Universul, septembrie 1907 (Anul 25, nr. 239-268)
1907-09-26 / nr. 264
A Y Ái r i áftül XXV.—No. 264»Miercuri 26 Septembrie 1907, £=> n trasess 5 bani in Romania.—la bani In străinătate Cl. "Fondator rLu’íGb' CAZZAWILAN CELE DIN URMA STIRI DIN LUMEA ÎNTREAGA REDACȚIA ȘI ADMINIST — 41. Strada Brezoianul, Marele duce ele Badea, soția sa și moștenitorul presumptiv al tronului.—(Vezi explicația) Calendar pe anul 1907 Ortodox Marț!, 25 Septembrie.—Cuv. Eufrosin a Catolic Marț!, 8 Octombrie.—Brigitta Răsar, soarelui 6.23 ; Apusul 5.45 București, 25 Septembrie. In chestiunea țărănească Am primit zi ele astea o lucrare a d-lui Leon Ghica- Dumbrăveni, intitulată ,,Cîteva cuvinte în chestiunea țărănească“ și credem interesant, pentru luminarea desbaterilor asupra marei chestiuni la ordinea zilei, să relevăm noi vederile expuse în această lucrare. D. Ghica vede izvorul stărei rele a țărănime în faptul că legile ocrotitoare au făcut pe țăran incapabil de a contracta. Averea țărănească—3y2 milioane de hectare, cu case și ecarete, reprezintând împreună o sumă de 3 miliarde —e lovită de non-valoare absolută. «Nu e de mirare, zice autorul, că proprietarii aceștia în asemeni condițiuni, adică lipsiți prin faptul incapacității lor legate de creditul care reprezintă solvabilitatea lor, să ducă mizeria din care nu pot ieși. Nu e de mirare că acea pătură de 5 milioane de suflete să nu fi făcut în această vreme îndelungată nici un progres —pe cală vreme restul de 700.000 suflete, din care jumătate străini, s’au desvoltat devenind astfel singurul factor al progresului pe care l-a făcut România timp de 40 ani, pentru simplul motiv că n’au fost loviți de aceeași incapacitate legală». Singurul leac, după părerea d-lui Ghica, este abrogarea art. 132 din Constituție privitor la inalienabilitatea terenurilor țărănești. Teama că țăranii se vor ruina vînzîndu-și pământurile și casele, e neîntemeiată. Și azi unii țărani, puțini, își rina avutul, dar numai pentru două motive : fiindcă nu pot găsi bani pe ipotecă și fiindcă știu bine că vînzarea e nulă. Când va ști că vînzarea e valabilă, nu va vinde, mai ales că va putea găsi bani pe ipotecă. «Dacă cu toate acestea — zice autorul, se vor întâmpla pe ici pe ceile vînzări de aceste, ele vor fi cu totul excepționale, în tot cazul chiar acele escepțiuni nu se vor ivi decât printre țăranii proprietari a zece—douăzeci prăjini, pe care ei nu pot trăi ; acești țărani ar deveni uvberi agricoli, servitori, meseriași la orașe, deci mult mai folositori, decât în situațiunea lor de azi, luând treptat acolo locurile ocupate de străini». De altmintrelea zice d-nn Ghica, proprietățile vîndute de țărani nu vor fi cumpărate decât tot de Români și în special de țărani. Legea oprește pe străini de a poseda bunuri rurale, iar proprietarii mari și arendașii nu se vor încurca nici odată cu sute de cumpărături de petice de 10 și 20 prăjini situate în diferite locuri. Autorul analizează diferite soluțiuni propuse în chestia agrară, și după ce indică nesitatea de a se crea o burghezime agrară, de a se încuraja țăranii la cultura intensivă, de a se face școala mai educativă, de a se face jandarmeria mult mai numeroasă și călare, de a se crea monopol alcoolului de e cu putință, de a se organiza o justiție sumară la sate, de a se crea un minister al higiene publice — conchide astfel: «Singurul leac după părerea noastră este schimbarea art. 132 din Constituție, ștergând astfel inalienabilitatea bunurilor țărănești și punându-le în plină libertate în comerț, spre a da proprietarilor lor solvabilitatea fără de care nici un cetățean din nici o țară n’ar putea propăși. «In acest scop suntem de părere că un guvern de coaliție va trebui să prezideze la formarea unei Constituante menită a da deslegarea acestor chestiuni». POLITICI EXTERNA Convenția anglo-rusească Netăgăduit că convenția anglo-rusească cu privire la Asia Centrală, este un nou și foarte strălucit succes pentru diplomația regelui Eduard. Iată mai bine de o jumătate de veac de când Anglia și Rusia duceau în centrul Asiei o puținică luptă pentru întâetate, și această luptă care era privită de toți ca una din marele lupte ale viitorului, această luptă,care a fost obiectul grijilor neîncetate ale guvernelor și ale diplomaților, această luptă care după prorocirile tuturora, trebuia să însângereze tot continentul asiatic, această luptă s’a stins pe o masă verde printr’o simplă convenție, fără ca să se fi rostit vre-un cuvânt de amenințare la Petersburg, sau la Londra, fără ca să se fii întrebuințat de o parte sau de alta vreun mijloc violent. Acesta este fără îndoială cel mai strălucit exemplu de progresele săvârșite in lume de noua diplomație și cea mai bună dovadă ce se poate da despre putința de a pune capăt conflictelor internationale pe cale pașnică. Acum 25 de ani cu ideile cari domneau pe atunci, oricât de vie ar fi fost dorința pârților interesate, un asemenea fapt nu ar fi fost cu putință, de aceea se și cuvine să salutăm in convenția anglo-rusească nu atât sfârșitul fericit al unui lung și periculos antagonism între două din cele mai mari puteri din lume cât aurora unei ere nouă în diplomația lumei. De altminteri totul în această convenție, atât conținutul cât și felul cum au fost conduse negociațiunile poartă pecetea împăciuitoare a concepțiunilor nouei diplomații. Dacă ar fi fost în vremurile trecute, Anglia ar fi profitat de înfrângerea Rusiei în Extremul Orient, de slăbirea autorităței și prestigiului ei in toată Asia, pentru a căuta dacă nu să cucerească cel puțin să-șî asigure pentru totdeauna influența în ținuturile asupra cărora Rusia avea pretenții. Când colo Anglia s’a folosit tocmai de această eclipsă a puterei rusești ca să întindă Țarului o mână frățească și să rezolve printr’o comună înțelegere conflictele care de atâta vreme despărțeau în Asia ambele State. Și aci meritul revine în special regelui Eduard căci dacă toate alianțele, toate înțelegerile pe care el le-a încheiat cu diferitele State au fost întotdeauna întâmpinate cu simpatie de opinia publică și sprijinite cu căldură de toate partidele politice ; înțelegerea cu Rusia s’a iubit încă de la început de opoziția tuturor. Nu fiind că englezii ar fi vrut ca regele Eduard să profite de slăbiciunea Rusiei pentru a nimici cu totul politica și influența ei asiatică. Ideile de pace au făcut prea mari progrese în Anglia pentru ca asemeni idei să mai poată încolți acolo, dar fiind că englezii credeau că o țară care ca Anglia luptă azi în lume pentru răspândirea concepțiunilor moderne și pentru idealurile de pace ale omenirei de mâine, nu poate să stea de vorbă și să iscălească tractate cu un guvern ca al Țarului care nesocotește cele mai elementare principii ale vieței moderne și este atât prin concepțiunile lui de guvernămînt cât și prin faptele lui zilnice, o adevărată pată pentru civilizația noastră. Regele Eduard a socotit însă și cu drept cuvint, că nu e un motiv pentru că în fruntea Rusiei se află un guvern nedemn de timpurile moderne, ca Anglia să continue în Asia centrală o politică contrarie noilor ei aspirațiuni, și că va aduce civilisației în genere un serviciu mult mai mare punând capăt unui conflict îndelungat și primejdios decât continuându-l pentru considerațiuni teoretice, oricât de întemeiate ar fi sau ar părea ele să fie. Conținutul convențiunei ne desvăluește același spirit larg de conciliațiune, aceeași grijă de împăcare, iar nu de înfrângerea adversarului ca și spiritul în care negociațiunile au fost întreprinse și duse la bun sfârșit. Nimeni nu a căutat să-șî asigure partea leulei. In Persia, unde Anglia ar fi putut mai ales astăzi când puterea Rusiei este acolo mai mult nominală, să nu respecte decât convențiunile financiare încheiate între cabinetele din Petersburg și Teheran. Cu toate acestea guvernul britanic a preferat să recunoască Rusiei drepturi asupra Persiei și s-a mulțumit să împartă ținuturile Șahului în două zone de influențe despărțite printr-o zonă neutră. De asemenea și in Thibet, Anglia ar fi putut mai cu seamă după expedițiunea triumfală a colonelului Younghusband la Lhassa, să își rezerve singură oricare drepturi. Ea a preferat însă și aci să nu nesocotească ambițiunile sau susceptibilitățile Rusiei și să renunțe împreună cu dânsa la orice amestec în afacerile tibetane. Iar în Afganistan, unde de câțiva ani deja supremația Angliei asupra Rusiei devenise un fapt îndeplinit, guvernul englez nu a cerut celui rusesc să consfințească această supremație,el a voit să-i stabilească singur granițele, stipulând lămurit în convenție, că Marea Britanie nu va anexa Afganistanul, că va respecta toate convențiunile vechi ale Emirului cu Rusia ,și că va supune la negociațiuni ulterioare toate neînțelegerile ce ar putea să rezulte pe viitor între ambele stări din noua stare de lucruri din Afganistan. Și să nu credem că procedând astfel, Anglia a fost mânată numai de un sentiment de generositate. O asemenea politică ar fi fost frumoasă, dar ar fi fost utopică. Anglia s’a arătat atât de mărinimoasă și de darnică față de Rusia fiind pătrunsă de concepțiunile nouei diplomații, știe că numai acele convențiuni pot fi trainice, care asigură foloase ambelor părți contractante și cari nu cunosc nici învingători nici învinșii. Recunoscând Rusiei drepturi în Persia, renunțând împreună cu dînsa la orice pretenții asupra Tiibetului și străjuind singură supremația ei în Afganistan. Anglia a asigurat prin convenția de față nu numai prezentul dar și viitorul și a înlăturat astfel cu o admirabilă și înțeleaptă prevedere toate conflictele pe care o atitudine mai puțin moderată le-ar fi stîrnit cu siguranță într-un viitor, mai mult sau mai puțin apropiat. Știm că deși această convenție prin forma și prin fondul ei poate fi privită ca prototipul convențiunei moderne, isvorâtă din spiritul și din tendințele nouei diplomații, tot se vor găsi sceptici cari să’î nege semnificația sau cari să privească cu un surâs ironic speranțele de pace ce unii întemeiază pe asemenea înțelegeri diplomatice. Dar precum scepticismul și ironia stăpânitorilor atotputernici ai Romei antice nu a împedecat creștinismul să se înalțe pe ruinele lumei vechi și să aducă mângâerea și speranța tuturor desnădăjduiților și tuturor desmoșteniților de pe acest pământ, tot astfel scepticismul și ironia celor cari cred în eternitatea războaelor și necesitatea luptelor sângeroase nu va împedeca ca pe ruinele omenirei de azi, obosită de atâtea suferințe și zbuciumări zadarnice, să se ridice mântuitoare pacea universală. N’am ajuns încă la această fericită apoteosă a civilisațiunei moderne, dar spiritul ce însuflețește convențiuni ca cea anglorusească ne dovedește că ,,la verité est en marche“. I. 61. i>. DIN BUCOVINA (Corespondență particulară a «Universului») Criza in clubul dietal român Cernăuți, 24 Septembre. La 16 Sep. a. c., deputații români au ținut o ședință in care după o temeinică desbatere relativ la situația politică și-au constituit clubul dintái. Cu această ocaziune deputații au lansat un manifest în care se arată că deputații români s’au strins într’un club, compus din grupul conservator și cel democrat, in toate afacerile naționale, va proceda solidar ; in afaceri economice însă fiecare grup își are libertatea proprie. La finele manifestului, clubul român condamnă scisiunea între Românii din țară provocată de ziarul «Apărarea Națională». Partidul «național» fiind atacat in mod atât de eficace din partea clubului dietal, a lansat de asemenea un manifest desaprobând contrariul. In acest manifest se arată că comitetul central al partidului național român, a luat cu regret la cunoștință enunciațiunea clubului român dietal și constată că nu partidul național a cauzat sciziunea in tabăra românilor. Regretă cu atât mai mult, că in mijlocul acestui club se află și politician, cărora, desvoltarea partidului național până in ultimele zile le este cunoscută din autonsie proprie și cari și-au anunțat candidaturile lor pentru mandate din Camera imperială la însuși biuroul comitetului național, din care motive alegerea acestora a fost influențată de către partidul național în mod decisiv. Cu toate manifestele lansate clubul a rămas constituit, având ca președinte pe cons. consistorial Dionisie cav. de Bejan, iar ca vice-președinte pe dr.Aurel Onciul. Astăzi aflu că clubul dietal se află într-o criză și e amenințat de a se disolva, remâind fiecare deputat independent. Clubul se compune din următorii 11 deputați : Arhhimandritul Călinescu, consil. consist. de Bejan, dr. Aurel Onciul, inginerul Tit. Onciul, Alexandru Buburuzan, dr. Alexandri, dar. Hurmuzachi, dr. Florea Lupu, dr. Voicinschi, Tudor de Flondor, Const. Popovici și Teofil Simionovici. Criza din clubul român se motivează din cauza mai multor deputați. Așa d. ex. dep. dr. Voicinschi (conservator) și-a anunțat deja separarea sa. Motive mai detailate nu se cunosc, insă se afirmă că din cauza conflictului avut, cu deputatul Onciul in ultima ședință dietală. Prin aceasta o aparținere directă a conservatorilor către clubul român, s’a făcut blustrică căci dep. Popovicî (conservativ) nici n’a apărut in dietă luându-șî concediu. Parte afirmă că concediul e bazat pe motive de boală, parte afirmă că nu vrea să șcadă in tovărășie in dietă cu dep. Onciul. Dep. Teodor de Fiondor, aparține dietei numai cu numele ; deputatul baron Hurmuzachi, care este un reprezentant al marilor proprietari, s’a democratizat cu ocazia ultimelor alegeri parlamentare. Ziua onomastică a împăratului Astăzi fiind ziua onomastică a împăratului, s’a oficiat in toate bisericile confesionale din țară in Te-Deum, la care au luat parte capii autorităților civile și militare. Maltratarea ion» avocat Aseară pe când avocatul dr. Mayer Ebner se întorcea acasă de la cafenea, in dreptul forței casei sale din str. Schlangengasse, a fost atacat pe dinapoi de către un individ care a rămas până acum necunoscut, maltratând cu un baston pe numitul avocat, făcându-i mai multe sesiuni la cap. D. Ebner, e nevoit să stea un timp mai îndelungat in pat. Vecini dușmănoși la suburbia Clocucica ,birjarul Simion Marco trăia In dușmănie cu vecinul său laban Filip, servitor la Universitate, din causa că soțiile acestora nu se prea împăcau. Aseară Marco venind acasă, soția ii povesti că avu o ceartă cu Filip, fiind totodată și puțin turmentat birjarul luă un cuțit din bucătărie, se repezi in casa lui Filip și îl împlântă in piept lăsându-l mort instantaneu, iar el a dispărut. Poliția s-a pus imediat in urmărirea lui și a fost astăzi prins in orașul Stanislau (Galiția). Filip lasă o soție și 4 copii mici. Tragedie familiară Din corn. Pohorianț, se anunță: Gospodarul Grumela, ajutat de soția sa, și-a omorât propria mamă. Căușele nu se cunosc încă. Divan. CÂNTECE COMICE Cântecul „Adevărului« Eu sunt vestitul. ,,Mincinos“ Care se chiamă ,,Adivor“ Ce știu sâ’njur ca și ia cort Când nu pareez ca la Obor , Că, sunt vestitul ,,Adevăr“ Ce biant, rușine și fac zvon Cu’njurăturî ca de țigan, Mânjind Armata, Țara, Tron, Redactori pe sprinceană am Și șantgișit ca... Castelan, Ce de la noi la Pesta fug Când el ajuns-au la aman , Căci sunt vestitul ,,Adevăr“, Ce am trimiși chiar speciali, Să facă ’n Pesta o mahala de trădători și de venali. Cu ce trăiesc ? Resursa mea In șmecherlăcust o găsesc, Și toți dușmanii mii dau bani Ca sa ’n jur neamul românesc . Căci sunt vestitul Adevăr11 Ce-mi vind conștiința pentru bani Și România chiar o vind Pentru paralel la dușmani. Cu ziariștii cei maghiari Eu sunt prieten bun, intim; Ce dinsii scriu ca vechituri Ca trufandale noi le scrim ; Căci sunt vestitul „Adevăr“ Ce sunt prea bine informat Când Papa l vin in Roma lui Eu și vestesc că Va ’ngropat Plăcerea mea e ca să’njur Cel românesc și patriot Și’ntr’una, să calomniez,fă. doar asa par ale scot; ,Căci sunt vestitul :, Adevăr“! Ce României-i dau la unir, Dar dând la cap, îmi fac de cap Si cu ANaD si cu Amfir culare , reg. 30 atacând de la Vest și reg. 22 de la Nord, cu un interval de mai bine de donelii, intre ele, gol unde nu se vedea picior de om sau de călăreț. E inutil a mai explica tacticele rezultatul nefavorabil al acestui dispozitiv de atac. Regimentului 22 ii face față brigada de vânători susținută de către” grupul de artilerie copleșindu-i complectamente. M. S. Regele ordonă scoaterea din luptă a acestui regiment. In acest timp reg. 30 reușise să împingă puțin înapoi linia I a apărăreî. Mișcarea de retragere abia se pronunțase, când brigada de vânători, care scăpase de orice pericol din partea reg. 22, intervine la rândul său contra reg. 30 pe care îl aruncă și il urmărește spre Omurcea. Dacă nu s’ar ține socoteală de optica și condițiunile speciale, de repeziciunea cu care se cere în totdeauna să se execute manevra, poate că ar fi ceva de zis asupra direcțiunei și modului cum s’a desfășurat contraatacul brigăzei de vinători. La aripa stângă a apărărei reg. 33 a fost scos din poziție și forțat a se retrage, sub presiunea puternică a brigăzei 5-a, care a atacat cu 4 batalioane în linia 1 și 2 rezervă. Un batalion din rezervă din reg. 28, din propria sa inițiativă, în loc de a urmări mișcarea înainte a brigăzei contra trupelor bătute ale apărarei, văzând rezultatul defavorabil pentru atac al luptei după dealul Horoslav-Ici-Bair, ocupă satul Hasancea de unde atacă întreaga linie de baterii a apărărei, la distanță foarte scurtă. Cura manevrelor le lipsește sancțiunea glonțului și a temerei ce rezultă de aci în cazul incursiunei inamicului in spatele unei pozițiuni, e greu de proorocit care ar fi fost urmările acestei interveniri a batalionului din reg. 28. In rezumat atacul a păcătuit și azi ca și ori prin faptul că diferite coloane au atacat fără nici o legătură intre ele. Apărarea nu numai că a luat dispozițiuni foarte judicioase, dar a arătat o activitate din cele mai fericite în întrebuințarea la timp a rezervelor sale. MANEVRELE REGALE Lupta de la 22 Septembrie După datele temei s’a presupus ca lupta din ziua de 22 Septembrie n’a fost decisivă, deoarece nu s’a putut executa nici o urmărire și că trupele diviziei IX-a s’au oprit în dreptul Hasancei, călare pe drumul Murfatlar- Constanța, luând următorul dispozitiv de luptă . A ocupat înălțimea Hasancea-Kulac Bair cu reg. 33 și un grup de două baterii ; aripa stângă a acestei pozițiuni era supravegheată de un escadron de călărași. La nord de Hasancea apărarea a ocupat dealul Novostav-Iol-Bair cu un regiment linia I (reg. 34) și un grup de baterii. La aripa dreaptă se găsea brigada de călărași, iar înapoi brigada de vinători. Atacul avea să se execute tot în două coloane: brigada 5-a contra înălțime! Ilasancea-Kulae-Bair, iar brigada 6-a contra înălțimilor Horoslav- Iol-Bair, pe care trebuia să o înfășoare pe la Nord. Divizia de roșiori se găsea la aripa stângă a atacului cu trei regimente. Două regimente trebuiau să umple golul între cele două brigăzi, cel de al 6-lea regim, avea să urmeze mișcarea brigăzei 5. Lupta se începe printr-o încercare ofensivă a diviziei de roșiori contra aripei drepte a apărărei unde era momită de prezența brigăzei de călărași. Cu multă dibăcie, brigada de călărași atrage divizia de roșiori, care în momentul atacului se găsește prinsă intre focurile de flanc ate bat, 9 vânători de la Est și ale companiei de bicicliști de la Vest. Toate aceste condițiuni nefavorabile nu descurajează pe roșiori cari șarjează în toate direcțiunile. Lipsa gloanțelor permite și această fantezie. Profitând de amestecul și încurcătura acestor atacuri, desigur decimatoare pentru roșiori, brigada de călărași se aruncă și ea la atac în urmărirea roșiorilor. Călărașii au manevrat și de astă dată cu multă dibăcie ; succesul lor e cu atât mai meritoriu cu cât acțiunea îndrăzneață dar nesocotită a roșiorilor nu le-a fost impusă ci benevolă. Contra înălțimilor Horoslav-Iol- Bair se deslanțuește atunci atacul brigăzei 6-a, care se execută după două direcțiuni matematic perpendi Marele duce de Baden, soția sa și moștenitorul presumptiv al tronului — Vezi ilustrația — In urma morței bătrânului duce de Baden, s’a urcat pe tron fiul sau, marele duce Frideric, care s’a născut la 9 iulie 1857. El s’a căsătorit in anul 1885 cu principesa Hilda de Nassau, unica fiică a defunctului marelui duce Adolf de Luxemburg și sora actualului mare duce Wilhelm. Din această căsătorie nu s-a născut nici un copil și moștenitor presumptiv al tronului este principele Max de Baden, in vârstă de 41 ani, care este căsătorit de la 1900 cu principesa Maria de Cumberland, sora marei ducese de Mecklenburg. Din această căsătorie s-au născut două copii : principesa Maria Alexandra, născută la 1902 și principele Berthold Friederic, născut in luna Februarie anul trecut. Principele Max este general de cavalerie și doctor in drept de la universitatea din Heidelberg. * uune publice au predat d-nii advocați I. N. Cezărescu și I. G. Saita. Advocații ministerului au cerut respingerea recursului ca fiind făcut fără interes intrucât d. Căprescu a fost numit acum cu titlu provizor. Curtea făcând divergență, a dispus ca procesul să se judece din nou la 16 Noembrie. GAHIRE JUDICIAR (TRIBUNALELE CIVILE) Procesul institutorului Cruțescu și al profesorului Cuiprescu cu ministerul instrucțiunei publice D. I. T. Cruțescu, fiind institutor in Pitești, a fost pedepsit de ministerul instrucțiunei publice, cu suspendarea din funcțiune pe timp de trei luni și cu transferarea la școala primară din Roșioriide-Vede. Anul trecut, d. ministru Vlădescu, având in vedere un raport al inspectoratului general al învățământului primar, a permutat pe d. Cruțescu la școala primară No. 24, din Capitala. D. Haret, actualul ministru al instrucțiunei, insă, a anulat decizia dată de predecesorul d-sale, ca find ilegală, și a retrimis pe d. Cruțescu iarăși la Roșiorii de Vede. Contra acestei deciziuni, d. Cruțescu a făcut recurs cerând anularea ei. Procesul s’a judecat era de contenciosul administrativ. Din partea d-lui Cruțescu au pledat d-nii avocați Al. Bădărău și Take Ionescu, iar din partea ministerului instrucțiunei publice au pledat d-nii avocați C. Stoicescu, Em. Porumbaru și I. G. Saita. La desbateri au asistat foarte mulți institutori și profesori. Curtea, după o scurtă deliberare, a respins recursul d-luî Cruțescu. Tot erî Curtea de casație a judecat și recursul d-luî profesor I. V. Căpidieu, făcut contra deciziunei d-luî Haret prin care s’a anulat numirea sa ca profesor cu titlu provizor la gimnaziul din Tg.Jiu. Recursul d-lu Căprescu a fost susținut tot de d-nii advocați Al. Bădărău și Take Ionescu. Din partea ministerial instruc TIRI DIN STREINITATE — Prin poștă — .*. Comisia de anchetă asupra înisipării iahtului «Standart», al țarului, a condus la darea in judecată a amiralului Milok, a maiorului Ciaghin și a generalului Seleymann. »*. Impresarul american Frohman a avut ingenioasa idee de a instala un teatru pe bordul vapoarelor transatlantice cari trans- Dorlă, la fiecare călătorie intre Europa și Statele Unite, 2—3 mii de călători. Proectul se va realiza in curind, când se va inaugura un teatru pe un transatlantic ai comp. «Cunard linie», jucându-se comedia lirică «Fluffy Ruffles», ce face furori in Statele Unite. După aceea se va juca pe bordul «Mauritaniei» comedia «Toddles», adapțiune engleză după «Triplepatte» a lui Nestor Bernard. Zilele trecute s'a terminat construirea liniei ferate Hațeg-Caransebeș. Femeile din Angia, care luptă pentru dobândirea dreptului de vot, au hotărât să scoată o publicație a lor intitulată «Votes for Women» (dreptul de vot pentru femei), o revistă-ziar de 12 "pagini care va apare în fiecare lună, cu un supliment săptămânal ținând publicul în curent cu faptele de actualitate cu privire la mișcarea politică pentru" egalitatea politică a celor două sexuri. Un incendiu violent a prefăcut in cenușe în comuna Benk de lângă orașul Nyregyhaza 1 £ case și 56 de dependențe. Multe vite au perit in flăcări. Focul a fost pus. In Viena s’a constituit un nou partid sub numele de «german-democrat», al cărui șef este consilierul de curte Hock. In manifestul lansat de acest partid se declară război clericalilor.. Ziarul socialist «Népszava» din Budapesta publică da*câteva zile o serie de articole, in care ocupându-se cu clasele conducătoare ale Ungariei, dovedește că țara aceasta întotdeauna a fost stăpânită de o mână de aristocrați feudali, cari prin omoruri, falsuri, șarlatanii și voinicii brutale au sărăcit’o și pustiit’o. După ultima statistică populația Rusiei este de 4M milioane 514 mii 300 de locuitori, față de 74 milioane juni după cum era in 1857. Prin urmare in cursul unei jumătăți de veac, populația Rusiei s’a intlcuit. Orașul Petersburg are 1.500.000 locuitori, Moscova 1.310.000, Varșovia 848.000, Odesa 500.000, Kiev 404.000, Lodz 328.000 Riga 283.000, Charkow 206.000, Saratow 197.000, Tiflis 196.000 etc. In mai multe regiuni din Westfalia (Germania) s’au făcut importante descoperiri arheologice. Intr’un cimitir, care datează din primii secole s’au găsit până la șaptezeci schelete de oameni și de cai, bine conservate. Intr'o pădure s’a putut reconstitui, după rămășițele desgropate, o tabără romană, ceea ce pare a confirma faptul, că în aceste locuri au fost nimicite legiunile romane, comandate de Varus. Cercetările continuă. «*. Alaită-erî s’a inaugurat cu o deosebită solemnitate în comuna Körmend din Ungaria, o statue a lui Ludovic Kossuth. La această serbare a asistat și ministrul de agricultură Francisc Kossuth. .*. La Roma face senzație căsătoria Marchizei Sertapi-Sacchetti cu brigadierul de carabinieri Santo Calzari. Căsătoria, contractată din dragoste, a fost autorizată de papa. Din New York se anunță că ziarul «Sun» pretinde a putea afirma, avind știrea din izvor oficios, cum că liota germană ar fi gata să ia apărarea intereselor americane în cazul unei conflagrațiuni intre Statele Unite și Japonia.________________________________ trelor, e actuala raților dramatice. De aceea, punctul de plecare al proiectului saue desființarea actualelor societăți dramatice, cari nu pot face față exigențelor publicului, nici nu pot acoperi cu veniturile lor cheltuelile. D-sa propune înființarea a trei trupe, care să reprezinte cele trei genuri dramatice : drama, comedia și opereta. Din artiști români să se recrutezi 25 pentru trupa dramatică, cari nu vor juca decât dramă , alți 25 pentru genul comediei și 40 pentru operetă Proectul mai preconizează sistemul rotațiunei, în sensul ca trupa dramatică să joace o lună sau două la București, pe când cea de comedie va juca la Iași, și cea de operetă la Craiova. Apoi prin sistemul rotațiune, cea de dramă va trece la Iași, cea de comedie la Craiova și cea de operată la București.# * * Dar proectul nu se mărginește numai la acest singur punct, care, realizat fiind, va învinge două obstacole cari astăzi fac nenorocirea teatrelor noastre : insuficiența de actori și sărăcia repertoarelor. Cine nu cunoaște tortura la care sunt supuși bieții artiști de la comedie bufă când sunt siliți să joace în dramă sau tragedie ? Prin înființarea unei singure trupe dramatice, toate elementele proprii și apte pentru un gen se vor manifesta in toată libertatea.* Am zis că proectul nu se rezuma numai la punctul de mai sus. Este vorba și de organizația acelor trei trupe în sensul ca fiecare să aibă câte un director special și un regizor. Artiștii vor fi împărțiți în cinci clase. In București se va înființa o casă a teatrelor, condusă de un director general al teatrelor române, un subdirector și două membri onorifici. Acest consiliu se va întruni odată pe an, in luna Mai, sub președinția ministrului cultelor, discutând și hotărând asupra tuturor chestiunilor privitoare la administrațiunea generală a teatrelor. Tot acest consiliu va fixa și repertoriul celor trei trupe. * Din punct de vedere material, proectul d-lui Alexandrescu încâ este foarte important, căci după combinațiunile financiare preconizate de proect, un artist de clasa I va fi salariat cu 500 lei lunar, cu perspectiva unei gradații până la 800 lei lunar ; artistul de clasa 2-a va fi salariat cu 350 lei, cel de ci. 3-a cu 250, de ci. 4 cu 180 și cel de ci. 5 cu 90 lei lunar. In legătură cu chestiunea pur financiară, reforma ce se propune preconizează următoarea inovațiune : Atât Statul cât și comunele vor fi scutite de acum încolo de a mai subvenționa teatrele cu însemnatele sume de până acum. Toate cheltuelile necesare întreținerea celor trei trupe—cari sunt evaluate la cifra de vre-o 650.000 lei — vor fi scoase din venitul unei taxe de 10 la sută ce se va pune pe veniturile oricărui fel de spectacol public. Aceste taxe se vor încasa prin mijlocirea unui timbru care se va lipi pe biletele de intrare. Din această taxă, precum și din veniturile reprezentațiilor ar rezulta o sumă care poate acoperi cu prisosință cheltuelile necesitate de întreținerea celor trei truppe. * Proiectul se mai ocupă apoi de lamănunțimele funcționarei și are organisațiunea acestei trupe. Ca încheere trebue să spun că, după cum ne declară d. P. Alexandrescu, proiectul a fost primit în principiu de d. ministru al instrucțiunei publice și prea posibil ca încă in cursul apropiatei sesiuni parlamentare, el să fie supus desbaterilor. ________________Miereanu TJ3ST SIFAT Curățirea petelor de văpsea de pe geamuri. — Semone un petic de flanelă într’o soluțiune caldă de sodă și se freacă geamurile, petele dispar. . * * Reorganizarea teatrelor înființarea a trei trupe. Modul de organizare. Chestiunea financiară Iași, 24 Septembrie D. Spiru Haret, ministrul instrucțiunei publice, studiază un proect pentru reorganizarea teatrelor din România, proect întocmit de d. P. S. Alexandrescu, societar și director de scenă al teatrului ieșan. Vom căuta să schițez punctele principale din acest proect, care, — după cum îmi spune autorul—va fi în curând realizat.* * * D. Alexandrescu crede că prima cauză, care a provocat decăderea teaSTARK.4 aSSTSS la finele Urnei Septembre st. n. Seceta încă se menține in toată țara și ploile cari au căzut în prima decadă într’o parte a sa, — deși au fost de mare folos—totuși aproape nu s’au simțit față cu uscăciunea prea mare a solului agricol. Ea a fost foarte dăunătoare atât semănăturilor de toamnă,dar mai ales pășunelor, islazurilor și fânețelor cari s’au uscat cu totul. Dacă în Moldova și în unele părți din restul țarei, s’au făcut unele arături și semănături de toamnă, în cea mai mare parte a Munteniei aceste lucrări încă nu s’au executat și nici se pot face in bune condițiuni din cauza prea marei uscăciuni a pământului. In Moldova de sus, grâul și orzul semănate la luna precedentă sau după ploile din cursul acesteia au răsărit, sunt destul de frumoase și au început a înfrăți; în celel’alte părți ele încă n’au răsărit ne avînd umezeala necesară. In urma culesului porumbului mulți agricultori au semănat grâul prin porumbișteie unde ilftim FATAL MARE ROMAN DRAMATIC de Luisa Saredo UÜS. TS5SA. Un duel Japonez IX Tinera țărancă era încredințată că don Mario era și densul înșelat de intendent al de Attilio. la sfârșit, intr’o seară, ea auzi vorbindu-se pe Sandrino, pe care il credea mort de atâta vreme. Puțin lipsi ca nenorocita să nu se trădeze, scoțând un țipăt atunci când, ascultând la ușă, surprinse o convorbire care-i descoperi că sărmanul copilaș era totuși în viață. Se vorbea de don Mario, care ar fi vrut să-l înapoeze donnei Sabina; se vorbea de necesitatea «î« 3.-1 face j»o creadă că copilul e mort și de speranța ce se nutrea că sămănelul avea să moară în primăvara următoare, victimă a aerului nesănătos din localitatea unde se afla. Teresa ardea de dorința de a cunoaște numele acelei localități; mama lui Attilio avu imprudența de a-l pronunța. Era Boca di Fiume. Din seara aceea, țăranca nu mai avu decât un gând : să fugă din casă, să plece la Roma, să se ducă la Bocca di Fiume și să smulgă copilul din mâinile persecutorilor săi. Ea ar fi recunoscut pe micul duce printre mii și mii de alți copii, și nu de spera de a reuși in greaua întreprindere, numai dacă reușea să fugă din casă într’un moment in care nimenea nu obicșnuia să se ducă, s’o caute in camera ei. Zicând acestea, sărmana Tereza plângea atâta incât nu-î fu cu putință sa istorisească pe larg peripețiile lege! sale. De altfel nici nu-și mai aducea aminte de ele. Știa numai Stârc că furase lui Attilio banii ce-l ținea ascunși într’un sertar din odaia sa, învecinată cu aceea ocupată de dânsa, dar nu credea a fi făcut zeu, deoarece scopul ce și-l propusese era sfint. Ea se piti in timpul nopței într’un loc de unde reuși să fugă înainte de a se lumina de ziuă. Dimineața, pe când toți credeau de sigur că dormea încă, ea eși in grabă din Roma ; apoi rătăci mult înainte de a găsi pe cineva care să vrea s'o ducă la Boca di Fiume. In cele din urmă un căruțaș consimți să facă drumul în schimbul unei mari sume de bani din cauza vremei rele care făcea drumurile mai impracticabile ca de obicei. Astfel, pe când Attilio, după amănunțite cercetări făcute în oraș, se ducea s-o urmărească spre munții natali. Teresa se îndrepta prin partea opusă, către acele teribile mlaștini cari cuprindeau în sinul lor germenul morții. Cum renuase ea încremenită la vederea copilului, cum reuși să-l aibă în mâini,în schimbul unei sume de bani, e lesne de înțeles. Attilia, încredințînd pe copil nu promisese o resplată mare mai întiiu pentru a nu deștepta vre-o bănuială privitor la starea copilului și în al doilea rind pentru că, fără a comite o crimă, ardea de dorința ca copilul să nu fie ținut destul de bine ca să râmie în viață. Aceia cari se însărcinaseră cu creșterea acelui nevinovat, nu se îndoiau că omul care îl adusese era părintele copilului și nu fură nemulțumiți de a se scăpa de un oaspe bolnăvicios, încredințându-i unei fete«” care venea să-l ceară în numele părintelui, și era dispusă a le plăti în mod generos. Cu chipul acesta Teresa avu iar copilașul , dar ploile caw cădeau in acest trist sezon, torentele cari incepeau a crește peste tot locul întârziaseră în chip deosebit reîntoarcerea ei la Roma. In fine, in ziua aceea ea putu să reintre in oraș, dar stătuse ascunsă până în noaptea următoare de frică să nu se întâlnească cu vechiul ei amant. Nu mai avea insă nici o para in buzunar și era timp să ajungă la liman. Cum se însera, eși din Jianul unde luase odae, lăsând acolo amanet cerceii, și se aventură pe străzile orașului. Dar, ajunsă aproape de Gorso, i se păruse că e urmărită ; ea începu atunci să fugă în goana mare și cei cari o vedeau, se opriau în drum, având aerul aproape de noroi s-o prindă.I se păruse de vre-o două, trei ori că văzuse chipul lui Attilio printre cei ce o urmariau ; se înșelase poate, dar ajunsă la palatul Severini, se repezi în grabă înlăuntru, crezând a avea in dosul ei pe ticălosul ei amant. Când isprăvi de vorbit, sermana Teresa era cu desăvârșire sleită de puteri. Iritația febrilă care o susținuse până atunci mergea descrescând și sermana femee abia se mai putea ține pe picioare. Don Andrea, donna Julia însușî îi spuseră câteva vorbe de încurajare, și o concediază pentru a o trimite să se culce. P Pe de altă parte, toți erau zdrobiți din cauza emoțiilor zguduitoare pe cari le încercaseră. In seara aceea nimenea nu mai avu curagiul de a vorbi din nou despre fatalele destăinuiri ale lui Adriani. Don Andrea ar fi vrut să dojenească pe dorina Iulia pentru făptui ca nu’a destăinuit« nimic și să’î ceară explicații ulterioare privitoare la greșelile și nenorocirile familiei. Dar nici unul, nici altul nu erau in putere de a se expune la noul emoții. Tăcură deci amândoui și se despărțiră plini de descurajare și de tristețe, cu acest singur cuvint: ni . Pe mâine, Don Andrea eși aproape șovăind din palatul Severini. El simția nevoia, ba chiar imperioasa necesitate, de a-șî ordona din nou gândurile și de a calma tumultul sufletului său înainte de a revedea pe don Mario și pe dona Julia. Simțea cât de amare ar fi fost dojenirile ce le-ar fi adresat în acel moment, și se ruga fierbinte lui Dumnezeu să-i dea puterea de a se resemna la secreta desonoare a tuturor rudelor sale. Sunau orele zece de seară când ajunse la mânăstirea sa; cerul era îndurat, și ploaia, care dura de câteva zile, continua să cadă din ce în ce mai tare amenințând cu o catastrofă. Dar sărmanul iezuit era prea cufundat în durerile sale pentru a-și da seama de calamitatea publică care se pregătea. Când don Mario părăsi în grabă palatul Severini, el nu avea nici o țintă determinată; servitorii, pe cari îl intîlni pe scară, ii spuseră că intendentul plecase intri adever împreună cu femeea pe care o adusese cu sine în seara aceea, și al cărei nume nu-l cunoștea nimenea din ei. Portarul îl văzuse eșind împreună grăbiți și sărind într’o trăsură nu departe de palat. (Ya uri ®*)