Universul, septembrie 1905 (Anul 23, nr. 239-268)
1905-09-26 / nr. 264
jj ANUL X.XIIf nr. 2m.—Limi Septembrie 18S5~* <s>..Q Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN CELE DIN URMA ȘTIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA • .■ p.v.viv.i. Cemerciul de sclavî la Maroc. — (Vezi explicați») 6 Bau la Romania.—'i o isaifî fii avrezintali <r> REDACȚIE ȘI ADMINISTRAȚII — fi, Strada Bresoianu 11, București* Calendar pe anul 1905 Ortodox Puminecă, 95 Septembrie. — Cuvioasa tefrosina 410. •Íiíic Dumineefi, 8 Octombrie.—Brigit*. Soarele ritaare 8.94; apune 5.43 ..... ■ [UNK] [UNK] [UNK]> toeatrești, 25 Septembrie. Lipsa de vagoane Discutând acum câtva timp această chestiune, care de atâta timp se pune în fiecare an și tot nedeslegată arg&as, am emis părerea ca administrațiunea căilor ferate , să-și complecteze parcul de vagoane și locomotive iar cheltuiala ce-o va face cu aceasta, să și-o scoată urcând tariful pentru transportul cerealelor; urcarea aceasta, spuneam noi, va fi primită cu mulțumire de cei interesați, căci nici pe departe nu ar atinge suma pagubelor ce le suferă în fiecare an agricultorii și comercianții de cereale din causa lipsei de vagoane. In «Buletinul» Camerei de comerciu din Constanța se susține aceeași părere, într’un articol datorit d-lui G. Bendersi, în care se spune între altele : «Direcțiunea C. F. R. pretinde că pentru a complecta materialul rulant îi trebue 40 milioane lei. Cheltuiala aceasta este natural mare și ea nu va putea fi acoperită cu veniturile ordinare ale budgetului, va trebui să se recurgă deci la un împrumut și după dispozițiunea luată de Parlament, pentru a se putea face aceasta, trebue mai intens găsit și mijlocul pentru acoperirea împrumutului. «Anuitatea unui împrumut de 40 milioane, dobândă și amortizare, reprezintă 2 milioane de lei anual. «După statisticele din anul 1903 — 1904, s’au transportat prin G. F. R. 4.967.361 de tone cu 41.320 trenuri de marfă sau 4.676.025 tone în vagoane complecte și 251.030 tone în vagoane mixte, restul fiind materialul pentru C. F. R. Din aceste 467.602 vagoane complecte 217.005 au servit pentru cereale. Exportul în total reprezintă în cifre rotunde 300 de mii de vagoane, importul direct pe uscat sau de la porturi circa 50.000 de vagoane iar circulațiunea internă 150 mii de vagoane. «O mică urcare a prețului 4» trasport la vagoanele complecte, de 3i și de pildă, ar fi suficient pentru acoperirea în mare parte a anuiteței împrumutului propus. Restul s’ar acoperi prin Beneficiul obținut la reparațiunea vagoanelor, căci fie fiind așa de mult uzate după cum sunt astăzi, s’ar scade și cheltuelila de întreținere și de reparație, cari sunt astăzi de 3605 lei de locomomotivă contra 2976 in Ungaria și 180 lei de vagon contra 108 în Ungaria. O revizuire a tarifului de penetrațiune de la porturile țărei ar contribui negreșit și ea la urcarea veniturilor C. F. R. «Pentru comerțul și agricultura țârei, această mică urcare nu ar fi simțitoare față de perderile, la cari sunt expuși astăzi comercianții și agricultorii prin făptul că mărfurile rămân prin gară. Locuțiunea sacilor, paza mărfei, diferința de dobîndă pentru banii avansați și cari remân improductivi luni întregi, reprezintă pentru ei o perdere mai mare decât ar fi o sumă de 3 până la 5 lei de vagon. Lăsăm cu totul la o parte perderile de altă natură, cari constau în faptul că nu se poate avea marfa la timp, că se plătesc contrastalii la vapoare din cauza aceasta și se perd ocaziuni favorabile pentru desfacerea mărfurilor. «Dublându-se numărul vagoanelor, apoi cumpărându-se un număr suficient de locomotive, C. F. R. ar putea fi puse în stare de a transporta la un moment dat maximum ce permite circulațiunea pe liniile noastre. «Producțiunea va rămâne încă multă vreme aceeași, dar cu toate acestea se va putea mări transportul pe C. F., căci astăzi din lipsa de vagoane trebue renunțat la multe afaceri cari, neputându-se face la momentul oportun, nu se fac de loc ; vorbim mai cu seamă de exportul produselor noastre fabricate și de importul de cărbuni și alte materiale de la porturi în interiorul țărei.» Ar fi de dorit ca cei în drept să studieze de aproape această soluțiune. om RUSIA (Corespondență part a ziarului “Universst») Petersburg, 21 Septembrie. Primul minister responsabil Este acum absolut sigur, și lucrul a fost hotărît în timpul vizitei contelui Witte pe bordul «Stelei polare», că se va creea un consiliu de miniștri cu responsabilitate colectivă. Acesta ar fi primul cabinet ce se va prezintă în fața Dumei imperiale. Tăcerea cea mai absolută a fost ordonată cu privire la această hotărîre și de Witte se află în necesitatea de a sta în completă rezervă câtăva vreme. El refuză de a da orice lămurire, ba încă, sub motiv de odihnă, s’a retras în Finlanda. 1 Această retragere poate fi considerată ca un ajun de luptă. El știe că va avea mult de luptat. Intrarea lui aproape triumfală în Europa nu i-a sporit numărul prietenilor, cari sunt puțin numeroși la Curte, unde se crede că va fi izgonit în curînd de către nestatornicia țarului și exigențele liberalilor. Și nici chiar liberalii nu au încredere în Witte ; ei îl stimează pentru abilitatea lui și îi recunosc marea calitate de tactician politic, dar toți spun că n’a avut niciodată un program destul de progresist, pentru ca să se poată spera întrînsul. Regimul parlamentar, chiar înainte de a se naște, și-a desemnat victimele. Ultima ordine de zi proclamată de zemstvouri este într’adevĕr amenințătoare. După ce au declarat că intră pe calea ce leadesemnat guvernul și că vor merge în Dumă, și-au afirmat voința de a nu se intîlni acolo decât spre a distruge tot ce s’ar opune mersului libertăței. Lupta se anunță deci la deschiderea Adunărei naționale. Ieri dimineață a apărut un «ukaz» care prescrie modul alegerilor. Este evident că Curtea speră să aibă o majoritate reacționară ; ea lucrează și chiar liberalii o mărturisesc, dar nu sunt înspăimântați, deoarece contează pe o forță morală neînvinsă: împăratul, fericit de o liniște ilustrie, se declară încîntat de concesiunile făcute poporului său. Finlanda se mișcă. Situația în Finlanda pricinuește grave neliniști în unele cercuri politice. Ziarul «Russ» află din Helsingfors că agitația crește mereu,nu numai în capitală, dar chiar în toată provincia. Este sigur că există un vast complot, in capul căruia se găsesc oamenii politici cei mai influenți din Finlanda. Arestarea celor treisprezece senatori, întâmplată acum de curînd, ar fi în legătură cu acest complot, care ar avea ramificații în toată Finlanda și legături cu cercurile revoluționare din restul imperiului. Contrabandele de arme continuă mereu. Poliția se năpustește în contra bănuiților; spionii mișună ; ofițerii și soldații ajută poliția; teroarea, domnește în toată țara. Finlandezii boicotează pe ruși, cari sunt urîți mai mult din cauza originelor, decât din cauza stăpânire lor. Evenimente grave se pregătesc și este iminentă proclamarea stârei de asediu. Știrile din izvor oficios constată însă numai descoperirea de depozite clandestine de arme, de muniții, de dinamită, o Îngrijitoare agitație în oarecari puncte ale Finlandei și activa operă a justiției și a poliției care, operând numeroase anchete, cercetări și arestări, provoacă o adevărată panică printre finlandezi. Kuminsky. GRONÎGI FEMININE Fericirea cu căsnicie Din lipsa unei culturi și a unei educații temeinice la femee, rezultă un alt mare rel. Astăzi luxul, seratele, balurile sunt unicul izvor care alimentează viață sufletească a femeei, lipsită de interes pentru casă și copii. Din activitatea ei îndreptată numai spre lux și cheltueli, au venit în mare parte o sumă de cerințe nesocotite, cari împovărează traiul, de aci goana după zestre, de aici un nou mare rel social : femeile lipsite de avere sunt fatal împinse la slujbe, la concurență, la ocupații in afară de casa. Și se înțelege că lipsind femeia, supetul casei, familia suferă. Astăzi majoritatea stăpânelor de casă cheltuesc venitul zestrei pe lux și frivolități, iar timpul cu jocul de cărți, vizite, baluri, etc. Copilul mic e lăsat pe seama doicei, când e mai mare pe a guvernantei sau și mai rea pe aceea a servitorilor. Totuși, nu spre funcții ar trebui să vadă idealul activității femeei și nu-i de dorit ca femeea să contribue prin munca ei la câștigul familiei. Dar dacă se va da femeei atâta instrucție cât s’o ridice la înălțimea adevăratului ei rol, dacă pe lângă instrucție educația ei va fi făcută astfel ca să dea la rându-i, prin formarea viitoarelor generațiuni, cu totul altă direcție și bază societății, atunci traiul simplificat dar sănătos, ar face ca toate acele femei, cari aleargă astăzi după slujbe, să poată intrățișa conducerea unui menaj în locul oricărei alte ocupațiuni. Femeia de azi nu e decât ceeace societatea a fâcut-o să fie ; este fructul educației ce i-a dat bărbatul. Și dacă el nu se mulțumește cu adevărat cu ceea ce este ea, dacă voește să facă și dintr’vnsa un factor folositor societății, care să nu mai fie o povară’ pentru nimeni, dacă voește ca ea să fie și mamă mai buna și o mai bună soție, deschide-i porțile adevăratei vieți; rupe-i lanțul prejudiciilor ruginite ale căror roade mi mai satisfac vremea in care trăim, dă-i instrucția, educația, libertatea lor, las-o să și aleagă singură ocupația pentru care se va dovedi mai apta, nu-i închide nici o ușă, facă-i și ei școli ca și lui, și actuala stare a lucrurilor se va schimba, să fim siguri, cu totul în binele și spre fericirea societăței. Să i se dea toate acestea și se va vedea dacă femeea viitoare va căuta altă operă decât aceea pe care o are deja, cu repercutari profunde asupra viitorului. Iată idealul: Ca să-l ajungem să facem din prezent, prin acțiunea femeei liberă, inteligentă, cultă, un vis urât. Dar pentru aceasta trebue cultură și educație, educație și cultură ! Olimpia Teodorii, Piatra- Neamțu, silvia. ----——» Hanne face..».—--- ta orientare politică rusă Consecințele războiului rusojaponez rees din zi in zi mai clare și mai precise pentru Rusia. Toată politica externă a Rusiei se mișcă spre o transformare radicală. In timpul războiului, imperiul țarului s’a văzut izolat de lume, neavând în contra rigidei neutralități a marilor națiuni decit slabul sprijin moral al Franței și Germaniei, puțin lucru față cu tacita ostilitate a Angliei. Secțiunea pe care a tras-o Rusia din războiu a fost grozavă și salutară; imperiul a învățat că nu poate fi într’adevăr puternic și mare, când e înconjurat de amici timizi în afară și de inimici neertători înăuntru. Rusia pare că in sfirșit, a înțeles acest adevăr și se îndreaptă pe căi noui spre o nouă orientare politică. «Reapropierea ruso-engleză — zice ziarul «Russ» — a fost pururea dorită de democrația rusă ; dacă ea nu a putut fi înfăptuită niciodată vina a fost a diplomației noastre cu vederi scurte, care nu a vrut să știe de dânsa, cum nu a vrut să știe de ofertele Japoniei cari ar fi evitat grozăviile războiului și teribilele lui urmări.» «Rusia — scrie «Petersburski Listok»—trebue să se reculeagă și să trăiască în pace cu toata, lumea ; mai mult încă, trebue să se facă mijlocitoarea păcea în lume. Numai astfel va putea recuceri simpatiile și prestigiul perdut și se va putea îndrepta către o eră de liniște și în interior». Această nouă orientare politică este revelată și de recenta desemnare a contelui Witte ca prezident al apropiatei conferință de pace de la Haga. Ea dovedește importanța pe care țarul și împăratul Wilhelm o dau acestei a doua conferințe, și de Witte, considerat azi ca cel mai bun diplomat rus, va trebui să inventeze o compensație pentru interesele Rusiei în Manciuria și în marea Galbenă, pierdute pentru totdauna. Pe de altă parte, pară evident că Germania, prin mijlocirea Rusiei, vrea să se apropie de Franța și poate și de Anglia. Nu fără dreptate marile ziare petersburgeze insistă asupra părței avută de diplomația rusa în încheerea acordului cu Marocul și asupra sprijinului ce ea va da Franței în conferința de la Algesiras. Alianța franco-rusă-care părea în agonie-apare acum mai puternică decit înainte și, odată cu dînsa, cresc probabilitățile deapropierei francogermane și amiciției ruso-engleze. Țarul ar avea apoi un miloc hotărâtor spre a cuceri toate simpatiile Franței și prietenia Anglei: să convingă ca împăratul Wilhelm I a rezolva problema Alsaciei - Lorenei, de acord cu guvernul francez și să acorde proprietar lui popoare acele libertăți civile din cari până acum nu a dat decât aparențe. Franța și Anglia, cari s’au arătat totdeauna a fi prietenele guvernelor și popoarelor libere, vor prețui desigur această transformare a imperiului rusesc și vor vedea intr’ânsa o garanție de pace și de ordine internațională. Acesta este cugetul tuturor liberalilor din Rusia, cugetare expusă și într-un recent articol al ziarului «Rasinet». Eventualitatea unui acord anglo-rus «Novoia Vremia» cunoscutul ziar anglofob, dă marile linii ale unui acord anglo-rus, propunând ca toate puterile interesate în Extremul Orient—Rusia, Franța, Germania și Statele Unite—să primească condițiile tratatului anglojaponez în ce privește menținerea statului-quo in China, și ca afacerile din Asia centrală să fie obiect de garanții reciproce intre Anglia și Rusia. «Novoie Vremia» nu reflectează nici o dată modul de vedere al ministrului de externe rus , de data aceasta insă articolul sau permite a se bănui o inspirație oficială. Este de observat ca organul anglofob caută pe față mijlocul de a eși din dilema în care rămăsese după războiu și după încheerea noului tratat anglo-japonez. Ziarul se ocupă de chestiunea de a se ști dacă se poate creea o coalițiune care să contrabalanseze alianța anglo-japoneză. El trece in revistă toate puterile de mai sus și declară că nici una din ele nu ar consimți la o asemenea coaliție : Germania pentru că Franța nu vrea să o admită in alianța franco-rusă ; Franța din cauza acordului ei cordial cu Anglia; Statele Unite pentru că nu sunt incă gata a se opune Angliei. Articolul lui Nowoie Vremia, intitulat «Nici un pas mai departe» demonstrează că Rusia e complet paralizată in Asia prin alianța între Anglia și Japonia și că celel’alte puteri interesate în Asia sunt și ele nedumirite, și conchide astfel: «S’a vorbit mult la Londra în ultimul timp de o reapropiere anglo-rusă și de posibilitatea unor relații cordiale între cele două puteri. Noi primim această asigurare pacinică, cu condiție însă să fie dovedită în mod practic. Noi am pierdut partida cu Japonia, dar nu vrem să ne arătăm supărați. Partea cea mai apăsătoare a pierderilor noastre este tratatul anglo-japonez, cu articolele lui privitoare la Indii și la Extremul Orient, articole cari stabilesc teza care se opune oricărui nou progras european in Rusia. Noi suntem gata să acceptăm teza, cu condiție însă ca ea să fie aplicată tuturor în mod legal, ca și Angliei și Japoniei«. TRIBUNA LIBERĂ Totul pentru femeie prin femeie. I C chestiunea servitoarelor. — Partea materialai a chestiei In chestiunea servitoarelor întâlnim un fenomen curios : nu găsim mai de loc servitoare române indigene, adică născute in țară. In Capitală ca și in celelalte orașe, serviciul este făcut de românce sau de unguroaice din Transilvania, cari câștigând lofuri frumoase se întorc la vetrele lor cu sume bunicele adunate in țară. Oare n’ar fi mai bine ca acești bani, în loc să treacă frontiera, ca acest tribut plătit de România țărilor învecinate, să rămână in țară servind a îmbunătăți situațiunea materială a familiilor de muncitori? Partea ei morală. Chestiunea servitoarelor nu se mărginește însă numai la un interes material pecuniar, ci prezintă încă o parte mult mai importantă de «interes social». Căci dacă fetele sărace cari au nevoie să-și câștige de timpuriu singure existența, nu o vor face pe cale onestă, nu le rămâne decât alegerea unei cariere care duce la ruina fizică și morală : calea prostituțiunei. Or întinderea extraordinară a prostituțiinei a început a îngriji serios autoritățile, mai cu seamă pe medic carea dr. Vitzuvi «Sănătatea» cer să se găsească un mod de a feri pe tinerele fete și femei să cadă în ghiarele prostituțiunei. Repulsiune pentru angajare fu serviesc; cauzele Unul din mijloacele de combatere din cele mai bune ar fi îndemnul la câștig onest prin serviciu în familii. Dar noi intimpinăm o resistență surprinzătoare, dată fiind mizeria ce domnește în cele mai multe familii de muncitori. Care să fie cauza care inspiră fetelor din popor acea groază de serviciu ? Nu este fum fără foc, zice proverbul și dacă vom cerceta bine, vom găsi că această repulsiune nu este nefondată. Situațiunea servitoarelor indigene este cu totul alta decât aceea a servitoarelor străine ; acestea din urmă nu vin isolate ci în grupuri solidare între ele, mai adesea însoțite de bărbații lor saui de rude mai experimentate. Ele din copilărie sunt deprinse ca drepturile fiecăruia să fie respectate din partea autorităților ca și a particularilor, își cunosc dară drepturile și nu se lasă a fi exploatata ci din contră mai adesea sunt ele cari exploatează pe stăpânii lor. Cum, ce e drept, în genere deja de acasă sunt deprinse cu obiceiuri de curățenie, de ordine, ele sunt preferate in casele bune și așa ocupă locurile cele mai profitabile. Nu stau lucrurile la fel cu românca din țară. Dacă se angajează, leafa ce i se dă este mai mică și această mică leafă în multe cazuri nu-i este clătită, ba uneori i se oprește și lucrurile ei agonisite la alți stăpâni. Dacă este curățită, soarta ei este și mai tristă: uneori ea cade victima desfrâului stăpânilor sau al agenților de poliție sau devine un obiect de speculă pentru samsarii biurourilor de plasare. Unde* este românca care să se fi pricopsit în serviciu! Rare, foarte rare sunt cașuri de acestea, dar multe, foarte multe, cașurile de ruină complectă fisică, morală și materială. Ne putem mira dară dacă multe fete din popor preferă direct cariera de prostituate in care cel puțin pot duce o viață de leneși de petreceri ? Nu este bine ca această stare de lucruri să se prelungească și ar fi timp să se ia măsuri pentru o schimbare radicală. Care ar fi măsurile destul de eficace pentru a putea opera această schimbare radicală ? Nu de mult un prefect de poliție încercase a regula chestiunea. Birourile de plasare fură închise și tot serviciul central în mâinile poliției. Se făcuse un regulament sever—pentru servitori numai—sp. ex. dacă servitoarea se angaja fără condicuță, ea pierdea dreptul de a reclama salariul ei, pe când stăpânul, tot așa de vinovat, departe de a fi pedepsit și ei, profita de călcarea regulamentului, căci nu putea fi constrâns la plată și unii au profitat de această clausă. Cum se adaose încă o disposițiune prin care orice servitoare era supusă la examinare medicală, cele mai multe cauzau a se sustrage angajării prin poliție și cele mai cu demnitate și prin urmare cele mai bune se întorceau în țara lor, scăzându-se astfel numărul servitoarelor deja insuficient. Ca urmare, a trebuit să se revină asupra ordinelor date și birourile de plasare și-au putut relua activitatea lor. Femeile luând direcțiunea serviciului Dar chiar făcăndu-se regulamente mai echitabile, poliția tot nu va putea aduce o ameliorare în situațiunea actuală, căci totdeauna va lipsi fetelor din popor încrederea în bunele intenții ale agenților de poliție. Această încredere o poate inspira numai femeia, femeia cultă prezentând garanții că are aptitudinea, voința și puterea a fi sfătuitoarea desinteresată a fetelor din popor, apărătoarea intereselor lor. Prima condițiune clară pentru reușita unei reforme salutare in această direcțiune este ca serviciul servitoarelor să fie luat din mâinile poliției și al biurourilor de plasare și să treacă pe mâini de «femei titrate» pentru ca să aibă autoritatea necesară, «funcționare» ale Statului pentru ca să nu poată fi conduse de interese personale, pecuniare. La început, directoarele de biurouri ar putea fi alese printre institutoarele meritoase. Servitoarele sunt in mare parte tot copii mari cari trebuesc luminați asupra adevăratelor lor interese și cărora trebue arătată adevărata cala spre progres material și moral : munca cinstită și economia. Pentru o astfel de funcțiune par mai potrivite institutoare încercate în cariera lor și cari au dat dovadă de capacitate. Sub direcțiunea lor se vor forma tinerele licențiate, superioare in instrucțiune dar lipsite de acea experiență pedagogică dobândită de institutoare în conducerea claselor. Licențiatele ar putea face practica pe lângă institutoare și gradat le-ar putea înlocui. Relațiunile între directoare și servitoare ar trebui să fie părintești ca intre institutoare și eleve, inspirând și respect și încredere. Directoarele la început mai cu seamă, ar avea trebuință de mare dibăcie și de mare tact pentru a stabili o cumpănă echitabilă între pretențiuni contrarii. Pe lângă lucrările de biuron, directoarea ar avea datoria de a ține câte o conferință pe săptămână, după care conferință ar putea avea loc o mică petrecere și stăpânii ar trebui obligați ca să permită servitoarelor să asiste cel puțin odată pe lună. Condicuța O mare atențiune ar cere întrebuințarea corectă a condicuțelor. Actualmente se face un mare abus cu ele. Servitoarea cu schimbarea stăpânului schimbă și condicuța așa că scopul pentru care a fost instituită condicuța este cu totul zădărnicit. Condicuța ar trebui să fie ca un rezumat al biografiei servitoarei de când a intrat prima dată în serviciu, așa că stăpânul sau stăpâna printro simplă răsfoire, și-ar putea face o idee destul de clară despre aptitudinea și caracterul general al persoanei ce voiește a angaja. Pe de altă parte condicuța oferă servitoarelor o garanție pentru plata salariului lor și bine întrebuințată ar putea deveni un imbold la mai mare statornicie în ședere la acelaș stăpân și la obținerea unui certificat cât mai bun. In biuroul serviciului ar trebui să se afle registre, In care fiecare servitoare ar avea foaia ei specială în care s’ar înscrie toate certificatele, întreruperile de serviciu și in fine toate datele ce o privesc așa că perzându-se condicuța, conținutul ei imediat s’ar putea reconstitui în noua condicuța. După regulamentul actual, servitoarea plătește integral taxa de înscriere in condicuță pe când stăpânul este scutit de taxă. Aceasta este o disposițiune injustă: plata taxei ar trebui împărțită între servitoare și stăpân. j. ott (Va urma) ____ Praga e mai aproape de Buăerpesta, decât Viena. Sokolovsky, corespondentul ziarului «Petersburgskija Viedomosti» și al statului «Rusokoje Slove» din Moscova, să scrie din parteae Rusiei, că Moscova e mai aproape de Budapesta, decât Berlinul. Pot să ia știre despre aceasta ai Țarul și împăratul german, dacă consulii lor din Budapesta se vor presenta la ambasadorii din Viena»... .*. Tratatul comercial între Italia și Bulgaria va fi semnat *• mai târziu Marțea viitoare. Tratativele s’au sfișit definitiv. Pagubele pricinuite de ultimele uragane in Filipine se ridică la suma de 25 milioane franci. ,*. Miliardarul american Rockefeller a donat consiliului general de educație din New York suma de 50 milioane, menită a înzestra așezămintele de învățământ superior. Ziarele spaniole se ziM că s’a ales pentru ținerea conferinței asupra Marocului orășelul Algesiras, cu care comunicațiile sunt grele, unde nu se prea găsesc locuințe și care e departe de orice centru însemnat, afară de Gibraltar. Părerea generală e că Spania ar trebui să desemneze Madridul ca loc al conferenței, sau să decline onoarea de a o vedea tferdu-se pe teritoriul ei, împăratul Germaniei va viza zilele aceste orașul Danzig unde va avea loc o mare paradă militară. .*. In luna Septembrie, orașul Berlin a fost vizitat de peste 100.000 străini și adecă : 7052 rușî, 1940 americani, 1199 englezi, 791 francezi, 291 din Statele balcanice, 274 italieni, etc. Guvernul rusesc a esters intrarea în Rusia a cărței celebrului filosof german Ernest Hackel, apărută de curînd sub titlul «Lupta pentru ideile desvoltării». .*. Din ordinul împăratului Germaniei s’a compilat o operă care conține descrierea ilustrată a tuturor onerilor de artă creat« in timpul domniei Împăratului și in care el a fost direct interesat, fie pentru că le-a ordonat fie că a luat inițiativa. Cartea mai conține și o relațiune după tendintele ce ara împăratul față cu arta modernă, doar Codul de sclavi in iar«« — Vezi ilustrația — In diferitele orașe mai mari ale imperiului marocan din Africa de nord, se țin de trei ori pe săptămână tirguri de sclavi, și adică Într’un loc împrejmuit. Aceste tirguri țin numai o singură zi. Dimineața un preot mahomedan rostește o rugăciune, după care sclavii co așează în rânduri și defilează pe dinaintea cumpărătorilor, pe când furnisorul rostește tare prețul «obiectelor de cumpărat». Sclavii sunt imbracați cu această ocazie în veștminte frumoase pentru ca să li se ridice valoarea. Ilustrația noastră de astăsi, reprodusă după un ziar eagles, reprezintă o scenă de la aceste târguri de sclavi din Maroc. « CUGUSTA.M £ i 2»» Iffik A. te plânge de o ofensă, ese suferi din nou in fața acelora c sv-8 tu o cunosteau. ---- nu »bragoata — S ATIRI DIN STRIINATATE — Prin poștă — . *, Bancherul Filip Thorsch, care a murit deunăzi la Viena, a lăsat 843 mii de coroane pentru scopuri de binefacere. La ultima tragere a loteriei presei franceze marele Iot de o jum, milion franci a fost câștigat de inginerul Joseph Gazel, din Clermont care are 11 copii. Regele Siamului a inaugurat, la Bangkok o linie de tramvai electric, lungă de 20 kilometri. Lângă Seattle (Statele Unite), niște tâlhari au oprit un tren și au furat 250 mii de franci. De câtva timp clubul Lunganon, din Dublin, publică o mulțime de broșuri îndemnând pe tinerii irlandezi să refuze serviciul in armata și marina irlandeză. Scopul clubului e de a recăpăta independența politică a Irlandei. .*. Se asigură că întrederea stărei finanțelor rusești, Witte a refuzat să primească o donațiune de un milion de ruble pe care voia să i-o facă Țarului drept recunoștință pentru serviciile pe cari le-a adus contele patriei sale. In Scoția și Elveția a nins. Regele Greciei, care trebue să petreacă câteva zile ia Paris in Noembrie viitor, se va duce la Londra să viziteze pe soră-sa, regina Alexandra. Suveranul grec va fi oaspete regelui Eduard VII in timpul șederei sale in Anglia. Din Paris se anunță că guvernul japonez tratează acum la Londra, Berlin și Paris, pentru contractarea unui nou împrumut, care ar servi mai cu seamă la conversiunea împrumutului intern japonez. ,*. Ziarul maghiar kossuthist «Magyarorszag» trimite următorul avis celor din Viena, Moscova și Berlin : «vestita de Lueger, că XX SEPTEMBRIE S’au împlinit acum 85 ani de când bersaglierii italiani intrară ca liberator!, prin spărtura Forței Pia, în Roma, care fu restituită Italiei in misiunea sa istorică de capitală, și lume! ca chezășie a libertăței redobândite a cugetului și conștiinței omenești, împreună cu Roma, azi toată Italia e in sărbătoare. Dar în această zi Roma și Italia nu prăznuesc numai o sărbătoare națională ; ele sărbătoresc cea mai mare cucerire a progresului omenesc și a cugetărei civilizațiunei. Căci Roma restituită Italiei—ea și Bastilia dărâmată la Paris — nu reprezintă numai destinele națiunei reunite, nu e numai simbolul sfint al unităței și libărtăței sale, păstrate in Panteon de primii săi dani regi și încredințate tinerului monarh care perpetuă glorioasele tradițiuni de dragoste de țară și de libertate ale tatălui și bunicului său. Intrarea trupelor italiane in orașul etern are o mare importanță, dar nu absolută. Se poate concepe o italie înfloritoare, puternică, mândră chiar și fără Roma, și pe de altă parte nu ar fi fost o mare întreprindere ,de a dărâma domnia politică a Bisericei, atât de slabă și șovăitoare era aceasta. Nu e, deci, luarea Romei marea cucerire a a terței Italice cu totul altceva : a fost că a inaugurat domnia liberei gândiri și a științei acolo unde domnea Dogma, de a fi Înlocuit misterul cu rațiunea , a fost că a făcut să intre lumea modernă cu facla sa care luminează drumul ascendent al nea mtrii sfflui ROMAN SENZAȚIONAL BE JPierjr ® J&ecouroells PARTEA ÎNTÂIA IY CAlMrul firmei Kermade. Ca să... ca am... — Va să ce ?.. — Fie-țî milă ! Nu mă perd ® bîlbăi Corvul înspăimântat. Ca să zică e adevărat, urlă furios Kermadee apucând pe casier de gât. Ai furat banii aceștia, cari nu erau ai mei... Acești bani pe cari n’aș fi îndrăznit niciodată să-i ating... Și azi eui, eu voi trece drept hoțul! O să te omor ! Rita W Kermadee era îngrijit fears; matetile sale se cUraiau împrejurul gâtului lui Gorvoi al cărui obraz învineția... — S’au mai bine nu, urmă el dând drumul casierului care se rostogoli pe jos, o să te denunț, o să fac să te aresteze ca un ticălos ce ești, și vei merge la ocnă, înțelegi, la ocnă!.. Corvoi se sculase , și adăpostit pe după o masă de un nou atac al patronului său, ’și repară precum putu dezordinea toaletei lui. — Nu supt hoț, răspunse el rece. Sumele pe cari le-am deturnat, niciodată n’am avut de gând să mi le însușesc. Am jucat la Bursă, ca și d-ta... Am perdut... ca și d-ta. Dar d-ta poți plăti. Ești bogat, pe cînd eu !.. Cu toate acestea ’mi trebuiau bani ca să-mi regulez diferențele. ’mi mai trebuiau ca să-mi repar perderile. De unda să-i iau. ? Din cassă ? Cu neputință... A două zi ar fi observat’.... Atunci, m’am gîndit la acele titluri de cari nu trebuia să dispui decât peste cinci ani, la majoritatea domnișoarei Magdalena. Din nefericire, odată ce am încasat produsul vânzării lor, am căpătat din ce în ce mai multă speranță de a recâștiga ceea ce perdusem... Și am perdut iar... perdeam mereu... Dar asta nu mă îngrija... Aveam cinci ani ca să mi achit... cinci ani! Eram liniștit, înainte de acea epocă, totul va fi fost plătit, capital și dobânzi, încă trei luni, șase luni poate, și speculațiile mele ar fi izbutit... Iar d-ta n’ai fi știut niciodată de... împrumuturile mele. Acuma mă ameninți de a mă da pe mâna justiției ?’ Da-me!.. Dar nu faci bine... Vei avea mulțumirea sa mă vezi osândit, dar în același timp siguranța de a-ți perde banii. Pe când dacă mi-ai da un termen... ’Ți spun că voiü izbuti... O simt... Sunt sigur... E chestie de timp, și atunci mă voiu grăbi să-ți înapoiez ce ți-am luat... Țî-o jur!... Kermadee ascultase încremenit această ciudată propunere. — Jurământ de pungaș! zise el. Frumoasă garanție. — Nu un jurămînt, urmă Corvol, ci un angajament. Dacă nu-1 țiu, ’ți va fi totdeauna ușor să fac denunți. Acestui raționament, la e adică, nu-i lipsea oarecare logică. Produsul hoției fiind risipit, Kermadek risca oare ceva încercând aventura ? Din potrivă, se putea Întâmpla ca vinovatul să fie de bună credință, să izbutească in speculațiuni și să înapoeze Magdalene! banii furați. Asta nu eram cu mvârință. Numai noroc s’aibe. — Fie ! zise negustorul după ce se gândise. Dar vreau o dovadă pipăită a crimei d-tale, o mărturisire iscălită. Scrie ce-ți dictez : «Eu, subsemnatul, Petre «Corvoi, casierul firmei Ker«madec, din Bordeaux, recunosc că am furat»—scrie furat «amenință el pe amploiat ve«zând că șovăește—... că am «furat patronului meu suma «de o sută optzeci de mii de «franci, in titluri de rentă a«parținend d-șoarei Magdalena «de Kermadee, și pe cari le-am «vîndut evreului Isac Pfeiffer. — Și acuma, pune data și iscălește. Corvul se supuse. Armatorul luă actul și cu glas din care părea că pierise orin urmă de vitern. — ’Ți dau termen de 3 ani pentru plătirea acestei sume, fie mie,... fie moștenitorilor mei. In cazul acesta, nu vei avea decât să duci suma notarului Hardonin, care, în schimb, ’ți va înapoia această declarație pecetluită și neatinsă. Dar dacă, peste 3 ani nu ești achitat, hârtia aceasta va fi depusă la parchet... Acum ești liber ! — Mai e o mică chestie de regulat, zise casierul cu glas viclean. Destăinuind... neregularitatea ce am săvirșit, ’mi strici reputația , astfel me împiedică de a agonisi in chip cinstit banii pe cari ți-i datorez. Ar trebui ca mica noastră combinație să remâe un secret între noi. Kermadee făcu un gest de scârbă. Atâta nerușinare îi făcea greață. — Fii liniștit, declară el, timp de trei ani nu vei avea nimic de temut. Dar, după trecerea acestui termen, gândește-te bine, vine ocna. Apoi ieși. Datoria. — Sinucidere» Kermadee, înfundat într’un fotoliu, lângă sobă, pironia asupra tăciunilor un ochiu posomorit. Totul era perdut. Mâine era falimentul, adică rușinea. Căci prejudecata vestește pe falit cu un stigmat neșters, prejudecata barbară și nedreaptă, care cuprinde în aceeași desaprobare nefericirea și necinstea. Iată un pungaș care, prin dibăcia lui, a știut să ocolească bancruta frauduloasă. El duce cu sine milioanele pe cari le fură creditorilor, milioane ce nu-i aparțin și are de gând să-și refacă o onorabilitate cu averea pe sine a jefuit’o. Iată un altul, pe care ne prevederea, iubirea de plăceri, negrii a sa de ziua de mâine l’au ruinat. Tot un falit! Altul iarăși și-a refuzat toate plăcerile. El a mers totdeauna pe aspra cale a muncit a datoriei. Ultimele sale resurse le-a aruncat cu sinceritate in prăpastia pe care fatalitatea o săpa sub pașii lui; și-a perdut sănătatea in cursul nopților crude pe cari le-a petrecut singur in fața cărții mari; voința și-a tocit-o în lupta sa în potriva soartei. Dar soarta s'a înverșunat. (Yanișaj