Universul, octombrie 1905 (Anul 23, nr. 269-299)
1905-10-27 / nr. 295
jțioal ministru de comerț al Germanarea» dr. De Rurfik (Vezi ’explicația) i Calendar pe anul 1905 Ortodox Marți, 28 Octombrie. —Sf. Dimitrie isvorîtorul de mir 1 290. Catolic Marți, 8 Noembrie.— Gottfried. Soarele răsare 7.5; apune 4.55 ■»■ [UNK] O ® <3>ffiBBgaa»»——■ [UNK] [UNK] ■ [UNK] București, 26 Octombrie. Raportui’i la eoersiate cu Austria Intr’un immer trecut am arătat care este starea actuală a raporturilor noastre comerciale cu toate țările străine și am accentuat, acolo cu una din problemele cele mai însemnate și dintre cele mai grele în același timp, ce ne rămân de rezolvat, este acea a viitoarei stabiliri a acestor raporturi cu Austro-Ungaria. Printre țările cu cari avem raporturi de schimb de mărfuri, Austro-Ungaria ocupă în adevăr un loc de frunte ; pentru industria austriacă, țara noastră constitue un debitseu din cele mai însemnate și Austria la rîndul ei ar putea servi drept o largă piață de desfacere a produselor noastre. In calea stabilirii unor raporturi economice, normale și indicate, între noi și Austria, a stat întotdeauna Ungaria , țară agricolă și aceasta, era firesc ca să caute a profita de situația în care se găsește față de Austria, ca să-și înlăture după putință concurenții acolo. Astăzi însă, când se întrevede eventualitatea unei posibile desfaceri a uniunii vamale dintre cele două părți ale monarhiei vecine, lucrurile se prezintă astfel ca în trecut, și desigur pentru noi mult mai favorabil. Dar greutatea momentană stă tocmai în starea aceasta de nesiguranță, de provizorat premergător unei lămuriri și stabiliri definitive de raporturi vamale între Austria și Ungaria. Adevărat este că primul ministru al Austriei, barromir Gautsch, a declarat deunăzi că nu se va lăsa oprit de nici o considerațiune politică pentru a urmări încheierea noilor convențiuni comerciale până la 1 Martie 1906, totuși e evident că la încheierea acestor convențiuni va trebui să tragă în cumpănă mai ales considerarea raporturilor ce vor urma să se"' stabilească între Austria și Ungaria. Urmări-va Austria încheierea noilor convențiuni în vederea unei desfaceri vamale de Ungaria, sau în vederea reînoirii actualelor raporturi? Desigur că numai în vederea eventualități din urmă, dar ce se va întâmpla când totuși despărțirea vamală va fi ca mâine un fapt împlinit ? Pentru noi nu ar fi de cât de dorit ca tendințele de separațiune vamală ale Ungariei să triumfe, căci astfel am avea, față de ea, putința liberei concurențe în Austria. Cu acest chip greutățile ce am întâmpinat până azi și întâmpinăm încă, în stabilirea raporturilor noastre comerciale cu Austria, vor fi aproape cu totul înlăturate. Din declarațiunile primului ministru austriac, acea care trebue să ne bucure cu deosebire, este că «Austria e pregătită să meargă pe calsa ei proprie» ; pe această cale, în adevăr, este de sperat că ea se va putea întâlni și înțelege mult mai ușor ca până acum, între alții și cu Romania. DIN ITALIA (Corespondența part a ziarului «Unirsul») Roma, 22 Octombrie. Guvernul « reforma impozitelor Se vorbește cu multă insistență în cercurile politice de reforma impozitelor pe care ar pregăti-o guvernul. Se afirmă că in întrevederile particulare avute cu președintele consiliului, d. Fortis, ministrul tezaurului, d. Garcano, a insistat în declarațiunile de mai multe ori făcute a absolutei imposibilități de a se prezintă acum o radicală reformă a impozitelor, după părerea sa primejdioasă și inutilă. D. Garcano, în schimb, crede că este nevoe urgentă să se prevadă la o mai bună distribuire a actualului sistem de impozite, îmbunătățind, micșorind și chiar desființând sinele din ele, cu excluderea însă a oricărei noui taxe. El crede că este cu atât mai necesar a se insista asupra acestui program în momentul de față, date fiind nevoile financiare ale armatei, ale nouilor construcțiuni și ale problemei meridionale. Ministrul de finanțe, d. Majorana, ale cărui păreri contrarii sunt cunoscute, crede că poate compta pe adesiunea primului ministru; unele ziare însă cred că atât președintele consiliului, cât și majoritatea membrilor parlamentului, ar înclina spre părerile susținute de d. Garcano. Nici ministrul de finanțe, nici cel al tezaurului însă, nu au de gând să facă din părerile lor chestie de portofoliu. In tot cazul, o hotărâre definitivă în această chestiune, nu va fi luată în sinul consiliului de miniștri decât după întoarcerea d-lui Fortis din Calabria. Până atunci s’a hotărîrt convocarea Parlamentului j pe ziua de 28 Noembre. Contingentul italian din Creta Contingentul trupelor italiene din Creta, după cît afirmă în mod oficios «Agenția telegrafică italiană» urmează a fi sporit intrucâtva. După cum se știe, el este compus acum abia din patru sute de inși — jumătate din contingentul francez, aproape o treime din cel englez și un sfert din cel rusesc, intărit cu patru sute de oameni în ultimele săptamini — și el trebue să lucreze în sectorul cel mai mare și cel mai important, deoarece împresoară capitala și este cuibul revoluției. Slăbiciunea contingentului nostru de pe pretext trupelor rusești să invadeze partea de nord a sectorului nostru, uitând să se înțeleagă de mai nainte cu autoritățile italiene, provocând astfel o resimțită protestare din partea consiliului nostru general. Ceea ce nu se înțelege însă este de ce se vorbește de această sporire—cerută de atâta vreme pentru motive de prestigiu, de siguranță și de contribuire reală la pacificarea insulei—tocmai acum când insula este pe cale de a se pacifica. Demonstrație ruso-flS Universitatea romană și-a inaugurat iem anul academic 1905—908. Rectorul a făcut cu acest prilej o savantă relațiune, din care s-a relevat că numărul studenților merge din ce în ce sporind. Apoi profesorul Alfonso di Lecca a întreținut auditoriul vorbind despre «Teoriile moderne asupra cosmogoniei» . După conferință, studenții vroiră să facă o demonstrațiune de simpatie pentru Rusia, politicește reînoită, prin strigăte de «Trăiască Rusia constituțională». Entuziasmul ajunse la culme când studenții descoperiră două studenți ruși : Bleiker și Lependinos. A’i lua pe umeri și a’i scoate în curte fu chestie de câteva minute. Aci, un student adresă celor doni reprezintanțî ruși salutul studenților de ori-ce naționalitate, exprimând dorința ca din partea tuturor studenților și poporului român să pornească o mare manifestațiune de bucurie, pentru marele eveniment care deschide o eră nouă poporului rus. In aplauzele studenților a vorbit studentul rus Bleiker și s’a hotărît apoi să se constate un comitet care să organizeze o mare demonstrație rusofilă și să invite și doui profesori universitari să ia parte la dînsa CU CUVÎntul lui’ Antidon. CRONICI FEMININE Mișcarea de abstinenții în America De la așa numitul riizboiu Whiski, pe care l'au terminat cu strălucit succes femeile americane in anul 487ă, ele au fost aliate in «Womans Christian Temperance Union», sub președinția conducătoarei lor Frances Willard, în lupta contra alcoolismului. Cercul lor de activitate nu s-a limitat numai la Statele Unite, deoarece cu puțini ani înainte de moartea ei (1870) Mrs Willard a înființat uniunea universală a femeilor pentru abstinență «Worlds Womans Christian Temperance Union» care se extinde actualmente asupra a 60 de țări din toate continentele, cuprinzind peste o jumătate milion de femei abstinente ca membre. Semnul societății este o mică panglică albă ; actuala presidentă este Lady Henry Somerset. Unul dintre cele mai importante terene de activitate este introducerea obligatoare a studiului higienei cu considerația influenței alcoolului asupra organismului omului, in toate școalele țarei. In Boston presidenta acestei specialități este Mrs Mary Hunt și iubirea maternă a însuflețit-o, de a se dedica acestei opere. După ce prin studii fisiologice recunoscu influența paralizantă și vătămătoare a alcoolului asupra spiritului și corpului copiilor, se hotărî să ci Tmiplicea scandinava când izbucni între aceste doue ternice națiuni un război. Bazele unei triple alianțe scandinave au fost aruncate de către conferința suedo-norvegiană de la Carlstadt, care a avut drept consecință disoluția desăvîrșită a uniunei suedo - norvegiană și încheerea între aceste două State a unei alianțe defensive. Chestiunea scandinavă ocupa in special sferele politice din Copenhaga și, mai cu seamă în momentul de față al rivalităței maritime între Anglia și Germania, pune Danemarca într’o situație cu totul specială. Intr’adever, pu..............................................Padintr’un moment într’altul, Danemarca nu ar putea fi decât serios impresionată, ținându-se socoteală că ea e stăpână să închidă, dacă vrea, căile de comunicație pentru Marea Baltică. Prin ce mijloace micul regat al Danemarcei va isbuti să’șî apere propria lui neutralitate. In trecut exista pentru dinsul obiceiul de a preleva asupra oricărui vas strein care i-ar fi trecut strimtorile o taxă, la care a trebuit să renunțe către jumătatea secolului al 19-lea, în schimbul unui drept de 30 milioane de taleri plătit de puterile principale interesate în libera circulație printre strimtorile Balticei. In același timp Danemarca, supunându-se condițiilor acceptate ad hoc, a luat formala îndatorire, nu numai de a permite liberul și gratuitul transport oricărui vas strein, dar încă a le da piloți danezi experimentați, ale căror servicii au fost de mai nainte tarifate in același tratat care stipulează și garantează, în multe puteri, completa neutralitate a Danemarcei. Această neutralitate nu este deci bazată pe principiul închiderea strîmtorilor pentru beligeranți, ci, din contră, de a le lăsa deschise, fără a le refuza chiar concursul piloților experți. Cu mijlocul acesta, Danemarca își garanta drepturile și -și apăra neutralitatea, fără a atinge oricât de puțin amorul propriu al vreunei puteri. Din nenorocire veacul nostru e acela al tratatelor care nu se respectă. Va fi destul ca Danemarca să lase a trece un vas englez, spre a provoca din partea Germaniei remonstranțe,și vice-versa.Și tocmai din partea Germaniei Danemarca este grav amenințată, deoarece flota germană poate trece ușor prin canalul de la Kiel și armata germană poate năvăli într’o clipă teritoriul danez, ocupându-i forturile, în caz când guvernul de la Copenhaga ar refuza să-și închidă strimtorile pentru vasele engleze. In virtutea acestor rivalități maritime intre Germania și Anglia, Danemarca este expusă la primejdia sau de a fi absorbită de imperiul german, prin forța armelor, sau dle a se supune condițiunilor celor la alte State ale Confederației. Fără îndoială anexarea Danemarcei la Germania ar înlătura pentru danezi grava preocupație de a-și apăra neutralitatea, preocupare ce ar reveni în mod firesc Germaniei. Totuși, acest mod prea simplist de a rezolva problema, nu ar conveni de fel Danemarcei , considerând mai cu seamă «reminiscențele ei istorice» cu privire la Germania. Prusia și Austria i-au făcut războiu.Danezii socotiră imposibilă apărarea Holsteinului, pe care ei continuau a-i considera ca provincie germană dat fiind că făcuse o dată parte din imperiu ; așa că își concentrară sforțările in ar sî apăra provincia lor Schleswig. Cunoaștem însă cu toții sfirșitul războiului de la 64. Danezii bătuți, învingătorii își impărțiră prada : Holstein al Austriei și Schleswig al Prusiei. Dar in afară de aceste «reminiscențe» dorința de a-șî conserva libertatea lor politică face pe danezi să respingă orice plan de anexare a Danemarcei la Germania. Care este deci calea de urmat? Estreup, fost președinte de consiliu, considerat de țarul Alexandru al III-lea ca omul cel mai inteligent al Danemarcei, recomandă, intr’unul din discursurile lui, publicat acum de curind in ziarul Vort Land din Copenhaga, de a nu se fortifica și apăra decât un singur oraș: capitala. Capitala este inima Danemarcei, și atâta vreme cât nu va fi in puterea vrăjmașului, Danemarca nu va înceta să existe ca Stat independent. «Din potrivă, susține fostul președinte, nu avem interes a ne menține pe Belt. MaI TRIBUNA MILITARĂ Pregătirea armatei pentru război. Studiu de organizare, de psihologie și de instrucțiune militară de Generalul C. N. Herjea I Constituția armatei noastre moderne a fost consacrată prin legenda din 1877, legendă strălucitoare între multe altele pe cerul gloriei românești. Publicațiuni naționale și străine, presa noastră și cea de peste hotare, mărturisirile multor militari cunoscuți in Europa ne-a umplut inima de mândrie pentru succesele repurtate, dar ne-a împedicat să vedem, după dreapta judecată a războiului modern, întrucât acțiunile noastre războinice erau exagerate in proporții și în rezultat. Răul cel mare a fost, mai ales, că s’a creat un fel de superstițiune, în ceea ce privește organizația noastră militară de atunci, căreia i-am rămas drept credincioși, in parte, până azi. D. general Hârjeu, examinează și analisează, în două mari volume de aproape 900 pagini, organizațiunea noastră de azi pentru a vedea, dacă prin soliditatea principiilor sale și perfecțiunea organismului său, ea poate răspunde întâmplărilor de temut și teribile, la care țara noastră poate fi expusă prin mersul evenimentelor. • Nu este lucru ușor să pipăi, să răscolești, să desvălești și să dai consilii înțelepte de reparațiune, pentru o instituțiune delicată cum e armata,, fără să nu te temi de oarecari privilegium. Mâna experimentată și spiritul arintit al autorului a știut să evite asemeni neajunsuri. Cu o dibăcie, ce nu ne miră de la un scriitor încercat ca d-sa, d. general Hârjeu începe prin a prezintă cititorului diferite organizațiuni ale armatelor antice și moderne , analizând și accentuând sistemul lor de alcătuire când se constată vre-o rană. Pe nesimțite dar ne găsim preparați pentru a judeca și pricepe neajunsurile armatei noastre, a cărei judecare e făcută cu fermitate, dar cu o discrețiune pentru care orice bun patriot, trebue ca să fie recunoscător. Când un simplu pansament poate vindeca o rană nu e nevoe să o răscolim cu cuțitul până în adincul ei. Lucrarea mai are calitatea că e foarte metodic concepută, după cum se poate vedea din acest scurt rezumat al ei : Intr’o serie de exemple tipice, ce-i servesc de introducere, autorul ajunge să ne convingă că pacea este visul înțelepților, iar războiul este istoria omenirei. Contra acestei fatalități nu ne putem garanta, adică nu putem obține «pacea decât păstrând gata pentru luptă o armată bine pregătită». Sistemul de organizație al acestor armate a variat de la un popor la altul și pentru aceeași națiune el a mai suferit influența mediului social și politic al timpului. Ar fi prea lung să expun aci—deși foarte interesante—evoluțiunile armatelor străine și române, ce formează atâtea pagini de un mare interes. Faimoasa armată română e tipul acestor transformări,prezintându-se în faza ei primitivă sub forma de mulțime armată ce luptă in mod instinctiv pentru satisfacerea trebuințelor individului. Câteva secole mai târziu, sub influența nevoilor politice ale Statului roman, această armată devine formidabilul instrument ofensiv cu care Cesar extermină in drumul șefi două milioane de vieți omenești, dar din această frământare a tuturor popoarelor cunoscute el formează aluatul nou al lumii dospită de fermentul civilizațiunii romane, care dă naștere conștiinței naționale și Îndreaptă lumea spre perfecționare deschizându-i toate caile spre ideal. Intrând in fondul chestiunii d. general Hârjeu tratează în volumul I despre organizarea militară a Regatului pentru bunul rost al căreia e nevoe de o educațiune civică, morală și fizică în școală, iar in volumul al 2-lea expune conducerea și instrucțiunea trupei și aceea a ofițerilor Cea d’întâî datorie a oricăruî tîner român devenit cetățean este serviciul militar, iar calitățile esențiale ale soldatului sunt : amorul despatrie, vigoarea fizică și acea cinste sufletească ce numim moral, fără de care omul nu poate avea sentimentul datoriei. Armata nu este și nu trebue considerată ca o corvadă, ea este o obligațiune sfintă pentru îndeplinirea căreia nu trebue să cântărim un singur moment sacrificiile ce ni s’ar cere, oricare ar fi »le. Iată definițiunea duioasă ce dă autorul cuvintului de patrie, ea e capabilă să-ți înmoaie inima și să ți-o stringă ca un clește, sau să te facă să răcnești ca un leu la ideea pericolului, ce ar putea-o amenința : «Patria este țara, pământul unde ne-am născut și unde voim să murim ; este locul tuturor afecțiunilor noastre, tuturor amintirilor noastre ; este moșia străbună mărită și păstrată prin luptele părinților,’ moșilor și strămoșilor noștri ; este gloria noastră militară.’Patria este cântecul de veselie și doina de durere a bătrânilor’; este sunetul trâmbiței războinice a eroilor noștri, este durerea și restriștea trecută , este speranța’ viitorului. Patria este tot ce am moștenit de la strămoși și voim să lăsăm neștirbit și nepătat urmașilor noștri». Totul e de citit în acest volum, plin de exemple și date interesante asupra modului cum e alcătuită această triplă educațiune a tineretului in Elveția, țară ce ar putea să ne servească de pildă in multe. E trist lucru de constatat că bulgarii, deși popor mult mai nou ca noi, ne-au întrecut însă pe această cale. Toate aceste constatări, cari aruncă o lumină vie asupra îndatoririlor noastre servesc autorului ca un argument pentru a ne îndemna să adoptăm cu un moment mai curând ceea ce ne lipsește, expunându-ne chiar un proiect întreg de organizare pentru educațiunea tineretului nostru. Organizațiunea armatei noastre este obiectul unui studiu adine dar moderat ca formă, așa cum convine situațiunii înalte ce ocupă d. general Hârjeu in armată și calității d-sale de om învățat. De la început autorul constată lipsa de omogenitate a oștirii noastre, care pentru unele elemente, cum sunt de pildă regimentele de infanterie, are două batalioane permanente după modelul unei armate de cadre, ca cel prusian, și un al treilea batalion teritorial, după exemplu unei armate de miliții, cum e cea elvețiană. La acest neajuns de lipsă de omogenitate, să mai adăugați acela că o mare parte din contingentele noastre rămân neinstruite, așa că noi deși dispunem de forțe multe, nu putem însă mobiliza toate puterile intelectuale și materiale ale țarei pentru a-i asigura isbânda finală. Această constatare e așa de gravă că d. general Hârjeu nu se silește a ne prezenta o comparațiunie între noi și Bulgari, care trebue să ne dea de gândit și să ne umple de rușine. Așa de pildă, Bulgarii cu o populațiune numai de 3.750.000 locuitori și cu un budget militar de 2.536.000 lei pot alinia 144 batalioane, 30 escadroane, 80 baterii și 25 companii de geniu , pe când noi cu o populațiune de 6.500.000 locuitori și cu un budget militar de 39.593.000 nu avem decât: 146 batalioane, 71 escadroane, 70 baterii și 24 companii de geniu. Raportul dintre populațiunea României și a Bulgariei fiind 7/a, ar urma ca noi să putem scoate o armată de : 252 batalioane, 52 escadroane, 150 baterii și 43 companii de geniu. Comparând bugetele celor doue State, cari sunt in raportul de 5h tot am putea mobiliza : 200 batalioane în loc de 146, 116 baterii in loc de 70 și 28 companii de geniu în loc de 24. S’a zis, cu drept cuvînt, că armata este o instituțiune de Stat, care trăește și se pregătește să-și îndeplinească menirea sub impunlsiunea forței care isvorăște din legi. Ar urma că dacă ne-am înconjura de legi bune, armata noastră ar trebui să fie perfectă. In realitatea vieții de toate zilele aceasta însă e un adevăr relativ. Când mă duc într’o țară, scria Montesquieu, nu se ocup de legile ei, căci Toate țările au legi bune, ci de modul cum sunt aplicate. D. general Hârjeu analizează legile și instituțiunile noastre militare cu sinceritatea și priceperea d-sale bine cunoscută. Acest studiu va face desigur obiectul meditațiunea tuturor acelora, ce se ocupă de organizarea și neajunsurile armatei noastre. Cu toată moderațiunea de formă, autorul nu se poate împedica vorbind de organizarea puterei noastre armate, se lasă să-i scape câte un țipăt de neliniște : «Afară de cele 9 batalioane de vinători, a căror organizare e mai bine stabilită prin bugetele anuale cari au un efectiv permanent mai mare și cadre mai îndestulătoare, cari sunt scutite, în parte, de nesfirșitele sarcini militare ale garnizoanei în care trăesc, cari în fine sunt libere să-și vază de instrucțiunea lor, grosul infanteriei țarei, cele 102 batalioane, este lăsat nu în voia întâmplărei, căci întâmplarea de multe ori ne vine in ajutor, ci în mâna nevoilor în care se sbuciumă armata noastră. Regimentele de infanterie nu au cadrele indispensabile cari să le asigure instrucțiunea ; regimentele de infanterie nu au efectivul suficient ca să-și facă instrucțiunea de războiu ; regimentele de infanterie sunt copleșite de nesfârșitele servicii ale garnizoanei și ale poliției militare, precum și de acele ale administrațiunilor civile, cari nu sunt îndeplinite până astăzi de corpul jandarmeriei; regimentele de infanterie nu au nici timpul să se instruiască, nici locul unde să se instruiască. Iată starea în care se găsește regina bătălielor — regina detronată. In această stare, când infanteria se reduce la cele 9 batalioane de vinători, desigur că și noi vom găsi că astăzi vînătorii constituesc temelia infanteriei noastre , dar vom mai găsi—cu multă părere de réü—ca pe această temelie nu se poate înălța casa infanteriei». M. Hoalmhslsita de comerț al Germaniei dr. Beérek — Vezi ilustrația — Dăm astăzi ca ilustrație portretul noului ministru de comerț al Germaniei, dr. Clemens Delbrik, care a fost numit în urma dimisiunei baronului Möller. Scutirea smîmurii Șerbac Nicolae Șerbac era profesor de limba română la școala lutherană din Capitală, de mulți ani. La început Șerbac era socotit pritre profesorii cei mai buni ai școalei, și multe generații de elevi trecuseră prin mâinile lui. De câțiva ani visa, o patimă urită, cea mai îngrozitoare din câte exista, puse stăpânire pe el. Șerbac începu să joace cărți. Și juca ori și unde și cu oricine. Până și prin cafenele Șerbac își pierdea nopțile și a doua zi, cu punga sleită și sdrobit de nesomn și de oboseală, se ducea la școală. El, care fusese un soț model, ,șî neglija soția și copilul, un băețel de vr’o 8 ani, luându-le până și strictul necesar pentru ca să-l dea la masa verde. Adunase și ceva avere, dar o perduse toată și în ultimul timp era copleșit de datorii. Plan de sinucidere.—Dispariția A mărit peste măsură, strâns din toate părțile de datornici, nefiind in stare să se scape de ulita patimă de care era stăpânit și pierzând mereu, Șerbac se gândi că scăparea lui era numai in moarte. Acum vre-o 15 zile scrise o scrisoare directorului școalei, prin care îl anunța că e bolnav și în neputință de a veni la cursuri. In ziua de 19 Octombrie el dispăru din Capitală, după ce lăsă acasă, în strada Piața Amzei 22, următoarea scrisoare soției sale : «Iartă-m o dragă nevastă. Poate că ți-am greșit in viață cu ceva. N’o să ne mai vedem». D-na Șerbac așteptă câteva zile și era, vezând că soțul ei nu se mai întoarce acasă, se duse de înștiința poliția de siguranță. pasager se sinucise cu un glonț «Ja revolver tras în tâmplă. Servitorii otelului au alergat la zgomotul detună ture, și l’au găsit în pat, mort. Pe masă se afla un bilet scris în limba germană, adresat poliției locale, cu următorul cuprins : 1Vm cercetați cine sunt. Va fi greu să aflați. Ingropați-mă imediat.. M'am ucis singur ". E. S. Poliția din Brașov a început cercetări, dar neputând stabili identitatea sinucisului, a fotografiat cadavrul și a trimis fotografia poliției noastre de siguranță. Eli, odată cu sosirea fotografiei din Brașov, se prezintă la siguranță și d-na Șerbac, ca să se plângă de dispariția soțului sSISD, șef al siguranței ii arătă fotografia și d-na Șerbac dădu un țipăt sfîșietor. Recunoscuse cadavrul nefericitului ei soț. Nicolae Șerbac era în vârstă de vre-o 53 de ani și foarte cunoscut in Capitală. Era un om afabil și îndatoritor și numai patima cărților i’a adus la sinucidere. S’a telegrafiat poliției din Brașov care va dispune cele de cuviință. Papain —— , pere de aceasta pe propiul ei sfin și pe copiii națiunei ei. Ajutată de mai multe tovarășe, ea reuși ca în 20 de ani să câștige pe legiuitorii celor 45 de State ale Uniunei americane pentru studiul obligatoriu al higienei, împreunat cu instrucția în dans în toata școalele Statului. Peste 22 milioane de copii sunt instruiți în aceste obiecte de învățămînt. Ei sunt oțetiți acum pentru tentatiunile vieței, deoarece li s’au întărit spiritul și corpul. Olimpia, bine să se transporte toate mijloacele de fortificare din acea regiune la Copenhaga, și să se lase Beltul in seama cum va vrea să-l ia». Aceasta este soluțiunea propusă de bărbatul de Stat danez ; o alta este bazată pe viitoarele raporturi dintre Puterile scandinave și consistă într’o triplă alianță între Suedia, Norvegia și Danemarca. Intențiile tuturor oamenilor de Stat din cele trei țări se învârtesc în jurul acestei combinații. Nu degeaba Hamlet a fost principe danez. Patria lui repetă în acest moment faimosul «a fi sau a nu fi». Deoarece însă Danemarca ține «să fie», dorința ei cea mai arzătoare este să se realizeze tripla alianță scandinavă. UMPROVIERE IPJE? ZI După dlone lucruri cunoști un guvern bun: dreptate și biruri mici. ----‘"»«»«sabiEnSES- <71>-©'CIÎ> ■ Sâmbătă 22 Octombrie un pasager sosi la hotelul «Coroana», in str. Vămii, din Brașov. A doua zi dimineață misteriosul TRIBUNĂ LIBERĂ Ucenicele.-Lucincoarce Totul pentru femeia prin femeie. Pe lângă servitoare, sunt ucenicele și lucrătoarele de ateliere și fabrici cari reclamă sprijinul femeii. Prin noua organizațiune a meseriilor, ucenicele și lucrătoarele au trecut sub direcțiunea corporațiunii respective și în ultima instanță a inspectorilor tehnici. Aceștia sunt prea Încărcați cu afaceri de ale corporațiunii incât să se mai ocupe și cu inspectarea atelierelor. Și câtă nevoie ar fi ca acele ateliere să fie serios inspectate. La Brașov. — Sîmseîdeica. — Fotografia EDUCAȚIA FIZICĂ Se observă de câtăva vreme o tendință serioasă de a se fonda societăți pentru răspândirea gimnasticei. Faptul e îmbucurător și desigur că lipsa de interes față cu astfel de asociații va dispare pe măsură ce gustul gimnasticei va fi înrădăcinat în sufletele tinerelor generații și se va înțelege binefacerile acestui sport. Nu e nevoe să se desvolte teorii multe spre a se arăta importanța scopului urmărit de asemeni societăți. E destul să ne uităm la toate statele înaintate in cultură și vom vedea ce gândesc ele despre însemnătatea și folosul lor.Țările cele mai mici numără societăți cu întinse ramificațiuni și cu rari de membri. In Belgia bimăoară sunt 47.000 membri in câteva asociații. Danemarca are 28 societăți : Olanda 162, Norvegia 83, Elveția—mica Elveție—639 societăți cu 46.216 membri. Și dacă vom trece la State macii, vom vedea în Franța 803 societăți cu 150.000 membri, iar in fruntea tuturora stă neîndoios Germania cu 7.489 de societăți in jurul cărora sunt adunați 47 miir 688.202 membri.. Negreșit nu ne vom compara cu Germania, nici cu Belgia. Dar ar trebui să ne comparăm cel puțin cu Bulgaria. Și făcând paralela e rușinos să constatăm că vecinii noștri au aproape 50 societăți cu 20.000 membrii, iar noi, pînă acum, abia avem trei despre a căror existență puțini se interesează. Dintre acestea e uns societatea de gimnastică, sport și muzică din Iași, înființată la 14 Noembrie 1902,care a făcut frumoase progrese in cei trei ani de existență. Comitetul acestei societăți a lucrat cu inteligență și și-a dat multă osteneală să desvolte sportul excursiunilor in interesul cunoașterei posițiunilor pitorești ale țărei, să dea o educație fizică și estetică tinerimea, să formeze personal didactic pentru predarea gimnasticei și să răspândească gustul muzicei. Am in fața mea o dare de seamă asupra activităței acestei societăți și bucuros e de constatat că societatea a putut aduna în jurul ei aproape 600 de membri. O atențiune deosebită se dă tirului și aproape în tot cursul școlar 1904—1905, tirul a funcționat cu 200 elevi din cursul superior al liceelor și cu elevii școalei normale «Vasile Lupu», dând rezultate strălucite. Președinte al societății este d. Paul Bujor, profesor universitar , iar A. S. R. Principele Ferdinand a bine-voit să primească prezidenția de onoare. Corpurile legiuitoare apreciând binefacerile acestei societăți, a întărit-o, recunoscând-o persoană morală. Desigur că numărul societăților similare se vor înmulți și curând vom putea și noi să ne mândrim cu zeci de mii de membri. Curentul sănătos care a început să sufle, ne îndrituește să sperăm așa ceva. p. b. 89 OlclSii MS t > ROMAN SENZAȚIONAL a E J7Pîerx ® HJ&comx celle partea~Tatăla XI Penii”’« «« mormint «Vino !.. vei vedea pe fetița mea... ce frumoasă erai.. Ea Ți va zîmbi... căci pare a dormi, domnule... iar dulcele zîmbet al acestui somn va fi mulțumirea pentru odihna ce-ți va datora. Robert se urcă în odaia actorului. Intre acei patru pereți goi, el văzu copila moartă, culcată in leagănul ei, abia acoperită cu câteva zdrențe, și pe mama care nu părăsise locul unde ce ruga pentru miiterul sburat. Când află despre feine-făcătoarea lui Robert, ea nu plînse... Sărmana ființă sleise toate lacrimile. Dar citatea spuse cu smipii spre ale,a fi așa de bun, domnule, trebue să ai desigur o logodnică al cărei amor te inspiră!.. Spune-mi numele ei, te rog din suflet, ca să mă rog în fiecare zi pentru dînsa!.. Aceste vorbe evocară in ochii lui Robert icoana aceleia care acolo, în Bretania, plângea poate gândindu-se la el și a cărei influență, printr'o lege tainică, întreținea într’însul câte-va scântei de virtute și de onoare. — Ea se chiamă Magdalena, zise dinsul... Da, roagă-te pentru dînsa, d-na, pentru ea și pentru mine ! A doua zi, tatăl și mama își conduceau fetița la cimitir. Pe coșciugul alb strălucia o mândră coroană de crini albi, încă o persoană mai urma dricul : era Robert Desroedes. Iar la cimitir, pe crucea neagră ce se puse pe movila de pământ dedesubtul căreia odihnea copila, el văzu cu adâncă înduioșare că la pronumele fetiței se adăugase acela de Magdalena. XII Castelanele de la Charmerettes Odată întoarse la Charmerettes, d-na de Kermadec și Magdalena nu mai ieșiră de acolo. Ele se instalaseră definitiv în mărețul domeniu, ale căror stăpâne erau prin mărinimia târzie a bătrânului Claron. Mulțumită îngrijirilor lui Corvot,din ce în ce mai îndatoritor față de ele, da»să le scăpară iute de numeroasele formalități ce însoțesc luarea în posesiune a unei moșteniri atât de mari ca aceea a lor. Când văduva armatorului se află la notarul ținutului, în fața voluminosului dosar de hârtii timbrate ce cuprindea inventarul amănunțit al bogățiilor sale, se înfiora de groază. Niciodată două femei deprinse cu viața mai mult decât modestă ce o duseseră ele de la moartea lui Kermadec, străine de tot ce e comerț, speculațiuni, sau chiar simplă exploatare agricolă, n'ar putea să administreze totalul formidabil de întreprinderi diferite cari, deși se retrăsese din câmpul activ al afacerilor, alcătuiau averea marelui comerciant Breton. D. Harduin, chemat firește ca sfetnic de către moștenitoare, avu atunci o idee minunată. — De ce, scumpă amică, zise el clientei sale, n'ai încredința administrația acestor bunuri unui om a cărui cinste, devotament și dibăcie le-ai și încercat ? — Vrei să vorbești de?... — Despre prietenul nostru Corvol! Știi credința ce va arătat’o. E un om foarte cinstit. De un an am avut dovada despre aceasta , și știi cât de mult îl stima scumpul d-tale bărbat. Vei găsi foarte greu un astfel de om. In sfârșit, am vorbit cu el și răspund de consimțământul lui. Nu pune decât o condiție, anume ca serviciile pe cari ți le va aduce să fie gratuite. Se pare că a moștenit deunăzi o mică moștenire, care, oricât de modestă ar fi, -1 pune la adăpost de nevoi. Știi că © i trăește simulu D-na de Kermadec primi cu recunoștință oferta generoasă a fostului casier, care se instala în căsuța din Vannes, unde șezuseră cele două femei până la moartea lui Clearon. El era astfel aproape de Charmerettes, unde venea să cineze în fiecare seară, silindu-se să primească cu cea mai mare politeță instrucțiunile și ordinele adevăratelor castelane, trăind din viața lor, aducându-le miile de servicii de «ari aveau mereu nevoe două femei în poziția lor. Numai Magdalena, cu toată recunoștința cu care primia totdeauna pe Corvol, se arăta față de dânsul ceva mai rezervată ca mama ei, și la diferite prilejuri, cu privire la unele observațiuni făcute de acesta din urmă relativ la mai multe servicii bănești aduse de d-na Kermadec frului ei, Robert Desroedes, fata afecta cu fostul casier o răceală de care raporturile lor se cam resimțiseră mai multe zile. Carol, cu finețea lui obicinuită, observase firește această schimbare de atitudine, care scăpase bunei d-ne de Kermadec. Dar el nu vorbi despre asta Magdalenei, nici nu-i aarătă că-și dăduse seama ,despre asta. El î și urma opera de devotament, îngrijind cât se poate de scondulos de interesele mandatarilor săi,, și făcând ca numele lor să fie binecuvîntat de toți aceia cari nu rosteau decât cu groază pe acela al lui Sebastian Charon. Maria, Ana și Magdalena se sileau într’adever precât cu putință să ușureze nevoile a căror cauză fusese adesea ambiția îndărătnică și lăcomia rudei lor revolate. Arenda fermierilor fusese scăzută la jumătate. Săracii,—și erau numeroși în împrejurimi,— fuseseră larg agitați, așa că la două leghe împrejurul castelului, în căsuța lucrătorului ca și în coliba săteanului, nu se vorbea decât de bunătatea celor două femei. Ar fi pățit oreu de tot acela care ar fi spus ceva contra «doamnelor din Charmerettes», căci 100 brațe furioase s’ar fi ridicat spre a-1 alunga. Intr’o frumoasă zi de Septembrie, vechea noastră cunoștință Goeland se afla în remiză, unde Jean-Marie, un tiner țăran breton de vr’o 20 ani care făcea și pe ajutorul de grădinar și pe rîndașul, freca cu înverșunare căpestre și hamuri. (Va urma)