­vederea, iubirea de plăceri, ne­grii a sa de ziua de mâine l’au ruinat. Tot un falit! Altul iarăși și-a refuzat toate plăcerile. El a mers totdeauna pe aspra cale a muncit a datoriei. Ultimele sale resurse le-a a­­runcat cu sinceritate in pră­pastia pe care fatalitatea o săpa sub pașii lui; și-a perdut să­nătatea in cursul nopților crude pe cari le-a petrecut singur in fața cărții mari; voința și-a tocit-o în lupta sa în potriva so­artei. Dar soarta s'a înverșunat. (Ya­nișaj

Next