Universul, septembrie 1908 (Anul 26, nr. 240-269)

1908-09-26 / nr. 265

ANUL XXVI No.apo—--vineri 26 Septembrie 190».— X 5 bani în Romănia.—10 bani in sărainătate Fondator: LUIGI CAZZAVILLAN REDACȚIA ȘCDM filISTRAȚIA 11. Strada Brezoianu 11. București Azi tai a apărat No. 39 din ziarul umoristic Se vinde cu 5 bani in toată țara Mormântul ultimului rege al Bosniei din capela Isaace Calendar pe anul 908 Ortodox anî, 25 Septembrie. — Guv. Eufrosina Catolie tour, 8 Octombrie.—Brigitta Răsar, soarelui 6.24. Apusul 5.44 «Universul» are următoarele linii telefonice: Administrația.........................6/62 Redacția..............................12.88 Comunicări cu străinătatea. . 20/56 București. 25 Septembrie U REGAT VECIN OI care va fi de-acun desfășurarea evenimentelor al căror punct de plecare e proclamarea neatârnării și regatului Bulgariei, un lucru e sigur: că nu mai poate fi nici vorbă de o revenire asupra faptului împlinit, că Bulgaria este și rămâne stat independent, stăpân deplin de acuma pe destinele lui. Dobîndim astfel un vecin nou — nou adică în înțelesul că situația lui de astăzi e schimbată, înălțată, în ochii lui proprii și in ochii tuturora. Cu acest vecin, noi românii am întreținut și până astăzi raporturi destul de bune. Fără a mai vorbi de legăturile străvechi dintre popoarele noastre, e de ajuns să amintim sprijinul pe care Bulgarii l-au găsit în țara noastră în năzuințele lor spre mântuirea din robia ce au îndurat. Și este cu totul îmbucurător faptul ce vine spre deosebita laudă a lealității noului țar al Bulgariei, că n’a uitat să amintească, în cel dintâiu manifest prin care a vestit poporului bulgar proclamarea neatârnării, despre sprijinul pe care și oastea regelui Carol I l-a dat «spre a scăpa Bulgaria de jugul sclaviei...» Au fost și momente, în anii din urmă, când relațiile dintre noi și vecinii noștri de peste Dunăre deveniseră cam încordate... Nu este momentul să reamintim mai cu dinadinsul icum nici istoricul și cauzele acelei încordări, și nici alte câteva incidente mai mici ce s’ai produs din când în când... Ne place să credem că ele nu se vor mai repeta și că vecinii noștri vor înțelege interesul ce au de a păstra cu noi raporturi sincer și hotărât prietenești. In ce ne privește, noi am dat toate dovezile cu putință că vrem și ținem să trăim în pace și bună înțelegere cu toți vecinii noștri. Dar precum tîrgul e făcut din doi, tot așa și buna înțelegere. Depinde și de vecini,— și trebuie să eu amintim aceasta. ___________ _ te Eno@¥hia (Coresa particulară a ziarului «Universul» Cernăuți, 22 Septembrie Deschiderea dietei țării Er s’a deschis a patra sesiune a dietei provinciale a Bucovinei, sub președinția mareșalului baron Vasilco. Era de față și guvernatorul baronul de Bleyleben și aproape toți deputații Președintele luând cuvântul, face un raport asupra activităței trecute a dietei. În numele guvernului a vorbit guvernatorul de Bleyleben care îndemnă pe deputați să se înțeleagă asupra reformei electorale. Ministrul țării face Comunicarea că s’a înființat un club dietal creștin social sub prezidenția d-lui Oneiul. Deputatul Volcinschi aduce la cunoștință că clubul român dieta s-a reconstituit și se compune din 11 membrii; ca președinte figurează d-sa iar vice-președințe cons. consistoriul Bejan și președintele băncii țării dr. Lupu. In numele clubului român, președintele Volcinschi dă citire unei declarații, prin care se face apel la armeni-poloni și ruteni să meargă mână în mână cu românii. Deputatul Abramovici declară în numele armeno-polonilor, iar deputatul N. Vasilco in numele rutenilor, că vor merge alături in clubul român. Dep. german Langenbau declară că germanii nu tind la menținere pace în dietă după cum s’a constituit comitetele. Implicarea românilor; mare adunare poporala După cum se știe, partidul național român a convocat pe ziua de 1 Octombrie st. n., o adunare în Suceava, în care avea a se delibera despre unirea românilor. Această adunare a fost oprită, fiind ilegală, pentru care scop s’a convocat pe ziua de or. 4 Octombrie st. n., din nou o adunare a comitetului executiv al partidului național român. La această întrunire s’a luat la cunoștință depunerea mandatului președintelui prof. Grigore Halip, alegându-se în locul său prof. Saghin. După aceasta comitetul a decis unanim împăcarea cu partidul , democrat român’și alipirea de partidul creștin-social, pentru care scop s’a ales un comitet care împreună cu acel al partidului democrat vor statori modalitățile și în curând va fi convocată în Cernăuți o mare adunare poporală din ambele partide, în care se va proclama, Unirea românilor. De asemenea s-a mai decis încetarea ziarelor „Apararea națională“ și „Apararea neamului“. Civrul POLITICA EXTERNA Proclamarea independenței Bulgariei Nu se poate spune că proclamarea independenței și a regatului bulgar a fost un lucru neprevăzut. Din ziua în care a isbucnit incidentul Guechos și mai ales din ziua în care Bulgaria a luat in chestia drumurilor de fier orientale atitudinea pe care a luat-o, era de prevăzut și proclamarea independenței și proclamarea regatului. De altminteri aceste proclamări erau fatale de mult, căci du mult Bulgaria se bucura de o neatârnare de fapt și era firesc ca în asemenea condițiuniea să pîndească prima ocazie prielnică pentru a transforma situația ei de fapt îintr’o situație de drept. Nu’e mai puțin adevărat însă că proclamarea independenței și a regatului bulgar, vine în momente în care e în măsură mai mult decât oricind să creeze în lume o situație foarte tulbure și să provoace pretutindeni cele mai serioase Îngrijiri. Atât forma sub care s’a săvârșit cât și împrejurările în mijlocul cărora s’a făcut, răspândește neliniștea. Intr’adevăr bulgarii nu s’au mulțumit să proclame pe principele Ferdinand rege ei l’au botezat Țar al bulgarilor. Or, această titulatură pare a cuprinde un întreg program de ambițiuni cari nu poate să nu trezească vii nemulțumiri și foarte legitime obiecțiuni. Bulgarii au aerul să zică suma, că nu se mulțumesc numai cu hotarele Statului lor de azi, că înțeleg să-șî întindă stăpânirea peste toți bulgarii din Macedonia, poate chiar și asupra Constantinopolului și să întemeeze astfel la sudul Dunărei împărăția slavă a lor, alături și în fața împărăției slave întemeiate la nord de țari rusești. Iar în împrejurările actuale în care in Turcia s’a întronat un regim nou de la care naționalitățile creștine și Europa întreagă așteaptă o eră de respect a tuturor naționalităților și de armonizare a tuturor intereselor în luptă, afirmarea brutală a ambițiunilor speciale ale uneia din aceste naționalități în dauna tuturor celor alte nu poate decât să prăbușească speranțele de pace și de intră tirece lumea pusese în revoluția tinerilor Turci. Deocamdată problemul care covârșește pe toate celelalte e de a ști dacă Turcii vor primi starea de lucruri creată prin hotărârile poporului bulgăresc, sau dacă vor recurge la arme ca să menție situația din trecut? Bineînțeles că pe un teren atît de delicat și subordonat unui număr atât de mare de factori ce aproape toți scapă conștiinței noastre, nu ne vom avânta pe calea proorocirilor. Ne vom mărgini cel mult să constatăm că puternice considerațiuni împing pe turci să mențină pacea. In primul rând este faptul că turcii s’au obicinuit de mult cu ideia că independența Bulgariei este inevitabilă, așa încât ei își dau perfect de bine seama că e vorba aci de o situație asupra căreia nu se poate reveni. Al douilea, turcii au o organizare militară care lasă mult de dorit. Nimeni nu o știe mai bine decât tinerii turci, cari conduc azi destinele imperiului otoman. Soldatul turc este ce e drept un soldat admirabil, viteaz, sobru, resistent, nepăsător de moarte, dar râzboaiele moderne în care știința a luat în mare parte locul bărbăției individuale, calitățile soldatului au devenit factori secundari. Importantul e să ai o artilerie bună și un statmajor capabil. Artileria turcească n’ar fi rea, dar soldații nu cunosc manipularea noilor tunuri Krupp cu cari Turcia și-a înzestrat armata iar statul-major cu toată educațiunea ce i-au făcut-o ofițerii germani, nu este la înălțimea cerută. In al treilea rînd finanțele Turciei sunt cu desăvîrșire sleite. Ori în războaele moderne finanțele joacă un rol de o covârșitoare însemnătate. In al patrulea rînd poate că Turcii ar mai trece peste aceste greutăți dacă n’ar avea în fața lor decât pe Bulgaria, dar ei au în fața lor și Austria. Ei nu pot să declare războiul Bulgariei fiind-că ea s’a declarat neatârnată și a pus mâna pe căile ferate ce după stipulațiunile tratatului de la Berlin îi aparțineau fără ca totdeodată să declare război și Austriei , care călcând dispozițiunile aceluiași tractat vrește să le răpească definitiv Bosnia și Herțegovina. Oricât de mare ar fi fanatismul musulman, oricât de puternic ar fi optimismul tinerilor turci ei nu pot să nu-și dea seamă că nu sunt în stare să fie piept ambelor puteri deodată. In fine, nu trebue să uităm că în genere și în împrejurările actuale in deosebi hotăririle pe cari turcii lear lua nu depind numai de ei, ele sunt în mare parte legate de acțiunea marilor puteri și marile puteri au lot interesul să exercite acțiunea lor asupra guvernului otoman în direcția cea mai pașnică. De altminteri oricare ar fi rezultatul conflictului ce tulbură atât de adine Orientul Europei, în cele din urmă fie cu războiu fie fără räzboiu se va ajunge la o revizuire a tractatului din Berlin. O asemenea revizuire ridică atâtea chestiuni arzătoare, atinge atâtea probleme delicate, scormonește atâtea ambițiuni și atâtea susceptibilități, încât ea este întotdeauna de natură să justifice cele mai serioase îngrijiri. Dar încă atunci când ca astăzi atmosfera generală a Europei e plină de electricitate. In această atmosferă plină de bănueli și de enervare va fi foarte greu să se păstreze liniștea, moderațiunea, tactul și spiritul de luminată dreptate ce trebue să presază, la rezolvarea unor probleme de care sunt legate viața attor milioane de suflete și speranțele attor îmbrogări sociale. Poporul bulgăresc a procedat încă odată cu o energie și cu o indrăsneală care ii face cinste, dar Puterile au datoria să vegheze ca repercuțiunile proclamarea independenței și a regalității bulgare să nu sdruncine tot echilibrul European. Să nădăjduim deci că idealul modern de pace și de înfrățire internațională va eși învingător din greua încercare la care e supus și că va dovedi astfel chiar celor mai neîncrezători bine-făcătoarea lui atot-puternicie. I. G. D. CARNETUL MEU Evenimentele din Balcani Bulgaria, văzând că e Tratată de vasală, A vrut s'arate Portei că Amarnic, se înșală... , Și, profilând că Turcii 'ncet îi pregătesc... «papara», La Târnava a proclamat independentă țară... Și, tot odată, a făcut Din prințul ei un Rege, Numindu’l Țar (!?), ce împărat In limbă'î se 'nțelege... Ș'acum triumful repurtat începe să’l serbeze. Făcând pe Sârbi, vecinii ei, De ciudă să turbeze, Austria, vicleană 'n draci, in Bosnia s’așază, Căci, profitând de’ncurcături, Curând o anexează... Dar din Balcani ne vine-acum, Prin telegraf, ștafeta Că Grecii cer, la rândul lor, Unirea lor cu Creta... Și Rușii cer ca fata lor Să treacă, 'n Dardanele. Lipsită de orice «pașuș» Și țară- temenele... Și toate astea se petrec Curat ca pe turcește. Căci toți își zic, convinși, cum că : «Tot bietul turc plătește!..» Morion MALE AUTOMOBILELOR mimrim^TE Automobilele rechiziționate de poliția Capitalei, pentru nevoile mobilizărei, odată cu desconcentrarea trupelor, au fost aduse in Capitală și trimise la garajul Leonida. Vehiculele pe cari le-am putut vedea ieri sunt într’o stare deplorabilă. O comisiune instituită de ministerul de razboiu și compusă din d-nii col. Iliescu, maior Haralamb și un maestru da la arsenalul armatei venise în momentul acela să facă expertiza stricăciunilor suferite de automobilele rechiziționate. Automobilele d-lor Senat și Niculae Popescu aveau numeroase stricătini la motoare, precum și la caroserii. Cel mai avariat din toate insă este automobilul ziarului nostru, care e cu desăvârșire avariat atât în ce privește caroseria cât și întreaga mașinărie. Din automobilul acela atât de elegant, care a costat 40 mii de lei, n’a mai rămas decât o ruină care nu mai e bună de nimic. Coverta deteriorată, aripele rupte, frânele stricate, roțile turtite, caroseria plesnită, ai zice că automobilul a fost surprins în toiul unei adevărate bătălii și ciuruit de gloanțe și obuzuri. După cum foarte bine explică d. Semo, care e un automobilist de forță, s-a făcut cu automobilele rechiziționate, pe câmpul de manevre, o întrebuințare facă nici o menajare. Firește, neținându-se cont decât de cerințele manevrelor automobilele au fost conduse de niște șoferi novici și nescrupuloși prin arături, prin șanțuri, prin gropi și tot felul de obstacole. Au fost momente în care automobilele au trecut peste liniile ferate și au fost precipitate de la anumite înălțimi, ceea ce, fără îndoială, a produs stricăciuni nereparabile în motoare. Automobilele așa cum sunt construite în prezent, au nevoe de multă menajare. După un drum mai mult sau mai puțin lung, mașineria trebue cercetată făcându-se reparațiile necesare. Ori, mișcările continue ale trupelor și nevoia ca vehiculele să fie vecinie în funcționare, n’au permis ca să se dea nici o atenție în ce privește îngrijirile de care avea nevoe automobilul rechiziționat. Dar cel mai deteriorat a fost automobilul „Universului.“ Nenorocita mașină, după cum ne-a afirmat ajutorul de șofer care l-a condus, a avut două violente ciocniri; prima dată cu un car încărcat, iar a doua oară contra unui zid. Ciocnirea a doua mai ales a fost atât de violentă incât automobilul a ajuns in halul lamentabil in care l’am găsit. Mașina e în afară de orice întrebuințare. Văzând avariile profunde de pe caroserie, ai crede că au fost făcute înadins de o mână criminală. însuși d. comisar Ralet, ca și toți cari se aflau ieri după amiazi la garajul Leonida, a fost foarte impresionat de aspectul automobilului nostru și chemând pe șofer s-a adresat cele mai aspre admonestări. 18 D. Dumitrescu-Câmpina a declarat d-luî col. Iliescu că e ferm decis să nu accepte automobilul care nu mai poate servi la nimic și că înțelege să i se restitue valoarea de către ministerul de războiu. Se știe că automobilul nostru necesar serviciului de reportaj al „Universului“, a fost rechiziționat de d. prefect al poliției Capitalei, contrar ordinului de dispensă dat de d. ministru gen. Averescu. Mai e de notat că procedarea d-lui prefect Emil Petrescu nu numai că ne premuește mari pagube materiale, dar e de natură a isbi și in serviciul ziarului. Astfel, între altele, rechiziționarea automobilului nostru ne-a pricinuit mari dificultăți în ce privește urmărirea mai de aproape a manevrelor diviziei 111. scrisori í"turcia Constantinopol, 23 Septembrie. Independența Bulgariei Până aseară târziu, spiritul tuturor oamenilor politici era preocupat de probleme interne, de alegeri, de modul cum ar trebui să participe Turcia la expoziția din Bruxelles. Jurnalele la rândul lor, analizau notele amicale, ce s’au schimbat între cele două guverne turc și bulgar în chestia liniilor ferate orientale, posibilitatea de a fi cumpărate aceste căi ferate, condițiile ce s’au supus de fiecare parte. Atmosfera politică era așa de liniștită incât toți erau de acord a crede că liniștea și pacea între cele două guverne era să fie restabilită in intervalul cel mai scurt. Dar o schimbare subită. Agenția bulgară transmite 3 telegrame in care se arată că prințul Ferdinand, trecând de la București la Rusciuc, a avut oaricare întrevederi cu miniștri săi și că declarația Bulgariei independentă este iminentă. Lumea la inceput a crezut că aceste informații se datoresc vreunui farsor de prost gust. Chiar mulți juni turci au luat un bătae de joc pe un funcționar de la ministerul de externe, care a îndrăznit, să susție că la granița turcobulgară au fost oarecare ciocniri. Dar o telegramă laconică, a agenției Bulgare, transmisă la orele 2 jumătate noaptea, a înmărmurit pe toți. Cuprinsul acestei telegrame suna cam așa : «Azi, 22 Septembrie, orele 3 dimineața, Prințul Ferdinand, a proclamat independența Bulgariei la Tirnova». Această acțiune energică a Bulgariei— oum era natural—a pus pe ginduri pe toți oamenii politici turci. Este lucru "știut că chestiile de diplomație se schimbă cu minutul".. Dar n’avea cunoștință de un act așa de mare până în ultimul moment, iată ce poate revolta până in cel mai mare grad spiritele, iată un lucru de necrezut. Trimișii extraordinari au un aparat întreg care se procură informații. Poate cele mai frumoase succese ce se pot avea constă in aceea că cunoscând sau presupunând înainte oarecare eventualități, știu să dea lovitura la timpul oportun. Nu se poate admite ca comisarul imperial de la Sofia să nu fi știut dinainte. Cu toate acestea, aicea nu se știa nimic Dar mai e și un lucru foarte curios. Toată presa străină a adoptat o atitudine ostilă Bulgariei și tendințelor ei. Așa jurnalele engleze au tratat de brigandaj actul Bulgariei de a-șî apropia căile ferate orientale, toate celelalte ziare au întrebuințat cuvinte cari de cari mai aspre spre a arata această infracțiune in dreptul ginților. Și acum când Bulgaria nu era asigurată de simpatiile tuturor Puterilor, când actele sale erau foarte rar văzute de toate guvernele— cel puțin așa relatau jurnalele — pe ce s’a bazat când a proclamat independența. Oare independența unei țări se poate proclama numai printr’un plebiscit pe care guvernul acelei țări îl adresează poporului său ? In istoria celor mai însemnate fapte politice se pomenește de plebiscite, dar acestea au fost făcute numai în materie de anexiune. Intrucât acțiunea generalilor Marinov și Zoncev de a forma comitete în toate orașele și orășelele Bulgariei, pentru un plebiscit general, poate" susține drepturile poporului bulgar de a fi liber și independent. Proclamația independenței unei țări se face numai in urma unui razboiu glorios, sau dacă mai multe Puteri proclamă independentă acea țară, în mod formal într-un congres, sau în mod lent prin trimiterea de agenți diplomatici, având aceleași calități ca și agenții trimiși în țările libere. Dar o țară care, cu de la sine putere își asumă drepturi pe care nu le are, atinge unele susceptibilități ale altor țări, și din aceste atingeri de cele mai multe 1 ori se nasc situații dificile de rezolvat pe calea intervențiilor. In aceste cazuri singele curge, curge in valuri. Incontestabil că Bulgaria s’a gindit la toate aceste situații și prin urmare n’ar fi impune ass ds departe sentimentul de mindrie națională, dacă n’ar fi fost ajutată in întreprinderea sa de vre-o mare putere. Care este această putere? Iată tot ce se ascunde in culisele diplomației. Ori ce s’ar zice însă, o Bulgarie independentă, mare, cu educație și intențiune in viitor nu convine Turciei. Cu toate acestea, din partea Turciei nu se vede nici cea mai mică mișcare. Dela primirea telegramelor agenției Bulgare au trecut aproape 10 ceasuri și până acum nu s’a ținut nici un consiliu de miniștri. De altfel e obiceiul aci ca să se mai lase alene toate lucrurile. Suntem in Ramazan și noaptea e consacrată mai mult plăcerilor. In rindurile tinerilor turci această provocare a Bulgariei a produs o vie indignare. Mulți dintre ei susțin că toate aceste afronturi ce le suferă din șiî, se datoresc vechiului regim, care dorește cu tot dinadinsul, să atragă populația într’un războiu și cu modul acesta ideile reacționare să rămâe cu mai mare forță. Alții iarăși se plâng de incapacitatea și lipsa de tact a miniștrilor. Unul din ei și-a exprimat în termenii următori ideile sale: «De două luni, de când s’a proclamat Constituția, nu numai că nu facem nimic bun, dar stricăm mai mult». Mulți au bănuit de la inceput atitudinea d-lui Tefii-pașa, pentru prânzul diplomatic ce l’a dat.. Se știe că Tefic-pașa a fost tot ca ministru de externe sub vechiul regim. Este sigur însă un lucru. Constituția in Turcia s'a câștigat fără însă o picătură de singe, in spiritul poporului, nu s’a gravat urme adânci de sânge pentru ca mai târziu, în amintirea acestor suferințe enorme să se Întrebuințeze toată forța rezistențelor pentru apărarea și conservarea ei. Cu toate acestea, poporul dorește cu orice preț un rǎzboiu, și mai ales un războiu cu Bulgaria. Și dacă se va declara în mod oficial acest rǎzboiu, sângel va curge in valuri. O CUGETARE PE ZI Ertarea e aproape indiferența, când iubești m erți. ȘTIRI DIN STRÍINTATE — Prin poștă — Fosta actriță de operetă Mabelle Gilmann, din New-York, a cărei căsătorie acum 2 ani cu milionarul american Corey, unul din regii oțelului, a făcut senzație în Statele Unite, vrea să ridice acum, lângă castelul pe care-l are bărbatu său lângă Paris, un mare teatru pentru amatorii de operă, clădirea acestui teatru ar trebui să coste 5 milioane de franci. .*, In urma ciclonului din Guadelupa, mai multe vapoare și imbarcațiuni s’au pierdut. O parte a echipagiilor și pasagerilor s’au înecat. Populația e consternată. Pagubele se urcă la mai multe milioane. „*» Se anunță că regele și regina Suediei vor face o vizită oficială în Anglia și apoi în Franța la începutul lunei Noembre. Cardinalul Samassa din Eger (Ungaria) a donat cu ocazia aniversârii a 80 a nașterii sale,125.000 coroane pentru fondul de pensiune al preoților din diecesa sa. Poliția din Semfin (Ungaria a confiscat cartea «Istoria poporului sârbesc» scrisă de profesorul Stanoievici de la universitatea din Belgrad. Judecătoria din Mitrovitza a confirmat ordinul de confiscare al poliției din Semiin și a ordonat distrugerea cărților confiscate. .*. In anul 1906 a fost condamnat a moarte și executat pe baza unor indicii, un lucrător din Giessen (Germania), acuzat că a asasinat pe preotul Gobi. Condamnatul s-a jurat și pe eșafod că nu este vinovat, afirmând că este victima unei erori judiciare. Un ziar din Colonia a primit zilele trecute o telegramă din Amsterdam, că un german din Olanda, a mărturisit, pe patul de moarte, că el este asasinul preotului Gobi. La el s’au găsit mai multe obiecte furate de la victimă. S’a deschis o anchetă. Geometrul George Euler din Giessen (Germania) și-a serbat a 103 aniversare a nașterei sale. El este perfect de sănătos și in zilele frumoase face preumblări prin parcul orașului. .*» La 15 Octombrie st.n., se va începe la Viena procesul in contra soților Marcel și Ana Veith din cauză că făceau trafic cu fiica lor, cunoscuta demimondenă «contesa Mitzy», care după cum se știe, s-a sinucis. Procesul va ține trei zile. ANEXAREA BOSNIEI SERVICIUL NOSTRU TELEGRAFIC Proclamația împăratului Sarajevo. 24. — Azi, la orele 8, s’a afișat in toată țara proclamațiunea imperială către locuitorii Bosniei. Edificiile publice sunt pavoazate. Primarul a convocat consiliul municipal in ședință solemnă. Pentru ’ astă seară s'a proiectat a se face iluminațiuni. Domnesc ordine și liniște desăvârșită. (A. R.) Un comentar oficios Viena, 24. — Ziarul „Fremdenblatt“, zice că regularea situațiunii legale a Bosniei și Herzegovinei formează un act istoric care poate fi caracterizat precum urmează : El a emanat din motive culturale. Momentul in care a aavut loc a fost indicat de necesitatea politică și el urmărește executarea adevăratei intențiuni a tratatului de la Berlin. . Scopul eminamente pacific al tratatului de Berlin ne-a dat mandatul de a restabili ordinea în Bosnia și Herzegovina și de a asigura pacea europeană prin menținerea acestei ordine intr’un loc amenințat. Noi am împlinit această sarcină și am dat acestor țări pacea și civilizațiunea. Ziarul relevează că situațiunea legală a Bosniei și Herzegovinei, cu privire la raporturile legale dintre Austro-Ungaria și Turcia, a fost regulată prin convențiunea din 21 Aprilie 1879 a cărei modificare este acum în chestiune. Această convențiune conține două puncte, unul vorbind despre executarea dreptului de suveranitate de fapt de către Austro-Ungaria și altul privind garnizoana din sangiacul Novi Bazar. Aceste din urmă dispozițiunii au fost atunci luate din cauza stărei de slăbiciune a Turciei. Austro-Ungaria, retrăgînd trupele sale din sangiac, recunoaște de fapt că Turcia s’a consolidat de atunci și mai ales acum prin noua regulare a situațiunii sale. Noi dăm asemenea o probă neîndoioasă de dezinteresare teritorială a politicei noastre orientale și de dorința noastă de a da Turciei un gaj vădit despre sentimentul nostru amical și deplina nastră confiență în noul sau regim. Cu privire la al doilea punct al convenției speciale din 1879, noi puteam să menajăm suveranitatea sultanului timp de 30 ani deoarece aceasta n’a împiedicat administrațiuna regulată și nu era nici o primejdie pentru stabilitatea țărilor ocupate. Aceste primejdii au devenit mai iminente prin oarecare agitațiuni care au făcut ca populațiunea să fie neliniștită și astfel s-a produs necesitatea de a îndepărta aceste primejdii prin măsuri apropriate. Această măsură constă în substituirea suveranității nominale a sultanului cu suveranitatea efectivă a suveranului țării. Ziarul relevează că darea constituțiunii, corespunzând dorinței populațiunei, putea să aibă loc numai după ce noi vom fi depărtat primejdia complicațiunii prin lămurirea situațiunii legale. Cu privire la relațiunile noastre cu Turcia sperăm că, trecînd emoțiunea primului moment, aceste relațiuni până acum complicate prin greutatea unei situațiuni neclare, vor ciștiga în viitor în amiciție și inconfiență reciprocă. Regulind chestiunea suveranității și acordând o instituțiune constituțională, noi asigurăm celor două provincii liniștea externă și internă și ridicăm la granița nouei Turcii o întărire solidă spre a apăra teritoriul său și viitorul său național. Noi spunem junei Turcii cea ce este dorința și speranța noastră. Să trăim ca buni vecini și intr’o confiență neinșelată de nimic și de nimenea. (A. R.) Germania de partea Austriei Berlin, 24.—Un războiu turcobulgar este considerat aici ca imposibil. In privința anexărei Bosniei pentru Germania nu este decât un lux și adică de partea Austriei. Anexarea Bosniei se va fi îndeplinit fără dificultăți diplomatice, dacă ea nu ar fi coincidat cu proclamarea independenței Bulgariei. Nu se crede însă aici că Bulgaria ar fi aflat de intenția anexărei și s’a grăbit ca să-și lege acțiunea sa de cea austriacă, ca astfel să se ascundă in spatele Austriei. In privința convocării unui congres, până acum nici o Putere n’a luat inițiativa. Germania numai atunci va lua o atitudine în chestia congresului când se va propune formula de convocare, dar nu face nici o obiecțiune în privința congresului. Liniștirea cercurilor guvernamentale Paris. 24.— In judecarea chestiunei anexării Bosniei, s’a făcut o schimbare in cercurile guvernamentale de aici. Evacuarea«»jocului se prezintă oarecum ca crearea unui status quo pentru Turcia, în care Austria renunță la toate aspirațiunile asupra Macedoniei și Salonicului pe când în timpul proiectului pentru linia ferată sandgiakaiă aici și în presa engleză se presupunea contrariul. Autograful imperial asupra anexărei Viena. 24.—In autograful imperial apărut azi, și adresat, ministrului de externe baronul d’Aehrenthal, se zice intre altele că înaltele scopuri culturale și politice pentru cari s’a făcut anexarea Bosniei și Herțegovinei și succesele obținute acolo cu grele sacrificii hotărăsc pe Suveran să acorde o alcătuire constituțională, pentru a cărei asigurare durabilă este necesară crearea unei situațiuni de drept clară și neîndoelnica a țărilor ocupate; din această cauză împăratul î și extinde suveranitatea sa asupra acestor țări, în care introduce dreptul de succesiune valabil în Austro-Ungaria și ordonă evacuarea sandjacului Novibazar. Conflictul turco-bulgar și delegațiunile austro-ungare Sofia. 24.—In cercurile bine inițiate se afirmă că în ședința delegațiunilor,când va veni în discuție chestiunea bosniacă, guvernul austro-ungar va indica mijloacele și căile pentru aplanarea conflictului turco-bulgar. ’ Proclamația împăratului Viena, 24.—Azi a apărut proclamația împăratului sub titlul : „Către poporul bosniac-herțegovinean“, la care se spune : De o generațiune de oameni nu am venit în țară ca dușmani, ci cu voința fermă de a sana relele da care a suferit țara voastră. Ne-am ținut în mod cinstit de făgăduială“. Proclamația arată succesele pe cari le-a dobândit administrația austroungară pe numeroase tărâmuri și apoi continuă: „Acum a sosit timpul să vă dăm o dovadă de încredere în maturitatea voastră politică. Vă acordăm o alcătuire constituțională, de aceea ne extindem drepturile noastre de Suveranitate asupra țării voastre, în care introducem dreptul de succesiune și proclamăm egalitatea înaintea legei a tuturor naționalităților și confesiunilor“. Proclamația se încheie cu un ajpal plin de defect către popoarele fin Bosnia și Herțegovina ca in noua eră să sprijinească cu conlucrarea lor activă intențiunile caracterizate mai sus. Parlamentul austro ungar și anexarea Viena. 24.—Parlamentului austriac și celui ungar se va prezenta proiectul de lege care va avea numai următoarele despărțiri : întinderea suveranității împăratului asupra Bosniei și Herțegovinei precum și estinderea sancțiunei pragmatice asupra acestor țări. Aceste vor fi adoptate. In celelalte privințe vor rămâne în vigoare dispozițiunile legei administrative din Bosnia de la anul 1880. Bulgaria și anexarea Bosniei Sofia. 24.—Știrea despre anexarea Bosniei, răspândită abia astăzi aici, stârnește cel mai mare entusiasm. Fiecare presimte că Austria de acum înainte va lua rolul conducător pentru rezolvarea tuturor chestiunilor in litigiu. Nota Austriei cătr Poartă Viena. 24.— Contele Palavicini a remis era Porții următoarea notă : Când Austro-Ungaria a încheiat cu Poarta convențiunea din 21 Aprilie 1870 destinată să reglementeze și in sangiacul Novi Bazar execuțiunea art. 25 al tratatului de la Berlin, ea își dedea seama de strânsa solidaritate a intereselor care se manifesta iatra altele și prin dispozițiunile convențiuneî prevăzând prezența de garnizoane austroungare și otomane în anumite localități. Scopul urmărit prin această cooperare amicală a trupelor austroungare și otomane a fost atins. Am isbutit să menținem ordinea și să asigurăm pacea în Europa care, printr’o conflagrare în aceste regiuni, ar fi fost dusă în pericol in acele momente în care Turcia era slăbită în urma războiului. De atunci situațiunea a suferit o schimbare radicală. Cei 30 de ani cari au urmat semnării convențiunii au dat timp Turciei de a se reculege. Mișcarea politică mai ales care se manifestă în acest moment in Turcia arată o afirmare a statului otoman și prin aceasta consolidarea bazelor imperiului. Austro-Ungaria a dat acum de curînd Turciei o dovadă a intențiunilor sale binevoitoare și pacifice declarând că este dispusă să insereze în convențiunea privitoare la racordarea căei ferate Uvac Mitrovița o clausă spunând că monarhia nu se va mai folosi de aci înainte de dreptul ce are de a pune trupe și în alte puncte ale sangiacului fără un acord prealabil cu Poarta. Astăzi, când inaugurarea unei noaî 0 tragedie ruseasca PARTEA INTAIA VI — Dumnezeule! cât ești de frumoasă ! esclamă americanul ca fermecat. — M’am făcut frumoasă pentru d-ta, zise dânsa permițând lui Topman să’î sărute mâna cât voia. — Eu o să te fac bogată, o să te fac fericită, murmura americanul. O să strălucești in cea mai înaltă societate și nici o femee nu va fi mai mult curtată ca d-ta. — O să rămâi în Petersburg ? Întrebă Maria Petroievna cu bucurie. — Da, o să rămân. Insă mai târziu o să’țî spun alte proiecte alemeie pe cari sunt singur că ai ai le aprobi, zise d. Topman care i-i lipi buzele d’ale Măriei Petroievna care căzu în brațele lui. — Contele Zaroskaja a fost răsplătit după merit, esclamă Reginaldo Topman cu un aer de triumfător. A doua zi dimineață, după o ultimă îmbrățișare, americanul începu să se îmbrace în grabă. — Unde te duci, Reginaldo? întrebă dânsa. — Mă duc să’țî procur ceva ce’țî trebue, zise americanul. — O să te întorci curând? — Da, da, să nu ai nici o grijă. La o oră după plecarea d-lui Topman, o cameristă a oțelului veni la Maria Petroievna și-i dădu o scrisoare. Contesa rupse iute plicul, tremurând de nerăbdare, desfăcu foaia ce găsi înăuntru și citi : „Doamnă contesă, lumea e plină de ingrați și eu sunt unul din aceștia, îți mărturisesc în sinceritate cu fizicul d’a ’mi atrage ura d-tale. 4j Eu nu mă numesc Reginald Topman, nu sunt american și nu am altă avere decit leafa mea de agent secret al poliției rusești, însărcinat cu supravegherea, în atelierile principale, a călătorilor bănuiți de agitații contra împăratului sau de principii liberale“. Citind aceste rânduri, contesa scoase o exclamare de teribil necaz. — O! mizerabilul murmură din ea. După câteva momente continuă citirea scrisorii: „Ești așa de frumoasă că farmec pe toți oamenii și eu m’am hotarit să uit pentru un moment umila mea condițiune socială pentru a te poseda cel puțin o noapte. „Am comis un păcat de dragoste, deci te rog să mă ierți. Acul de cravată nu are nici o valoare căci diamantul e fals, tot așa fals cum era părul meu roșcat și favoritele mele de aceeași culoare. „Te sfătuesc să nu te încrezi niciodată în aparențe“. — Așadar în două moduri înșelată ! zise Maria cu o furie crescândă. Și ce poate să ’mi mai spună încă acest monstru ? „Cu toate astea n’aș putea să zic că ți-a perdut timpul cu mine. Ca agent al poliției, eu sunt informat de multe lucruri cari te privesc. Știu, de-o pildă, că d-ta ai fugit din Orel pentru că ai fost alungată de bărbatul după ce descoperise o trădare a d-tale cu un tânăr care a și fost ucis in duel de soțul d-tale. „Mai știu că nu ești bogată și că in totdeauna o să ai nevoe de bani. Deci te întreb în modul cel mai serios . Vrei să intri în serviciul poliției rusești ? „Ți se vor da toate mijloacele d’a străluci in lumea mare, d’a intra în toate casele celei mai înalte aristocrații ca să poți culege informații exacte despre toate persoanele ce ți se vor indica. „Cu frumuseța d-tale încântătoare, cu spiritul d-tale ales, cu educația d-tale desăvârșită și cu lipsa de oarecare scrupulurî, vei deveni desigur cea mai prețioasă informatoare a poliției care la rândul ei o să te răsplătească cu generositate. „Din momentul ce am plecat de lângă d-ta, am renunțat la numele fals de Reginald Topman, după cum am renunțat la travestire. Dacă primești ocupațiunea ce ți ofer cu învoirea superiorilor mei, nu ai decât să răspunzi printr-o scrisoare pe adresa W. I. Y., poșta restantă, Petersburg. „Iți mulțumesc de momentele delicioase ce m’am făcut să petrec și’țî sărut mâinile după cum ți-am sărutat buzele“. — Dumnezeule,, ce jos am căzut murmură Maria Petroievna, plecându-șî capul. Dar imediat și-l ridică cu mândrie. — Am fost înșelată, dar asta va fi prima și ultima dată. D’aci înainte numai eu voiu înșela pe toți.. . Stătu mult pe gânduri, apoi zise iar. — Sfatul acestui om e bun. Voiu duce o viață de aristocrată pe contul poliției. Da, *are dreptate falsul Topman. Frumusețea mea e întotdauna biruitoare și sunt lipsită de orice scrupulură. Se apropie de o masă, unde era tot ce trebuia pentru scris, luă o foaie de hârtie și scrise acest singur cuvînt : „Primesc“. Apoi iscăli cu inițialele numelui său. Puse foaia într’un plic, scriind pe el inițialele. W.. și se duse de-l aruncă în cutia poștală din vestibulul otelului. In seara aceleiași zile Maria Petroievna primi un bilet de la guvernatorul Petersburgern, care o ruga să se afle a doua zi, la ora unu, in palatul său. Croitoreasa adusese contesei toaletele comandate, și cari erau foarte elegante și o prindeau de minune, punându-i în mare evidență formele admirabile ale corpului, îmbrăcată cu cel mai bun gust, tinăra femee fu punctuală a doua zi, la întâlnirea ce-i dăduse guvernatorul. Cum ajunse la palatul înaltului funcționar, fu introdusă în cabinetul lui. Guvernatorul era un bătrân ca de 70 de ani, înalt, cam gârbov, cu aspectul sever și cu privirea cercetătoare. El examina pe contesă cu atențiunea cu care un geambaș experimentat examinează un cal de rasă, și Maria Petroievna suferi această umilitoare inspecție fără să roșească.— Multă dreptate a avut cal ce mi-a lăudat frumusețea d-tale, contesă. D-ta ești unul dintre cele mai frumoase exemplare ale sexului femeesc. , ,D-ta știi pentru ce te-am ofesemat. Vreau să’țî încredințez o sarcină delicată. Guvernul are motive a se teme de conspirație azit în Petersburg cit și în provincie, nu numai contra guvernului ci și contra Maiestăței Sale împăratului. (Va urma) * Sunt rugați d-nii abonați, cari fac reclamațiuni sau cer schimbări de adresă, să bine-voiască a trimite la Adție totdeodată și eticheta pe care este imprimată zis, nie adresa, spre a se putea da curs repede reclamațiunilor și a nu se face întârzieri cu trimiterea ziarului la noua adresat.